Scorul Apgar

 Alcatuit de Dr. Virginia Apgar (1909-1974), în anul 1953 ca o modalitate de evaluare a stării nou-
născutului

 Este folosit în toate sălile de naştere din lume, fiind uşor de cuantificat.

Clasificare în funcţie de scorul APGAR

• Scorul Apgar 8-10 : nou-născutul respiră normal, singur, are ritm cardiac mai mare de 100/min,
tegumentele au culoarea roz (generalizată).

În această situaţie se găsesc 90% dintre nou-născuţii la naştere.

• Scorul Apgar 5-7 : nou-născutul are o apnee primară, nu respiră iniţial spontan, iar respiraţia se
reia doar după manevrele tactile (fricţiuni uşoare între regiunea dintre omoplaţi).

• Ritmul cardiac este mai mare de 100 bătăi pe minut, dar culoarea tegumentelor rămane
cianotică. Este necesară administrarea de oxigen pe mască.

Clasificare în funcţie de scorul APGAR

 • Scorul Apgar 3-4 - copilul nu respiră spontan, în ciuda stimulării tactile, iar ritmul cardiac este
mai mic de 100/min.

• Scorul Apgar 0-2 – nou-născutul nu respiră, nu are bătăi cardiace, este hipoton, cianotic şi nu
reacţionează reflex la dezobstrucţia căilor aeriene.

 Peste 50% dintre prematurii cu vârsta gestaţională de 25-26 săptămâni au scorul Apgar 0-3, fără
să aibă acidoză severă şi răspund foarte bine la resuscitare.

 Prelungirea unui scor Apgar cu valoare scăzută la 5-10-15 minute după naştere, se corelează cu
un viitor neurologic sumbru.

. Primele măsuri post-natale

• După încetarea pulsaţiilor, cordonul ombilical se ligaturează şi se secţionează steril.

• Nou-născutul se examineaza rapid în sala de naştere, se cântăreşte, se determină lungimea şi

perimetrele.

 Îmbaierea nou-născutului imediat după naștere se face numai daca tegumentele acestuia sunt
impregnate cu sânge sau meconiu.

 Profilaxia oftalmiei gonococice se face prin instilarea în fiecare sac conjunctival a unei picaturi de
nitrat de argint 1%o

Date antropometrice la naştere

 Greutate: 2800 – 4000g (percentila 10-90% pentru vârsta gestaţională)

 Talie: 48-54 cm (medie 50 cm)

 Suprafaţa corporală: 0,22 mp (T2 x 0.92=mp)

 Perimetru cranian:

34-35 cm, pe percentila 50%.

 Perimetru toracic: este la naştere cu 1-4 cm mai mic decât perimetrul cranian, pe care îl va
egala la vârsta de un an.

Îngrijirea în secţia de nou-născuţi

 În sectia de neonatologie se admit nou-născuţii cu G=2500-4000 g, vârsta gestaţională 37-41

săptămâni, fără semne clinice de boală, proveniţi din sarcini şi naşteri cu evoluţie fiziologică.

 În sectoare separate vor fi internaţi cei născuţi prin operaţie cezariană, născuţi la domiciliu, cu
potenţial septic (membrane rupte de peste 24 ore) sau cei născuţi prematur.

Îngrijirea în secţia de nou-născuţi

 La intrarea în secţia de nou-născuţi: se noteză greutatea, lungimea, perimetrul cranian,

perimetrul toracic, temperatura.
  Se urmăreşte eliminarea primului scaun (meconiu) în primele 36 ore de la naştere şi a primei
micţiuni (primele 48 ore).

 Meconiul – se elimină în primele 6- 24 ore, max 48 ore, este brun-verzui, steril, conţine săruri
biliare, pigmenţi, lipide, celule din epiteliul digestiv.

 Eliminarea întarziată sau lipsa eliminării în primele 48 de ore poate semnifica un sindrom
subocluziv/fibroză chistică.

. Îngrijirea bontului ombilical

 Îngrijirea bontului ombilical se face cu alcool 70% sau betadină. Acesta se va mumifica şi se va
detaşa în 7-10 zile.

