NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DEZVOLTAREA FETEI

Dezvoltarea normala a fetei incepe odata cu migrarea celulelor crestelor neurale care se
combina cu celulele mezenchimale alcatuind ectomezenchimul fetei, din care se dezvolta
mugurii faciali.
Cresterea si dezvoltarea acestora din stadiul de ectomezenchim nediferentiat pana la
structurile finale ale capului si fetei adulte este in mare masura determinata genetic si depinde
de un larg spectru de molecule de semnalizare, factori de transcriere si factori de crestere.
Aceasta trecere in revista a celor mai cunoscute molecule care intervin in dezvoltarea
fetei evidentiaza genetica complexa a dezvoltarii faciale.
Cand structura sau expresia acestor gene este alterata, apare un anumit tip de
malformatie faciala.
Formarea fetei in timpul gestatiei are loc in principal intre saptamana a 4-a si saptamana
a 8-a, prin procese de inductie, crestere si diferentiere inegala, in urma carora apar mugurii
faciali.

FORMAREA MUGURILOR FACIALI SI A SANTURILOR INTERMUGURALE

La sfarsitul saptamanii a 4-a extremitatea cefalica prezinta pe fata ventrala o mare

cavitate numita stomodeum(gura primitiva), dispusa in sens transversal, delimitata superior de
mugurele fronto-nazal si inferior de mugurele mandibular.
Ectodermul de invelis al mugurelui fronto-nazal se diferentiaza formand in partea infero-
laterala a mugurelui fronto-nazal, de o parte si de alta a liniei mediene, cele doua placode
olfactive din care ia nastere epiteliul senzorial olfactiv.
In saptamana a 5-a de gestatie gura primitiva este delimitata lateral de doi muguri
maxilari dezvoltati pe seama mugurelui mandibular.
In aceasta saptamana, pe masura ce creierul isi mareste volumul, capul proemina, ochii
se deplaseaza medial iar urechea externa abia schitata intre primele doua arcuri branhiale
ascensioneaza.
La inceputul sa inceputul saptamanii a 6-a mugurele fronto-nazal prolifereaza in jurul
placodelor olfactive formand mugurii nazali mediali si laterali.
Pana la nastere, fata se dezvolta relativ lent, in principal prin modificarea proportiilor si
pozitiei relative a componentelor sale.
Dimensiunile mici ale fetei inainte de nastere sunt consecinta unei mandibule si maxile
rudimentare, absentei dentitiei, dimensiunilor reduse ale cavitatilor nazale si sinusului maxilar.

DEZVOLTAREA FOSELOR NAZALE SI A PALATULUI

Nasul se dezvolta din materialul mugurelui frontal, care da nastere oaselor nazale:
-mugurii nazali externi care formeaza apexul si dorsum nasi
-mugurii nazali interni care formeaza cartilajele nazale, concha superioara, mijlocie si inferioara,
aripile nasului si partile latero-nazale pana la unghiul medial al pleoapei
Aparitia cavitatii nazale are loc in saptamana a 6-a de gestatie, cand placodele olfactive
devin tot mai adanci datorita cresterii mugurilor nazali invecinati devenind fosete olfactive care
patrund in mezenchimul subiacent, transformandu-se in santuri si apoi in canale olfactive.
Fiecare canal olfactiv are un orificiu anterior numit narină primitivă şi unul posterior
obstruat de către membrana oro-nazală (faza de sac olfactiv).
Prin resorbţia membranei oro-nazale în săptămâna a 7-a de gestaţie, canalele olfactive
se deschid direct în cavitatea orală primitivă prin choanele primitive. Acestea sunt situate de-o
parte şi de alta a liniei mediane şi posterior de palatul primar.
 Odată cu formarea palatului secundar la sfârşitul săptămânii a 8-a de gestaţie şi cu
dezvoltarea cavităţii nazale, choana definitivă se situează la joncţiunea dintre cavitatea nazală
şi faringe.
Piramida nazală iniţial lată şi turtită, cu narinele obturate, situate ventral îşi capătă
aspectul definitiv odată cu alungirea dorsului nasului şi poziţionarea definitivă a choanelor.
Sinusurile paranazale se dezvoltă ca nişte diverticuli ai pereţilor nazali ce se extind
înspre maxilă, etmoid, osul frontal şi osul sfenoid alcătuind patru perechi de sinusuri
paranazale: frontal, etmoid, maxilar şi sfenoid.
Primele se formează sinusurile maxilare, care apar în luna a 4-a de gestaţie; cavităţile
rezultate au dimensiuni mici la naştere dar se expansionează în interiorul maxilarului în
perioada copilăriei.
Sinusurile etmoidale apar în luna a 5-a de gestaţie dar nu se dezvoltă complet înainte de
pubertate.
Sinusurile sfenoidale se dezvoltă ca extensii ale sinusurilor etmoidale, după naştere, în
primul an de viaţă şi continuă să se expansioneze în perioada copilăriei.
Sinusurile frontale apar la vârsta de 5 – 6 ani şi îşi măresc dimensiunile în perioada
adolescenţei. Fiecare sinus frontal este alcătuit din două spaţii independente, cu origini diferite,
care nefiind fuzionate drenează separat.
Sinusurile paranazale ating maximum de dezvoltare la pubertate. Fizionomia umană a
feţei se conturează o dată cu dezvoltarea sinusurilor.

ARCURILE BRANHIALE SI DERIVATELE LOR

Pungile faringiene interne sunt separate de santurile branhiale externe prin membranele
branhiale (ecto-endodermale). Fiecare punga branhiala interna trimite o prelungire ventrala si
una dorsala. Intre aceste pungi se delimiteaza cele 6 perechi de arcuri branhiale.
Fiecare arc branhial este constituit dintr-un ax mezenchimatos, un schelet cartilaginos
primitiv, un nerv si un arc aortic care face legatura dintre aortele ventrale si aortele dorsale.
Dezvoltarea arcurilor branhiale este indusa de celulele crestei neurale care migreaza
catre regiunile capului si gatului.
-cartilajul primitiv Meckel de la nivelul arcului 1 branhial da nastere mandibulei, oaselor ciocan
si nicovala.
-cartilajul Reichart, al arcului branhial 2 formeaza portiunea superioara si coarnele mici ale
cartilajului hioid, procesul stiloid al osului temporal, scarita
-din cartilajul arcului branhial 3 se dezvolta portiunea inferioara si coarnele mari ale osului hioid
-din cartilajele arcurilor 4 si 6 cartilajele tiroid,cricoid, aritenoide, cuneiforme si corniculate.
In cursul saptamanii a 6-a de gestatie primele doua arcuri branhiale cresc mai rapid
decat celelalte, pe care le acopera, delimitand impreuna sinusul cervical.
Arcurile branhiale sunt in numar de 6 perechi, dar numai primele 4 sunt vizibile, ultimele
doua fiind doar schitate.
Primele 4 arcuri branhiale contribuie la formarea partilor moi si dure ale regiunii
mandibulare si gatului, in timp ce ultimele doua sunt incorporate in torace.
Primul arc branhial/mandibular formeaza prin extremitatile sale ventrale de o parte si de
alta a liniei mediene, cate o masa laterala, separate printr-un sant median. Masele reprezinta
mugurii mandibulei iar portiunea posterioara va dezvolta mugurii maxilari.
Al doilea arc branhial/hioidian/stilostapedian genereaza partile moi ale regiunii
superioare a gatului, musculatura mimicii si urechii. Scheletul sau prezinta dorsal raporturi cu
capsula auditiva. Nervul facial.
Al treilea arc branhial da nastere partilor moi ale regiunii mijlocii a gatului. La nivelul
faringelui formeaza stalpul posterior si muschiul stilofaringian.
 Al patrulea arc branhial formeaza partile moi ale regiunii inferioare a gatului si cartilajul
tiroid. Inervatia: nervul vag.
Arcurile branhiale 5 si 6 sunt doar schitate la specia umana. Inervatie: nervul vag.
Cartilajul cricoid se dezvolta ca derivat al arcului branhial 5. Din arcul branhial 6 iau nastere
cartilajele laringelui (aritenoide, corniculate si cuneiforme).

AR PARTILE MOI DERIVATE DIN PARTILE DURE DERIVATE NERVUL

C ARCURILE BRANHIALE DIN ARCUL BRANHIAL CRANIAN CARE
NR. DESERVESTE
ARCUL
BRANHIAL
1 Muschii masticatori (tempotal, Cartilajul primitiv Meckel, V(trigemen)
maseter, pterigoidian medial si mandibula, ligamentul
lateral), muschiul milohioidian, sfenomandibular, ciocanul,
pantecul anterior al digastricului, nicovala, ligamentul anterior al
muschiul tensor al palatului, ciocanului
muschiul tensor timpani
2 Muschii mimicii (buccinator, Scarita, procesul stiloidian, VII (facial)
auricular, frontal, platysma, ligamentul stilohioidian, coarnele
orbicularul ochiului si gurii), mici si portiunea superioara a
pantecul posterior al muschiului corpului osului hioid
digastric, muschiul stilohioidian,
muschiul scaritei
3 Muschii stilofaringian, constrictori Coarnele mari si portiunea IX
faringieni superiori inferioara a corpului osului hioid (glosofaringian)
4 Muschii cricotiroidian, ridicator al Cartilajele laringiene: tiroid, Laringeu
valului palatin, constrictori ai cricoid, aritenoide, corniculate, superior
faringelui cuneiforme X
6 Muschii intrinseci ai laringelui (vag) Laringeu
recurent

MUSCULATURA BRANHIALA

NERVII ARCURILOR BRANHIALE

Inervația arcului mandibular este asigurată de ramurile nervului trigemen:

-nervul maxilar,
-nervul mandibular

ARCURILE AORTICE

Primul arc aortic da nastere arterei maxilare interne, apoi dispare la varsta de 25 de zile.
Al doilea arc aortic formeaza arterele hioidiana si stapediana, apoi dispare la cateva zile
in urma primului arc(arterial) aortic.
Al treilea arc aortic se afla in plina evolutie la embrionul de 14 mm, cand va forma
carotida primitiva si mugurele carotidei interne.
 Arcul aortic 4 stang va forma crosa aortei iar arcul aortic 4 drept devine artera subclavie
dreapta.
Arcul aortic 5 este rudimentar si asimilat de cele mai multe ori cu arcul 4, fiind considerat
o dedublare a acestuia.
Din arcul aortic 6/pulmonar deriva cele doua artere pulmonare, iar in stanga, canalul
interarterial Botallo.

