Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dezvoltarea normala a fetei incepe odata cu migrarea celulelor crestelor neurale care se
combina cu celulele mezenchimale alcatuind ectomezenchimul fetei, din care se dezvolta
mugurii faciali.
Cresterea si dezvoltarea acestora din stadiul de ectomezenchim nediferentiat pana la
structurile finale ale capului si fetei adulte este in mare masura determinata genetic si depinde
de un larg spectru de molecule de semnalizare, factori de transcriere si factori de crestere.
Aceasta trecere in revista a celor mai cunoscute molecule care intervin in dezvoltarea
fetei evidentiaza genetica complexa a dezvoltarii faciale.
Cand structura sau expresia acestor gene este alterata, apare un anumit tip de
malformatie faciala.
Formarea fetei in timpul gestatiei are loc in principal intre saptamana a 4-a si saptamana
a 8-a, prin procese de inductie, crestere si diferentiere inegala, in urma carora apar mugurii
faciali.
Nasul se dezvolta din materialul mugurelui frontal, care da nastere oaselor nazale:
-mugurii nazali externi care formeaza apexul si dorsum nasi
-mugurii nazali interni care formeaza cartilajele nazale, concha superioara, mijlocie si inferioara,
aripile nasului si partile latero-nazale pana la unghiul medial al pleoapei
Aparitia cavitatii nazale are loc in saptamana a 6-a de gestatie, cand placodele olfactive
devin tot mai adanci datorita cresterii mugurilor nazali invecinati devenind fosete olfactive care
patrund in mezenchimul subiacent, transformandu-se in santuri si apoi in canale olfactive.
Fiecare canal olfactiv are un orificiu anterior numit narină primitivă şi unul posterior
obstruat de către membrana oro-nazală (faza de sac olfactiv).
Prin resorbţia membranei oro-nazale în săptămâna a 7-a de gestaţie, canalele olfactive
se deschid direct în cavitatea orală primitivă prin choanele primitive. Acestea sunt situate de-o
parte şi de alta a liniei mediane şi posterior de palatul primar.
Odată cu formarea palatului secundar la sfârşitul săptămânii a 8-a de gestaţie şi cu
dezvoltarea cavităţii nazale, choana definitivă se situează la joncţiunea dintre cavitatea nazală
şi faringe.
Piramida nazală iniţial lată şi turtită, cu narinele obturate, situate ventral îşi capătă
aspectul definitiv odată cu alungirea dorsului nasului şi poziţionarea definitivă a choanelor.
Sinusurile paranazale se dezvoltă ca nişte diverticuli ai pereţilor nazali ce se extind
înspre maxilă, etmoid, osul frontal şi osul sfenoid alcătuind patru perechi de sinusuri
paranazale: frontal, etmoid, maxilar şi sfenoid.
Primele se formează sinusurile maxilare, care apar în luna a 4-a de gestaţie; cavităţile
rezultate au dimensiuni mici la naştere dar se expansionează în interiorul maxilarului în
perioada copilăriei.
Sinusurile etmoidale apar în luna a 5-a de gestaţie dar nu se dezvoltă complet înainte de
pubertate.
Sinusurile sfenoidale se dezvoltă ca extensii ale sinusurilor etmoidale, după naştere, în
primul an de viaţă şi continuă să se expansioneze în perioada copilăriei.
Sinusurile frontale apar la vârsta de 5 – 6 ani şi îşi măresc dimensiunile în perioada
adolescenţei. Fiecare sinus frontal este alcătuit din două spaţii independente, cu origini diferite,
care nefiind fuzionate drenează separat.
Sinusurile paranazale ating maximum de dezvoltare la pubertate. Fizionomia umană a
feţei se conturează o dată cu dezvoltarea sinusurilor.
Pungile faringiene interne sunt separate de santurile branhiale externe prin membranele
branhiale (ecto-endodermale). Fiecare punga branhiala interna trimite o prelungire ventrala si
una dorsala. Intre aceste pungi se delimiteaza cele 6 perechi de arcuri branhiale.
Fiecare arc branhial este constituit dintr-un ax mezenchimatos, un schelet cartilaginos
primitiv, un nerv si un arc aortic care face legatura dintre aortele ventrale si aortele dorsale.
Dezvoltarea arcurilor branhiale este indusa de celulele crestei neurale care migreaza
catre regiunile capului si gatului.
-cartilajul primitiv Meckel de la nivelul arcului 1 branhial da nastere mandibulei, oaselor ciocan
si nicovala.
-cartilajul Reichart, al arcului branhial 2 formeaza portiunea superioara si coarnele mici ale
cartilajului hioid, procesul stiloid al osului temporal, scarita
-din cartilajul arcului branhial 3 se dezvolta portiunea inferioara si coarnele mari ale osului hioid
-din cartilajele arcurilor 4 si 6 cartilajele tiroid,cricoid, aritenoide, cuneiforme si corniculate.
In cursul saptamanii a 6-a de gestatie primele doua arcuri branhiale cresc mai rapid
decat celelalte, pe care le acopera, delimitand impreuna sinusul cervical.
Arcurile branhiale sunt in numar de 6 perechi, dar numai primele 4 sunt vizibile, ultimele
doua fiind doar schitate.
Primele 4 arcuri branhiale contribuie la formarea partilor moi si dure ale regiunii
mandibulare si gatului, in timp ce ultimele doua sunt incorporate in torace.
Primul arc branhial/mandibular formeaza prin extremitatile sale ventrale de o parte si de
alta a liniei mediene, cate o masa laterala, separate printr-un sant median. Masele reprezinta
mugurii mandibulei iar portiunea posterioara va dezvolta mugurii maxilari.
Al doilea arc branhial/hioidian/stilostapedian genereaza partile moi ale regiunii
superioare a gatului, musculatura mimicii si urechii. Scheletul sau prezinta dorsal raporturi cu
capsula auditiva. Nervul facial.
Al treilea arc branhial da nastere partilor moi ale regiunii mijlocii a gatului. La nivelul
faringelui formeaza stalpul posterior si muschiul stilofaringian.
Al patrulea arc branhial formeaza partile moi ale regiunii inferioare a gatului si cartilajul
tiroid. Inervatia: nervul vag.
Arcurile branhiale 5 si 6 sunt doar schitate la specia umana. Inervatie: nervul vag.
Cartilajul cricoid se dezvolta ca derivat al arcului branhial 5. Din arcul branhial 6 iau nastere
cartilajele laringelui (aritenoide, corniculate si cuneiforme).
MUSCULATURA BRANHIALA
ARCURILE AORTICE
Primul arc aortic da nastere arterei maxilare interne, apoi dispare la varsta de 25 de zile.
Al doilea arc aortic formeaza arterele hioidiana si stapediana, apoi dispare la cateva zile
in urma primului arc(arterial) aortic.
Al treilea arc aortic se afla in plina evolutie la embrionul de 14 mm, cand va forma
carotida primitiva si mugurele carotidei interne.
Arcul aortic 4 stang va forma crosa aortei iar arcul aortic 4 drept devine artera subclavie
dreapta.
Arcul aortic 5 este rudimentar si asimilat de cele mai multe ori cu arcul 4, fiind considerat
o dedublare a acestuia.
Din arcul aortic 6/pulmonar deriva cele doua artere pulmonare, iar in stanga, canalul
interarterial Botallo.
FARINGELE PRIMITIV
Pe faţa internă a faringelui apar cinci şanţuri numite pungi faringiene (endodermale),
corespunzătoare şanţurilor branhiale externe. Ultimele două pungi faringiene interne sunt
rudimentare. Pungile faringiene interne sunt separate de şanţurile branhiale externe prin
membranele branhiale (ecto-endodermale). Fiecare pungă branhială internă trimite o prelungire
ventrală şi una dorsală. Între aceste pungi se delimitează cele şase perechi de arcuri branhiale.
