COLEGIUL DE MEDICINĂ BĂLȚI

STUDIUL INDIVIDIAL

Proprietățile morfofuncționale ale neurocraniului și

viscerocraniului.
Particularitățile de vârstă ale craniului nou-născutului.

Profesor: V. Sabatovici
Studenta gr. 104 – Amg
Mocrii Alexandrina
 Proprietățile morfofuncționale ale neurocraniului și
viscerocraniului.
Scheletul capului se mai numeşte craniu, şi este format din 23 de oase, care se
grupează în două segmente - craniul cerebral şi craniul visceral. Toate oasele
craniului sunt unite între ele imobil, în afară de mandibulă, care formează o
articulaţie combinată şi osul hioid nemişcat (imobil), care e aşezat liber în regiunea
gâtului (colului).
Neurocraniul (cutia craniană) este alcătuit din opt oase, dintre care patru sunt
neperechi: osul frontal, etmoid, sfenoid şi occipital, iar celelalte patru rezultă din
două perechi de oase: temporalele şi parietalele.
Neurocraniul sau craniul cerebral constituie porţiunea superioară şi posterioară a
craniului, având forma unei sfere neregulate sau ovoidală, în cavitatea căreia este
adăpostit creierul.
Neurocraniul prezintă două
compartimente din punct de vedere
topografic. Acestea sunt rezultatul
trecerii unui plan convenţional prin
glabelă, o formaţiune situată în
regiunea frontală a neurocraniului,
deasupra marginilor superioare ale
orbitelor şi prin protuberanţa
occipitală externă sau inion, situată
posterior. Deasupra acestui plan se
găseşte bolta craniului sau calvaria, iar
dedesubt baza craniului. Baza
craniului prezintă o faţă internă în
raport cu faţa bazală a creierului,
numită endobază şi o faţă externă
inferioară, numită exobază.
Calota craniului sau bolta craniană este formată din scuama (solzul) osului
frontal, situată anterior şi de scuama osului occipital, aşezată posterior. Între ele, pe
laturile calotei, se găsesc oasele parietale şi porţiunea superioară a scuamelor
(solzilor) oaselor temporale.
Aceste oase se unesc între ele prin suturi dinţate şi suturi scuamoase (solzoase).
Sutura sagitală, între marginile mediale ale oaselor parietale, sutura coronală, dintre
solzul osului frontal şi oasele parietale şi sutura lambdoidă, între oasele parietale şi
solzul occipitalului.
Bolta craniului, privită din interior (pe faţa concavă), prezintă pe linia mediană a
osului frontal o creastă osoasă, numită creasta frontală, pe care se prinde coasa
creierului şi şanţul pentru sinusul venos longitudinal superior.
Baza craniului prezintă în alcătuirea sa următoarele oase, începând dinspre polul
său anterior spre cel posterior: porţiunea orizontală a osului frontal, lama ciuruită a
etmoidului, corpul osului sfenoid cu aripile sale mici şi mari, porţiunea pietroasă a
celor două oase temporale şi posterior porţiunea bazilară şi părţile laterale ale osului
occipital.
 Baza craniului este străbătută de o serie de găuri mari şi mici, precum şi de fisuri
(crăpături).
Aceste găuri şi fisuri sunt locul de trecere pentru 12 perechi de nervi cranieni,
precum şi pentru arterele şi venele craniului şi encefalului.
Viscerocraniul cunoscut încă şi sub denumirea generală de oasele feţei, este un
masiv osos, situat în partea anteroinferioară a craniului. El este constituit din 14
oase, dintre care şase sunt perechi şi două neperechi, situate median. Oasele
neperechi sunt vomerul şi mandibula. Vomerul împreună cu lama perpendiculară a
etmoidului împarte în două jumătăţi cavitatea nazală. Mandibula, formează singură
falca inferioară şi este, în acelaşi timp, singurul os mobil al viscerocraniului
(splanchnocraniului).
Oasele pereche sunt: maxilarul
superior - centrul osos al masivului
facial, zigomaticul, nazalul, lacrimalul,
palatinul şi cornetul nazal inferior.
Aceste oase sunt astfel grupate şi
articulate între ele prin suturi, încât dau
naştere cavităţilor orbitare, nazale şi
bucală, sediu al organelor de simţ şi al
celor, care alcătuiesc porţiunea iniţială a
aparatului de import a materiei.
Oasele craniului visceral prezintă o
grupă deosebită de oase în legătură cu
aceea că au o altă provenienţă filo- şi
ontogenetică spre deosebire de craniul
cerebral.
Luat în ansamblu, craniul are o formă
ovoidă şi prezintă trei dimensiuni:un
diametru antero-posterior, unul longitudinal şi altul transversal. Volumul cutiei
craniene este cuprins între 1450 şi 1500 cm3, iar unghiul facial este aproape de 900.
Oasele craniului au o structură complicată. Fiind plate sunt formate din 2 lame
compacte, între care este substanţa spongioasă – diploe. Ea conţine celule cu
măduva roşie şi e străbătută de numeroase canale prin care trec venele diploice, care
fac legătura dintre vasele extra- şi intracraniene şi se deschid prin orificiile emisare.
Lama externă, netedă, este acoperită de periost, pericranium. Lama internă conţine
multe substanţe neorganice şi deaceea în traumatisme se sparge în fragmente mici şi
se numeşte lamina vitrea. În regiunea suturilor craniului periostul e strâns sudat cu
osul, iar în celelalte părţi ale fiecărui os a bolţii craniene se găseşte un spaţiu
periostal plin cu ţesut conjunctiv lax şi adipos. În aceste spaţii pot apărea abcese şi
hematoame. Unele oase ale craniului (frontal, sfenoidal, etmoidal, temporal, maxila)
conţin cavităţi cu aer (oase pneumatice) ce comunică cu cavitatea nazală (sinusurile
paranazale). Pe lama internă a oaselor craniului sunt situate impresiuni şi ridicături,
ce corespund circumvoluţiilor creierului, precum şi amprente a pahimeningelui
adiacent şi a vaselor lui.
Particularitățile de vârstă ale craniului nou-născutului.
Dezvolatrea tuturor oselor craniului începe cu stadiul membranos. Oasele și
porțiunile oaselor ce alcătuiesc baza craniului trec prin stadiile de dezvoltare
cartilaginoasă și osoasă. Oasele feței și cele ale bolții craniene trec de la stadiul
membranos la cel osos evitînd stadiul cartilaginos.
Nou-născutul prezintă unele particularități morfologice și funcționale, determinate
de trecerea de la viața intrauterină la cea extrauterină, care solicită adaptarea
funcțiilor organelor și sistemelor la noile condiții.
Capul este mare și reprezintă 1/4 din talie. Fața este mică și se poate observa cum
sprâncenele o împart în două părți egale, iar circumferința craniană măsoară între
34,5-35 cm.