 Persistenţa unei secreţii reziduale se numeşte granulom ombilical. Se tratează prin atingerea
zonei cu un creion cu nitrat de argint timp de 1 minut la 2 zile interval.

 Ombilicul – Cordonul ombilical este format dintr-o vena si doua artere cuprinse într-un tesut
conjunctivo - mucos (gelatina lui Wharton).

 După secționarea cordonului, arterele ombilicale se retractă, iar vena ramane înca deschisă.

 Căderea bontului ombilical mumificat se face prin apariția șanțului de eliminare în zilele 5-10.

 Până la cadere este indicată numai baia parțială (plaga ombilicală poate reprezenta poartă de
intrare pentru microbi)

Particularităţi morfologice ale nou-născutului la termen

• Raportul craniu/talie difera de adult fiind de ¼ fata de 1/8 (adult)

 Fontanelele reprezintă zone neosificate la naştere, situate la joncţiunea între oasele late ale
craniului.

 Fontanela anterioară, bregmatică, de formă romboidă, localizată între parietale şi frontal,

deschisă la naştere la 100%, se închide la 12-18 luni.

Dimensiuni 4/3-4 cm.

 Fontanela posterioară, lambdoidă, localizată între parietale şi occipital, deschisă la naştere la

25%, se închide la 1-2 luni. Măsoară 1 cm.

 Fontanelele laterale – rar prezente la naştere.

Aspectul tegumentelor

 Eritrodermia fiziologică – coloraţie caracteristică (roşie) a tegumentelor, subţiri, ce permit

vizualizarea vaselor de sânge.
  Vernix caseosa – substanţă grasă, alb-gălbuie, secretată de glandele sebacee şi de epiteliul
amniotic. Este distribuită pe tot corpul, mai ales la plici, are rol de protecţie termică, chimică,
mecanică. Nu trebuie îndepartată complet în primele ore postnatal.

 Acrocianoza: discretă coloraţie cianotică a extremităţilor, reversibilă la manevre de stimulare a

circulaţiei (masaj usor); este mai accentuată în primele 2-3 zile, dispare progresiv după 1-2
săptămâni.

Coloraţia tegumentelor

Aspectul tegumentelor

Milium facial: mici puncte alb-gălbui, mai frecvente la nivelul aripilor nazale, frunte; reprezintă glande
sebacee hiperplazice

Lanugo – pilozitate cu aspect fin (fire subțiri, fără radacină, care se detașează ușor), pe tot corpul, în
special pe toracele posterior și regiunea frontală.

Dispare progresiv în 1-4 săptămâni.

• Santurile palmo plantare- sunt numeroase si repartizate pe toata suprafata

• Unghiile au marginea libera la varful degetelor

• Organele genitale externe:

-masculine – scrot pigmentat şi plicaturat; testiculele coborate în scrot

-feminine – labiile mari acoperă labiile mici si clitorisul.

Aspecte particulare ale nou-născutului

• Eritema toxicum: placard eritematos, acoperit de pustule sau papule, de culoare alb-sidefie sau
roşie, de mici dimensiuni. Apare în perioada neonatală imediată, dispare spontan în maximum 2
săptămâni. Nu produce disconfort nou-născutului

Aspecte particulare ale nou-născutului

• Ihtioza reprezintă o boala de piele caracterizată prin uscarea şi descuamarea tegumentelor sub

formă de lamele sau de solzi de peşte.

• Debutul poate fi sesizat de la naştere şi se datorează îngroşării excesive a stratului extern al pielii
(stratul cornos, care conţine keratină).

Aspecte particulare ale nou-născutului

• Pata mongoloidă: zonă de hiperpigmentare a tegumentelor regiunii sacro-lombare şi fesiere

(coloraţie cenuşiu-violacee), de dimensiuni variabile, fără semnificaţie patologică.

• Se întâlneşte la 10-15% la rasa albă, 80% la persoanele cu tegumente hiperpigmentate.

