Referat Metodologia Cercetarii

Reguli de redactare a studiilor de cercetare

Tehnica de cercetare reprezintă modalitatea de utilizare a diferitelor instrumente de investigare, cu ajutorul

cărora se culeg şi se prelucrează datele. Deosebirea între metodă şi tehnică constă în caracterul operaţional al
tehnicii în raport cu metoda. Tehnica este astfel un instrument de cercetare, cu ajutorul căreia se pot
caracteriza în mod adecvat fenomenele studiate. [1]

Tipuri de lucrări ştiinţifice

Cu termenul de lucrare ştiinţifică se identifică tot ce înseamnă conţinut informativ, cu caracter

1/7
ştiinţific, redactat pentru publicare. Acestea pot fi:

- articole prezentate la conferinţe şi simpozioane;

- capitole – părţi componente ale unui volum;

- cărţi cu o anumită tematică;

- lucrare de licenţă, disertaţie. [2]

Orice lucrare stiintifica trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele componente :

• Copertă

• Foaie titlu

• Cuprins

• Argument (aspectele subiective ale alegerii subiectului, mulţumiri, împliniri, neîmpliniri)

• Introducere (importanţa ştiinţifică a studierii subiectului, poziţie şi localizare geografică a spaţiului studiat,
obiectivele studiului, justificarea structurării lucrării, istoricul cercetărilor, metode de cercetare.....)

• Capitol teoretic si metodologic (noţiuni, clasificări, formularea ipotezelor de cercetare – în funcţie de

specificul temei)

• Analiza propriu-zisă a tematicii formulata in mai multe capitole

• Concluzii (cele mai importante observaţii rezultate din studiul întreprins, inclusiv propuneri de optimizare a
spaţiului analizat)

• Bibliografie

• Anexe

Reguli de tehnoredactare:

• Margini de 2.5 cu excepţia left (3 cm)

• Times New Roman de 12, la 1.5, justify

• Un rând liber înainte şi după fiecare element iconografic (figură, grafic,

fotografie) si tabel

2/7
• Poziţionarea figurilor şi a fotografiilor în text se face centrat (în cazul unei

singure imagini) sau alăturat (în cazul a două imagini); descrierea lor se face sub

imagine, centrat, cu Times New Roman de 10, la 1 rând; sursa sau autorul se

menţionează între paranteze cu Times New Roman de 10, la 1 rând, italic;

•Obs.: Poziţionarea figurilor şi fotografiilor se poate face şi necentrat, dacă optezi

pentru varianta de a le „îngropa” în text; celelalte precizări rămân valabile.

Fig.1. ... (după Ionescu, 2007, cu modificări)

SAU

Foto.1. ... (Ionescu, 2010)

• La tabele descrierea se face deasupra, Align Left, la fel descrierea

TABEL 1. ...

(sursa: Institutul Român de Statistică)

Din raţiuni estetice, propunem varianta centrării tabelelor.

Poziţionarea tabelelor se poate face şi necentrat, dacă sunt de dimensiuni mici şi optezi

pentru varianta de a le „îngropa” în text.

• Toate imaginile sunt cu trimitere din text şi au border de 1

• Trimiterea din text se face astfel: (fig. 1) sau (vezi fig. 1), (foto 1) sau (vezi foto

1), (tabelul 1) sau (vezi tabelul 1); precizarea „vezi” se face atunci când figura sau

tabelul se află pe altă pagină decât cea din care s-a făcut trimiterea

• Se pot face note de subsol în josul paginii1[1]

• Citările se fac direct în text, după modelul: (Popescu, 1997); citarea sursei, cu

precizarea paginii, se face doar atunci când se preia un fragment de text integral

dintr-o sursă (Popescu, 1997, p.52)

3/7
• Opţional antet

• Numerotarea paginilor se face în dreapta, sus sau jos, începând cu pagina 3

- Imprimarea se poate face pe ambele părţi ale foii, cu precizarea că se setează mirror

margins.