Uneori însuşi sinusul cervical poate persista după naştere sub forma unui canal ce trece
fie între arterele carotide externă şi internă, fie pe segmentul retrohioidian al faringelui pentru a
se deschide în recesul tonsilar.
Peretele ventral al faringelui prezintă o suprafaţă de formă triunghiulară ce constituie
câmpul mezobranhial, situat cu baza către primul arc branhial şi vârful spre perechea a 5-a de
pungi faringiene. La nivelul câmpului branhial se întâlnesc feţele interne ale arcurilor branhiale,
respectiv pungile faringiene endodermale.
Regiunea branhială, după ce a dat naştere derivatelor sale, devine faringe definitiv
(săptămâna a 7-a). Înainte de dispariţie, din planşeul câmpului mezobranhial ia naştere
primordiul (mugurele) aparatului respirator.
Derivatele pungile faringiene sunt numeroase, provin din mugurii epiteliali de origine
endodermală care se înfundă în mezoderm, se izolează de locul de origine şi se diferenţiază în
organe.
-Prima pungă faringiană devine canal tubo-timpanic, din care în decursul săptămânii a 8-
a se diferenţiază tuba auditiv şi cavum timpani. În porţiunea posterioară, care se dilată, peretele
endodermal al cavumului vine în contact cu peretele epitelial ectodermal al meatului acustic
extern prin intermediul unei pături subţiri mezodermice şi împreună alcătuiesc membrana
timpanică.
-A 2-a pungă faringiană dispare în cea mai mare parte prin înglobare în faringe; persistă
prelungirea ei ventrală, fosa tonsilară.
Din epiteliul endodermal al fosei apare primordiul tonsilei palatine, care în decursul lunii
a 4-a dă 8 – 10 muguri epiteliali solizi, care se înfundă în mezodermul peretelui faringian, în
care se ramifică. În luna a 5-a de gestaţie în jurul acestor ramificaţii se adună limfocite provenite
din vasele sanguine iar în decursul lunii a 6-a se organizează foliculii limfatici.
Lumenul pungii a 2-a faringiene persistă sub forma recesului supratonsilar.
-A 3-a pungă faringiană persistă la adult sub forma spaţiului peri-epiglotic. În decursul
săptămînii a 6-a de gestaţie, epiteliul care înveleşte prelungirea ventrală a acestei pungi
proliferează în direcţie caudală dând naştere canalului timo-faringian ce coboară şi trece lateral
de pungile faringiene a 4-a şi a 5-a.
În săptămîna a 7-a de gestaţie canalul se obliterează, devine solid şi se dilată spre
porţiunea caudală, alcătuind mugurele timic.
Cordonul solid care menţine legătura între mugure şi epiteliul endodermal faringian de
origine se fragmentează şi dispare. Extremitatea caudală a timusului este ancorată de pericard,
care în această perioadă este în poziţie înaltă, cervicală.
Coborârea sa antrenează şi timusul, care pătrunde în torace şi în săptămîna
a 8-a, se găseşte anterior de canalul anastomotic dintre venele supracardinale, viitorul trunchiul
venos brahiocefalic stâng. La acest nivel mugurii timici drept şi stâng fuzionează.
În săptămîna a 10-a, printr-un proces de înmugurire secundară apar acinii, care sunt
înconjuraţi rapid de vase sanguine.
Acinii la rândul lor proliferează şi dau naştere, în zona corticală, unei reţele sinciţiale în
ochiurile căreia, spre finele lunii a 3-a apar celule de tip limfocitar denumite celule timice mici.
Ele se organizează în foliculi limfatici care se înmulţesc mereu prin proliferare.
Medulara timică, de origine certă endodermală, este caracterizată prin prezenţa
corpusculilor concentrici Hassal. Aceştia îşi au originea fie în mezodermul capsular al glandei şi
al septurilor separatoare dintre lobulii timici, fie prin proliferarea endoteliului vascular al
capilarelor degenerate de la nivelul medularei timice însăşi. La naştere există circa un milion de
asemenea corpusculi.
Mugurii timici accesori pot lua naştere, mai rar, din epiteliul pungii a patra şi chiar din
sinusul cervical.
Epiteliul prelungirii dorsale a celei de a treia pungi branhiale interne proliferează la
embrionul de 10 mm devenind primordiul glandei paratiroide inferioare. Imediat dup formare,
primordiul se desprinde din locul său de origine şi se ataşează mugurelui timic cu care coboară
pâna la marginea inferioară a mugurelui tiroidian median. La acest nivel părăseşte timusul
pentru a căpăta raporturi definitive cu tiroida. Uneori poate coborî până în mediastinul superior
unde dă naştere la tumori.
-Punga a 4-a faringiană, situată pe locul recesului piriform al adultului, formează prin
proliferarea epiteliului său mugurele glandei paratiroide superioare, în raport cu marginea
superioară a glandei tiroide.
-A 5-a pungă faringiană, rudimentară la om, are un canal comun cu punga a
patra, canalul faringo-branhial. În săptămânile a 5-a – a 6-a de gestaţie, din epiteliul pungii a 5-a
faringiene se dezvoltă corpul ultimobranhial. În săptămîna a şaptea acesta se desprinde de
peretele faringian, este încorporat în glanda tiroidă şi va forma la adult celulele parafoliculare
denumite şi celule C, secretoare de calcitonină, ale glandei tiroide.
CAMPUL MEZOBRANHIAL
DEZVOLTAREA LIMBII
Limba prezinta doua regiuni diferite ca structura si functie, separate prin santul terminal.
Portiunea corespunzatoare celor 2/3 anterioare a limbii situata anterior de V-ul lingual,
constituie corpul limbii – portiunea orala, cu rol in masticatie. Mucoasa linguala de pe suprafata
corpului limbii este caracterizata de prezenta papilelor gustative.
Portiunea posterioara, faringianam radacina limbii, are rol in deglutitie. La acest nivel se
afla glande si tesut limfoid.
Portiunea bucala se dezvolta din trei muguri linguali. Mugurele lingual median apare in
decursul saptamanii a 4-a de gestatie, intr-un spatiu situat ventral, intre arcurile branhiale 1 si 2.
Pana in saptamana a 6-a varful limbii este bifid.
In saptamana a 7-a de gestatie mugurii linguali pereche se unesc cu tuberculul lingual
impar pe care il vor acoperi. In aceeasi perioada, radacina limbii este reprezentata prin copula,
formata din fuziunea extremitatilor ventrale ale arcurilor hioidiene.
La nivelul santului impar ce separa copula de tuberculul impar se afla foramen caecum,
locul de origine al diverticulului tiroidian.
Primii muschi care se diferentiaza din mezenchimul local sunt cei extrinseci; muschiul
geniohioidian, din a carui masa primitiva apar muschii genioglos si hioglos. Muschii intrinseci ai
limbii apar spre sfarsitul celei de a 2-a luni de gestatie.
Mucoasa primitiva a limbii are un epiteliu cubic, care in luna a 2-a devine stratificat, iar in
saptamana a 9-a incep sa apara papilele filiforme si fungiforme.
Este glanda endocrina care se diferentiaza cel mai timpuriu, schita ei fiind vizibila la
embrionul de 2 mm la varsta de 23 de zile de viata intrauterina. In spatele tuberculului impar, pe
linia mediana, in aria denumita foramen caecum, endodermul da nastere unui diverticul care se
infunda in sens caudal si dorsal in mezenchimul subiacent. Pediculul acestui diverticul sacular
reprezinta canalul tireoglos.