Aspecte particulare ale nou-născutului

 • Petele cafe au lait sunt un important indicator al neurofibromatozei şi al altor afecţiuni cutanate
congenitale.

• Au aspect de pete sau macule plate, uniform hiperpigmentate, de culoare maronie deschisă.

• Pot fi localizate oriunde pe suprafaţa pielii.

Incidentele fiziologice ale n-n

• Scaderea fiziologica in greuatate- apare in primele 3 zile datorita aportului scazut, eliminarii de
urina si meconiu, pierderilor de caldura, stress-ului intra si postnatal imediat.

- Nu depaseste 10% din greutatea de la nastere

• Icterul fiziologic-apare la 50-80 % din n-n. Coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor este
determinată de creşterea concentraţiei bilirubinei serice indirecte şi constituie în cele mai multe
cazuri un fenomen tranzitoriu.

Criza genitala

• -apare in a 4 , a 5-a zi pana la max 3 saptamani, prin trecerea in circulatie a hormonilor

placentari( estrogeni, androgeni).

• -tumefactia mamara ( la ambele sexe), vulvo vaginita, uneori o mica sangerare (mica
menstruatie), tumefactia labiilor mari, hidrocel.

• Descuamatia fiziologica: ziua 4-5 pana in ziua 6-8, are un aspect furfuraceu sau in lambouri

• Febra tranzitorie a n-n- apare in ziua a 3 a insotita de semne de deshidratare acuta. Dispare in
conditiile hidratarii corecte.

• Eritemul alergic al nou nascutului-sub forma unei eruptii maculo-papulo eritematoase, datorita
prezentei de alergeni placentari ( eliberati in cursul expulziei) dar si a contactului postnatal cu
alti alergeni (scutece).

. Vaccinări

• Vaccinarea antihepatita B se face în primele 24 ore. Se injectează 0,5 ml (10 mcg)

intramuscular, în regiunea antero-laterală a coapsei.

• Vaccinarea BCG se face intradermic, pe faţa postero-externă a 1/3 medii a braţului stâng, cu o
cantitate de 0,1 ml suspensie până se formează o papulă de 6-7 mm.

• Este contraindicată la G< 2500 g, boli febrile, afecţiuni dermatologice

• Eficienţa vaccinării BCG se apreciază prin măsurarea cicatricei BCG la 6 luni (diametrul> 3 mm).

• Fişa medicală se completează în maternitate cu toate datele privind naşterea, evoluţia în

maternitate, alimentaţia, vaccinarea şi se trimite medicului de familie.
Din octombrie până în aprilie expunerea la aer se va face iniţial la fereastra deschisă pentru câteva
minute, apoi copilul este dus afară treptat, timp de 5 minute, 15 minute, 30 minute până la 1-2 ore.

Daca este ger va fi dus afară un timp mai scurt.

 În general sugarii mici nu trebuie scoşi afară când este ger (temperaturi negative), vânt puternic,
ploaie torenţială, ceaţă densă, caniculă.

Profilaxia rahitismului

 De la vârsta de 14 zile se începe profilaxia rahitismului cu vitamina D sub formă de picături

(Vigantol, vitamina D3 natural), 2 picături zilnic pana la 18 luni

Terminologie în funcţie de vârsta gestaţională

PREMATURUL
 Nou-născut la termen 37-42 săptămâni

Prematur Sub 37 săptămâni

Postmatur Peste 42 săptămâni

. Definiţie

 VG < 37 săptămâni

 GN < 2500g

 Incidența: 9 -11%

 Clasificare dupa greutate

 Gr 1:2500-2000 grame

 Gr2:2000-1500 grame

 Gr3:1500-1000 grame

 Gr.4:sub 1000 grame

Categorii de prematuri
 • Prematurul de 26-30 săpt. (850-1250 g)

Aceste naşteri se vor dirija spre o maternitate care dispune de o secţie de terapie intensivă neonatală.