- Nr. recomandat de pagini = maxim 300 de pagini.

- Bibliografia se ordonează alfabetic, după primul autor (pt. cărţi şi articole), urmată de

webografie, alfabetic, cu data accesării, ca în exemplul de mai jos:

Popescu, M., (2002) – Geografie economica, Ed. Corint, Bucureşti, 225 p.

Popescu, M., (2002) –Studiu de impact social…, Geographica, 3: 3-9.

www.insse.ro – accesat în 27.04.2010 [3]

Principii gramaticale

Recomandari: - utilizarea cuvintelor simple şi a unei sintaxe corecte; - utilizarea adecvată a timpurilor
verbelor: timpul trecut pentru ceea ce exprimă experienţa personală a autorului, timpul prezent pentru noţiuni
bine stabilite şi unanim acceptate; - utilizarea aceluiaşi cuvânt pentru a desemna o aceeaşi noţiune, fără
utilizarea sinonimelor care pot crea confuzii; - evitarea utilizării diatezei pasive şi folosirea diatezei active; -
evitarea adjectivelor şi adverbelor inutile; - utilizarea virgulei pentru a evita ambiguităţile – este permisă
virgula înainte de „şi. [4]

Introducerea va apărea, aşa cum este firesc, la începutul oricărei lucrări, nefiind nevoie să fie intitulată
într-un anume fel (i se poate spune simplu „Introducere”). Aici se va prezenta foarte concis conţinutul
lucrării, şi se va descrie, eventual, metodologia de lucru, fixându-se obiectivele urmărite.

Alineatele. Separând ideile dintr-un text, alineatele nu încep de la marginea stângă a rândului, ci după un
spaţiu liber de aproximativ 1 cm. Ar fi indicat ca pe o pagină să apară maximum patru, cinci alineate, fără
spaţii libere (rânduri goale) între ele.

Paragrafele. Ca subdiviziune a unui capitol, paragraful poate să conţină mai multe alineate ale căror idei
converg spre conturarea unei teze sau imagini mai ample.. De asemenea, ar fi indicat să se respecte în toată
lucrarea aceeaşi regulă a structurării pe niveluri diferite a titlurilor capitolelor, subcapitolelor şi a
paragrafelor, fără ca ele să fie marcate cu litere sau cu cifre. Aceasta este şi tendinţa normelor internaţionale
4/7
de alcătuire a 4 unei lucrări ştiinţifice. Dacă nu se poate urma această tendinţă, atunci se poate păstra
marcarea cu litere sau cu cifre a capitolelor, subcapitolelor etc, pentru o mai buna înţelegere a structurii unei
lucrări complexe.

Numerotarea paginilor. Se numerotează toate paginile, chiar dacă numărul paginii (numit coloncifru, în
practica editorială) nu este imprimat (aşa cum se întâmplă pe pagina de titlu, pe cea cu cuprinsul sau pe cea
cu mulţumirile, deoarece toate acestea sunt pagini noi). [5]

Cuvintele cheie sunt reprezentative pentru subiectul si domeniul articolului stiintific. Este recomandabil
sa se inceapa cu cele avand un grad mai mare de generalitate , continuandu-se cu acele concepte mai
particulare , eventual incluse , respectiv derivate , in/din problematica sugerata de cele anterior scrise. In
general 5-7 cuvinte cheie sunt suficiente.[6]