In decursul lunii a 3-a apare coloidul iar glanda tiroida devine functionala. Formarea
foliculilor primari inceteaza in luna a 4-a dar numarul lor sporeste printr-un proces de
inmugurire. Capsula so stroma glandei tiroide se diferentiaza din mezodermul local.
Extremitatea caudala a canalului tireoglos este reprezentata la adult de piramida
Lalouette.
Gura primitivă are aspectul unei cavităti comune respiratorii şi bucale cu contur
neregulat, limitată lateral de mugurii maxilari şi inferior de către mugurii andibulari.
Pe faţa internă a fiecăruia dintre cei doi muguri maxilari se observă câte un proces
palatin asemănător cu o lamelă ce se dezvoltă caudal, de o parte şi de alta a limbii care ocupă
cea mai mare parte a gurii primitive.
În timpul fazei „piscină” rolul şanţului olfactiv este pur olfactiv. Următoarea fază este cea
„amfibiană”, în cadrul căreia choanele primitive
sunt foarte apropiate de narine şi buza superioară, iar peretele despărţitor dintre
cele două canale olfactive formează un sept nazal median osos care devine partea mediană a
plafonului gurii primitive deci un început de separare a gurii primitive de cavitatea nazală.
Palatul primar, osos, constituit printr-o extensie posterioară a procesului intermaxilar
formează planşeul cavităţii nazale, separând incomplet cavitatea orală de cavitatea respiratorie
reprezentată prin cele două canale olfactive care comunică între ele.
Odată cu creşterea şi adâncirea arcului mandibular în săptămâna a 8-a limba se
deplasează caudal şi permite ascensiunea proceselor palatine. Acestea ascensionează, ajung
în poziţie orizontală, fuzionează pe linia mediană şi formează palatul secundar. Procesele
palatine fuzionează anterior cu palatul primar, la acest nivel persistând foramen incisive ca o
demarcaţie între palatul primar şi cel secundar.
În perioada fuziunii proceselor palatine, septul nazal coboară pentru a se uni cu palatul
nou format. Palatul moale nu este complet dezvoltat, astfel încât persistă comunicarea dintre
cavitatea respiratorie şi cea orală. În faza “amfibiană” canalul olfactiv captă rol respirator.
În faza „mamifer” a septării gurii, săptămânile a 8-a – a 10-a de gestaţie, se edifică
palatul moale şi nazofaringele iar cele două cavităţi nazale sunt despărţite atât între ele cât şi de
cavitatea orală.
Palatul moale se formează printr-un proces de fuziune al celor două procese palatine,
care progresează de la extremitatea lor ventrală către cea dorsală. Mezenchimul din porţiunea
dorsală a palatului secundar se condensează pentru a da naştere vălului palatin, luetei,
musculaturii palatului moale şi nazofaringelui.
Odată cu formarea palatului moale ectomezenchimul de la nivelul mugurelui frontal şi
mugurilor nazali mediali proliferează alcătuind septul nazal median.
Acest sept creşte caudal, fuzionează cu faţa superioară a palatului dur şi a palatului
moale separând cavitatea orală de cavitatea nazală şi cavităţile nazale între ele. Linia de sutură
- de forma literei Y - este situată în plan median.
La începutul lunii a 3-a faţa este mică în comparaţie cu neurocraniul, datorită absenţei
sinusurilor paranazale şi dimensiunii reduse a mandibulei.
DEZVOLTAREA DINTILOR
Dintii isi incep dezvoltarea in a 6-a saptamana a vietii intrauterine, prin invaginarea
ectodermului de la nivelul stomodeumului in mezenchimul subiacent al primului arc brahial, care
reprezinta procesele alveolare primare.
Prin aceasta invaginare se formeaza lamina dentara, in forma de potcoava, cate una
pentru fiecare maxilar.
STADII MORFOLOGICE
1.LAMA DENTARA
2.MUGURELE DENTAR
3*.STADIUL DE CUPA
3.STADIUL DE CLOPOT
4.DENTINOGENEZA
5.AMELOGENEZA
6.FORMAREA COROANEI DENTARE
7.FORMAREA RADACINII SI INITIEREA ERUPTIEI
8.DINTELE
DENTINOGENEZA
AMELOGENEZA
CEMENTOGENEZA
DEZVOLTAREA CRANIULUI
OSIFICAREA CONDROCRANIULUI
Osul occipital se dezvolta pe un model cartilaginos, mai putin solzul occipitalului care
este os desmal. In modelul cartilaginos al occipitalului , in cursul lunii a 3-a de viata intrauterina,
apar 4 centri de osificare care fuzioneaza la varsta de 4 ani: unul pentru bazioccipital; doua
pentru exoccipitale; unul pentru supraoccipital. La nastere osul este alcatuit din bazioccipital,
doua exoocipitale si solzul osului occipital. Sudarea bazioccipitalului cu partile laterale are loc
intre 3-10 ani. Intre 14-20 de ani are loc sinostoza intre corpul sfenoidului si partea bazilara a
occipitalului.
Osul frontal formeaza peretele anterior al cutiei craniene, participa la formarea etajului
superior al fetei, are raporturi suturale cu o parte din oasele fetei, a caror dezvoltare o
influenteaza. Se dezvolta ca os de membrana, cu exceptia spinei nazale care este os
encondral. Centrii primari de osificare apar in luna a 2-a de viata intrauterina in dreptul marginii
supraorbitale. Fiecare din acesti doi centri formeaza cate o jumatate din partea verticala si
partea orizontala a osului frontal. In a 2-a luna de viata aceste jumatati se apropie pe linia
mediana, delimitand intre ele sutura metopica.
Osul parietal este un os de membrana a carui osificare se face printr-un centru de
osificare dublu sau multiplu care apare la finele lunii a 2-a de viata intrauterina in dreptul
tuberului parietal. Suturile dispar datorita procesului de osificare care se initiaza intre tabliile
interne ale oaselor calvariei, incepand de la sutura sagitala, continuand cu suturile coronara si
lambdoida si apoi cea scuamoasa.
Osul temporal se edifica pe seama a trei piese care se sudeaza intre ele pana la varsta
de 30 de ani. Prezinta osificare directa, de membrana, la nivelul portiunii scuamoase si osificare
encondrala pentru restul pieselor, mai putin procesul stiloid care deriva din arcul doi brahial.
Scuama osului temporal se osifica pe seama unui centru de osificare unic, situat la baza
procesului zigomatic. Pe parcursul primului an de viata, scuama osului temporal, formata prin
osificare desmala, acopera portiunea petromastoidiana dezvoltata prin osificare encondrala si
fuzioneaza cu aceasta alcatuind osul temporal.
FONTANELE
La naştere, între oasele calotei se evidenţiază zone în care nu s-a produs osificarea,
zone numite fontanele: anterioară, sagitală, posterioară, antero-laterale, postero-laterale.
Fontanela anterioară (fonticulus anterior) este situată între osul frontal şi cele două
parietale, la intersecţia suturilor coronară şi sagitală. La naştere are formă de romb 2,5 / 5 cm,
cu axul mare dispus antero-posterior.
Fontanela sagitală (fonticulus sagittalis) se află în partea posterioară a suturii sagitale,
fiind închisă la 70% dintre nou-născuţi; după închidere persistă ca foramen parietale.
Fontanela posterioară (fonticulus posterior) se observă între solzul osului occipital şi
oasele parietale, la intersecţia suturii sagitale cu sutura lambdoidă.
Fontanela antero-laterală, sfenoidală (fonticulus sphenoidalis) este cuprinsă între aripa
mare a osului sfenoid, solzul osului temporal, osul frontal şi cel parietal, are formă triunghiulară,
se închide în primele sâptămâni după naştere.
