NERVUL MANDIBULAR

Nervul mandibular paraseste baza craniului prin gaura ovala, care

este localizata la intretaierea a trei planuri; unul orizontal ce trece prin
conductele auditive externe; altul frontal ce merge prin tuberculii
zigomatici anteriori; al treilea sagital, tangent la portiunea laterala a
arcadei dentare superioare. Gaura ovala se afla la 4,5—5 cm sub
tegument si se proiecteaza in centrul unei zone situate sub marginea
inferioara a arcadei zigomatice si deasupra incizurii mandibulei.In
vederea anesteziei trunchiului nervului mandibular pot fi utilizate doua
cai: cutanata si bucala.
Calea cutanata cuprinde la randul ei doua procedee: unul
suprazigomatic, folosit mai rar si, altul, infrazigomatic, folosit in mod
obisnuit.
Procedeul infrazigomatic (Braun, Nivard, Cieszynski) are ca loc de
patrundere al acului un punct situat sub arcada zigomatica, imediat
inaintea tuberculului zigomatic anterior, intre colul procesului condilian al
mandibulei si procesul coronoidian. Acul patrunde perpendicular pe
planul cutanat, tangent la marginea inferioara a arcadei zigomatice si
strabate, in ordine, maseterul, incizura mandibulei si muschiul
pterigoidian lateral. Ajuns la fata infratemporala a aripii mari a
sfenoidului, aluneca de-a lungul ei pana la gaura ovala. De la planul
cutanat pana la gaura ovala, unde apare nervul mandibular, acul
parcurge o distanta de 4,5—5 cm.
Calea bucala, ca si precedenta, cuprinde doua procedee:
Duchange si Barri.
In procedeul Duchange, acul patrunde intr-un punct situat pe
mucoasa valului palatin, la 1 cm medial si distal de ultimul molar
superior. Acul trece la 0,5 cm posterior de marginea osoasa palatina,
imediat medial de carligul procesului pterigoidian al sfenoidului. Dupa
patrundere, acului i se da o directie oblica in sus si usor posterior pentru
a strabate fosa pterigoida pe o adancime de aproximativ 3,5 cm.
In procedeul Barri, acul patrunde prin vestibulul superior al
cavitatii bucale, la nivelul celui de al doilea molar superior. Dupa
patrundere, acul este orientat oblic in sus, medial si posterior, mergand
in contact permanent cu fata laterala a tuberozitatii maxilei, pana la o
profunzime de 4,5 cm.
Ramurile nervului mandibular la nivelul carora se practica in mod obisnuit
anestezia sunt: dentarul sau alveolarul inferior cu mentonierul sau
mentalul si incisivul, maseterinul, bucalul si lingualul.
Nervul dentar sau alveolar inferior se anesteziaza inainte de
patrunderea sa in canalul dentar sau alveolar inferior, la nivelul spatiului
pterigomandibular, care este delimitat medial de muschiul pterigoidian
medial si lateral de fata mediala a ramurii mandibulei si este inchis
anterior de mucoasa bucala si de muschiul buccinator. Nervul dentar sau
alveolar inferior patrunde in canalul mandibular sub un unghi de 45° fata
de ramura mandibulei. Trebuie mentionat faptul ca la 1 cm deasupra
orificiului canalului dentar sau alveolar inferior, sau canalul mandibulei,
nervul se afla la o distanta de 1 cm fata de planul osos.
Orificiul de patrundere al nervului dentar sau alveolar inferior se
afla in centrul fetei mediale a ramurii mandibulei, la mijlocul distantei
dintre incizura mandibulei si marginea inferioara a mandibulei, precum si
la miilocul distantei dintre marginile anterioara si posterioara ale ramurii
mandibulei, fiind marginit anterior de spina lui Spix sau ligula.