FARINGELE PRIMITIV

PUNGILE ENDO SI ECTOBRANHIALE

DERIVATELE PUNGILOR FARINGIENE

EVOLUTIA PUNGILOR ECTOBRANHIALE

CAMPUL MEZOBRANHIAL

DEZVOLTAREA LIMBII

Limba prezinta doua regiuni diferite ca structura si functie, separate prin santul terminal.
Portiunea corespunzatoare celor 2/3 anterioare a limbii situata anterior de V-ul lingual,
constituie corpul limbii – portiunea orala, cu rol in masticatie. Mucoasa linguala de pe suprafata
corpului limbii este caracterizata de prezenta papilelor gustative.
Portiunea posterioara, faringianam radacina limbii, are rol in deglutitie. La acest nivel se
afla glande si tesut limfoid.
Portiunea bucala se dezvolta din trei muguri linguali. Mugurele lingual median apare in
decursul saptamanii a 4-a de gestatie, intr-un spatiu situat ventral, intre arcurile branhiale 1 si 2.
Pana in saptamana a 6-a varful limbii este bifid.
In saptamana a 7-a de gestatie mugurii linguali pereche se unesc cu tuberculul lingual
impar pe care il vor acoperi. In aceeasi perioada, radacina limbii este reprezentata prin copula,
formata din fuziunea extremitatilor ventrale ale arcurilor hioidiene.
La nivelul santului impar ce separa copula de tuberculul impar se afla foramen caecum,
locul de origine al diverticulului tiroidian.
Primii muschi care se diferentiaza din mezenchimul local sunt cei extrinseci; muschiul
geniohioidian, din a carui masa primitiva apar muschii genioglos si hioglos. Muschii intrinseci ai
limbii apar spre sfarsitul celei de a 2-a luni de gestatie.
Mucoasa primitiva a limbii are un epiteliu cubic, care in luna a 2-a devine stratificat, iar in
saptamana a 9-a incep sa apara papilele filiforme si fungiforme.

INERVATIA COMPLEXA A LIMBII

Inervatia este prezenta la embrionul de 13 mm; fibrele nervoase cu dispozitie neregulata

persista pana la embrionul de 40 mm dupa care fibrele devin paralele intre ele si se pot distinge
ramurile nervilor hipoglos si glosofaringian. La fatul de 28 de cm apare nervul lingual (ram din
trigemen) si anastomoza sa cu nervul facial (nervul coarda timpanului). Primele fibre ce se
mielinizeaza sunt cele ale nervului hipoglos. Mielinizarea celorlalti nervi are loc dupa nastere.

DEZVOLTAREA GLANDEI TIROIDE

 Este glanda endocrina care se diferentiaza cel mai timpuriu, schita ei fiind vizibila la
embrionul de 2 mm la varsta de 23 de zile de viata intrauterina. In spatele tuberculului impar, pe
linia mediana, in aria denumita foramen caecum, endodermul da nastere unui diverticul care se
infunda in sens caudal si dorsal in mezenchimul subiacent. Pediculul acestui diverticul sacular
reprezinta canalul tireoglos.
In decursul lunii a 3-a apare coloidul iar glanda tiroida devine functionala. Formarea
foliculilor primari inceteaza in luna a 4-a dar numarul lor sporeste printr-un proces de
inmugurire. Capsula so stroma glandei tiroide se diferentiaza din mezodermul local.
Extremitatea caudala a canalului tireoglos este reprezentata la adult de piramida
Lalouette.

FORMAREA CAVITATII BUCALE

GURA PRIMITIVA SI DERIVATELE SALE

DEZVOLTAREA GLANDEI HIPOFIZE

PUNGA FARINGIANA LUSCHKA

DEZVOLTAREA DINTILOR

Dintii isi incep dezvoltarea in a 6-a saptamana a vietii intrauterine, prin invaginarea
ectodermului de la nivelul stomodeumului in mezenchimul subiacent al primului arc brahial, care
reprezinta procesele alveolare primare.
Prin aceasta invaginare se formeaza lamina dentara, in forma de potcoava, cate una
pentru fiecare maxilar.
STADII MORFOLOGICE
1.LAMA DENTARA
2.MUGURELE DENTAR
3*.STADIUL DE CUPA
3.STADIUL DE CLOPOT
4.DENTINOGENEZA
5.AMELOGENEZA
6.FORMAREA COROANEI DENTARE
7.FORMAREA RADACINII SI INITIEREA ERUPTIEI
8.DINTELE

DENTINOGENEZA

Componenta anorganica (70%)

-cristale de hidroxiapatita
-linii incrementale von Ebner (subtiri) si Owen (groase)
-tubuli dentinali (canaliculi Tomes)
Componenta organica (30%)
-matrice extracelulara (colagen,GAG)
-celule:odontoblaste
Odontoblastele secreta predentina (matricea organica). Reprezinta unstrat ce
margineste dentina, celule unite prin jonctiuni intercelulare. Au corp celular cilindric, cu granule
secretorii, corpii abac.
-procese odontoblastice apcale (fibre Tomes): cu microtubuli, microfilamente, granule de
secretie
 AMELOGENEZA

Componenta anorganica (98%):

-cristale de hidroxiapatita
-cea mai dura substanta din organism
-compus din prisme adamantine si substanta interprismatica
-prismele sunt curbate, in forma de S (liniile Hunter-Schreger)
-liniile Retzius
-tufele smaltului, la jonctiunea smalt-dentina
-cariile dentare: zone de demineralizare
Componenta organica (2%): matricea extracelulara
-proteine specifice smaltului: amelogenina (numai in smaltul in formare) si enameline
-produsa de adamantoblaste in cursul histogenezei dintelui
Ameloblastele:
-secretorii: celule inalte, cilindrice, procese apicale, RER, granule de secretie
-de maturare

CEMENTOGENEZA

Este substanta similara osului:

-componenta anorganica (40-50%)
-componenta organica
Este acelular si celular (cementocite in cementoplaste). Nu este vascularizat. Nu
formeaza sisteme Havers.

FORMAREA COROANEI SI A RADACINII DENTARE

Pe masura ce epiteliul odontogen se diferentiaza in pre-ameloblasti la nivelul epiteliului

adamantin intern, acestia induc diferentierea mezenchimului papilei dentare in odontoblasti.
Odontoblastii secreta matricea dentinara. Acest fenomen stimuleaza preameloblastii
stratului adamantin intern sa se diferentieze in ameloblasti functionali, care depoziteaza smalt
peste matricea dentinara.
Structurile de legatura dintre ameloblasti si matricea dentinara reprezinta jonctiunea
amelodentinara, care se formeaza de fapt inainte de depozitarea smaltului.
Dezvoltarea radacinii incepe dupa formarea smaltului si a dentinei. Celulele epiteliale ale
epiteliului dentar intern si extern vor prolifera la nivelul buclei cervicale pentru a forma teaca
Hertwig.
Teaca Hertwig determina daca un dinte are radacini unica sau multipla.
In cele din urma teaca se va fragmenta prin invazia mezenchimului adiacent, si va forma
mai multe grupuri distincte de celule epiteliale cunoscut sub numele de resturile epiteliale ale
Malassez.
Teaca Hertwig creste in jurul papilei dentare (viitoarea pulpa radiculara). Dupa liza tecii,
mezenchimul adiacent vine in contact si se diferentiaza in cementoblasti care vor produce
cementul radicular.
Diafragmul epitelial este portiunea terminala a tecii Hertwig ce face un unghi de 45 si
inconjoara apical deschiderea papilei dentare in timpul dezvoltarii radacinii

EVOLUTIA SACULUI DENTAR

 GURA DEFINITIVA SI DERIVATELE SALE

DEZVOLTAREA GLANDELOR SALIVARE MARI SI MICI

DEZVOLTAREA ARTICULATIEI TEMPORO-MANDIBULARE

Articulaţia temporomandibulară începe să se dezvolte la embrionul în vârstă de 8

săptămâni, odată cu procesul condilian, dispus între schiţa viitorului os zigomatic şi extremitatea
superioară a cartilajului Meckel.
Mişcările mandibulei în primele luni de viaţă determină adâncirea cavităţii glenoide,
apariţia şi dezvoltarea tuberculului articular anterior, dezvoltarea condilului mandibular,
dezvoltarea şi sistematizarea componentelor cartilaginoase şi fibroase pe suprafaţa condilului,
la menisc, capsulă şi ligamente
Articulaţia temporomandibulară suferă modificări de talie, formă şi funcţie, în urma
cărora se realizează un echilibru în dinamică, între articulaţia temporomandibulară şi ocluzie.
Dacă la începutul formării sale cavitatea glenoidă priveşte lateral, mandibula având raport
distalizat, ulterior, ca urmare a formării condilului şi mişcării cavităţii articulare în jos şi înainte,
mandibula ajunge la poziţia neutrală.

DEZVOLTAREA CRANIULUI

Dupa originea si vechimea oaselor sale craniul apare constituit din:

-paleocraniul care cuprinde craniul brahiogen (oasele care provin din materialul arcurilor
branhiale)
-neocraniul alcatuit din oase de provenienta encondrala si desmala, dezvoltate ulterior in
filogeneza
Oasele si morfologia capului la adult sunt net deosebite de capul fetusului.
In ontogeneza oaselor craniului se deosebesc 3 stadii:
-stadiul membranos sau desmocraniul
-stadiul cartilaginos sau condrocraniul
-stadiul osos sau craniul osos definitiv

CONDROCRANIUL (SEGMENTUL CORDAL SI SEGMENTUL PRECORDAL)

Condrocraniul reprezinta stadiul cartilaginos al dezvoltarii craniului. In saptamana a 7-a

baza craniului sufera un proces de condrificare dezvoltand o schita cartilaginoasa denumita
condrocraniu sau craniul primordial cartilaginos. Partile laterale si bolta craniului raman fibroase,
astfel incat calvaria se osifica desmal ca si oasele fetei.
Craniul cartilaginos se imparte intr-un segment codral care include coarda dorsala si un
segment precordal.
Segmentul cordal se subdivide intr-o portiune segmentata si alta nesegmentata.
Portiunea segmentata este alcatuita din doua cartilaje dispuse de o parte si de alta a
corzii dorsale, numite cartilaje paracordale, care vor fuziona alcatuind placa bazala, viitorul
bazioccipital. Posterior si lateral placa bazala se prelungeste cu viitoarele exoccipitale. Din lama
cartilaginoasa care le uneste se dezvolta supraoccipitalele. Intre bazioccipital, exoccipitale si
supraoccipital se delimiteaza orificiul mare occipital.
Portiunea nesegmentata este formata de capsula auditiva, a carei prelungire anterioara
constituie creasta parotica. Din capsula auditiva se dezvolta stanca osului temporal iar din
creasta parotica, tegmen tympani.
 Segmentul precordal contine creierul anterior, formand cea mai mare parte a craniului.
Are raporturi cu capsula nazala si globul ocular. Segmentul precordal include o pereche de bare
cartilaginoase numite trabeculele craniului, care fuzioneaza si se dezvolta anterior catre capsula
nazala, cu care fuzioneaza; la locul de unire ia nastere septul nazal cartilaginos. De oe
trabecule se desprind doua cartilaje: aripa orbitala situata antero-lateral si aripa temporala
situata postero-lateral iar segmentul dintre ele constituie presfenoidul. Aripa temporala numita si
alisfenoid devine aripa mare a sfenoidului iar aripa orbitala numita si orbitosfenoid devine aripa
mica a osului sfenoid.

