CARACTERELE SCHELETULUI CAPULUI LA DIFERITE VÂRSTE

Scheletul capului se dezvoltă în strânsă legătură cu encefalul,

organele de simţ, cavitatea bucală şi cavităţile nazale. Neurocraniul va
adăposti encefalul şi organele de simţ, în timp ce viscerocraniul (cu
origine din arcurile branhiale) se va organiza în raport cu cavitatea
bucală şi cavităţile nazale, adică în raport cu funcţiile de masticaţie,
deglutiţie şi respiraţie.
În primele 5-6 săptămâni ale perioadei prenatale (intrauterine),
scheletul capului este membranos şi craniul se numeşte desmocraniu.
În săptămâna a opta începe condrificarea scheletului capului şi craniul
se numeşte condrocraniu şi la scurt timp începe şi osificarea lui, luând
numele de osteocraniu. Dar, în timp ce oasele bazei craniului şi o mare
parte a oaselor viscerocraniului trec prin toate cele trei faze, oasele
calvariei şi o altă parte a oaselor viscerocraniului nu trec prin faza
cartilaginoasă. Acestea din urmă se osifică direct din schiţa
membranoasă, trecând numai prin fazele de desmocraniu şi
osteocraniu. Osificarea completă a scheletului capului nu se realizează
decât după naştere, fapt pentru care la naştere scheletul capului
prezintă porţiuni membranoase şi cartilaginoase. Acest fapt este legat
de necesitatea dezvoltării craniului în raport cu creşterea encefalului. La
nivelul calvariei suturile nu sunt complet formate şi în unele locuri, între
oasele constitutive rămân spaţii largi acoperite de membrane, spaţii
numite fontanele. Ele se reduc treptat până la dispariţie la diferite
intervale de timp după naştere.
Nou-născutul are şase fontanele principale: două nepereche,
situate pe linia mediană (bregmatică şi lambdoidă) şi două pereche
situate lateral (pterice şi asterice).
Fontanela bregmatică sau anterioară este cea mai mare. Este
situată la unirea dintre solzul frontalului şi cele două parietale, la locul de
întâlnire dintre sutura coronară şi cea sagitală. Are formă rombică cu
axul mare (antero-posterior) de 2,5-5 cm. Regresează progresiv şi
dispare complet la sfârşitul vârstei de 2 ani şi începutul vârstei de 3 ani.
Mărimea exagerată sau închiderea întârziată se întâlneşte în rahitism
sau hidrocefalie, iar închiderea prematură este însoţită de microcefalie.
Fontanela bregmatică serveşte în clinică pentru abordul sinusului sagital
superior (puncţii, administrare de medicamente).
Fontanela lambdatică sau posterioară este situată la unirea
solzului occipitalului cu cele două parietale, la locul de întâlnire dintre
sutura lambdoidă cu sutura sagitală. Are o formă triunghiulară cu
înălţimea de 1 cm. Incepe sa se inchida la cateva luni dupa nastere iar
la sf primului an de viata este atat de mica incat nu mai poate fi clinic
palpata.

1
 Fontanelele pterice sau sfenoidale în număr de două sunt situate
la unirea aripii mari a sfenoidului cu frontalul, temporalul şi parietalul.
Dispar la scurt timp după naştere.
Fontanelele asterice sau mastoidiene, de asemenea pereche,
sunt situate la unirea occipitalului, parietalului şi mastoidei. Şi ele dispar
la scurt timp după naştere.
Palparea fontanelelor de-a lungul vietii de sugar in special ale celei
anterioare si celei posterioare ajuta medicii sa determine: progresul si
cresterea oaselor frontale si parietale; gradul de hidratare al sugarului
(fontanela deprimata e semn de deshidratare); nivelul presiunii
intracraniene (o fontanela bombata indica presiunea intracraniana);
diagnosticul precoce al rahitismului. O sutura persistenta nu trebuie
interpretata ca o fractura pe o Rx sau orice alta imagine medicala.
În afara fontanelelor menţionate mai pot exista fontanele
supranumerare (inconstante): glabelară, metopică, sagitală (între cele
două parietale).
Oasele calvariei cresc treptat şi se unesc, formând suturile. Linia
suturală conţine însă în continuare o lamă de ţesut conjunctiv.
Osificarea acestei lame, cu sinostoza suturilor, începe pe suprafaţa
endocraniană şi se termină pe suprafaţa exocraniană a calvariei.
Osificarea suturilor începe după vârsta de 45 ani, întâi la nivelul suturii
sagitale şi continuă la nivelul suturii coronare, lambdoide (50-60 ani) şi
solzoase (60-65 ani). Jumatatile mandibulei fuzioneaza la inceputul celui
de al doilea an de viata. Procesul mastoid incepe sa se formeze gradat
de-a lungul primului an de viata in timp ce muschii
sternocleidomastoidieni isi completeaza si ei dezvoltarea si trag de
partile petromastoide ale oaselor temporale
Masivul osos facial prezintă, atât în mod normal cât şi patologic,
multiple variaţii de formă şi mărime, care pot modifica întreaga
fizionomie. Variaţiile morfologice normale ale scheletului facial sunt în
funcţie de vârstă şi de la individ la individ.
La copil, absenţa sinusului maxilar şi oblicitatea ramurilor
mandibulei, precum şi redusa dezvoltare a porţiunii inferioare a
masivului facial, fac ca scheletul feţei să apară turtit în sens vertical şi
puţin dezvoltat în raport cu scheletul bolţii craniene.
La adult, prin dezvoltarea maximă a elementelor sale constitutive,
masivul facial se alungeşte.
La vărstnici, căderea dinţilor şi rezorbţia marginilor alveolare duc la
o diminuare a diametrului vertical al masivului facial prin scurtarea
treimii sale inferioare. În ansamblu, masivul facial la vârstnici se
aseamănă cu cel infantil, cu excepţia mentonului, care la copil apare
şters, iar la vârstnici este proeminent.