Fontanela postero-laterală, mastoidiană (fonticulus mastoideus) se găseşte la locul de
întâlnire a osului parietal cu solzul occipital şi osul temporal; se închide în primele săptămâni
după naştere.
SUTURI
Osul frontal
Fiecare din aceşti doi centri formează câte o jumătate din partea verticală (squama
frontalis) şi partea orizontală (pars orbitalis) a osului frontal. În a 2-a lună de viaţă aceste
jumătăţi se apropie pe linia mediană, delimitând între ele sutura metopică
Osul parietal
Sutura sagitală (sutura sagittalis) interpusă între oasele parietale, se închide complet la
vârsta de 30 ani deşi oasele parietale vin în contact pe linia mediană după vârsta de 22 ani.
Sutura coronară (sutura coronalis) situată între oasele parietal şi frontal, intersectează
sutura sagitală la nivelul fontanelei anterioare.
Sutura lambdoidă (sutura lambdoides) dispusă între parietal şi solzul osului occipital se
intersectează cu sutura sagitală la nivelul fontanelei posterioare
Osul sfenoid
Sutura sfenoocipitală se închide complet după erupţia ultimilor molari, după vârsta de 20
ani, contribuind semnificativ la alungirea bazei craniului.
MANDIBULA
Este singurlu os mobil al craniului visceral. Ea are forma unei potcoave si este alcatuita
dintr-un corp situat median si 2 ramuri cu directie superioara
Corpul mandibulei are o fata externa convexa si alta interna concava.
Fata externa prezinta pe linia mediana o proeminenta, numita protuberanta mentala, iar
lateral de ea cate un tubercul mental,
Lateral de tuberculul mental se afla gaura mentala, pe unde ies nervii si vasele mentale.
Pe aceasta fata se mai afla o creasta, numita linia oblica, pe care se insera muschii.
Fata interna a corpului prezinta si ea o creasta oblica de sus in jos, numita linia
milohioidiana, pe care se insera muschiul milohioidian. Deasupra ei se afla foseta glandei
sublinguale, iar sub ea, foseta glandei submandibulare.
In portiunea mediana a acestei fete se afla o proeminenta, numita spina mentala, pe
care se prind muschii geniohioidian (inferior) si genioglos (superior)
Sub ea, spre marginea inferioara, se afla 2 gropite, numite fosetele digastricului, in care
se insera muschiul digastric.
Ramurile mandibulei formeaza cu corpul un unghi variabil la om (90-140), numit unghiul
mandibulei sau gonion. Pe fata sa laterala se afla tuberozitatea maseteriana pe care se
insereaza muschiul maseter.
Pe fata mediala se insereaza pterigoidianul intern. Deasupra acesteia se afla gaura
mandibulei unde incepe canalul dentar inferior, prin care trec nervul si vasele dentare inferioare
Extremitatea superioara a ramurilor mandibule prezinta anterior apofiza coronoida, pe
care se insereaza muschiul temporal, iar posterior condilul mandibulei, care are un cap artciular
si un gat
Capul se articuleaza cu fosa mandibulara de pe fata ei inferioara a temporalului.
Intre apofiza coronoida si condil se afla incizura mandibulei.
OSUL TEMPORAL
Este un os pereche asezat in partea inferioara si laterala a cutiei craniene. El participa la
formarea bazei craniului si a calotei craniene.
Este alcatuit din 5 parti: pietroasa, mastoidiana, hioidiana, timpanica, scuama
temporalului.
Partea pietroasa sau stanca temporalului este situata la baza craniului intre sfenoid si
occipital si are forma unei piramide, prezentand o fata anterioara, una posterioara, una
inferioara, o baza si un varf.
Partea mastoidiana: fata exocraniana prezinta o proeminenta osoasa numita apofiza
mastoida de care se prind muschii sternocleidomastoidieni, splenius. Fata endocraniana se
confunda cu baza. In interiorul partii mastoidiene se afla celule mastoidiene.
Partea hioidiana este reprezentata de apofiza stiloida.
Partea timpanica este formata dintr-o lama osoasa, curbata in sus.
Scuama temporalului este o lama osoasa aplatizata de forma aproape semicirculara. Pe
fata exocraniana exista o proeminenta osoasa numita apofiza zigomatica si o depresiune
numita fosa mandibulara.
Apofiza zigomatica a temporalului se articuleaza cu osul zigomatic, formand arcada
zigomatica pe care se insera o parte din muschii masticatori.
Fosa mandibulara numita si cavitatea glenoida se articuleaza cu condilul mandibulei
formand articulatia temporo-mandibulara.
ATM este cea mai evoluata articulatie a organismului omenesc si cea mai frecvent
solicitata.
Fete articulare:
-fosa mandibulara are diametrul transvers mai mare ca cel sagital; fata articulara este numai
portiunea situata anterior de fisura pietrotimpanica; ca si la nivelul condililor mandibulari, axele
transverse sunt oblice si converg spre marginea anterioara a gaurii occipitale
-tuberculul articular este in continuarea mediala a procesului zigomatic al temporalului; panta
sa posterioara, cu o lungime sagitala de cca 9mm este articulara
-condilul mandibulei are o suprafata articulara cu contur elipsoidal, mult mai mica decat fata
articulara a temporalului
-discul articular format din tesut fibroelastic separa complet cavitatea articulara in doua etaje;
fata superioara a discului, mai intinsa decat cea inferioara, este convex-concava, iar cea
inferioara, exclusiv concava; pe sectiune sagitala, discul apare subtiat in partea mijlocie si mai
ingrosat anterior si posterior
CAPSULA ATM
Capsula articulara este o membrana conjunctiva care are rol de protectie, dar si de
mentinere in limite fiziologice a miscarilor condilului si ale discului articular.
Superior, ea se insera pe tuberculul articular inaintea versantului lui posterior, iar
posterior se insera pe fisura pietrotimpanica.
Spatiul dintre peretele posterior al capsulei si partea timpanica a temporalului este
ocupat de tesut conjunctiv lax.
LIGAMENTELE ATM
Realizeaza prin functia lor mobilizarea mandibulei in diferitele directii si sensuri pentru
indeplinirea celor patru functii esentiale ale aparatului dentomaxilar : masticatia , fonatia,
fizionamia si automentinerea.
MUSCHII SUPRAHIOIDIENI
Sunt asezati in partea mijlocie a regiunii anterioare a gatului, deasupra osului hioid. Ei se
prind cu un capat pe osul hioid si cu celalalt pe oasele craniului: pe apofiza mastoida a osului
temporal(muschiul digastric, pantecul posterior), pe apofiza stiloida a osului temporal(muschiul
stilohioidian), pe linia milohioidiana a mandibulei (muschiul milohioidian), pe foseta digastrica a
mandibulei (muschiul digastric, pantecul anterior) si pe apofizele genii de pe fata interna a
corpului mandibulei (muschiul geniohioidian).
Iau parte la formarea planseului bucal (muschiul milohioidian), iar prin contractia lor
coboara mandibula si ridica osul hioid. Prin coborarea mandibulei, ei participa la actul
masticatiei, iar prin ridicarea osului hioid iau parte la actul deglutitiei.
MUSCHIUL MILOHIOIDIAN
Are forma patrulatera si este situat intre hioid si corpul mandibulei.
