NERVUL MAXILAR

Nervul maxilar strabate baza craniului prin gaura rotunda situata la

5 cm adancime de tegumentul regiunii zigomatice, la 2 cm deasupra
planului orizontal ce trece prin marginea superioara a arcadei
zigomatice, in dreptul suturii temporo-zigomatice.
Accesul pentru anestezia trunchiului nervului maxilar se poate
obtine prin patru cai: laterala externa, orbitara, bucala si nazala.
Calea laterala externa permite accesul asupra trunchiului nervului
maxilar in fosa pterigo-maxilara pe doua cai : una subzigomatica si alta
suprazigomatica.
Calea subzigomatica (Matas, Munch, Smith, Braun, Sicher,
Hartel, Cieszynski) isi are ca loc de patrundere un punct situat sub
marginea postero-inferioara a osului zigomatic, la intretaierea ei cu
verticala ce trece prin unghiul extern al orbitei. Acul patrunde la inceput
perpendicular pana pe planul osos si apoi, pastrand contactul cu osul, se
orienteaza oblic in sus, inapoi si medial pana la o adancime de 5—5,5
cm in fundul fosei pterigomaxilare. Calea subzigomatica este mai putin
folosita, deoarece prezinta riscul lezarii arterei maxilare interne si a
plexului venos pterigoidian.
Calea suprazigomatică (Offerhaus, Payr, Lindemann,
Kantorowicz, Fischer, Rattel, Immenkamp) este preferata in practica
stomatologica, deoarece este mai putin riscanta. In cadrul ei se folosesc
doua procedee: Payr si Lindemann.
Bazele anatomice ale procedeului Payr. Locul de patrundere se
afla la nivelul unghiului format de marginea superioara a arcadei
zigomatice cu marginea postero-superioara a osului zigomatic. Acul
patrunde la inceput perpendicular si apoi usor inainte pana ajunge pe
tuberozitatea maxilarului superior; dupa contactul cu osul, acul se
orienteaza usor in jos si inapoi pana la o adancime de 5—5,5 cm,
unde se afla trunchiul nervului maxilar.
Bazele anatomice ale procedeului Lindemann. Locul de
patrundere este situat pe mijlocul marginii superioare a arcadei
zigomatice. Acul se orienteaza orizontal, usor inainte si patrunde 5—5,5
cm, pana in fundul fosei pterigo-maxilare sau pterigo-palatine.
Calea orbitala (Chevrier, Payr, Matas) este folosita in mod
exceptional, atunci cand anumite procese patologice nu permit accesul
pe calea laterala. Cand se foloseste aceasta cale, acul patrunde prin
unghiul infero-lateral al orbitei, se indreapta la inceput de sus in jos pana
ajunge la planul osos si urmarind planul osos al planseului orbitei, acul
merge pe o adancime de 4—5 cm, strabatand fisura orbitara inferioara si
ajungand in fosa pterigo-maxilara. Nepastrarea permanenta a contactului
cu osul prezinta riscul lezarii arterei oftalmice, a unor nervi motori ai
globului ocular si a globului ocular in sine, motive pentru care folosirea
caii orbitale este aproape abandonata.
Calea bucala (Matas, Hoffer, Duchange, Smith, Nivard) prezinta
doua procedee
Bazele anatomice ale procedeului Smith-Nivard.
Locul de patrundere este situat in fornixul superior, inapoia
ultimului molar, de unde acul se indreapta in sus si usor inapoi in contact
permanent cu tuberozitatea maxilarului superior. Acul patrunde pe o
adancime de 3,5 cm, pana in fundul fosei pterigo-maxilare sau pterigo-
palatine.
Bazele anatomice ale procedeului Matas-Hoffer-Duchange.(slide 16)
Nervul maxilar se abordeaza pe calea canalului palatin posterior.
Bolnavul, asezat cu capul in extensie, tine gura larg deschisa. Acul
subtire, flexibil si incasabil, patrunde putin inaintea orificiului canalului
palatin posterior, care este situat in unghiul diedru format de procesul
alveolar şi lama orizontala a osului palatin, la 0,5 cm, inaintea marginii
posterioare a boltii palatine si la 1 cm medial si deasupra ultimului molar
superior. Mucoasa bucala prezinta la acest nivel o depresiune in forma
de palnie vizibila si palpabila. Acul este introdus de jos in sus si usor
inapoi-lateral. Dupa un parcurs de 3,5—5 cm, acul patrunde in fosa
pterigo-maxilara si astfel este posibila anestezia trunchiului nervului
maxilar precum si a ganglionului sfeno-palatin.
Calea nazala (Sluder, Hermann) este folosita in special in oto-rino-
laringologie. Acul patrunde la nivelul polului posterior al cornetului
mijlociu, este impins in sus si usor inapoi si, dupa ce traverseaza canalul
pterigo-palatin, ajunge in profunzimea fosei pterigo-maxilare sau pterigo-
palatine.
Nervii dentari sau alveolari superiori posteriori (slide 11) sunt
abordati pe doua cai: bucala si cutanata. Prima cale este utilizata in
mod curent in practica stomatologica, iar cea de a doua este folosita
numai in cazul in care anumite procese patologice impiedica efectuarea
celei dintai.
