Capitolul III.

Instalaţia de Reformare Catalitică

Procesul de Reformare Catalitică este unul de mare importanță în industria

petrochimică. În principal, se urmărește obținerea benzinei cu cifră octanică ridicată ( 100
sau chiar mai mult ), obținerea hidrogenului , care va fi folosit ulterior drept materie primă,
dar și a hidrocarburilor cu concentrație ridicată de i-parafine și
aromate(benzen,toluen,xilen,etc. ).

Reformarea catalitică reprezintă totodată, principala sursă de hidrogen pentru

derularea industrială a altor procese catalitice, precum: hidrofinarea, hidrotratarea,
hidroizomerizarea ,etc.

Pentru toate acestea, se supun prelucrării fracțiuni petroliere ușoare, precum fracția
nafta.Fiind un proces puternic endoterm, necesită un aport mare de căldură.

1. Catalizatori utilizați în Reformarea Catalitică

În Reformarea Catalitică, catalizatorii sunt extrem de necesari. Cel mai întâlnit este
catalizatorul de Pt pe suport de alumină,care poate funcționa până la 4 ani,cu regenerări
repetate.
Pentru a spori randamentul catalizatorului, pot fi adăugate și alte elemente chimice,
precum Ir,Re. Metalele sunt implicate în reacții de hidrogenare și dehidrogenare,iar
suportul de alumină participă la reacțiile de izomerizare.Astfel,acești catalizatori sunt
numiți în prezent “catalizatori bifuncționali”.
Procesele de reformare catalitică pot fi împărțite în patru categorii, după modul de
regenerare al catalizatorului :
-procese neregenerative, realizate la presiuni ridicate (35-40 bar) şi cu cicluri de
funcţionare de 1-2 ani. ;
-procese semiregenerative, care lucrează la presiuni mai joase şi cu regenerarea
catalizatorului la intervale de 2-6 luni ;
- procese regenerative, cu regenerare ciclică, cu un reactor suplimentar, capabil să
inlocuiască reactoarele aflate în curs de regenerare ;
 - procese regenerative, cu regenerare continuă, cu circulaţia catalizatorului între
reactor și regenerator ;
Procesele regenerative au loc la presiuni joase de 9-15 bar .
Procesele neregenerative au loc în 3-4 trepte de reacţie având în ultima treaptă 2
reactoare în paralel.
Repartiţia cantităţii de catalizator corespunzătoare treptelor de reacţie, în procente
de masă din cantitatea totală de catalizator, se află în limitele 10-20 % în treapta I ,20-30%
în treapta a II-a , 50-70% în treapta a III-a .
Pentru o instalaţie de RC convenţională, cu trei trepte de reacţie în serie , variaţia
temperaturii între intrarea şi ieşirea din fiecare treaptă este :
Treapta I -30 la 70C , temperatura efluentului 440-450C ;
Treapta a II-a -5 la 40C , temperatura efluentului 480-490C ;
Treapta a III- a : -10 la +10C , temperatura efluentului 490-510C .

2.Principalele reacții ale reformării catalitice

1. Reacţii de izomerizare şi dehidroizomerizare :

Reacţiile de acest tip se desfăşoară după un mecanism ionic. Funcţia de izomerizare
a catalizatorului are o mare importanţă, datorită creşterii conţinutului de hidrocarburi i-
parafinice şi de hidrocarburi aromatice, respectiv a cifrei octanice a reformatului. Astfel,
izomerizarea n-alcanilor în izoalcani conduce la creşterea cifrei octanice a reformatului.
Raportul izo/normal parafinelor creşte cu creşterea numărului de atomi de carbon
din moleculă.
Reacţia de de hidroizomerizare, care, în prima etapă, servește la izomerizarea
alchilciclopentanilor în alchilciclohexani,este urmată de reacţia de dehidrogenare :
R1 R2
k1 k2
R
k-1 k-2
(1)
 2. Reacţia de dehidrociclizare
Prin această reacţie hidrocarburile normale şi izoparafinice din materia primă sunt
transformate în hidrocarburi aromatice :
R

k1
R -C -C -C -C -C -C + 4 H2
k -1
(1.2)
Importanţa acestei reacţii pentru procesul de reformare catalitică constă în creşterea
puternică a cifrei octanice, a producţiei de hidrogen, a producţiei de hidrocarburi aromatice
prin randamente de 20-50%.
Pentru orice condiţii de temperatură şi presiune, conversia n-parafinelor la
aromatice este mai mare decât aceea a izoparafinelor corespunzătoare.Presiunile scăzute pe
reactor favorizează dehidrociclizarea parafinelor la aromatice.