-origine: pe linia milohioidiana de pe mandibula
-insertie: fibrele lungi pe osul hioid si fibrele scurte pe rafeul median dintre simfiza mentala si
osul hioid
-inervatie: nervul mandibular
MUSCHIUL GENIOHIOIDIAN
-origine: spina mentala a mandibulei
-insertie: osul hioid
-inervatie: ramuri din plexul cervical ce ajung la muschi prin nervul hipoglos
PANTECELE ANTERIOR AL MUSCHIULUI DIGASTRIC
-este unit de pantecele posterior printr-un tendon intermediar
-insertia: pantecele anterior in fosa digastrica a mandibulei
-inervatie:nervul mandibular, pantecele anterior
MUSCHII SUBHIOIDIENI
MUCHIUL OMOHIOIDIAN
Este un muschi biventer alcatuit din 2 componente musculare:
a)pantecele inferior(venter inferior)
b)pantecele superior(venter superior)
Insertii. Pantecele inferior isi are originea pe marginea superioara a scapulei medial de incizura
scapulara,fibrele musculare avand un traiect initial orizontal,apoi isi schimba directia devenind
oblic ascendent si se continua cu tendonul intermediar.
Pantecele superior continua tendonul intermediar si se insera pe osul hioid.
Raporturi. Cei 2 muschi omohioidieni sunt uniti prin fascia cervicala mijlocie(lama
pretraheala).
In traiectul sau muschiul omohioidian incruciseaza manunchiul vasculonervos al
gatului.Superficial este in raport cu fascia cervicala superficiala si cu muschiul platisma.
Inervatia. Este asigurata de ramura superioara a ansei cervicale(ansa hipoglosului).
Actiune. Avand punct fix pe scapula fixeaza sau coboara osul hioid.Este tensor al fasciei
cervicale favorizand circulatia venoasa.
MUSCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN
Este asezat sub muschiul pielos, pe partea antero-laterala a gatului. Este cel mai gros
dintre muschii regiunii anterioare a gatului.
-origine: are doua capete de origine: originea sternala pe fata anterioara a manubriului sternal si
origine claviculara pe clavicula
-insertie: pe apofiza mastoida a osului temporal, de unde si denumirea lui
-inervatie: nervul accesor
-actiune: prin contractia unilaterala face flexia capului, inclina capul de aceeasi parte si il roteste
de partea opusa; prin contractia bilaterala creste amplitudinea flexiei, respectiv extensiei
capului, initiata de alti muschi; fixeaza capul in articulatia atlanto-occipitala
MUSCHIUL STERNOTIROIDIAN
Insertii. Originea este la nivelul manubriului sternal si la nivelul cartilajului primei
coaste,de unde fibrele au un traiect ascendent si se insera pe linia oblica a cartilajului tiroid.
Raporturi. Prin fata superficiala este in raport cu traheea cervicala si cu cartilajul tiroid.Cei
doi sunt apropiati,unul de celalalt,in regiunea sternala,indepartandu-se catre insertia
tiroidiana.Se delimiteaza astfel un spatiu de forma romboidala,care se numeste rombul traheal.
Actiune. Avand punct fix pe stern coboara laringele.
Inervatia. Provine din ansa cervicala.
MUSCHIUL TIROHIOIDIAN
Insertii. Originea este pe osul hioid de unde fibrele musculare coboara vertical si se
insera pe linia oblica a cartilajului tiroid al laringelui.
Raporturi. Prin fata superficiala este in raport cu fata profunda a muschiului omohioidian si
sternocleidohioidian.Prin fata profunda este in raport cu cartilajul tiroid si membrane
tirohioidiana.
Actiune. Cu punct fix pe osul hioidian,este ridicator al laringelui.
Inervatia. Este realizata de nervul tirohioidian ramura din nervul hipoglos.
In contractia sinergica a muschilor subhioidieni,osul hioid este fixat sau coborat.Osul hioid
fiind fixat,muschii suprahioidieni isi pot exercita actiunea de coborare a mandibulei.
MUSCHII MASTICATORI
MIJLOACELE DE ALUNECARE
VASCULARIZATIE SI INERVATIE
Arterele provin din artera temporala superficiala, artera temporala profunda, artera
maxilara si artera meningee medie. Venele dreneaza spre vena temporala superficial si spre
vena faciala. Limfaticele ajung la ganglionii cervicali profunzi dupa ce fac statie in ganglionii
limfatici parotidieni.
Nervii provin din nervul mandibular: maseterin, aurico-temporal, nervii temporali profunzi
BAZA CRANIULUI
Baza craniului prezinta o fata externa numita exobaza si o fata interna numita endobaza.
Se alungeste datorita prezentei celor patru cartilaje de crestere dintre baziooccipital,
bazisfenoid, spresfenoid si etmoid.
Vascularizaţia şi inervaţia
Arterele laringiană superioară şi inferioară sunt ramuri ale arterelor tiroidiene superioară
şi inferioară. Ele irigă muşchii şi mucoasa cavităţii laringelui. Venele sunt satelite arterelor şi se
varsă în vena laringiană superioară (afluent al venei tiroidiene superioare). De sus în jos, limfa
este drenată de nodulii jugulari interni, cervicali anteriori profunzi prelaringieni, pretraheali şi
paratraheali.
Inervaţia este asigurată de nervul vag (motorie şi senzitivă), de nervul laringeu superior
(muşchiul cricotiroidian, mucoasei vestibulare şi glotice) şi nervul laringian inferior (restul
muşchilor, cavitatea infraglotică).
MUSCHII FARINGELUI
Muschiul constrictor superior al faringelui are 4 parti de origine: pterigofaringiana,
bucofaringiana, milofaringiana si glosofaringiana. Are rol in micsorarea comunicarii faringelui cu
cavitatea nazala in deglutitie
Muschiul constrictor mijlociu al faringelui e format din partea condrofaringiana si partea
ceratofaringiana. Cele 2 parti se prind pe rafeul faringian. Printre muschii constrictori mijlociu si
superior trece muschiul stilofaringian
Muschiul constrictor inferior al faringelui e format din partea trilofaringiana si partea
cricofaringiana
Muschiul stilofaringian are originea pe procesul stiloid si se termina pe peretele lateral al
faringelui. Trage de peretele posterior al faringelui, permitand ca bolul alimentar sa coboare la
distanta de aditusul faringian
Muschiul saltingofaringian e situat posterior de muschiul stilofaringian. Are originea pe
partea cartilaginoasa a tubei auditive. Are lor de a impiedica deplasarea inapoi a muschiului
stilofaringian
Muschii faringelui pot fi contractati patologic in tetanos, turbare sau paralizati in afectiuni
comune cu cele ale valului palatin
Vascularizatie si inervatie
Este irigat de ramuri din artera faringiana ascendenta, palatin ascendenta, tiroidiana
supeiroara, pterigopalatina. Venele faringelui dreneaza sangele intr-un plex submucos si in altul
perifaringian care sunt tributare venei jugulare interne. Limfa este drenata in ganglionii
retrofaringieni si in cei jugulari.
Faringele este inervat motor de nervii glosofaringian, vag si accesor; senzitiv de nervul
trigemen, glosofaringian si vag; inervatia vegetativa simpatica e furnizata de fibre provenite din
ganglionii simpatici cervicali superiori, iar cea parasimpatica de nervul vag.
VESTIBULUL BUCAL
Este o cavitate in forma de potcoava, cu concavitatea orientata posterior. Are un perete
antero-lateral, reprezentat de buze si obraji, si un perete postero-medial, pe care il formeaza
arcadele alveolo-dentare.
Peretelui anterior ii corespund cele doua buze: superioara/maxilara si
inferioara.mandibulara, formatiuni cutaneo-musculo-mucoase cu mobilitate foarte mare.
Buzele prezinta in structura lor, o tunica externa cutanata, o tunica musculara, o tunica
submucoasa si o tunica mucoasa.
Peretele lateral al vestibulului bucal corespunde obrajilor, regiunea delimitata anterior de
santul nazo-labio-genian, posterior de muschiul maseter si de ramura mandibulei, superior de
arcul zigomatic si inferior de mandibula.