Se va interveni precoce pentru a se corecta toate deficienţele de adaptare. Se va împiedica apariţia

hipoxiei prin monitorizarea permanentă a pO2 arterial şi, dacă este necesar, se va aplica un sistem de
ventilaţie asistată (C.P.A.P., intubaţie), în scopul prevenirii complicaţiilor catastrofale (hemoragia
ventriculară).

Mortalitatea este între 30-100%.

• Prematurul de 30-34 săpt. (1250-2000 g)

Prevenirea sindromului de detresă respiratorie, prevenirea hipoxiei, protezarea respiratorie, prevenirea

hipotermiei şi alimentaţia parenterală au îmbunătăţit foarte mult rata de supravieţuire la acest grup de
copii.

Mortalitatea este între 10-40%.

• Prematurul de 34-37 săpt. (2000-2500 g)

Majoritatea acestor copii evoluează favorabil, nefiind necesară internarea într-un serviciu de terapie
intensivă.

Mortalitatea este între 5-10%.

4. Cauze

Factori materni:

 Sarcini multiple

 Naşteri premature în antecedente

 Nutriţia precară înainte şi în timpul gestaţiei

 Vârsta mamei între 16 - 35 ani

 Solicitarea gravidei: stres, ortostatism prelungit, trepidaţii

 Fumatul-creştere conc. de carboxiHg.

 Consumul de droguri – cocaina

 HTA de sarcină

 Bolile cu transmitere sexuală -ef.direct asupra uterului şi placentei

 Boli materne acute şi cronice:

 - infecții intraamniotice

- infecții intravaginale

- infecții urinare

- pielonefrită

- HTA - preeclampsia

- diabet zaharat

- boli pulmonare sau cardiace

Factori obstetricali:

 Polihidramnios( crestere anormala a cantitatii de lichid amniotic)

 Malformații uterine

 Traumatisme uterine

 Placenta praevia

Factori fetali:

Detresa fetală, hipotrofie fetală, malformații congenitale

Tabloul clinic al prematurului

Capul are o configuraţie megacefalică, reprezintă 1/3 din lungime. Suturile sunt dehiscente şi
fontanelele larg deschise, dând un aspect de pseudohidrocefalie.

Faţa este triunghiulară, gura mare şi gâtul subţire. Pavilioanele urechilor sunt jos inserate, lipite de cap şi
cu o slabă dezvoltare a cartilajelor.

Urechile sunt jos inserate, pavilioanele sunt fără pliuri şi schelet cartilaginos.

Abdomenul este voluminos, evazat din cauza hipotoniei muşchilor abdominali şi a volumului mare al
ficatului, contrastând cu toracele.

Tegumentele sunt subţiri, uscate, cu o descuamare fină, de culoare roşie la naştere, care devin palide
după o săptămână. Lanugo este abundent pe faţă, membre şi partea posterioară a trunchiului, iar
vernix caseosa este în cantitate redusă sau lipseşte.

Unghiile sunt moi, scurte şi lipsite de striaţii longitudinale. Părul este subţire şi rar.

Glandele mamare apar ca simple pete pigmentare, fără prezenţa nodulului.

Sistemul osos este slab mineralizat, lipsesc nucleii de osificare din epifiza distală femurală şi epifiza
proximală tibială.

Sistemul muscular este redus şi hipoton

Organele genitale externe - incomplet formate (testiculii necoborâţi în scrot, iar la fetiţe, labiile mari nu
acoperă labiile mici şi clitorisul ).

Areolă ştearsă cu Lanugo abundent

Dificultăţi de adaptare la viaţa extrauterină

1. Deficienţa funcţiei de ventilare

Surfactantul:

• sintetizat de pneumocitele granulare tip II, din săptămâna 22 de gestaţie şi eliberat în alveole cu
rolul de a scadea tensiunea superficiala la nivel alveolar si de a impiedica colabarea alveolelor.
Ruperea precoce a membranelor, hipertensiunea arterială, preeclamsia mamei inhibă sinteza
sau eliberarea surfactantului.