In abordarea nervului dentar sau alveolar inferior trebuie sa se tina cont
de mai multe date anatomice. In primul rand este necesar sa se
reaminteasca faptul ca planul ramurii mandibulei nu este orientat sagital,
ci usor oblic posterior si lateral, formand cu planul sagital un unghi diedru
orientat posterior. Planul oblic al ramurii mandibulei trece prin regiunea
canin-premolar de partea opusa. Ligamentul pterigo-mandibular, intins
intre carligul aripii mediale a procesuiui pterigoidian si marginea mediala
a trigonului retromolar, apare endobucal ca si o plica situata medial de
ramura mandibulei. Plica ligamentului pterigo-mandibular intra in
tensiune si proemina prin deschiderea gurii. Unul din cele mai importante
repere anatomice folosite in anestezia nervului dentar inferior este
creasta temporala de pe fata mediala a procesului coronoidian al
mandibulei. Aceasta creasta descinde de la varful procesului
coronoidian, merge pe fata mediala a ramurii mandibulei si, pe masura
ce coboara, se distanteaza de marginea anterioara a ramurii mandibulei.
Intre creasta temporala si marginea anterioara a ramurii mandibulei se
delimiteaza trigonul retromolar.
Anestezia nervului dentar sau alveolar inferior se realizeaza pe
doua cai : endobucala si exobucala, cea din urma fiind folosita numai in
cazurile in care prima nu poate fi practicata.
Calea endobucala sau anestezia la spina lui Spix are ca repere
anatomice creasta temporala, plica pterigo-mandibulara si fetele ocluzale
ale molarilor inferiori. Acul patrunde intre creasta temporala si plica
pterigo-mandibulara, la 1 cm deasupra fetelor ocluzale ale molarilor
inferiori. La inceput, acul patrunde in sens antero-posterior si apoi este
orientat oblic posterior si lateral, pastrandu-se in permanenta contactul
cu osul. In cadrul anesteziei nervului dentar inferior la spina lui Spix sunt
folosite mai multe variante de tehnica (Dieulafe, Bercher, Maccary,
Sargenti, Verlotchi, Ginestet, Frezier etc.).
Calea exobucala prezinta trei posibilitati de acces: inferioara,
posterioara si superioara.
Calea inferioara sau submandibulara (Cieszynski-Nivard) are ca
loc de patrundere un punct situat sub marginea inferioara a mandibulei,
la 1,5 cm anterior de marginea posterioara. Acul merge paralel cu
marginea posterioara a mandibulei si urca in permanent contact cu osul
pe o adancime de 4—4,5 cm.
Calea posterioara sau retromandibulara(Sicher) are ca loc de
patrundere un punct situat sub lobul urechii, la mijlocul distantei dintre
arcada zigomatica si gonion, medial de marginea posterioara a ramurii
mandibulei. Acul merge anterior, in permanent contact cu osul, pe o
adancime de aproximativ 3 cm.
Calea superioara abordeaza nervul dentar sau alveolar inferior,
prin incizura mandibulei, imediat sub marginea inferioara a arcadei
zigomatice. Este folosit un ac curb care, dupa patrundere, descinde, in
contact permanent cu osul, pana la o adancime de 4 cm.
Nervul mentonier si incisiv poate fi abordat la nivelul gaurii mentoniere
de pe fata anterioara a corpului mandibulei. Gaura mentoniera este
situata pe linia verticala ce uneste scobitura supraorbitala, marginea
mediala a corneei, gaura suborbitala, comisura buzelor si gaura
mentoniera. Ea corespunde mijlocului distantei dintre marginea
superioara §i marginea inferioara a corpului mandibulei. La edentati,
gaura mentoniera poate ajunge la marginea superioara a corpului
mandibulei datorita resorbtiei alveolelor.
Anestezia nervului mentonier si incisiv este practicata pe doua cai:
endobucala si exobucala.
Calea endobucala (slide 4) este folosita cel mai frecvent. Acul
patrunde prin vestibulul inferior al cavitatii bucale, in dreptul radacinii
meziale a primului molar. Directia acului este oblica in jos, medial si
anterior. Prin tatonarea planului osos se patrunde in canalul mentonier,
care este orientat oblic in sus, lateral si posterior. Pentru a se prinde si
nervul incisiv, acul trebuie sa patrunda in canal 0,4—0,5 cm.