OSIFICAREA CONDROCRANIULUI

Osificarea condrocraniului are loc incepand cu luna a 3-a a vietii intrauterine.

Oasele de natura encondrala sunt cornetul inferior, corpul, aripile mici si o parte din
aripile mari ale sfenoidului, partea bazilara a occipitalului si procesele occipitale, mezetmoidul,
portiunile pietroasa si timpanica ale osului temporal.
Osul occipital se dezvolta pe un model cartilaginos, mai putin solzul occipitalului care
este os desmal. In modelul cartilaginos al occipitalului , in cursul lunii a 3-a de viata intrauterina,
apar 4 centri de osificare care fuzioneaza la varsta de 4 ani: unul pentru bazioccipital; doua
pentru exoccipitale; unul pentru supraoccipital. La nastere osul este alcatuit din bazioccipital,
doua exoocipitale si solzul osului occipital. Sudarea bazioccipitalului cu partile laterale are loc
intre 3-10 ani. Intre 14-20 de ani are loc sinostoza intre corpul sfenoidului si partea bazilara a
occipitalului.
Osul sfenoid rezulta prin osificare encondrala in cea mai mare parte cat si osificare
directa. Lamele pterigoide si cea mai mare parte a aripilor mari sunt oase desmale iar corpul,
aripile mici, si radacinile aripilor mari provin din osificarea modelului cartilaginos. Pentru
segmentele osului sfenoid care se formeaza prin osificare directa, apar: un centru de osificare
pentru fetele orbitala si temporala apartinand aripilor mari; un centru pentru procesul
pterigoidian, mai putin carligul, care este os encondral.

OSIFICAREA OASELOR CALVARIEI

Osul occipital se dezvolta pe un model cartilaginos, mai putin solzul occipitalului care
este os desmal. In modelul cartilaginos al occipitalului , in cursul lunii a 3-a de viata intrauterina,
apar 4 centri de osificare care fuzioneaza la varsta de 4 ani: unul pentru bazioccipital; doua
pentru exoccipitale; unul pentru supraoccipital. La nastere osul este alcatuit din bazioccipital,
doua exoocipitale si solzul osului occipital. Sudarea bazioccipitalului cu partile laterale are loc
intre 3-10 ani. Intre 14-20 de ani are loc sinostoza intre corpul sfenoidului si partea bazilara a
occipitalului.
Osul frontal formeaza peretele anterior al cutiei craniene, participa la formarea etajului
superior al fetei, are raporturi suturale cu o parte din oasele fetei, a caror dezvoltare o
influenteaza. Se dezvolta ca os de membrana, cu exceptia spinei nazale care este os
encondral. Centrii primari de osificare apar in luna a 2-a de viata intrauterina in dreptul marginii
supraorbitale. Fiecare din acesti doi centri formeaza cate o jumatate din partea verticala si
partea orizontala a osului frontal. In a 2-a luna de viata aceste jumatati se apropie pe linia
mediana, delimitand intre ele sutura metopica.
Osul parietal este un os de membrana a carui osificare se face printr-un centru de
osificare dublu sau multiplu care apare la finele lunii a 2-a de viata intrauterina in dreptul
tuberului parietal. Suturile dispar datorita procesului de osificare care se initiaza intre tabliile
interne ale oaselor calvariei, incepand de la sutura sagitala, continuand cu suturile coronara si
lambdoida si apoi cea scuamoasa.
 Osul temporal se edifica pe seama a trei piese care se sudeaza intre ele pana la varsta
de 30 de ani. Prezinta osificare directa, de membrana, la nivelul portiunii scuamoase si osificare
encondrala pentru restul pieselor, mai putin procesul stiloid care deriva din arcul doi brahial.
Scuama osului temporal se osifica pe seama unui centru de osificare unic, situat la baza
procesului zigomatic. Pe parcursul primului an de viata, scuama osului temporal, formata prin
osificare desmala, acopera portiunea petromastoidiana dezvoltata prin osificare encondrala si
fuzioneaza cu aceasta alcatuind osul temporal.

FONTANELE

La naştere, între oasele calotei se evidenţiază zone în care nu s-a produs osificarea,
zone numite fontanele: anterioară, sagitală, posterioară, antero-laterale, postero-laterale.
Fontanela anterioară (fonticulus anterior) este situată între osul frontal şi cele două
parietale, la intersecţia suturilor coronară şi sagitală. La naştere are formă de romb 2,5 / 5 cm,
cu axul mare dispus antero-posterior.
Fontanela sagitală (fonticulus sagittalis) se află în partea posterioară a suturii sagitale,
fiind închisă la 70% dintre nou-născuţi; după închidere persistă ca foramen parietale.
Fontanela posterioară (fonticulus posterior) se observă între solzul osului occipital şi
oasele parietale, la intersecţia suturii sagitale cu sutura lambdoidă.
Fontanela antero-laterală, sfenoidală (fonticulus sphenoidalis) este cuprinsă între aripa
mare a osului sfenoid, solzul osului temporal, osul frontal şi cel parietal, are formă triunghiulară,
se închide în primele sâptămâni după naştere.
Fontanela postero-laterală, mastoidiană (fonticulus mastoideus) se găseşte la locul de
întâlnire a osului parietal cu solzul occipital şi osul temporal; se închide în primele săptămâni
după naştere.

SUTURI

Osul frontal
Fiecare din aceşti doi centri formează câte o jumătate din partea verticală (squama
frontalis) şi partea orizontală (pars orbitalis) a osului frontal. În a 2-a lună de viaţă aceste
jumătăţi se apropie pe linia mediană, delimitând între ele sutura metopică
Osul parietal
Sutura sagitală (sutura sagittalis) interpusă între oasele parietale, se închide complet la
vârsta de 30 ani deşi oasele parietale vin în contact pe linia mediană după vârsta de 22 ani.
Sutura coronară (sutura coronalis) situată între oasele parietal şi frontal, intersectează
sutura sagitală la nivelul fontanelei anterioare.
Sutura lambdoidă (sutura lambdoides) dispusă între parietal şi solzul osului occipital se
intersectează cu sutura sagitală la nivelul fontanelei posterioare
Osul sfenoid
Sutura sfenoocipitală se închide complet după erupţia ultimilor molari, după vârsta de 20
ani, contribuind semnificativ la alungirea bazei craniului.

ANATOMIA ATM- COMPONENTE OSOASE DIN PARTEA MANDIBULEI SI A

OSULUI TEMPORAL (CONDILUL MANDIBULEI, FOSA MANDIBULARA, TUBERCULUL
ARTICULAR)

MANDIBULA
Este singurlu os mobil al craniului visceral. Ea are forma unei potcoave si este alcatuita
dintr-un corp situat median si 2 ramuri cu directie superioara
Corpul mandibulei are o fata externa convexa si alta interna concava.
 Fata externa prezinta pe linia mediana o proeminenta, numita protuberanta mentala, iar
lateral de ea cate un tubercul mental,
Lateral de tuberculul mental se afla gaura mentala, pe unde ies nervii si vasele mentale.
Pe aceasta fata se mai afla o creasta, numita linia oblica, pe care se insera muschii.
Fata interna a corpului prezinta si ea o creasta oblica de sus in jos, numita linia
milohioidiana, pe care se insera muschiul milohioidian. Deasupra ei se afla foseta glandei
sublinguale, iar sub ea, foseta glandei submandibulare.
In portiunea mediana a acestei fete se afla o proeminenta, numita spina mentala, pe
care se prind muschii geniohioidian (inferior) si genioglos (superior)
Sub ea, spre marginea inferioara, se afla 2 gropite, numite fosetele digastricului, in care
se insera muschiul digastric.
Ramurile mandibulei formeaza cu corpul un unghi variabil la om (90-140), numit unghiul
mandibulei sau gonion. Pe fata sa laterala se afla tuberozitatea maseteriana pe care se
insereaza muschiul maseter.
Pe fata mediala se insereaza pterigoidianul intern. Deasupra acesteia se afla gaura
mandibulei unde incepe canalul dentar inferior, prin care trec nervul si vasele dentare inferioare
Extremitatea superioara a ramurilor mandibule prezinta anterior apofiza coronoida, pe
care se insereaza muschiul temporal, iar posterior condilul mandibulei, care are un cap artciular
si un gat
Capul se articuleaza cu fosa mandibulara de pe fata ei inferioara a temporalului.
Intre apofiza coronoida si condil se afla incizura mandibulei.

OSUL TEMPORAL
Este un os pereche asezat in partea inferioara si laterala a cutiei craniene. El participa la
formarea bazei craniului si a calotei craniene.
Este alcatuit din 5 parti: pietroasa, mastoidiana, hioidiana, timpanica, scuama
temporalului.
Partea pietroasa sau stanca temporalului este situata la baza craniului intre sfenoid si
occipital si are forma unei piramide, prezentand o fata anterioara, una posterioara, una
inferioara, o baza si un varf.
Partea mastoidiana: fata exocraniana prezinta o proeminenta osoasa numita apofiza
mastoida de care se prind muschii sternocleidomastoidieni, splenius. Fata endocraniana se
confunda cu baza. In interiorul partii mastoidiene se afla celule mastoidiene.
Partea hioidiana este reprezentata de apofiza stiloida.
Partea timpanica este formata dintr-o lama osoasa, curbata in sus.
Scuama temporalului este o lama osoasa aplatizata de forma aproape semicirculara. Pe
fata exocraniana exista o proeminenta osoasa numita apofiza zigomatica si o depresiune
numita fosa mandibulara.
Apofiza zigomatica a temporalului se articuleaza cu osul zigomatic, formand arcada
zigomatica pe care se insera o parte din muschii masticatori.
Fosa mandibulara numita si cavitatea glenoida se articuleaza cu condilul mandibulei
formand articulatia temporo-mandibulara.