• Sinteza surfactantului este deficitară sub 37 săptămâni de gestaţie

• Lipsa surfactantului duce la boala membranelor hialine sau detresa respiratorie idiopatica

2. Deficienţa funcţiei de nutriţie

• Musculatura hipotonă determină mişcări peristaltice lente, care favorizează meteorismul.

Reflexul de sucţiune lipseşte la majoritatea prematurilor.

3. Deficienţa funcţiei de excreţie

Se consideră că prematurul reţine sodiul şi are tendinţa la edeme, se pare că edemele prematurilor ţin
de hipoproteinemie şi nu de retenţia de sodiu.

4. Hipoglicemia prematurului

• Hipoglicemie neonatală moderată, frecvent asimptomatică, datorată rezervelor mici de glicogen

şi lipide, aportului alimentar scăzut în primele zile, nedezvoltării enzimelor gluconeogenetice şi
cerinţelor mari de glucoză.

8. Deficienţa mijloacelor de apărare antiinfecţioasă

• Rezistenţa scăzută la infecţii, care evoluează latent, fără febră, cu alterarea stării generale şi cu
caracter septicemic.

9. Deficienţa termoreglării

Tendinţă la hipotermie, dată de un dezechilibru între cele doua componente ale termoreglarii:

termoliza crescută vs. termogeneza scazută

Prognostic şi cauze de deces la prematuri

• Prognosticul la nou-născutul prematur este dependent de greutatea la nastere (GN) şi varsta

gestationala (VG).

 Cauze de deces:
  Insuficienta respiratorie-Sindrom de detresa respiratorie-Boala membranelor hialine

(IR – SDR –BMH)

• Hemoragii intracraniene

• Sepsis

• Malformații congenitale

Prematuritatea reprezintă cauza principală de mortalitate neonatală.

Cauze de deces la prematuri

• Cel mai mare vârf în primele 24 ore, prin insuficienţă respiratorie;

• Un vârf mai redus, în următoarele 24 ore în urma bolilor pulmonare şi a hemoragiei

ventriculare;

• Un al treilea vârf mai mic şi mai tardiv, dat de infecţii.

Tratamentul profilactic al prematurilor

Menţinerea căldurii

 Prematurul este plasat în incubator.

 Controlul repetat al temperaturii incubatorului, a temperaturii prematurului (până la stabilizarea

ei la 36,70C).

 Controlul umidităţii (50-65%).

 Dispunerea depozitelor de grăsime brună

Asigurarea termoreglării : incubator , sursa de incalzire deschisa

Tratamentul profilactic al prematurilor

Prevenirea infecţiilor

 Secţie separată, cu spaţii mai mari pentru fiecare prematur.

 Personal separat de restul secţiei de nou-născuţi.

 Spălarea frecventă a mâinilor (înainte şi după manipularea prematurului).

 Posibilităţi de izolare în cadrul secţiei.

 Dezinfecţia incubatoarelor, chiuvetelor, sterilizarea incubatoarelor, schimbarea filtrului, a

izoletelor, a instrumentarului, tubulaturii, controlului bacteriologic al eficienţei acestor
măsuri, spălarea pereţilor încăperii, sterilizarea rufăriei.

Tratamentul profilactic al prematurilor

Menţinerea respiraţiei
  Echipament de reanimare adecvat în sala de travaliu şi secţia de nou-născuţi, încadrate cu
personal bine instruit.

 Metode corecte de reanimare în caz de hipoxie.

 Oxigenoterapie, în caz de cianoză.

 Observarea atentă a prematurului în primele ore, pentru depistarea sindromului de detresă

respiratorie, a crizelor de apnee, a cianozei, stridorului, convulsiilor.

Poziţionarea corectă în incubator

 Nou-născutul va fi plasat în incubator având capul uşor ridicat şi gâtul în uşoară extensie.

 Această poziţie poate fi obţinută prin plasarea unui sul din material sub umerii copilului.

Management postnatal

Managementul postnatal, după identificarea elementelelor de instabilitate presupune:

 1. Asigurarea funcţiei respiratorii

 2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în

perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine
tolerată).

 3. Prevenirea hipotermiei

 4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.