Una din particularitățile craniului la nou-născut și la sugar constă în existența

reminiscențelor craniului membranos – fontanelelor.

Se deosebesc următoarele fontanele:

 Anterioară;
 Posterioară;
 2 laterale:
 Sfenoidală
 Mastoidiană.
Fontanela anterioară (bregmatică) este deschisă și are o formă rombică, cu
diametrul antero-posterior de 4 cm, iar cel transversal de 3 cm, dispare la vîrsta de 2
ani.
Fontanela posterioară (lambdoidă) are o formă triunghiulară și este de obicei
închisă la naștere. Atunci când este deschisă, măsoară 6-8 mm și se închide după o
perioadă de 6-8 săptămâni, dispare în decursul lunii a doua după naștere.
Fontanelele laterale sunt mici, de formă neregulată, în număr de 4, cîte 2 în ambele
părți. La nou-născuții în termen deseori lipsesc sau se închid în primele 2-3 luni
după naștere,

O altă particularitate a craniului nounăscutului o constituie prezența straturilor

cartilaginoase între porțiunile oaselor bazei craniene.

Încă o particularitate este că nu sunt dezvoltate sinusurile pneumatice, lipsesc dinții,

sunt slab dezvoltate maxila și mandibula. În legătură cu aceasta craniul facial iese
mai pușin înainte și constituie 1/8 parte din craniul cerebral.

Alte particularități
 Suturile nu sunt complet formate formînd spații membranoase largi;
 Lipsesc sinusurile paranazale;
 Nasul este scurt, concav, iar nările sunt îndreptate înainte;
 Osul frontal și mandibular prezintă două jumătăți, apofizele alveolare aproape
lipsesc;
 Osul occipital și oasele frontale și parietale sunt foarte subțiri;
 Orbite relative mari;
 La naștere craniul are un volum mai mare în raport cu celelalte părți ale
scheletului, baza lui este mai mica și mai strîmtă, iar bola craniană mai
dezvoltstă.
Bibliografie
 I. Ietcu , M.D. Crăciun, Notiuni generale de antomie funcţională, Editura
Universităţii Suceava, Suceava 2005.
 M. Ifrim, Ed. Științifică și enciclopedică București – ATLAS DE ANATOMIE
UMANA VOL. I;
 V. Papilian, Ed. Didactică și pedagogică București 2003 – ANATOMIA OMULUI
VOL. I APARATUL LOCOMOTOR;
 Frank H. Netter, Ed. Medicală Callisto București – ATLAS DE ANATOMIE
UMANĂ;
 Niculescu C, Cârmaciu R, Voiculescu B, Niță C., Sălăvăstru C., Ciornei C. -
Anatomia şi fiziologia omului. Compendiu. Ed. Corint, Bucureşti 2004.
 Histologie - Tratat si Atlas (JUNQUEIRA), Ed. Medicală Callisto București,
2008;
 Atlas of Clinical Gross Anatomy, Kenneth P. Moses, MD, Pedro B. Nava, PhD,
John C. Banks, PhD and Darrell K. Petersen, Ed. Medicală Callisto București;
 Molecular Cell Biology, Harvey Lodish , Arnold Berk , Chris A. Kaiser , Monty
Krieger , Matthew P. Scott , Anthony Bretscher , Hidde Ploegh and Paul
Matsudaira, Ed. Medicală Callisto București, 2007;
 Gray s Atlas of Anatomy - The Anatomical Basis of Clinical Practice, Susan
Stadring, Ed.Callisto, București, 2008;
 McMinn s color Atlas of Human Anatomy, P. H. Abrahams, S. C. Marks Jr. , R.
T. Hutchings, Ed. Elsevier Science & Technology, București, 2003.
Bibliografie minimală
 V. PAPILIAN, Ed. Didactică și Pedagogică București – ANATOMIA OMULUI
VOL. I APARATUL LOCOMOTOR
 FRANK H. NETTER, Ed. Medicală Callisto București – ATLAS DE
ANATOMIE UMANA