ATM este cea mai evoluata articulatie a organismului omenesc si cea mai frecvent
solicitata.
Fete articulare:
-fosa mandibulara are diametrul transvers mai mare ca cel sagital; fata articulara este numai
portiunea situata anterior de fisura pietrotimpanica; ca si la nivelul condililor mandibulari, axele
transverse sunt oblice si converg spre marginea anterioara a gaurii occipitale
-tuberculul articular este in continuarea mediala a procesului zigomatic al temporalului; panta
sa posterioara, cu o lungime sagitala de cca 9mm este articulara
-condilul mandibulei are o suprafata articulara cu contur elipsoidal, mult mai mica decat fata
articulara a temporalului
-discul articular format din tesut fibroelastic separa complet cavitatea articulara in doua etaje;
fata superioara a discului, mai intinsa decat cea inferioara, este convex-concava, iar cea
inferioara, exclusiv concava; pe sectiune sagitala, discul apare subtiat in partea mijlocie si mai
ingrosat anterior si posterior

CAPSULA ATM

Capsula articulara este o membrana conjunctiva care are rol de protectie, dar si de
mentinere in limite fiziologice a miscarilor condilului si ale discului articular.
Superior, ea se insera pe tuberculul articular inaintea versantului lui posterior, iar
posterior se insera pe fisura pietrotimpanica.
Spatiul dintre peretele posterior al capsulei si partea timpanica a temporalului este
ocupat de tesut conjunctiv lax.

LIGAMENTELE ATM

Ligamentul stilomandibular se prinde pe procesul stiloid si pe unghiul mandibulei

Ligamentul sfenomandibular situat in partea mediala si se intinde intre spina sfenoidala
si mijlocul fetei mediale a ramurei mandibulei.
Rafeul pterigomandibular/bucofaringian se intinde la carligul procesului pterigoid pana la
extremitatea posterioara a liniei milohioidiene.

MUSCHII MOBILIZATORI AI MANDIBULEI

Realizeaza prin functia lor mobilizarea mandibulei in diferitele directii si sensuri pentru
indeplinirea celor patru functii esentiale ale aparatului dentomaxilar : masticatia , fonatia,
fizionamia si automentinerea.

MUSCHII SUPRAHIOIDIENI

Sunt asezati in partea mijlocie a regiunii anterioare a gatului, deasupra osului hioid. Ei se
prind cu un capat pe osul hioid si cu celalalt pe oasele craniului: pe apofiza mastoida a osului
temporal(muschiul digastric, pantecul posterior), pe apofiza stiloida a osului temporal(muschiul
stilohioidian), pe linia milohioidiana a mandibulei (muschiul milohioidian), pe foseta digastrica a
mandibulei (muschiul digastric, pantecul anterior) si pe apofizele genii de pe fata interna a
corpului mandibulei (muschiul geniohioidian).
Iau parte la formarea planseului bucal (muschiul milohioidian), iar prin contractia lor
coboara mandibula si ridica osul hioid. Prin coborarea mandibulei, ei participa la actul
masticatiei, iar prin ridicarea osului hioid iau parte la actul deglutitiei.
MUSCHIUL MILOHIOIDIAN
Are forma patrulatera si este situat intre hioid si corpul mandibulei.
-origine: pe linia milohioidiana de pe mandibula
-insertie: fibrele lungi pe osul hioid si fibrele scurte pe rafeul median dintre simfiza mentala si
osul hioid
-inervatie: nervul mandibular
MUSCHIUL GENIOHIOIDIAN
-origine: spina mentala a mandibulei
-insertie: osul hioid
-inervatie: ramuri din plexul cervical ce ajung la muschi prin nervul hipoglos
 PANTECELE ANTERIOR AL MUSCHIULUI DIGASTRIC
-este unit de pantecele posterior printr-un tendon intermediar
-insertia: pantecele anterior in fosa digastrica a mandibulei
-inervatie:nervul mandibular, pantecele anterior

MUSCHII SUBHIOIDIENI

MUCHIUL OMOHIOIDIAN
 Este un muschi biventer alcatuit din 2 componente musculare:
a)pantecele inferior(venter inferior)
b)pantecele superior(venter superior)
Insertii. Pantecele inferior isi are originea pe marginea superioara a scapulei medial de incizura
scapulara,fibrele musculare avand un traiect initial orizontal,apoi isi schimba directia devenind
oblic ascendent si se continua cu tendonul intermediar.
    Pantecele superior continua tendonul intermediar si se insera pe osul hioid.
    Raporturi. Cei 2 muschi omohioidieni sunt uniti prin fascia cervicala mijlocie(lama
pretraheala).
     In traiectul sau muschiul omohioidian incruciseaza manunchiul vasculonervos al
gatului.Superficial este in raport cu fascia cervicala superficiala si cu muschiul platisma.
    Inervatia. Este asigurata de ramura superioara a ansei cervicale(ansa hipoglosului).
   Actiune. Avand punct fix pe scapula fixeaza sau coboara osul hioid.Este tensor al fasciei
cervicale favorizand circulatia venoasa.
MUSCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN
Este asezat sub muschiul pielos, pe partea antero-laterala a gatului. Este cel mai gros
dintre muschii regiunii anterioare a gatului.
-origine: are doua capete de origine: originea sternala pe fata anterioara a manubriului sternal si
origine claviculara pe clavicula
-insertie: pe apofiza mastoida a osului temporal, de unde si denumirea lui
-inervatie: nervul accesor
-actiune: prin contractia unilaterala face flexia capului, inclina capul de aceeasi parte si il roteste
de partea opusa; prin contractia bilaterala creste amplitudinea flexiei, respectiv extensiei
capului, initiata de alti muschi; fixeaza capul in articulatia atlanto-occipitala
MUSCHIUL STERNOTIROIDIAN
 Insertii. Originea este la nivelul manubriului sternal si la nivelul cartilajului primei
coaste,de unde fibrele au un traiect ascendent si se insera pe linia oblica a cartilajului tiroid.
    Raporturi. Prin fata superficiala este in raport cu traheea cervicala si cu cartilajul  tiroid.Cei
doi sunt apropiati,unul de celalalt,in regiunea  sternala,indepartandu-se catre insertia
tiroidiana.Se delimiteaza astfel un spatiu de forma romboidala,care se numeste rombul traheal.
   Actiune. Avand punct fix pe stern coboara laringele.
   Inervatia. Provine din ansa cervicala.
MUSCHIUL TIROHIOIDIAN
Insertii. Originea este pe osul hioid de unde fibrele musculare coboara vertical si se
insera pe linia oblica a cartilajului tiroid al laringelui.
    Raporturi. Prin fata superficiala este in raport cu fata profunda a muschiului omohioidian si
sternocleidohioidian.Prin fata profunda este in raport cu cartilajul tiroid si membrane
tirohioidiana.
    Actiune. Cu punct fix pe osul hioidian,este ridicator al laringelui.
    Inervatia. Este realizata de nervul tirohioidian ramura din nervul hipoglos.
    In contractia sinergica a muschilor subhioidieni,osul hioid este fixat sau coborat.Osul hioid
fiind fixat,muschii suprahioidieni isi pot exercita actiunea de coborare a mandibulei.
 MUSCHII MASTICATORI

Sunt inervati de nervul mandibular. Actioneaza asupra articulatiei temporo-mandibulare.

Desi au volum mic, au forta de contractie mare datorita structurilor multipenate. Au origine
embriologica in primul arc brahial.
MUSCHIUL MASETER
Este de forma dreptunghiulara
-origine: pe arcada zigomatica
-insertie: fata laterala a ramurii mandibulei
-cel mai puternic masticator
Are o parte superficiala si o parte profunda. Prin contractia unilaterala trage mandibula
lateral. Prin contractia bilaterala ridica mandibula cu o forta de 27 de kg, iar prin fibrele
superficiale trage mandibula anterior.
-inervatie: nervi maseterini din nervul mandibular
MUSCHIUL TEMPORAL
Are forma de evantai.
-origine: pe fosa temporala, pe linia si facia temporala si pe fata mediala a arcadei zigomatice
-insertia: pe procesul coronoid si ramura mandibulei
-are structura bipenata
-actiune: fibrele sale anterioare trag mandibula anterior , iar cele posterioare, posterior;
contractia muschiului in totalitate ridica mandibula si o trag posterior cu o forta de 27 de kg. este
cel mai puternic ridicator al mandibulei
MUSCHIUL PTERIGOIDIAN MEDIAL
Este de forma dreptunghiulara
-origine: fosa pterigoidiana
-insertia: pe fata interna a unghiului mandibulei
-actiune: are actiune sinergica cu muschiul maseter si temporal; prin contractia unilaterala
deplaseaza medial mandibula; prin contractia bilaterala ridica si trage anterior mandibula
-inervatie: nervul pterigoidian medial, ramura din nervul mandibular
MUSCHIUL PTERIGOIDIAN LATERAL
-origine: aripa mare a sfenoidului si pe lama laterala a apofizei pterigoide
-insertia: pe gatul condilului mandibulei
-actiune: trage mandibula inainte, iar impreuna cu alti muschi deschide gura; contractia lui
unilaterala impinge mandibula in partea opusa, imprimandu-i deci o miscare de lateralitate;
MUSCHIUL LUNGUL CAPULUI
-origine: fata inferioara a partii bazilare a occipitalului
-insertie: tuberculii anteriori ai vertebrelor C3-C6
-acoperit de lama prevertebrala a fasciei cervicale
-inervatie: ramurile ventrale ale nervilor c2-c4
-actiune: contractia ambilor muschi produce flexia capului, iar contractia unilaterala rotatia
capului de aceeasi parte
MUSCHIUL DREPT ANTERIOR AL CAPULUI
-origine: pe fata inferioara a partii bazilare a occipitalului
-insertia: pe masele laterale si pe procesul transvers al atlasului
-inervatie: ramura anterioara a primului nerv cervical
-actiune: prin contractie unilaterala realizeaza flexia laterala a capului, iar prin ccontractia ambilr
muschi flexia ainterioara a capului
MUSCHIUL DREPT LATERAL AL CAPULUI
-origine: pe procesul transvers al atlasului
-insertie: pe tuberculul jugular al occipitalului
-inervatie: ramura ventrala a lui C1
-actiune: prin contractie produce flexia laterala a capului

MIJLOACELE DE ALUNECARE

Favorizeaza miscarile cu o frecare aproape nula si sunt reprezentate de:

-membrana sinoviala: o lama conjunctiva care captuseste fata profunda a capsulei si este
divizata de discul articular in 2 parti distincte; membrana secreta sinovia (lichid cu rol de
lubrefiant dar si cu rol de nutritie pentru cartilajul articular)

VASCULARIZATIE SI INERVATIE

Arterele provin din artera temporala superficiala, artera temporala profunda, artera
maxilara si artera meningee medie. Venele dreneaza spre vena temporala superficial si spre
vena faciala. Limfaticele ajung la ganglionii cervicali profunzi dupa ce fac statie in ganglionii
limfatici parotidieni.
Nervii provin din nervul mandibular: maseterin, aurico-temporal, nervii temporali profunzi

BAZA CRANIULUI

Baza craniului prezinta o fata externa numita exobaza si o fata interna numita endobaza.
Se alungeste datorita prezentei celor patru cartilaje de crestere dintre baziooccipital,
bazisfenoid, spresfenoid si etmoid.