In cazul caii bucale, bolnavul este asezat cu capul in usoara extensie si
cu gura intredeschisa. Locul de patrundere este mucoasa mobila a
vestibulului bucal, la 1 cm deasupra marginii gingivale, in dreptul
radacinii meziale a celui de al doilea molar superior, inapoia crestei
zigomato-alveolare. Accesul in vestibul este permis prin indepartarea
partilor moi labio-geniene cu degetele mainii stangi (cu indexul pentru
partea dreapta si cu policele pentru partea stanga). Acul este indreptat
oblic in sus, inapoi si medial, sub un unghi de 45° fata de planul de
ocluzie, pana atinge planul osos. Apoi acul merge de-a lungul
tuberozitatii maxilei si injectarea se face continuu si progresiv, incepand
de la adancimea de 2 cm pana la 3,5 cm. Daca nu se pastreaza
contactul permanent cu peretele osos, exista riscul lezarii plexului venos
pterigoidian.
In cazul in care este folosita calea cutanata, bolnavul tine gura inchisa.
Punctul unde se patrunde cu acul este situat inaintea marginii anterioare
a muschiului maseter, sub unghiul inferior al osului zigomatic, imediat
inapoia crestei zigomatoalveolare. Acul este împins in sus si usor inapoi,
de-a lungul crestei zigomatoalveolare, in contact permanent cu osul,
pana la o profunzime de 3,5—4 cm. Injectarea se face progresiv, pe
masura ce acul patrunde pe versantul postero-lateral al tuberozitatii
maxilei.
Nervul infraorbital (slide 15) reprezinta portiunea terminala a
nervului maxilar care strabate canalul suborbital si iese prin gaura
suborbitala. Reperul pentru anestezie il constitute gaura suborbitala care
este situata la 8 mm sub marginea inferioara a orbitei, pe linia verticala
ce uneste, in ordine, scobitura sau gaura supraorbitala, marginea
mediala a corneei, gaura suborbitala, comisura buzelor si gaura
mentoniera. Daca anestezia vizeaza buchetul nervos suborbital, se
injecteaza la nivelul gaurii suborbitale, iar daca este necesara anestezia
nervilor dentari sau alveolari superiori anteriori, acul trebuie sa patrunda
in canalul suborbital pe o adancime de minimum 0,5 cm si maximum 1
cm.
Gaura suborbitala poate fi abordata pe doua cai : bucala, utilizata
in mod frecvent in practica stomatologica si cutanata, folosita numai in
anumite cazuri.
Calea bucala (slide 15) necesita asezarea bolnavului cu capul in
usoara extensie si cu arcadele dentare apropiate sau usor intredeschise.
Accesul in vestibulul superior al cavitatii bucale este facilitat de policele
mainii stangi, care ridica partile moi labio-geniene. Concomitent, indexul
mainii stangi este aplicat pe punctul ce reprezinta proiectia cutanata a
gaurii suborbitale. Acul patrunde in mucoasa mobila de la nivelul fosei
canine imediat deasupra si lateral de varful radacinii caninului. De la
locul de patrundere, acul este orientat oblic in sus, inapoi si lateral,
pentru a ajunge la gaura suborbitala si, prin ea, in canalul suborbital a
carui ax oblic este indreptat in jos, inainte si medial.
Calea cutanata isi are ca loc de patrundere un punct situat in
dreptul aripii nasului, la 0,5 cm lateral de santul nazo-genian. In timp ce
policele mainii stangi repereaza gaura suborbitala, acul se indreapta
oblic in sus si usor lateral, pentru a patrunde in canalul suborbital.
Nervul palatin anterior (slide 13) se abordeaza la nivelul orificiului
inferior al canalului palatin posterior, care este situat in unghiul diedru
format de procesul alveolar cu lama orizontala a osului palatin, la 0,5 cm
inaintea marginii posterioare a boltii palatine si la 1 cm medial si
deasupra ultimului molar superior. Bolnavul este asezat cu capul in
extensie si tine gura larg dechisa. Acul patrunde pe o adancime de 1 cm
la nivelul orificiului inferior al canalului palatin posterior, care este marcat
pe mucoasa bucala de o depresiune in forma de palnie, vizibila si usor
accesibila la palpare.
Nervul nazo-palatin (slide 12) se anesteziaza la nivelul canalului
palatin anterior, care are o forma de V sau de Y, cu un orificiu inferior
reprezentat de gaura palatina anterioara din foseta incisiva a boltii
palatine si doua orificii superioare situate in portiunea anterioara a
planseului cavitatilor nazale, de o parte si de alta a septului, la 1,5 cm
inapoia pragului narinar.
Abordarea nervului nazo-palatin se realizeaza pe doua cai : bucala si
nazala.
Calea bucala, folosita in mod frecvent in practica, are ca reper
foseta incisiva, la 0,5 cm inapoia si deasupra marginii gingivale, bolnavul
fiind cu capul in extensie si cu gura larg deschisa.
 Calea nazala prezinta ca reper un punct situat pe planseul foselor
nazale, langa septul nazal, la 1,5—2 cm inapoia pragului narinar.