CURS 12

REGIUNEA BRANHIALĂ

Această regiune are ca limite stomodeumul (situat superior), proeminenţa cardiacă (situată
inferior) şi pereţii laterali ai capului şi gâtului (situaţi lateral).
Ea generează formaţiuni din structura gurii primitive, a gâtului şi a toracelui.
Regiunea este formată din arcuri şi şanţuri branhiale.
Pe peretele faringian, în regiunea dorsală, există o zonă de formă triunghiulară, unde nu există
şanţuri.
Această zonă se numeşte câmp mezobranhial.
Derivatele sale sunt:
- limba,
- epiglota
- tiroida.

Limba
se formează prin fuziunea a trei muguri linguali:
•Un mugure central impar
•Doi muguri laterali pereche

Epiglota.
Se dezvoltă din arcurile branhiale III şi IV.
Ea se formează din prelungire eminenţei hipobranhiale (furcula) şi se continuă cu
prelungirile aritenoide, care vor genera cartilajele aritenoide.

Tiroida.
Apare la sfârşitul săptămânii a 3-a.
Ea se dezvoltă din planşeul viitorului faringe, unde, pe linia mediană, anterior de eminenţa
hipobranhială, seformează o înfundare a endodermului (canalul tireoglos), care străbate planşeul
cavităţii bucale.
La extremitatea anterioară, canalul prezintă o dilataţie care dă naştereunui mugure, prin
diviziunea căruia se formează lobii tiroidieni.
În tiroidă se formează o serie de cavităţi (care vor genera foliculii tiroidieni).
În luna a III-a, apare coloidul, care umple cavităţile foliculare.

DEZVOLTAREA MEMBRELOR

Modul lor de dezvoltare arată că sunt prelungiri ale peretelui lateral al corpului, care reprezintă
primordiile membrelor.În decursul săptămânii a şasea, are loc o primă segmentare a primordiilor,
prin apariţia unui şanţ circular, distal, ce separă paletele de restul membrului.
Paletele sunt lăţite, în timp ce restul membrului a devenit cilindric.
În săptămâna a şaptea, apare un nou şanţ care separă braţul de antebraţ (coapsa de
gambă) şiconcomitent apar îngroşările digitale, pe marginea liberă a paletelor
 DEZVOLTAREA SISTEMULUI OSOS

Dezvoltarea scheletului axial

Coloana vertebrală îşi are originea în celulele peretelui ventro-medial al somitelor care îşi pierd
aranjamentul lor regulat şi formează o masă difuză numită sclerotom, care migrează şi
înconjoară tubul neural.
Această teacă mezenchimatoasă este divizată transversal prin septuri intersegmentare.

Coastele apar ca prelungiri ale arcurilor vertebrale trimise între miotoame.

Sternul.
Schiţa sternului alcătuieşte barele sternale.
Barele se apropie una de alta, pe linia mediană şi fuzionează formând sternul.

Dezvoltarea craniului

Stadiul mezenchimatos.
Apare dintr-o condensare a mezodermului înconjurător, care formează o capsulă în jurul
encefalului.

Stadiul cartilaginos.
Apare sub forma unor centri în care ţesutul conjunctiv mezenchimatos se transformă în ţesut
conjunctiv cartilaginos.

Stadiul osos.
La nivelul craniului cartilaginos, începe procesul de osificare prin apariţia unor
centri primari de osificare.
După naştere, apar centrii secundari de osificare, care duc la formarea osului definitiv.

Dezvoltarea scheletului membrelor

Membrul toracic şi centura scapulară.
Clavicula.
Blastemul ei apare în săptămâna a 6-a şi la embrionul de 15mm, la cele două
extremităţi, se observă câte un centru de condrificare, dar, înacelaşi timp, în
blastem apar şi centrii de osificare.
Aceştia fuzionează la finele lunii a doua şi trimit prelungiri spre cartilajele
extremităţilor, care între timp s-au format.

Scapula posedă o schiţă unică cartilaginoasă, în care apar: un centru primar pentru corp, spină şi
acromion; un al doilea centru primar pentru procesulcoracoid, în primul an de la naştere.

Humerusul.
În perioade diferite, apar trei centri primari de osificare (unul pentru diafiză şi câte unul pentru
fiecare epifiză).
 Radiusul se condrifică în săptămâna a şaptea, iar centrii de osificare apar după cum urmează:
pentru epifiza proximală până la 8 ani, iar pentru epifizadistală în primul an după naştere.

Ulna . Centrii de osificare apar pentru epifiza distală la 6 ani; pentru olecran, aceştia apar între
19-20 ani.

Oasele carpului se osifică după naştere.

Primul metacarpian are un centru epifizar proximal, spre deosebire de toate celelalte
metacarpiene, care au câte un centru epifizar distal.Atât metacarpienele, cât şi falangele, au toţi
centrii prezenţi, la vârsta de 3 ani.

Membrul pelvin şi centura pelvină.

Coxalul se osifică prin trei centri care îşi fac apariţia în primele săptămâni, câte
un centru de fiecare os.
Oasele coxale, împreună cu sacrul, formează bazinul care, pe măsură ce creşte, suferă
modificări importante în diametrele sale.

Femurul are mai mulţi centri de osificare pentru epifiza proximală: pentru capul femural
apare la 10 luni după naştere;
pentru trohanterul mare între 3-5ani;
pentru trohanterul mic între 9-10 ani.

Tibia .
Fuzionarea epifizei proximale cu diafiza se face la pubertate.
Centrul epifizei distale apare după luna a şasea.

Fibula are un centru epifizar proximal care apare în jurul vârstei de 6 ani şi un centru epifizar
distal, ce apare în prima jumătate a celui de-al 2-lea an.

Oasele tarsului.
Sunt prezente în momentul naşterii, deoarece şi funcţional sunt solicitate mai devreme.
În toate cazurile,calcaneul şi astragalul au centrii apăruţi la această dată; cuboidul
are acest centru numai în 60% din cazuri;
In cel de-al doilea an, apare centrul exocuneiformului .
Pentru celelalte tarsiene centrii apar în anul al 13-lea.
Centrul cel mai tardiv este cel pentru tuberul calcanean, care apare între 8-9 ani.

Metatarsienele şi falangele prezintă aceleaşi caracteristici ca şi metacarpienele şi falangele

mâinii şi degetelor.