LARINGELE (DESCRIERE, STRUCTURA, CAVITATEA LARINGELUI, MUSCHII

INTRINSECI SI EXTRINSECI,INVERVATIA, VASCULARIZATIA)
Este un organ cavitar situat median la extremitatea superioara a cailor respiratorii
inferioare. El bombeaza la suprafata in regiunea anterioara a gatului sub osul hioid formand
proeminenta laringiana. Posterior, organul proemina in partea laringiana sau etajul inferior al
laringelui.
Proiectat pe schelet, cand capul este in pozitie verticala normala, orificiul superior sau
intrarea in laringe corespunde la adult vertebrelor C3-C4, iar marginea inferioara a cartilajului
cricoid, unde se continua cu traheea, corespunde marginei inferioare a vertebrei C6.
Laringele nu este un organ fix, ci mobil, ca si traheea, care il continua inferior.
Mobilitatea sa se explica prin legaturile directe cu osul hioid si prin acesta cu faringele, cu
mandibula si direct cu baza craniului
Inferior, continuarea sa cu traheea, care prin membrana traheobronhopericardica se
leaga strans de diafragma prin intermediul ligamentelor frenopericardice transforma traheea si
odata cu ea si laringele intr-un resort elastic dispus intre acest muschi si baza craniului.
Laringele se deplaseaza vertical in timpul deglutitiei si al fonatiei, iar in explorarea clinica
poate fi mobilizat lateral la dreapta si la stanga.
In ceea ce priveste dezvoltarea laringelui, mucoasa organului este de origine
endodermala in timp ce scheletul fibrocartilaginos, muschii, vasele si nervii iau nastere din
mezodermul arcurilor branhiale 3 si 4.

STRCUTURA LARINGELUI
Este alcatuit dintr-un schelet format din cartilaje legate intre ele prin articulatii si
ligamente din muschii laringelui, din tunica submucoasa si mucoasa laringiana care inveleste
suprafata interna a cavitatii laringelui.
Scheletul cartilaginos si fibros al laringelui
 Scheletul cartilaginos al laringelui este format din 3 cartilaje neperechi: tiroid, cricoid,
epiglota si din 3 cartilaje perechi: aritenoide, corniculate si cuneiforme.
Cartilajul tiroid, cel mai mare din toate cartilajele laringelui este situat anterior si prin
forma sa asemanat cu o carte a carei deschidere priveste posterior. Acopera celelalte formatiuni
ale organului. Formeaza proeminenta laringiana de pe linia mediana a gatului. Este format din 2
lame – dreapta si stanga- care se unesc pe o muchie anterioara mediana. In partea superioara
si median, intre cele doua lame se gasesc incizura tiroidiana superioara si opus ei, incizura
tiroidiana inferioara.
Pe fata externa a celor 2 lame se afla linia oblica pe care se insera sternotiroidian,
tirohioidian si partea tiroidiana a muschiului constrictor inferior al faringelui.
Cartilajul cricoid este situat superior de trahee si are forma circulara. Anterior el prezinta
arcul cartilajului cricoid care se continua posterior cu lama cartilajului cricoid ce proemina in
faringe.
In partea superioara si laterala a acestei lame se afla fetele articulare aritenoidiene, 2
suprafete ovale prin care cricoidul se articuleaza cu baza cartilajelor aritenoide.
In partea inferioara si laterala a lamei cricoidiene se gasesc alte 2 fete articulare, ceva
mai proeminente = fetele articulare tiroidiene prin care se realizeaza articulatia dintre coarnele
inferioare ale tiroidului cu cartilajul cricoid.
Cartilajul epiglotic de strctura elastica, este situat anterosuperior si se aseamna cu o
frunza. Petiolul epiglotic situat inferior este fixat strans prin ligamentul tireopiglotic de unghiul
posterior al cartilajuluitiroid, in partea superioara a acestuia.
Cartilajele aritenoide sunt cele mai mari cartilaje perechi de forma unei piramide
triunghiulare situate superior de lama cartilajului cricoid. Partea lor inferioara formeaza baza
cartilajului aritenoid si opus ei, curbat posterior, se afla vf cartilajului aritenoid
Cartilajele corniculate – Santorini – sunt doua cartilaje elastice, mici, situate la varful
cartilajelor aritenoide. Ele ridica o proeminenta a cumoasei numita tubercul cornicular
Cartilajele cuneiforme – Wriesberg – sunt alte doua cartilaje mici care uneori pot sa
lipseasca, dispuse sub un grup de glande in plicile ariepiglotice
MUSCHII LARINGELUI
Pot fi extrinseci si intrinseci
Muchii extrinseci, din punct de vedere al dezvoltarii din aceasta grupa fac parte
muschiul cricotiroidian, constrictor inferior al faringelui. Ambii provin din materialul muscular al
sfincterului extern sau laringofaringian al vertebrelor inferioare si sunt inervati de nervul vag.
Din punct de vedere functional pot fi inclusi in aceasta grupa muschiul sternotiroidian si
tirohioidian.
Muschiul cricotiroidian are originea pe arcul cartilajului cricoid, in partea anterioara si
laterala a acestuia. Se insera pe marginea inferioara si regiunea invecinata ei a fetei externe si
interne a lamei cartilajului tiroid, precum si pe cornul inferior al acestui cartilaj.
Este inervat de ramura externa a nervului laringeu superior.
Actiunea se exercita asupra articulatiei cricotiroidiene. Cand ia punct fix pe cartilajul
tiroid el ridica arcul cricoidului, apropiiindu-l de cartilajul tiroid
Cand ia punct fix pe arcul cricoidian, muschiul realizeaza bascularea inainte a cartilajului
tiroid
Muschii intrinseci
Muşchiul cricoaritenoidian posterior este pe partea posterioară a laringelui, între faţa
posterioară a lamei cartilajului cricoid şi procesul muscular al aritenoidului. Este un abductor al
ligamntelor vocale, îndepărtând cartilajele aritenoide împreună cu procesele vocale.
Muşchiul cricoaritenoidian lateral situat pe faţa laterală a laringelui, are originea pe
marginea superioară a arcului cartilajului cricoid şi inserţie pe procesul muscular al aritenoidului.
Este un adductor al ligamentelor vocale, apropiînd cartilajele aritenoide împreună cu procesele
vocale.
 Muşchiul aritenoidian transvers uneşte transversal marginile laterale ale cartilajelor
aritenoide.
Muşchiul tiroaritenoidian situat în interiorul laringelui, uneşte unghiul cartilajului tiroidian
cu procesul muscular şi faţa anterolaterală a cartilajului aritenoid. Este adductor al ligamentelor
vocale, prin rotirea medială a cartilajelor aritenoide.

Muşchiul vocal, pereche, este porţiunea internă a muşchiului tiroaritenoidian, între

unghiul cartilajului tiroid, foseta oblonga şi ligamentul vocal. Este un tensor al ligamentului vocal.

Vascularizaţia şi inervaţia
Arterele laringiană superioară şi inferioară sunt ramuri ale arterelor tiroidiene superioară şi
inferioară. Ele irigă muşchii şi mucoasa cavităţii laringelui. Venele sunt satelite arterelor şi se
varsă în vena laringiană superioară (afluent al venei tiroidiene superioare). De sus în jos, limfa
este drenată de nodulii jugulari interni, cervicali anteriori profunzi prelaringieni, pretraheali şi
paratraheali.
Inervaţia este asigurată de nervul vag (motorie şi senzitivă), de nervul laringeu superior
(muşchiul cricotiroidian, mucoasei vestibulare şi glotice) şi nervul laringian inferior (restul
muşchilor, cavitatea infraglotică).

FARINGELE (DESCRIERE, STRUCTURA, TOPOGRAFIA FARINGIANA,

MUSCULATURA FARINGIANA, CAVITATEA FARINGELUI, VASCULARIZATIE, INERVATIE)

Organul la nivelul caruia calea digestiva se incruciseaza cu calea respiratorie. Se intinde

de la baza craniului pana la orificiul superior al esofagului. Limita sa inferioara se gaseste la
limita marginii inferioare a cartilajului cricoid
Faringele are forma unui jgheab mai larg superior, prin al carui perete anterior incomplet
se realizeaza comunicarea cu cavitatea nazala, bucala si laringiana.
Prin asezarea sa la raspantia cailor aeriana si digestiva, faringele reprezinta o poarta de
intrare pentru microbi.
Partea nazala/epi-,kino-,nazo- faringe, reprezinta etajul superior al cavitatii faringiene,
care comunica anterior cu cavitatea nazala prin cele doua choane.
Partea orala/buco-, oro-, mezo-faringe este portiunea cavitatii faringelui care se intinde
intre valul palatin si adipusul laringian, comunicand anterior cu cavitatea bucala propriu-zisa prin
gatlej.
Partea laringiana/laringo-, hipo- faringe se intinde pana la comunicarea cu esofagul,
corespunzand posterior vertebrelor c4-c6. Ea este explorabila clinic prin laringoscopie
Pe peretele sau anterior se gasesc aditusul laringian si proeminentele date de epiglota si
lama cartilajului cricoid.
STRUCTURA
Peretele faringelui este format de la interior spre exterior din mucoasa , submucoasa,
musculara, fiind acoperit de o adventice care apartine fasciei cervicale.
Tunica mucoasa captuseste faringele continuandu-se cu cea a cavitatilor nazala, bucala,
a laringelui si a tubei auditive, de culoare rosie in mod normal, devine galbuie in faringitele
purulente.
Tunica submucoasa este mai dezvoltata in partea nazala a faringelui unde are structura
fibroasa, formand singura peretele faringian. Aceasta parte a tunicii submucoase se numeste
fascia faringo-bazilara
 Tunica musculara a faringelui e formata din muschi striati printre care unii au fibrele
dispuse circular, numindu-se muschi constrictori, care prin contractie scad diametrul faringelui,
iar altii au fibrele orientate longitudinal, ridicand si dilatand faringele prin contractie.
Muschiul constrictor superior al faringelui are 4 parti de origine: pterigofaringiana,
bucofaringiana, milofaringiana si glosofaringiana. Are rol in micsorarea comunicarii faringelui cu
cavitatea nazala in deglutitie
Muschiul constrictor mijlociu al faringelui e format din partea condrofaringiana si partea
ceratofaringiana. Cele 2 parti se prind pe rafeul faringian. Printre muschii constrictori mijlociu si
superior trece muschiul stilofaringian
Muschiul constrictor inferior al faringelui e format din partea trilofaringiana si partea
cricofaringiana
Muschiul stilofaringian are originea pe procesul stiloid si se termina pe peretele lateral al
faringelui. Trage de peretele posterior al faringelui, permitand ca bolul alimentar sa coboare la
distanta de aditusul faringian
Muschiul saltingofaringian e situat posterior de muschiul stilofaringian. Are originea pe
partea cartilaginoasa a tubei auditive. Are lor de a impiedica deplasarea inapoi a muschiului
stilofaringian
Muschii faringelui pot fi contractati patologic in tetanos, turbare sau paralizati in afectiuni
comune cu cele ale valului palatin
Vascularizatie si inervatie
Este irigat de ramuri din artera faringiana ascendenta, palatin ascendenta, tiroidiana
supeiroara, pterigopalatina. Venele faringelui dreneaza sangele intr-un plex submucos si in altul
perifaringian care sunt tributare venei jugulare interne. Limfa este drenata in ganglionii
retrofaringieni si in cei jugulari.
Faringele este inervat motor de nervii glosofaringian, vag si accesor; senzitiv de nervul
trigemen, glosofaringian si vag; inervatia vegetativa simpatica e furnizata de fibre provenite din
ganglionii simpatici cervicali superiori, iar cea parasimpatica de nervul vag.