In structura sa gasim:
-un strat superficial,pielea
-o lama de tesut conjunctiv subcutanat
-un strat muscular, reprezentat in cea mai mare parte de muschiul buccinator
PALATUL MOALE
sau valul palatin este o formatiune musculo-membranoasa mobila, care prelungeste
posterior palatul dur, dispusa ca o perdea intre cavitatea bucala si faringe.
Ca aspect macroscopic, valul palatin prezinta: o fata anterioara, pe care se observa un
rafeu median, prelungirea rafeului palatin si numeroase orificii glandulare: o fata posterioara,
care priveste spre faringe – posterior si in sus; o margine superioara, care se fixeaza pe
marginea posterioara a palatului dur, doua margini laterale in raport cu fetele laterale ale
faringelui si o margine inferioara, libera, care prezinta o prelungire mediana ovoidala,
contractila, numita uvula sau lueta.
De la baza uvulei pleaca lateral si in jos doua plici mucoase ridicate de muschi, arcurile
palatine: unul anterior, care merge spre baza limbii si altul posterior care merge spre peretele
lateral al faringelui.
GLANDELE SALIVARE MARI
Glandele salivare, anexate cavitatii bucale, participa in procesul de digestie prin
produsul lor de secretie, saliva.
Dupa volumul lor, se impart in glande salivare mici, care se gasesc raspandite in peretii
cavitatii bucale, in mucoasa, in limba (palatine,labiale,linguale,molare) si glande salivare mari
(parotida, submandibulara, sublinguala)
GLANDA PAROTIDA
Este o glanda salivara voluminoasa, situata in fosa retromandibulara unde ocupa loja
anatomica – loja glandei parotide.
Aceasta loja are forma unei piramide prismatice, careia i se descriu urmatorii pereti:
-un perete anterior, format de ramura mandibulei acoperita inafara de muschiul maseter si
inauntru de muschiul pterigoidian intern
-un perete posterior/mastoidian reprezentat de apofiza mastoida, procesul stiloid si muschiul
sternocleidomastoidian
-un perete lateral, format din fascia parotideo-maseterina, o dependinta a fasciei cervicale
superficiale
-un perete intern sau latero-faringic, format, in partea sa posterioara, de aponevroza stiliana, iar
in partea anterioara de peretele laterofaringian
-un perete superior reprezentat de conductul auditiv osos si cartilaginos
-un perete inferior format de o membrana conjunctiva numita bandeleta submandibulara
Parotida este separata de glanda submandibulara printr-un perete conjunctiv numit
septul interglandular. Canalul excretor al glandei parotide este canalul Stenon.
GLANDA SUBMANDIBULARA
Este situata intr-o portiune a regiunii cervicale superioare numita trigonul glandei
submandibulare, delimitat de mandibula si de cele doua pantece ale digastricului.
Ocupa loja submandibulara, marginita de urmatorii pereti:
-un perete medial, format in partea anterioara de muschiul milohioidian, iar in cea posterioara
de muschiul hipoglos
-un perete latero-superior, reprezentat de fata inferioara a mandibulei, pe care glanda lasa o
amprenta numita foseta submandibulara
-un perete latero-inferior pe care il formeaza fascia cervicala superficiala, care coboara de pe
mandibula spre hioid
GLANDA SUBLINGUALA
Este situata in planseul bucal, sub mucoasa bucala, de o parte si de alta a fraului limbii,
ocupand regiunea cu acelasi nume.
Are o forma ovoidala, prezentand o fata mediala in raport cu muschii genioglos si
longitudinal inferior, o fata laterala in raport cu mandibula pe care lasa o amprenta (fovea
sublingualis), o fata inferioara care se sprijina pe diafragmul bucal si o margine superioara care
ridica mucoasa bucala de o parte si de alta a fraului, formand plica sublinguala
Intre fata ei mediala si peretele muscular care o margineste se gasesc formatiuni
anatomice importante: nervul lingual, fibre din nervul hipoglos si canalul submandibular Warthon
Spre palat se îndreaptă prin canalul palatin mare artera palatină descendentă (ramură a
arterei maxilare). Ea se termină cu arterele palatine mari şi mici, care trec mai întâi sub periost
apoi se situiază sub mucoasă. Artera palatină mare merge anterior, pe la baza proceselor
alveolare şi în regiunea caninilor anastamozează între ele. Artera palatină mică merge spre
palatul moale, amigdale şi ţesuturile înconjurătoare. Spre palatul moale mai merg aa. palatină
ascendentă (din facială) şi faringiană ascendentă (din carotidă externă).
Venele acompaniază arterele şi formează plexuri bogate care sunt legate cu plexurile
pterigoid şi faringian.
Reţeaua de vase limfatice din regiunea palatului dur primeşte limfă de la dinţi, gingii,
maxilă şi se varsă în ganlionii parafaringieni şi cervicali profunzi. Anastamozează cu amigdalele
palatine.
Inervarea: mucoasa părţilor anterioare a palatului dur se inervează de nervul nasopalatin
(din n. maxilar) ce trece prin canalul incisiv. Restul mucoasei primeşte inervare de la n. palatin
anterior, care trece prin canalul palatin mare. Mucoasa palatului moale este inervată de n.
palatin posterior
Ia nastere din partea mijlocie a tubului neural. Coarnele anterioare, comisura cenusie,
funiculele anterioare ale substantei albe si jumatatea anterioara a funiculilor laterale se
formeaza din lamele fundamentale.
Coarnele posterioare, funiculele posterioare si jumatatea posterioara a funiculelor
laterale se dezvolta din lamele intermediare si alare.
Fibrele nervoase ale substantei albe a maduvei, initial sunt fara teaca de mielina
(amielinice). Teaca de mielina incepe sa se formeze in luna a 4-a i.u., la nivelul funiculelor
posterioare. Fibrele descendente, cortico-spinale, incep sa se mielinizeze dupa nastere.
Odata ce s-au mielinizat, copilul incepe sa mearga.
Concomitent cu dezvoltarea tubului neural si al segmentelor sale, mezotermul
sclerotoamelor, dispusa in jurul sau si al corzii dorsale, va da nastere vertebrelor, iar la
extremitatea cefalica se formeaza neurocraniul membranos.
Encefalul, patrea sistemului nervos central adapostita in cutia craniana, se dezvolta din
cele 3 vezicule cerebrale – umflaturi ale tubului neural primitiv – numite: prozencefal,
mezencefal, rombencefal.
Intr-un stadiu mai avansat, prima vezicula (anterioara) si ultima (posterioara) se
segmenteaza, ajungand la stadiul cu 5 vezicule cerebrale. Astfel, prin segmentarea
prozencefalului iau nastere telencefalul si diencefalul.
Mezencefalul ramane nesegmentat, iau prin segmentarea rombencefalului iau nestere:
metencefalul si mielencefalul.
Din mielencefal se dezvolta bulbul, din metencefal puntea si cerebelul; din mezencefal,
pedunculii cerebrali si corpii cvadrigemeni; din diencefal talamusul, hipotalamusul si lobul
posterior al hipofizei, subtalamusul, metatalamusul si epitalamusul; din telencefal, emisferele
cerebrale.
Adaprandu-se la volumul cutiei craniene, partile mai dezvoltate ale encefalului –
emisferele cerebrale – acopera celelalte formatiune.
MADUVA SPINARII
TRUNCHIUL CEREBRAL
Este asezat in axul median al etajului inferior al cutiei craniene si continua la nivelul
encefalului, maduva spinarii, fiind format de jos in sus de bulb, punte si pedunculi cerebrali.