 5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a policitemiei.

 6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.

 7. În condiţiile prezenţei acidozei, se va asocia şi bicarbonat de sodiu, în doză de 2 mEq/kgc/zi,

soluţie semimolară.

Complicaţiile frecvente ale prematurităţii

Sindromul de detresă respiratorie idiopatică.

Hemoragia intraventriculară.
 Retinopatia prematurităţii.

Hiperbilirubinemia cu bilirubină indirectă.

Anemia precoce a prematurului.

Complicaţiile pe termen scurt

 1. Tuburări respiratorii – declanşate în special de lipsa surfactantului.

 Probleme cardio-circulatorii.

 Afectare cerebrală- în special ca urmare a hemoragiilor intracerebrale.

 Dificulăţi ale termoreglării.

 Afectarea tractului gastro-intestinal.

 Tulburări ale sistemului imun şi circulator.

Tulburări ale sistemului endocrinologic

Criterii pentru externare

 Greutatea minimă este de 2300 g,

 Creşterea ponderală este regulată,

 Starea generală este bună,

 Acasă există condiţii satisfăcătoare.

DISMATURUL

Definiţie

 Termenul Small for gestation age (SGA) sau dismatur se referă la nou-născuţii la termen dar
cu greutate mica fata de varsta gestationala
Clasificare

 Creşterea fătului se face în 3 etape:

1. Faza A : multiplicare celulară rapidă ( Hiperplazie celulară)

2. Faza B : creşterea volumului celular ( Hiperplazie celulară în combinaţie cu hipertrofie celulară)

3. Faza C: doar hipertofie celulară.

Apariţia unor tulburări în timpul unei din cele trei faze contribuie la clasificarea dismaturilor.

Perturbari ale fazei A

Când factorul care determină dismaturitatea acţionează precoce, în perioada de multiplicare a

celulelor fetale (hiperplazie), copilul va prezenta distrofie cronică sau „armonică”, care influenţează
proporţional toţi parametrii de dezvoltare ai fătului (G, T, PC, PT).

Perturbări ale fazei B determină un aspect intermediar între faza A şi C.

Perturbări ale fazei C

Când factorii distrofianţi acţionează numai în ultimile săptămâni de gestaţie, în care predomină
creşterea volumului celular (faza hipertrofică), se va produce o diminuare a ritmului de dezvoltare a
organelor.

Gradul lor de afectare va fi diferit, astfel, suprarenalele, ficatul, splina şi timusul vor fi afectate
precoce, pe când creierul, pulmonul şi cordul vor fi afectate tardiv.

Perimetrul cranian nu va fi influenţat, distrofia se numeşte acută sau „dizarmonică” şi va avea un

prognostic de dezvoltare neuropsihică mai bun.

Compoziţia corpului dismaturului

 Creierul şi cordul sunt mai mari, în comparaţie cu nou-născutul cu greutate similară, care are
însă greutate corespunzătoare vârstei gestaţionale.

 Ficatul, plămânii şi timusul sunt mai reduse la volum.

 Disproporţia dintre creier şi ficat, rezidă din faptul că la nou-născut creierul consumă aproape
exclusiv glucide, de unde rezultă frecvenţa şi gravitatea hipoglicemiei la dismaturi.

 De asemenea, asfixia este mai gravă, prin rezistenţa scăzută la aceasta, datorită depozitelor
reduse de glicogen hepatic şi cardiac.

Etiologie

 Etiologia poate fi stadializat în funcţie de momentul apariţiei retardului de dezvoltare:

1. SGA cu dezvoltare simetrică (toate perimetrele au dimensiuni reduse).

 2. SGA cu dezvoltare asimetrică (greutatea este cea mai afectată, creierul şi craniul prezină
modificări intermediare, iar sistemul osoasă este dezvoltat normal).

Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere simetric

 Nou-născuţii cu retard de creştere simetric prezintă afectare în timpul primului trimestru de

sarcină.