CAVITATEA NAZALA ( NASUL EXTERN, VESTIBUL NAZAL, FOSELE NAZALE,

MUCOASA RESPIRATORIE SI OLFACTIVA, SINUSURILE PARANAZALE,
VASCULARIZATIE, INERVATIE)

Reprezinta primul segment al cailor respiratorii. Partea anterioara a cavitatii nazale,

vestibulul, este situata la nivelul unei proeminente a fetei numita nasul extern.
Restul cavitatii nazale este adapostit in cavitatea nazala osoasa, un spatiu median cu
aspect neregulat, situat la nivelul viscerocraniului, intre orbite.
Caviatea nazala este mai ingusta in partea superioara si mai larga in partea ei inferioara,
la nivelul palatului, care o separa de cavitatea bucala.
Aceasta cavitate mediana este subimpartita prin septul nazal, in 2 jumatati simetrice.
Septul nazal osos se continua anterior cu cartilajul septului nazal. Anterior, cavitatea nazala se
deschide printr-un orificiu situat median, numit apertura piriforma.
Septul nazal osos este format in partea superioara de lama perpendiculara a etmoidului,
iar inferior de vomer articulat atat cu lama perpendiculara si cu creasta sfenoidala superior, cat
si cu palatul dur inferior.
Cornetul nazal suprem este inconstant si scurt. In santul de dedesubtul lui se deschide o
celula etmoidala, posterioara, iar posterior de el in recesul sfenoetmoidal, sinusul sfenoidal.
Cornetul nazal superior este o lamela de cca 2cm lungime are ca si celelalte cornete,
fata mediala convexa. Ea formeaza cu vomerul meatul nazal superior.
Cornetul nazal mijlociu este intins pe toata lungimea labirintului etmoidal, pe care il
depaseste posterior pentru a se articula cu creasta etmoidala de pe lama perpendiculara a
palatinului.
 Cornetul nazal inferior este un os aparte care se articuleaza cu fata nazala a maxilarului
la nivelul unei creste – crista conchalis – care se continua cu aceeasi denumire si la nivelul
lamei perpendiculare a palatinului, cu care cornetul nazal inferior se atriculeaza in partea lui
posterioara
Cavitatea nazala comunica cu cavitati pneumatice, sapate in oasele din jur, numite
sinusuri paranazale: frontal, sfenoidal, maxilar, labirintul etmoidal.
Sinusul frontal este situat in grosimea osului frontal, in unghiul pe care scuama
frontalului il face cu partile orbitale si nazala ale acestuia
Sinusul maxilar din grosimea corpului maxilarului este cel mai mare dintre sinusuri
Sinusul sfenoidal este sapat in corpul sfenoidului. Un sept osos, mai mult sau mai putin
complet il separa in 2 cavitati
Labirintul etmoidal e format din totalitatea celulelor etmoidale. Este situat intre cavitatea
nazala si peretele medial al orbitei.

CAVITATEA BUCALA (TOPOGRAFIA CAVITATII BUCALE, VESTIBUL BUCAL,

CAVITATEA BUCALA PROPRIU-ZISA, PALATUL MOALE, GLANDE SALIVARE,
VASCULARIZATIA SI INERVATIA)
Constituie primul segment al tubului digestiv. Este o regiune anatomica complexa care
deserveste functii multiple:digestiva, respiratorie, fonatorie; deserveste de asemenea mimica si
limbajul articulat, functii psihice caracteristice omului.
Este situata in craniul visceral, unde ocupa etajul inferior sau digestiv, fiind cuprinsa intre
fosele nazale, de care este separata prin peretele sau superior, si regiunea superioara a gatului
(regiunea suprahioidiana), de care o separa peretele sau inferior.

VESTIBULUL BUCAL
Este o cavitate in forma de potcoava, cu concavitatea orientata posterior. Are un perete
antero-lateral, reprezentat de buze si obraji, si un perete postero-medial, pe care il formeaza
arcadele alveolo-dentare.
Peretelui anterior ii corespund cele doua buze: superioara/maxilara si
inferioara.mandibulara, formatiuni cutaneo-musculo-mucoase cu mobilitate foarte mare.
Buzele prezinta in structura lor, o tunica externa cutanata, o tunica musculara, o tunica
submucoasa si o tunica mucoasa.
Peretele lateral al vestibulului bucal corespunde obrajilor, regiunea delimitata anterior de
santul nazo-labio-genian, posterior de muschiul maseter si de ramura mandibulei, superior de
arcul zigomatic si inferior de mandibula.
In structura sa gasim:
-un strat superficial,pielea
-o lama de tesut conjunctiv subcutanat
-un strat muscular, reprezentat in cea mai mare parte de muschiul buccinator

CAVITATEA BUCALA PROPRIU-ZISA

Compartimentul posterior al cavitatii bucale – cavitatea bucala propriu-zisa – este
cuprins intre arcadele alveolo-dentare si istmul faringian. Ia forma unei cavitati, larg deschisa,
sau a unui spatiu plin, in functie de miscarile articulare mandibulare sau de pozitia limbii.
Cavitatii bucale i se descriu urmatorii pereti: un perete superior, reprezentat de bolta
palatina care o separa de fosele nazale, un perete antero-lateral format de fata posterioara a
arcadelor dentare, un perete posterior – incomplet – prin care comunica cu segmentul mijlociu
al faringelui.

PALATUL MOALE
 sau valul palatin este o formatiune musculo-membranoasa mobila, care prelungeste
posterior palatul dur, dispusa ca o perdea intre cavitatea bucala si faringe.
Ca aspect macroscopic, valul palatin prezinta: o fata anterioara, pe care se observa un
rafeu median, prelungirea rafeului palatin si numeroase orificii glandulare: o fata posterioara,
care priveste spre faringe – posterior si in sus; o margine superioara, care se fixeaza pe
marginea posterioara a palatului dur, doua margini laterale in raport cu fetele laterale ale
faringelui si o margine inferioara, libera, care prezinta o prelungire mediana ovoidala,
contractila, numita uvula sau lueta.
De la baza uvulei pleaca lateral si in jos doua plici mucoase ridicate de muschi, arcurile
palatine: unul anterior, care merge spre baza limbii si altul posterior care merge spre peretele
lateral al faringelui.
GLANDELE SALIVARE MARI
Glandele salivare, anexate cavitatii bucale, participa in procesul de digestie prin
produsul lor de secretie, saliva.
Dupa volumul lor, se impart in glande salivare mici, care se gasesc raspandite in peretii
cavitatii bucale, in mucoasa, in limba (palatine,labiale,linguale,molare) si glande salivare mari
(parotida, submandibulara, sublinguala)
GLANDA PAROTIDA
Este o glanda salivara voluminoasa, situata in fosa retromandibulara unde ocupa loja
anatomica – loja glandei parotide.
Aceasta loja are forma unei piramide prismatice, careia i se descriu urmatorii pereti:
-un perete anterior, format de ramura mandibulei acoperita inafara de muschiul maseter si
inauntru de muschiul pterigoidian intern
-un perete posterior/mastoidian reprezentat de apofiza mastoida, procesul stiloid si muschiul
sternocleidomastoidian
-un perete lateral, format din fascia parotideo-maseterina, o dependinta a fasciei cervicale
superficiale
-un perete intern sau latero-faringic, format, in partea sa posterioara, de aponevroza stiliana, iar
in partea anterioara de peretele laterofaringian
-un perete superior reprezentat de conductul auditiv osos si cartilaginos
-un perete inferior format de o membrana conjunctiva numita bandeleta submandibulara
Parotida este separata de glanda submandibulara printr-un perete conjunctiv numit
septul interglandular. Canalul excretor al glandei parotide este canalul Stenon.
GLANDA SUBMANDIBULARA
Este situata intr-o portiune a regiunii cervicale superioare numita trigonul glandei
submandibulare, delimitat de mandibula si de cele doua pantece ale digastricului.
Ocupa loja submandibulara, marginita de urmatorii pereti:
-un perete medial, format in partea anterioara de muschiul milohioidian, iar in cea posterioara
de muschiul hipoglos
-un perete latero-superior, reprezentat de fata inferioara a mandibulei, pe care glanda lasa o
amprenta numita foseta submandibulara
-un perete latero-inferior pe care il formeaza fascia cervicala superficiala, care coboara de pe
mandibula spre hioid
GLANDA SUBLINGUALA
Este situata in planseul bucal, sub mucoasa bucala, de o parte si de alta a fraului limbii,
ocupand regiunea cu acelasi nume.
Are o forma ovoidala, prezentand o fata mediala in raport cu muschii genioglos si
longitudinal inferior, o fata laterala in raport cu mandibula pe care lasa o amprenta (fovea
sublingualis), o fata inferioara care se sprijina pe diafragmul bucal si o margine superioara care
ridica mucoasa bucala de o parte si de alta a fraului, formand plica sublinguala
 Intre fata ei mediala si peretele muscular care o margineste se gasesc formatiuni
anatomice importante: nervul lingual, fibre din nervul hipoglos si canalul submandibular Warthon