Rapoartele de cercetare ştiinţifică au rolul de a crea cunoştinţele, competenţele şi abilităţile de

specialitate care să-i confere doctorandului capacitatea: a) de a înţelege sistematic şi comprehensiv domeniul
de studiu şi de a utiliza metodele de cercetare avansate asociate acestui domeniu; b) de a analiza critic, a
evalua şi sintetiza idei noi şi complexe; c) de a extrage şi sintetiza cunoştinţe noi; d) de a anticipa şi rezolva
probleme complexe; e) de a comunica şi evalua calitatea şi performanţa prin teste de validare şi generalizare
a rezultatelor proprii; f) de a face faţă noilor provocări (de a defini criterii de relevanţă şi de clasificare a lor);
g) de a genera soluţii inovative, de a promova creativitatea prin libertatea de gândire, îndrăzneala de a
propune noi rezolvări; h) de a elabora strategii prin combinarea de alternative multiple (tehnici
complementare, colaborări interdisciplinare etc.); i) de a contribui la progresul cunoaşterii prin cercetare
originală cu impact naţional sau internaţional, demonstrată prin publicaţii ştiinţifice; j) de a contribui la
promovarea dezvoltării economice, sociale şi culturale în contextul unei societăţi bazate pe cunoaştere. [7]

Rezultatele aşteptate reprezintă automat îndeplinirea obiectivelor şi oferirea răspunsurilor la întrebările

de cercetare. Odată cu acestea mă aştept ca rezultatele cercetării să poată fi folosite atât de către cei care vor
mai realiza procese de strămutare astfel încât acestea să fie în avantajul oamenilor, cât şi de cercetătorii din
ştiinţele sociale din România. Nu în ultimul rând, mă aştept să aduc în prim plan utilitatea cercetătorilor din
ştiinţe sociale pentru probleme sociale concrete, astfel încât să fie conştientizată de către publicul larg
necesitatea colaborării cu aceştia în asemenea circumstanţe. [8]

Elaborarea concluziilor cercetării. Este etapa de stabilire a concluziilor graţie analizei, prelucrării şi
interpretării datelor, prin raportare permanentă la ipoteza şi obiectivele cercetării. Cercetătorul poate
sistematiza în această etapă observaţiile sale de pe parcursul derulării investigaţiei, toate acestea într-o

5/7
manieră originală, critică, prin completări, restructurări, propuneri şi sugestii personale. Concluziile pot fi
exprimate descriptiv, explicativ sau predictiv, formulându-se astfel şi eventuale direcţii de cercetare
ulterioară. [9]

In concluzie , indiferent de subiectul ei, o lucrare științifică trebuie să respecte anumite norme de
întocmire a aparatului de note și a bibliografiei, precum și niște norme de tehnoredactare. Aceste din urmă
sunt variabile, de obicei fiind fixate de către cei care solicită lucrarea (comitetul unei publicații periodice,
organizatorii unei conferințe etc.). Normele de întocmire a sistemului de referințe sunt însă fixe, funcție de
sistemul ales, care trebuie respectat întocmai de la începutul până la sfârșitul lucrării. [10]

Bibliografie

[1] BIOSTATISTICA. METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE (suport de curs)

[2] http://old.unitbv.ro/Portals/21/Doc_licenta/Tehnici%20de%20redactare%20FSC.pdf

[3] http://www.cbg.uvt.ro/wp-content/uploads/2015/03/REGULI-DE-REDACTARE_DOCTORAT2013.pdf

6/7
[4] http://mecanica.ucv.ro/ProgrameStudii/Doctorat/Doc/Ghid%20elaborare%20si%20redactare%20teza
%20doctorat_SD%20Acad%20Radu%20Voinea.pdf

[5] http://www.interculturel.org/metodologie2008.pdf

[6] file:///C:/Users/nelou/Desktop/Proiect%20TDP/GHID_SCRIERE_ARTICOL.pdf

[7] http://feaa.ucv.ro/one/images/docs/2017-
2018/admitere/doctorat/Ghid_Raport_Cercetare_09_05_2017.pdf

[8] http://www.politice.ro/sites/default/files/fisiere/proiect_de_cercetare.pdf

[9] http://www.ubv.ro/diversepdf/Ghid%20orientativ%20elaborare%20lucrare%20licenta%20sport.p

[10] https://remustanasa.wordpress.com/2014/09/11/norme-de-redactare-a-unei-lucrari-stiintifice/

7/7