Bulbul se desvolta din mielencefal, puntea ia nastere din metencefal, iar pedunculii
cerebrali si corpii cvadrigemeni situati posteriori de ei din vezicula mezencefalica.
Trunchiul cerebral are aspectul unei coloane longitudinale intretaiata in partea mijlocie
de un cordon transversal: puntea. Inferior de ea se gaseste bulbul, care se continua cu maduva
spinarii, iar superior, pedunculii cerebrali, care se continua in sus cu diencefalul.
Fata antero-laterala a trunchiului cerebral este culcata pe endobaza cutiei craniene,
corespunzand santului numit Clivus. Pe ea se observa cele 3 componente ale trunchiului
cerebral.
Bulbul are ca limita inferioara planul conventional care separa maduva de bulb, sub
decusatia piramidelor, iar superior santul transversal dintre bulb si punte, santul bulbo-pontin.
Puntea, numita si protuberanta, intretaie transversal trunchiul cerebral in partea mijlocie.
Este formata la suprafata din fibre transversale
Pedunculi cerebrali sunt situati deasupra puntii, iar limita lor inferioara, pe fata antero-
laterala, o formeaza santul ponto-peduncular; superior se continua cu diencefalul.
Fata posterioara a trunchiului cerebral: pe aceasta fata care se poate vedea numai dupa
indepartarea cerebelului, limita dintre bulb, punte si pedunculi este mai putin evidenta.
Bulbul : pe fata posterioara a bulbului se continua formatiunile de pe fata posterioara a
maduvei. Funiculele posterioare, formate de fasciculul Goll si Burdach, la nivelul bulbului incep
sa se departeze unul de altul, mergand ascendent si lateral, si se continua cu corpii restiformi
sau pedunculii cerebelosi inferiori.
Puntea fata posterioara a puntii corespunde trigonului superior, mai mare, al fosei
romboide. Pe linia mediana se observa fisura mediana posterioara, iar lateral de ea coloane
longitudinale.
Pedunculii prezinta pe fata posterioara corpii cvadrigemeni, formati din 2 coliculi
superiori sau optici si 2 inferiori sau acustici, separati intre ei printr-un sant in forma de cruce.
STRUCTURA INTERNA
Asemanator maduvei spinarii, trunchiul cerebral este format din substanta cenusie,
situata in centru, si substanta alba, la periferie.
NUCLEII PROPRII
Ai trunchiului cerebral nu au echivalent la nivelul maduvei. In bulb se gasesc:
-nucleii substantei reticulate, formati din neuroni motori, vegetativi si de asociere
-nucleii olivari, formand stratul de la suprafata al olivei bulbare; ei sunt centri extrapiramidali si
de la ei pleaca spre maduva tracturile olivo-spinale
-nucleul Goll si Burdach, situati lateral in corpii restiformi, reprezinta mase neuronale, formate
din al doilea neuron de pe calea sensibilitatii profunde (proprioceptive) constiente; de la ei
pleaca spre talamus lemniscul medial (banda Reil)
In punte se gasesc:
-nucleii puntii, situati printre fibrele transversale, din partea anterioara a acesteia
-nucleul olivar superior, situat dorsal,
-nucleii substantei reticulate
In pedunculii cerebrali se gasesc 2 nuclei mari:
-locus niger
-nucleul rosu
NERVII CRANIENI
Nervii cranieni fac parte din sistemul nervos periferic şi sunt în număr de 12 perechi.
Se deosebesc de nervii spinali prin aceea că au o dispoziţie metametrică şi nu au două rădăcini
(dorsală şi ventrală).
Clasificarea nervilor cranieni
Nervii I, II şi VIII sunt senzoriali, conducând excitaţii olfactive (I), optice (II) şi statoacustice (VIII).
Nervii III, IV, VI, XI, XII sunt motorii.
Nervii V, VII, IX, X sunt nervi mixti.
Nervii III, VII, IX, X au în structura lor şi fibre parasimpatice preganglionare, cu originea în
nucleii vegetativi
(parasimpatici) ai trunchiului cerebral.
Perechile de nervi cranieni
Perechea I de nervi cranieni – nervii olfactivi – au originea în celulele bipolare din
mucoasa olfactivă. Sunt nervi senzoriali, care conduc informaţiile legate de miros.
Perechea a II-a de nervi cranieni – nervii optici – sunt compuşi din axonii celulelor
multipolare din retină, care formează nervul optic. Sunt nervi senzoriali.
Perechea a III-a de nervi cranieni – nervi oculomotori – sunt nervi motori, care au şi
fibre parasimpatice. Originea reală a fibrelor motorii se află în nucleul motor al oculomotorului
din mezencefal, iar pentru fibrele parasimpatice, în nucleul accesor al nervului III, tot din
mezencefal. Originea aparentă se află în spaţiul dintre pedunculii cerebrali. Fibrele motorii merg
la muşchii drepţi intern, superior şi inferior şi la oblicul inferior ai globului ocular, precum şi la
muşchiul ridicător al pleoapei: fibrele parasimpatice ajung la muşchiul sfincter al irisului şi la
fibrele circulare ale muşchiului ciliar.
Perechea a IV-a de nervi cranieni – nervii trohleari – sunt nervi motori. Au originea
reală în nucleul nervului, situat tot în mezencefal. Originea aparentă este pe faţa posterioară a
trunchiului cerebral, sub lama cvadrigemina. Fibrele inervează muşchiul oblic superior.
Perechea a V-a de nervi cranieni – nervii trigemeni – sunt nervi micşti. Originea reală
a fibrelor senzitive se găseşte în ganglionul trigerminal, situat pe traseul nervului. Acesta
conţine protoneuronul. Deutoneuronul fibrelor senzitive se află în nucleii trigerminali din
trunchiul cerebral. Fibrele motorii au originea reală în nucleul motor al trigemenului din punte.
Originea aparentă se află pe partea posterioară a punţii. Fibrele senzitive se distribuie la pielea
feţei, iar cele motorii inervează muşchii masticatori. Din cele trei ramuri principale ale sale, cele
oftalmică şi maxilară sunt senzitive, iar cea mandibulară este mixtă.
Perechea a VI-a de nervi cranieni – nervii abducens – sunt nervi motori. Au originea
reală în nucleul motor al nervului abducens din punte: originea aparentă se află în şanţul bulbo-
pontin. Fibrele inervează muşchiul drept extern al globului ocular.
Perechea a VII-a de nervi cranieni – nervii faciali – sunt nervi micşti care au şi fibre
parasimpatice. Fibrele motorii au originea reală în nucleul motor din punte. Fibrele gustative ale
nervului facial au originea în ganglionul geniculat de pe traiectul nervului, unde se găseşte
protoneurionul: deutoneuronul se află în nucleul solitar din bulb.
Fibrele parasimpatic provin din doi nuclei: nucleul lacrimal şi nucleul salivator superior, ambii
găsindu-se în punte. Originea aparentă se găseşte în şanţul bulbo-pontin. Fibrele motorii
inervează muşchii mimicii. Fibrele senzoriale culeg excitaţii gustative de la corpul limbii. Fibrele
parasimpatice inervează glandele lacrimale, submandibulare şi sublinguale.
Perechea a VIII-a de nervi cranieni – nervii vestibulocohleari – sunt nervi senzoriali
şi sunt formaţi dintr-o componentă vestibulară, care are pe traseu ganglionul lui Scarpa, şi o
componentă cohleară, care are pe traiect ganglionul lui Corti. Ramura cohleară se îndreaptă
spre nucleii cohleari din punte, iar cea vestibulară, spre nucleii vestibulari din bulb.