3. Reacţiile de dehidrogenare a ciclohexanilor şi alchilchiclohexanilor

Aceste reacţii sunt catalizate de metalul depus pe suportul a cărui textură determină
mărimea suprafeţei, mărimea şi distribuţia porilor, care imprimă o anumită structură
cristalină a metalului dispersat, având influenţă directă asupra funcţiei hidrogenante a
catalizatorului.
Schema generală a dehidrogenării unei hidrocarburi alchilciclohexanice se prezintă:

R k1 R
+ 3 H2
k-1
(1.3)

4.Reacţii de hidrocracare şi de hidrociclizare

Prin reacţiile de hidrocracare şi hidrociclizare se înţeleg reacţiile de cracare a

hidrocarburilor alcanice şi cicloalcanice asociate cu hidrogenarea acestora.

R -C H 2-C H 2-R 1 + H2 R -C H 3 + R 1-C H 3

(1.4)
 R

+ H2 R1 H + R2 H

(1.5)

Prin acest tip de reacţii se formează hidrocarburi cu structuri izo,iar prin cracarea
catalitică şi hidrogenarea produselor , se asigură un caracter saturat al materiei formate .
Etapa de cracare este endotermă,iar cea de hidrogenare puternic exotermă, astfel că
reacţiile de hidrocracare sunt reacţii exoterme.

3.Realizarea procesului

Procesul de RC este bazat pe o serie întreagă de elemente , anume :

I. Modul de operare și optimizare ;
II. Controlul procesului ;
III. Caracteristicile catalizatorului – selectivitate, stabilitate ;
IV. Controlul parametrilor de lucru .

Rafinăriile urmăresc intens atingerea unor producții cât mai mari de reformat, prin
regenerarea continuă a catalizatorilor, dar cu un cost cât mai scăzut . Eficiența procesului
este măsurată prin cifra octanică a produsului final,care trebuie să fie cât mai mare. Cu
trecerea timpului, catalizatorul își pierde din proprietăți, procesul necesitând intervenții,
mărindu-se astfel temperatura reactoarelor, pentru a menține randamentul producției și o
cifră octanică cât mai ridicată.
Unitatea de reformare este reprezentată de un ansamblu de arii : aria de tratare a
materiei prime,înainte de realizarea transformărilor chimice , aria unde au loc reacțiile și
aria de separare și stabilizare a produsului final.
Înainte de a avea loc orice reacție, produsul supus reformării, este tratat pentru
eliminarea compușilor , care ar putea otrăvi catalizatorul ( sulf, compuși cu azot, cupru,
arsenic ), dar și a apei în exces.
 Procesul de reacție este realizat intr-un ansamblu format din reactoare conectate în
serie ( de obicei 3 sau 4 ) și schimbătoare de căldură. Fluxul de alimentare este amestecat
cu hidrogen și încălzit până la temperatura dorită,înainte de intrarea în primul reactor.
Temperatura din primul reactor scade rapid, având loc dehidrogenarea cicloalcanilor .
Efluentul este reîncălzit și trimis in cel de-al doilea reactor,unde apare reacția de
dehidroizomerizare a naftenelor ciclopentanice. În ultimele reactoare, sunt întâlnite reacții
precum dehidrociclizare și cracare.
După aceste etape de reacții, fluxul este răcit și separat în produse lichide
( reformatul propriu-zis , C5-C10 ) și produse sub formă de gaze ( hidrogen și C1-C4).[4]

Figura 1 : Instalație de RC