TUBUL NEURAL – DEZVOLTAREA MADUVEI SPINARII SI ENCEFALULUI

Ia nastere din partea mijlocie a tubului neural. Coarnele anterioare, comisura cenusie,
funiculele anterioare ale substantei albe si jumatatea anterioara a funiculilor laterale se
formeaza din lamele fundamentale.
Coarnele posterioare, funiculele posterioare si jumatatea posterioara a funiculelor
laterale se dezvolta din lamele intermediare si alare.
Fibrele nervoase ale substantei albe a maduvei, initial sunt fara teaca de mielina
(amielinice). Teaca de mielina incepe sa se formeze in luna a 4-a i.u., la nivelul funiculelor
posterioare. Fibrele descendente, cortico-spinale, incep sa se mielinizeze dupa nastere.
Odata ce s-au mielinizat, copilul incepe sa mearga.
Concomitent cu dezvoltarea tubului neural si al segmentelor sale, mezotermul
sclerotoamelor, dispusa in jurul sau si al corzii dorsale, va da nastere vertebrelor, iar la
extremitatea cefalica se formeaza neurocraniul membranos.
Encefalul, patrea sistemului nervos central adapostita in cutia craniana, se dezvolta din
cele 3 vezicule cerebrale – umflaturi ale tubului neural primitiv – numite: prozencefal,
mezencefal, rombencefal.
Intr-un stadiu mai avansat, prima vezicula (anterioara) si ultima (posterioara) se
segmenteaza, ajungand la stadiul cu 5 vezicule cerebrale. Astfel, prin segmentarea
prozencefalului iau nastere telencefalul si diencefalul.
Mezencefalul ramane nesegmentat, iau prin segmentarea rombencefalului iau nestere:
metencefalul si mielencefalul.
Din mielencefal se dezvolta bulbul, din metencefal puntea si cerebelul; din mezencefal,
pedunculii cerebrali si corpii cvadrigemeni; din diencefal talamusul, hipotalamusul si lobul
posterior al hipofizei, subtalamusul, metatalamusul si epitalamusul; din telencefal, emisferele
cerebrale.
Adaprandu-se la volumul cutiei craniene, partile mai dezvoltate ale encefalului –
emisferele cerebrale – acopera celelalte formatiune.

MADUVA SPINARII

Este parte a sistemului nervos central, adapostita in canalul vertebral.

Se intinde intre un plan conventional care trece prin gaura occipitala sau sub decusatia
piramidelor si pana la vertebra L2, unde se termina prin conul medular. Acesta se continua cu o
formatiune subtire numita filum terminale (de care in partea interioara adera intim dura mater),
pana la fata posterioara a vertebrei a doua coccigiene.
Lungimea maduvei este de 45 cm la barbat si 43 la femeie. Extremitatea ei inferioara
ramane la nivelul vertebrei L2 datorita cresterii mai rapide a coloanei vertebrale.
Maduva spinarii se imparte in mai multe portiuni: cervicala, toracala, lombara si sacrala,
care, din cauza ca maduva este mai scurta, nu corespund regiunilor coloanei vertebrale.
CONFIGURATIA EXTERIOARA
Maduva are forma unui cilindru plin, turtit in sens antero-posterior. Ea prezinta 2
umflaturi: una cervicala, numita intumescentia cervicalis, unde isi au originea nervii plexului
brahial, si alta lombara, numita intumenscentia lumbaris, din care pleaca nervi i plexului lombar.
Dezvoltarea mai mare a maduvei, la nivelul umflaturilor, corespunde functiilor complexe
ale membrelor superioare si inferioare
STRUCTURA INTERNA
 Pe o sectiune transversala se constata ca maduva este alcatuita din substanta cenusie,
dispusa in centru, si substanta alba asezata la periferie.
Substanta cenusie e formata mai ales din corpul neuronilor. Pe suprafata de sectiune,
ea are forma literei H. prelungirile anterioare se numesc coarnele anterioare, care privite in
lungul maduvei formeaza, de o patre si de alta, cate o coloana.
Prelungirile posterioare se numesc coarnele posterioare si formeaza in lungul maduvei
doua coloane posterioare, mai subtiri decat primele. Intre coarnele anterioare si posterioare se
gasesc, de o parte si de alta, coarnele laterale, formand in lungul maduvei coloanele laterale,
mai pronuntate in regiunea toracala.
Substanta cenusie in interiorul careia se afla canalul ependimar si care leaga cele 2
jumatati simetrice, formeaza comisura cenusie sau substanta intermediara centrala.
Substanta reticulara a maduvei e formata de insulele de celule nervoase dispuse in
retea, in substanta alba, intre cornul anterior si lateral, in vecinatatea imediata a substantei
cenusii.
Substanta alba, dispusa la periferie, e formata din 3 perechi de funicule sau cordoane: 2
anterioare, 2 laterale si 2 posterioare. Funiculele anterioare sunt separate de fisura mediana
anterioara, al carei fund nu ajunge pana la comisura cenusie, ce este despartit de aceasta prin
comisura alba a maduvei,
Funiculele posterioare sunt separate de un sept si se intind de la fundul santului median
posterior la comisura cenusie.
Funiculele laterale sunt cuprinse intre coarnele anterioare si posterioare, si corespund la
suprafata portiunii dintre santul lateral anterior si cel posterior, respectiv intre radacinile
anterioare si posterioare ale nervilor spinali.

TRUNCHIUL CEREBRAL

Este asezat in axul median al etajului inferior al cutiei craniene si continua la nivelul
encefalului, maduva spinarii, fiind format de jos in sus de bulb, punte si pedunculi cerebrali.
Bulbul se desvolta din mielencefal, puntea ia nastere din metencefal, iar pedunculii
cerebrali si corpii cvadrigemeni situati posteriori de ei din vezicula mezencefalica.
Trunchiul cerebral are aspectul unei coloane longitudinale intretaiata in partea mijlocie
de un cordon transversal: puntea. Inferior de ea se gaseste bulbul, care se continua cu maduva
spinarii, iar superior, pedunculii cerebrali, care se continua in sus cu diencefalul.
Fata antero-laterala a trunchiului cerebral este culcata pe endobaza cutiei craniene,
corespunzand santului numit Clivus. Pe ea se observa cele 3 componente ale trunchiului
cerebral.
Bulbul are ca limita inferioara planul conventional care separa maduva de bulb, sub
decusatia piramidelor, iar superior santul transversal dintre bulb si punte, santul bulbo-pontin.
Puntea, numita si protuberanta, intretaie transversal trunchiul cerebral in partea mijlocie.
Este formata la suprafata din fibre transversale
Pedunculi cerebrali sunt situati deasupra puntii, iar limita lor inferioara, pe fata antero-
laterala, o formeaza santul ponto-peduncular; superior se continua cu diencefalul.
Fata posterioara a trunchiului cerebral: pe aceasta fata care se poate vedea numai dupa
indepartarea cerebelului, limita dintre bulb, punte si pedunculi este mai putin evidenta.
Bulbul : pe fata posterioara a bulbului se continua formatiunile de pe fata posterioara a
maduvei. Funiculele posterioare, formate de fasciculul Goll si Burdach, la nivelul bulbului incep
sa se departeze unul de altul, mergand ascendent si lateral, si se continua cu corpii restiformi
sau pedunculii cerebelosi inferiori.
Puntea fata posterioara a puntii corespunde trigonului superior, mai mare, al fosei
romboide. Pe linia mediana se observa fisura mediana posterioara, iar lateral de ea coloane
longitudinale.
 Pedunculii prezinta pe fata posterioara corpii cvadrigemeni, formati din 2 coliculi
superiori sau optici si 2 inferiori sau acustici, separati intre ei printr-un sant in forma de cruce.
STRUCTURA INTERNA
Asemanator maduvei spinarii, trunchiul cerebral este format din substanta cenusie,
situata in centru, si substanta alba, la periferie.

NUCLEII PROPRII SI ECHIVALENTI AI TRUNCHIULUI CEREBRAL

NUCLEII ECHIVALENTI
Sunt:
Nucleii motori, care corespund coarnelor anterioare ale maduvei. In bulb se gasesc:
-nucleul hipoglosului (perechea XII), corespunzand la suprafata trigonului hipoglosului
-nucleul ambiguu, situat ventral in substanta reticulata, in care isi au originea fibrele motorii ale
glosofaringianului (IX), vagului (X) si accesorului (XI)
In punte se gasesc:
-nucleul nervului facial (VII), superior de nucleul ambiguu
-nucleul masticator al trigemenului (V), situat superior de nucleul facialului
-nucleul nervului abducens (VI) corespunde pe fata posterioara coliculului facial
In pedunculi se gasesc:
-nucleul nervului trohlear (IV), in partea inferioara
-nucleul nervului oculomotor (III), situat in tegmentul mezencefalic, anterior de apeductul silvius
si superior de nucleul trohlearului
Acesti nuclei sunt toti somatomotori.
Nucleii senzitivi corespund coarnelor posterioare ale maduvei si sunt:
-in bulb, nucleul solitar,la care vin fibrele vagului (X), glosofaringianului (IX) si intermediarul
Wriesberg; nucleul senzitiv al trigemenului (V) care se intinde din bulb pana in punte si chiar in
mezencefal; la el vin fibrele senzitive ale nervului trigemen, de la fata, dinti, etc; nucleii acustico-
vestibulari, situati in dreptul ariei acustico-vestibulare din regiunea unghiurilor laterale ale fosei
romboide; la ei vin fibrele nervului acustico-vestibular (VIII), de la nivelul urechii interne
-in pedunculii cerebrali se gaseste nucleul mezencefalic al trigemenului(V)
Nucleii vegetativi corespund coarnelor laterale ale maduvei spinarii si sunt centri a
numeroase reflexe viscerale ale trunchiului cerebral.
-in bulb se gasesc: nucleul dorsal al vagului, numit nucleul cardio-pneumoenteric, situat in
dreptul aripii cenusii si nucleul salivator inferior
-in punte se gasesc: nucleul salivator superior si nucleul lacrimal
-in pedunculi se afla nucleul ciliar edinger-westfal, care produce constrictia irisului.
Nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral reprezinta originea reala a fibrelor parasimpatice
ale nervilor cranieni si sunt centri reflexelor salivare, lacrimale, respiratorii, cardiace
Activitatea lor este strans legata de centrii vegetativi superiori din diencefal si scoarta.