Perechea a IX-a de nervi cranieni – nervii glosofaringieni – sunt nervi micşti, care au
şi fibre parasimpatice. Originea reală a fibrelor motorii se găseşte în nucleul ambiguu din bulb.
Fibrele senzoriale (gustative) au primul neuron în ganglionul de pe traiectul nervului, iar
deutoneuronul, în nucleul solitar din bulb. Fibrele parasimpatice provin din nucleul salivator
inferior din bulb. Originea aparentă se găseşte în şanţul retroolivar. Fibrele motorii se distribuie
muşchilor faringelui. Fibrele senzoriale culeg excitaţii gustative de la rădăcina limbii. Fibrele
parasimpatice ajung la glandele parotide.
Perechea a X-a de nervi cranieni – nervii vagi sau pneumogastrici– sunt nervi micşti
care au şi fibre parasimpatice. Originea reală a fibrelor motorii se află în nucleul ambiguu.
Fibrele senzoriale au primul neuron în ganglionii de pe traiectul nervului, deutoneuronul aflându-
se în nucleul solitar din bulb. Fibrele parasimpatice provin din nucleul dorsal al nervului vag.
Originea aparentă se află în şanţul retro-olivar. Fibrele motorii inervează musculatura laringelui
şi faringelui. Fibrele senzoriale culeg sensibilitatea gustativă de la baza rădăcinii limbii. Fibrele
parasimpatice se distribuie organelor din torace şi abdomen.
Perechea a XI-a de nervi cranieni – nervii accesorii sau spinali – sunt nervi motori.
Sunt formaţi din două rădăcini: una bulbară, cu originea în nucleul ambiguu, şi una spinală, cu
originea în cornul anterior al măduvei cervicale. Distribuţie: prin ramura internă care pătrunde în
nervii vagi, fibrele ajung la muşchii laringelui, iar prin ramura externă ajung la muşchii
sternocleidomastoidian şi trapez.
Perechea a XII-a de nervi cranieni – nervii hipogloşi – sunt nervi motori. Au originea
reală în nucleul motor al nervului situat în bulb. Originea aparentă se găseşte în şanţul preolivar.
Inervează musculatura limbii.
DIENCEFALUL
Sau creierul intermediar se dezvolta din vezicula diencefalica rezultata din segmentarea
prozencefalului.
Impreuna cu emisferele cerebrale (telencefalul) formeaza creierul sau cerebrum.
E asezat sub emisferele cerebrale si deasupra mezencefalului, pedunculii cerebrali si
corpii cvadrigemeni.
In interiorul sau se gaseste ventriculul al treilea.
E alcatuit din talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus, hipotalamus, situate in
jurul ventriculului al 3-lea
CONFIGURATIA EXTERNA
Fiind acoperit de emisferele cerebrale, singura parte a diencefalului vizibila la exterior
este fata bazala.
Fata bazala orientata anterior si inferior priveste spre saua turceasca. Ea este marginita
anterior de chiasma optica, lateral de tracturile optice, care pleaca de la chiasma posterior si
lateral, inconjoara pedunculii cerebrali si merge spre corpii geniculati.
Posterior corespunde fosei interpedunculare.
Pe fata bazala, median si inapoi chiasmei optice, se gaseste o formatiune proeminenta,
numita tubercinereum, cu o prelungire in forma de palnie, numita infundibulum, la capatul careia
se afla glanda hipofiza
Fata posterioara a diencefalului nu poate fi vazuta decat dupa ridicarea emisferelor
cerebrale. Pe linia mediana a acestei fete se observa ventriculul al 3-lea
Fetele laterale, strans legate de emisferele cerebrale, corespund capsulei interne a
acestora.
TALAMUSUL
Este format din 2 mase de substanta nervoasa, de forma ovoida, de o parte si alta a
cavitatii ventriculare, ai carei pereti laterali ii formeaza.
METATALAMUSUL
E format din corpii geniculati laterali si mediali
SUBTALAMUSUL
E situat intre talamus si mezencefal, constituit fiind din 2 mase de substanta cenusie –
nucleul subtalamic si zona incerta – si din campul Forel
EPITALAMUSUL
Este situat in partea posterioara si superioara a diencefalului, este format din:
-glanda epifiza
-trigonul habenular cu ganglionul habenulei
-striile habenulare
HIPOTALAMUSUL
E situat in partea anterioara a diencefalului, unde formeaza podisul ventriculului al 3-lea
si este alcatutit din tuber cinereum cu neurohipofiza si din corpii mamilari
CEREBELUL
Sau creierul mic este situat in etajul inferior al cutiei craniene, posterior de trunchiul
cerebral. Intre el si creierul mare se gaseste o despartitoare orizontala – prelungirea durei mater
– numita corpul cerebelului, care il separa de lobii occipitali ai emisferelor cerebrale.
CONFIGURATIA EXTERNA
Cerebelul are o forma ovoida, turtit de sus in jos, cu diametrul mare transversal. Este
alcatuit dintr-o parte mediana cu directie antero-posterioara, numita vermis si din 2 parti laterale,
latite, numite emisferele cerebeloase.
Cerebelul participa ;a formarea tavanului ventriculului al 4-lea. Are o fata superioara, una
inferioara si alta anterioara, concava
Asemantor celorlalte parti ale sistemului nervos central, cerebelul este alcatuit din
substanta cenusie si alba.
Substanta cenusie e dispusa la suprafata, formand scoarta sau cortexul cerebelos, iar
substanta alba formata din fibre se afla in interior.
In substanta alba se mai gasesc gramezi de neuroni, care formeaza nucleii emisferelor
cerebeloase si ai vermisului.
EMISFERELE CEREBRALE
SENSIBILITATEA EXTEROCEPTIVA
SENSIBILITATEA PROPRIOCEPTIVA
Conduc comenzile motilitatii, plecate din centrii conricali si subcorticali. Caile piramidale
(ale motilitatii voluntare) sunt reprezentate in trunchiul cerebral de tractul cortico-spinal si
cortico-bulbar.
Tractul cortico-spinal (piramida) pleaca din girul precentral(circumvolutia precentrala)
strabate bratul posterior al capsulei interne si, ajuns in trunchiul cerebral coboara prin piciorul
acesteia (partea cea mai anterioara trece printre fibrele transversale ale puntii, iar in bulb ocupa
partea anterioara, unde formeaza piramidele bulbare anterioare.
Tractul cortico-bulbar, numit si fasciculul geniculat, pleaca din aceaasi centri corticali ca
primul si trece prin genunchiul capsulei interne. In piciorul pedunculilor este situat medial de
tractul cortico-spinal
Caile extrapiramidale pleaca din centrii extrapiramidali ai miscarilor automate si trec prin
trunchiul cerebral astfel:
-tractul cortico-ponto-cerebelos pleaca de la scoarta cerebrala si ajuns in pedunculi trece prin
partea laterala a piciorului peduncular, in afara tractului cortico-spinal; de acolo intra in punte,
unde fac sinapsa cu nucleii puntii
-tractul rubro-spinal pleaca din partea magno-celulara a nucleului rosu, se incruciseaza pe linia
mediana, formand decusatia forel din pedunculii cerebrali, si trece in punte, medial de fasciculul
spino-cerebelos ventral
-tractul tecto-spinal are originea in neuronii corpilor cvadrigemeni superiori; fibrele sale se
incruciseaza in pedunculi, formand decusatia meyner
-tractul vestibulo-spinal pleaca din nucleul nervului vestibular, din bulb si trece in maduva in
funiculul anterior
-tractul olivo-spinal (fasciculul helweg) are originea in oliva bulbara si trece in funiculul anterior
al maduvei, lateral de precedent
CALEA GUSTATIVA
ANALIZATORUL OPTIC
CALEA OPTICA