 Cauze frecvente:

1. Genetice ( constituţionale, cromozomiale, defecte ale unei singure gene, deleţii, erori
metabolice înnăscute).

2. Anomalii congenitale.

3. Infecţii în timpul primului trimestru de sarcină ( infecţii din cadrul TORCH).

4. Altele: abuzul de substanţe nocive, fumatul, radiaţiile,etc.

4.2 Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere asimetric

 Nou-născuţii cu retard de creştere asimetric prezintă afectare în timpul trimestrelor 2 şi 3 de

sarcină. Afectarea fătului în trimestre în cadrul cărora se produce dezvoltarea organelor deja
formate produce dezechilibre diferite la nivelul organelor.

 Cauze frecvente:

 1. Insuficienţă utero-placentară (hipertensiunea, preeclamsia, infarctul placentar, etc),

 Boli materne: afectare renală cronică, hemoglobinopatii, malformaţii cardiace cianogene, boli
pulmonare cronice, abuz de substanţe toxice, fumatul, malnutriţia),

 Altele: sarcini multiple.

Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere asimetric

 În condiţii de stres (ex: hipoxie), în lichidul amnoitic vor fi secretate cantităţi mai mari de
adrenalină şi noradrenalină.

• În acest context se declanşează un efect anti-insulinic, care va determina reducerea stratului

de grăsime, modificări ale musculaturii şi ale depozitelor de glicogen, precum şi redistribuirea
fluxului sangvin către organele vitale ( creier, inimă), în defavoarea celorlalte sisteme,
determinând o dezvoltare asimetrică a organelor interne.

Factori ce au legătură directă cu dismaturitatea

• Infecţii cronice intrauterine (în special citomegalia şi rubeola).

• Fumatul

• Femeia care a avut

un copil dismatur

• Femeia gracilă
Evaluare antenatală

Descoperirea problemelor de dezvoltare se va face încă din perioada intrauterină. Aceasta presupune
colaborare părinte – medic ginecolog, controale periodice, istoric şi anamneză cu informaţii complete.

Diagnosticul prenatal presupune:

1. Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea eventualilor factori de risc,

consum de medicamente sau abuz de substanţe toxice.

2. Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.

3. Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai frecvente (atunci când există
substrat predispozant, inclusiv ecografie Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei
placentare).

4. Monitorizarea volumului lichidului amniotic.

5. Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi tensiune arterială.

6. Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.

Management postnatal

Aspectul dismaturului:

1. Aspect „îmbătrânit”,

2. Descuamare generală, în special la nivelul palmenlor şi plantelor,

3. Tegumente uscate,

4. Cordon ombilical subţire, prin reducerea cantităţii gelatinei Wharton,

5. Pete de meconiu,

6. Tegumente de culoare roşie intensă, datorată policemiei,

7. Tremor al extremităţilor produs de hipoglicemie sau hipocalcemie,

8. Semne vizibile de hipoxie (cianoxă, reducerea mobilităţii)

Evaluarea trebuie să fie cât mai exactă, pentru stabilirea conduitei terapeutice imediate.

7.1 Management postnatal

Dismaturul pune la naştere următoarele probleme:

Asfixia la naştere
 Hemoragia pulmonară

Hipoglicemia

Hipocalcemia

Hipotermia

Sindromul de hipervâscozitate sanguină

Malformaţiile congenitale

Management postnatal

 1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va preveni pneumonia prin

aspiraţie de meconiu, prin aspirarea traheală a lichidului amiotic inhalat).

 2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în

perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine
tolerată).

 3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin plasarea nou-născutului în

condiţii de neutralitate termică.)

 4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.

 5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a policitemiei.

 6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.

 7.Combaterea acidozei metabolice

 La domiciliu, dismaturul necesită o supraveghere specială din partea anturajului, moartea

subită survenind în primele 6 luni de viaţă, mult mai frecventă decât la nou-născutul normal.

Take home message

Nou-născuţii cu greutate mică la naştere au o tendinţă ulterioară la o ascensionare poderală peste

percentila de 85%.
În astfel de situaţii este importantă educarea părinţilor cu privire la o alimentaţie cât mai corectă, dar
şi pliată pe necesarul nou-născutului.