NUCLEII PROPRII
Ai trunchiului cerebral nu au echivalent la nivelul maduvei. In bulb se gasesc:
-nucleii substantei reticulate, formati din neuroni motori, vegetativi si de asociere
-nucleii olivari, formand stratul de la suprafata al olivei bulbare; ei sunt centri extrapiramidali si
de la ei pleaca spre maduva tracturile olivo-spinale
-nucleul Goll si Burdach, situati lateral in corpii restiformi, reprezinta mase neuronale, formate
din al doilea neuron de pe calea sensibilitatii profunde (proprioceptive) constiente; de la ei
pleaca spre talamus lemniscul medial (banda Reil)
In punte se gasesc:
-nucleii puntii, situati printre fibrele transversale, din partea anterioara a acesteia
-nucleul olivar superior, situat dorsal,
-nucleii substantei reticulate
 In pedunculii cerebrali se gasesc 2 nuclei mari:
-locus niger
-nucleul rosu

NERVII CRANIENI

DIENCEFALUL

Sau creierul intermediar se dezvolta din vezicula diencefalica rezultata din segmentarea
prozencefalului.
Impreuna cu emisferele cerebrale (telencefalul) formeaza creierul sau cerebrum.
E asezat sub emisferele cerebrale si deasupra mezencefalului, pedunculii cerebrali si
corpii cvadrigemeni.
In interiorul sau se gaseste ventriculul al treilea.
E alcatuit din talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus, hipotalamus, situate in
jurul ventriculului al 3-lea
CONFIGURATIA EXTERNA
Fiind acoperit de emisferele cerebrale, singura parte a diencefalului vizibila la exterior
este fata bazala.
Fata bazala orientata anterior si inferior priveste spre saua turceasca. Ea este marginita
anterior de chiasma optica, lateral de tracturile optice, care pleaca de la chiasma posterior si
lateral, inconjoara pedunculii cerebrali si merge spre corpii geniculati.
Posterior corespunde fosei interpedunculare.
Pe fata bazala, median si inapoi chiasmei optice, se gaseste o formatiune proeminenta,
numita tubercinereum, cu o prelungire in forma de palnie, numita infundibulum, la capatul careia
se afla glanda hipofiza
Fata posterioara a diencefalului nu poate fi vazuta decat dupa ridicarea emisferelor
cerebrale. Pe linia mediana a acestei fete se observa ventriculul al 3-lea
Fetele laterale, strans legate de emisferele cerebrale, corespund capsulei interne a
acestora.
TALAMUSUL
Este format din 2 mase de substanta nervoasa, de forma ovoida, de o parte si alta a
cavitatii ventriculare, ai carei pereti laterali ii formeaza.
METATALAMUSUL
E format din corpii geniculati laterali si mediali
SUBTALAMUSUL
E situat intre talamus si mezencefal, constituit fiind din 2 mase de substanta cenusie –
nucleul subtalamic si zona incerta – si din campul Forel
EPITALAMUSUL
Este situat in partea posterioara si superioara a diencefalului, este format din:
-glanda epifiza
-trigonul habenular cu ganglionul habenulei
-striile habenulare
HIPOTALAMUSUL
E situat in partea anterioara a diencefalului, unde formeaza podisul ventriculului al 3-lea
si este alcatutit din tuber cinereum cu neurohipofiza si din corpii mamilari

CEREBELUL
 Sau creierul mic este situat in etajul inferior al cutiei craniene, posterior de trunchiul
cerebral. Intre el si creierul mare se gaseste o despartitoare orizontala – prelungirea durei mater
– numita corpul cerebelului, care il separa de lobii occipitali ai emisferelor cerebrale.
CONFIGURATIA EXTERNA
Cerebelul are o forma ovoida, turtit de sus in jos, cu diametrul mare transversal. Este
alcatuit dintr-o parte mediana cu directie antero-posterioara, numita vermis si din 2 parti laterale,
latite, numite emisferele cerebeloase.
Cerebelul participa ;a formarea tavanului ventriculului al 4-lea. Are o fata superioara, una
inferioara si alta anterioara, concava
Asemantor celorlalte parti ale sistemului nervos central, cerebelul este alcatuit din
substanta cenusie si alba.
Substanta cenusie e dispusa la suprafata, formand scoarta sau cortexul cerebelos, iar
substanta alba formata din fibre se afla in interior.
In substanta alba se mai gasesc gramezi de neuroni, care formeaza nucleii emisferelor
cerebeloase si ai vermisului.

EMISFERELE CEREBRALE

In numar de 2, separate de fisura interemisferica, se dezvolta din vezicula telencefalica

si formeaza cu diencefalul creierul sau cerebrul
CONFIGURATIA EXTERNA
De forma ovoidala, cu axul mare antero=posterior si polul mai dezvoltat dorsal, au 3 fete:
laterala, mediala si bazala, marginite de 3 margini: laterala, supero-mediala si infero-mediala
Suprafata lor exterioara este brazdata de numeroase santuri de adancimi diferite numite
fisuri ce delimiteaza circumvolutiile sau girii cerebrali
Fisurile mai adanci delimiteaza intre ele lobii cerebrali
Fata laterala are 3 fisuri mai adanci: laterala, centrala, occipito-parietala, care
delimiteaza lobii: frontal, temporal, parietal, occipital.
Lobul frontal situat anterior de fisura centrala si cea laterala, are pe fata laterala 2 fisuri
orizontale: superioara si inferioara, delimitand 3 giri: frontal superior, mijlociu, inferior.
Lobul parietal marginit anterior de fisura centrala, inferior de cea laterala si posterior de
linia care prelungeste pe fata laterala fisura occipito-parietala, are pe aceasta fata o fisura
orizontala, numita interparietala, care separa girul parietal superior de cel inferior
Lobul temporal situat sub fisura laterala , are un pol indreptat anterior. Pe buza
temporala a fisurii laterale se gasesc 2 fisuri temporale transversale, care delimiteaza girii
temporali transversi (HEschl), iar pe fata laterala a lobului se afla fisura temporala superioara si
inferioara, care despart girii: temporal superior, mijlociu si inferior.
Lobul occipital, situat posterior de cel parietal si temporal, are pe fata laterala fisura
transversa si fisurile laterale, care marginesc girii occipitali superiori si laterali.

CAILE ASCENDENTE MEDULARE

SENSIBILITATEA EXTEROCEPTIVA

Sensibilitatea exteroceptiva sau cutanata culege stimuli de la suprafata corpului, prin

organele receptoare, situate in piele, numite corpusculi exteroceptori: tactili, terminici si
durerosi.
Ei pun in legatura sistemul nervos cu mediul extern. Caile care conduc acesti stimuli
sunt cai ale sensibilitatii exteroceptive: tactile, termice si dureroase.
Ele sunt formate din inlantuirea a 3 neuroni. Primul neuron (protoneuronul) se gaseste in
ganglionii spinali. Axonul celui de al doilea neuron pleaca din coarnele posterioare, se
incruciseaza cu cel de pe partea opusa si merge pana in talamus, unde face sinapsa cu al
doilea neuron senzitiv,
Caile sensibilitatii termice si dureroase, dupa sinapsa din cornul posterior cu al doilea
neuron, se incruciseaza trecand in funiculul lateral de partea opusa, formand tractul spino-
talamic dorsal (fasciculul durerii).
Caile sensibilitatii tactile, dupa sinapsa si incrucisare, trec in funiculul lateral de partea
opusa, formand tractul spino-talamic ventral. Ele conduc sensibilitatea tactila
grosolana/grosiera, difuza, primitiva, numita si protopatica.
Sensibilitatea tactila fina, de loc si de presiune, numita si epicritica, merge spre scoarta
cu fasciculul Goll si Burdach.

SENSIBILITATEA PROPRIOCEPTIVA

Sensibilitatea proprioceptiva culege stimuli profunzi de la nivelul aparatului locomotor:

oase articulatii, muschi.
Ea este de doua feluri: sensibilitatea proprioceptiva constienta, care ajunge la scoarta
cerebrala si inconstienta, conducand stimulii proprioceptivi la cerebel.
Caile sensibilitatii proprioceptive constiente sunt situate in funiculele posterioare ale
maduvei, in fasciculul Goll sau gracilis si fasciculul Burdach. Ele nu fac sinapsa in cornul
posterior si nu se incruciseaza in maduva, ci vin prin radacina posterioara a nervilor spinali si
merg pana la bulb, la al doilea neuron senzitiv. De aici la talamus, iar apoi la scoarta cerebrala
in girul post-central.
Caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente : dupa ce vin prin radacina posterioara a
nervilor spinali, fibrele fac sinapsa cu al doilea neuron din nucleul Clarck al coarnelor
posterioare, de unde unele se incruciseaza si trec spre periferia funiculului lateral al maduvei,
formand tractul spino-cerebelos anterior sau Gowers.

CAILE DESCENDENTE MEDULARE (PIRAMIDALE SI EXTRAPIRAMIDALE)

Conduc comenzile motilitatii, plecate din centrii conricali si subcorticali. Caile piramidale
(ale motilitatii voluntare) sunt reprezentate in trunchiul cerebral de tractul cortico-spinal si
cortico-bulbar.
Tractul cortico-spinal (piramida) pleaca din girul precentral(circumvolutia precentrala)
strabate bratul posterior al capsulei interne si, ajuns in trunchiul cerebral coboara prin piciorul
acesteia (partea cea mai anterioara trece printre fibrele transversale ale puntii, iar in bulb ocupa
partea anterioara, unde formeaza piramidele bulbare anterioare.
Tractul cortico-bulbar, numit si fasciculul geniculat, pleaca din aceaasi centri corticali ca
primul si trece prin genunchiul capsulei interne. In piciorul pedunculilor este situat medial de
tractul cortico-spinal
Caile extrapiramidale pleaca din centrii extrapiramidali ai miscarilor automate si trec prin
trunchiul cerebral astfel:
-tractul cortico-ponto-cerebelos pleaca de la scoarta cerebrala si ajuns in pedunculi trece prin
partea laterala a piciorului peduncular, in afara tractului cortico-spinal; de acolo intra in punte,
unde fac sinapsa cu nucleii puntii
-tractul rubro-spinal pleaca din partea magno-celulara a nucleului rosu, se incruciseaza pe linia
mediana, formand decusatia forel din pedunculii cerebrali, si trece in punte, medial de fasciculul
spino-cerebelos ventral
-tractul tecto-spinal are originea in neuronii corpilor cvadrigemeni superiori; fibrele sale se
incruciseaza in pedunculi, formand decusatia meyner
-tractul vestibulo-spinal pleaca din nucleul nervului vestibular, din bulb si trece in maduva in
funiculul anterior
-tractul olivo-spinal (fasciculul helweg) are originea in oliva bulbara si trece in funiculul anterior
al maduvei, lateral de precedent
CALEA GUSTATIVA

ANALIZATORUL OPTIC

CALEA OPTICA

ANALIZATORUL ACUSTIC SI VESTIBULAR