Nu uitaţi!!!!! Ne dorim un copil sănătos şi activ, nu un viitor supraponderal/ obez, cu probleme

cardiovasculare şi circulatorii.

Criterii de externare

1. Menţinerea unei temperaturi constante, fără ajutor.

2. Toleranţă orală bună.

3. Creştere ponderală constantă, fără fluctuaţii.

4. Stare clinică bună.

5. Abilitate maternă adecvată de îngrijire a unui nou-născut dismatur.

6. Acces imediat la serviciile medicale.

7. Complianţă familială adecvată.

Nou nascutul postmatur

Definiţie

Se consideră postmatur nou-născutul cu vârsta gestaţională mai mare de 42 de săptămâni.

Date generale

 Cauzele exacte nu sunt cunoscute.

 Se consideră că o sarcină anterioară în care s-a depăşit termenul de 42 de săptămâni creşte

riscul unor sarcini viitoare cu nou-născut postmatur.

 Creştere ponderală accentuată a mamei (BMI>25).

 Vârsta mică sau înaintată a mamei.

 Printre cauzele cunoscute se numără : anomalii genetice ( trisomia 18), Sex masculin.

Caracteristici clinice

 Absenţa vernix caseosa

 Absenţa Lanugo

 Pilozitate capilară abundentă, unghii lungi

 Ţesut celular subcutanat slab reprezentat

 Exces de piele, cu pliuri cutanate multiple

 Tegumente uscate şi crăpate

 Cordon ombilical subţire.

Clasificarea postmaturităţii (după Clifford)

Stadiul I

Tegumente încreţite, descuamate, fisurate;

Scăderea ţesutului celular subcutanat;

Tegumente largi, cu falduri;

Copil alert, cu privirea vie.

Stadiul II – se adaugă:

Tegumente impregnate cu meconiu;

Uneori asfixie la naştere.

Stadiul III – la semnele din stadiile I şi II se adaugă:

Bont ombilical şi unghii impregnate cu meconiu;

Risc crescut de deces fetal şi neonatal.

Principalele riscuri postnatale

 1. Asfixie

 2. Aspiraţie de meconiu

 3. Infecţii

 4.Tulburări de adaptare

 5. Hipoglicemie
  6. Hipotermie

 7. Convulsii

 8. Afectare neurologică

 9. Nou-născuţi macrosomi.

Postmaturii macrosomi

 Postamturii tind la o greutate peste limita superioară.

 Complicaţiile pe termen scurt produse de greutatea mare la naştere sunt reprezentate în special
de: fracturi, dificulăţi în străbaterea strâmtorii superioare a bazinului, precum şi în producerea
de leziuni ale craniului ( fracturi, echimoze,etc).

 Complicaţiile pe termen lung sunt reprezentate de suprapondere, obezitate, diabet zaharat,

tulburări hormonale,etc.

Management prenatal

Diagnosticul prenatal presupune:

1. Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea eventualilor factori de risc,

consum de medicamente sau abuz de substanţe toxice.

2. Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.

3. Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai frecvente (atunci când există
substrat predispozant, inclusiv ecografie Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).

4. Monitorizarea volumului lichidului amniotic.

5. Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi tensiune arterială.

6. Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.

Monitorizarea strictă a cantităţii de lichid amniotic

Management prenatal

 Stabilirea cu exactitate a vârstei gestaţionale.

 Terminarea sarcinii prin cezariană, dacă vârsta gestaţională este mai mare de 42 săptămâni şi
nou-născutul prezintă semne de suferinţă intrauterină.

 Monitorizare fetală în travaliu.

Management postnatal

 Managementul postnatal, după identificarea elementelelor de instabilitate presupune:

 1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va preveni pneumonia prin aspiraţie
de meconiu, prin aspirarea traheală a lichidului amiotic inhalat).

 2. Prevenirea hipoglicemiei ( se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine

perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).

 3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin plasarea nou-născutului în

condiţii de neutralitate termică.)

 4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.

 5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a policitemiei.