OASELE CRANIULUI FACIAL

ȘI

NEUROCRANIU
 Craniul sau cutia craniană este o structură osoasă care conține și
protejează encefalul. La animalele vertebrate craniate. Aceasta se află în
partea superioară a endoscheletului mamiferelor. Craniul uman este compus
din opt oase care împreună formează o cavitate ovoidă cu duritate variabilă
și cu o capacitate de circa 1.450 ml (la adulți).
 Dezambiguizare semantică

Scheletul capului sau masivul scheletic cranio-facial este un ansamblu de oase ale craniului (în
latină ossa cranii) și ale feței (în latină ossa faciei) cunoscut și sub numele de țeastă, scăfârlie, hârcă sau cap. Cel
din urmă termen este impropriu din punct de vedere anatomic deoarece craniul este de fapt o parte care constituie
capul. Cu toate acestea, în alte domenii cum ar fi embriologia sau biologia, craniul este considerat ca fiind sinonim
al capului. Distincția dintre craniu și față este foarte clară: în esență craniul conține encefalul în timp ce fața este
zona în care se află mușchii mimicii, mușchii cu care se realizează mestecatul și câteva dintre organele de simț.

Functii

Protejarea encefalului;
Participă la mestecarea hranei.

Structura

Este de obicei alcătuit dintr-un:

Neurocraniu;
Viscerocraniu.
 Oasele neurocraniului:

 Osul frontal;
 Osul etmoid;
 Osul sfenoid (Os sphenoidale) sau sfenoidul este un os median și
nepereche ce ia parte la formarea bazei craniului (cea mai mare parte a
fosei craniene mijlocii), plafonului foselor nazale, plafonului și peretelui
lateral ai orbitei, fisurilor orbitare superioară și inferioară, parțial fosele
temporală și pterigopalatină. Are forma unui fluture cu aripile întinse sau
unei viespi în zbor. Prezintă un corp și șase prelungiri - apofize: două din
ele sunt aripile mari, alte două aripile mici, toate întinse lateral, iar două
apofize sunt orientate în jos, apofizele pterigoide, conține sinusul sfenoidal.
Se articulează cu osul frontal, etmoid, temporal, parietal, vomer, palatin,
zigomatic.;
 Osul occipital;
• Osul occipital sau occipitalul este un os nepereche, situat median în partea posterioară și inferioară

a craniului, participă la formarea bazei craniului și a bolții acestuia și a plafonului rinofaringelui. Este
un os plat și recurbat cu formă romboidală neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura
occipitală mare în jurul căreia se dispun cele patru porțiuni ale osului: porțiunea bazilară, situată
înaintea găurii occipitale, solzul occipitalului situat înapoia găurii occipitale, două porțiuni laterale.
Osul occipital are 2 fețe, 4 margini și 4 unghiuri. Se articulează cu oasele sfenoid, temporale și
parietale, atlas.
• Osul parietal;
• Osul parietal sau parietalul este un os pereche și aparține exclusiv calvariei, este așezat între osul
frontal și occipital, deasupra osului temporal. Osul parietal are o formă patrulateră neregulată,
curbată și prezintă 2 fete, 4 margini și 4 unghiuri. Se articulează cu osul frontal, occipital, sfenoid,
temporal, parietalul de partea opusă.
• Oasele suturale;
• Osul temporal.
 Regiuni craniene

Partea interioară a craniului se numește endocraniu iar parte exterioară exocraniu. Pe de altă
parte, craniul poate fi segmentat pe verticală și în acest caz se vorbește despre craniul superior
sau bolta craniană și craniul inferior sau baza craniului.

Această diviziune nu este arbitrară ci se fundamentează pe originea embriologică diferită a

structurii oaselor craniene: osificare endocondrală pentru oasele de la baza craniului și osificare
intramembranoasă pentru oasele boltei. Bolta este formată din oasele: frontal (partea
verticală), parietali, scuamele temporalilor și occipital (partea superioară). Baza cuprinde restul părților
scheletului cranian. Limita între bază și boltă este reprezentată printr-o linie care formează o
circumferință sinuoasă și care pleacă de la depresiunea naso-frontal până la protuberanța occipitală
externă.
Neurocraniul reprezintă porțiunea superioară a craniului, care vine în contact intim cu encefalul,
creând cutia craniană care adăpostește creierul uman. Este format din 4 oase fără pereche și două
oase cu pereche: Frontal, Occipital, Sfenoid, Etmoid, Parietalii și Temporalii.
 Origine, dezvoltare și crestere

Structurile cefalice craniene încep să se dezvolte în mezenchim provenind din

celulele crestei neurale și ale mezodermului paraxial. Oasele care formează craniul nu au
aceeași origine, din această cauză se face distincție între regiunile boltei și ale bazei craniului

Neurocraniul membranos – bolta craniană

Oasele boltei craniene sunt oase plate cu rol de protecție. Acestea iau naștere în
timpul procesului de osificare intramembranoasă din plăcile țesutului conjunctiv fibros
(mezenchim) care înconjoară encefalul. Astfel, în mod centrifug, se dezvoltă (osifică) oasele
membranoase plate. În momentul nașterii, procesul de osificare nu este încheiat, iar oasele
boltei nu sunt complet unite, având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi
sunt denumite fontanele).
 Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) – baza craniului

Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală.
Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate
(condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală, iar condrocraniul cordal în mezodermul
paraxial).

Fontanelele – craniul nou-născutului

La naștere, oasele plate ale craniului nu sunt complet osificate și sunt separate de spații ocupate de
țesut conjunctiv fibros (provenit din creasta neurală) care în viitor va contribui la formarea definitivă a
oaselor și a articulațiilor oaselor (sinfibroză). Așadar, aceste spații sunt:

 sutura metopică

 coronală

 sagitală

 lambdoidă.
 Articulații

Articulațiile oaselor craniului sunt imobile și fixează oasele între ele prin intermediul cartilajelor
(sincondroză) sau al țesutului conjunctiv fibros (sinfibroză). Acele oase care fac parte din baza craniului,
dezvoltate în timpul osificării endocondrale, se unesc între ele prin intermediul sincondrozei. Oasele care formează
bolta craniană, cât și oasele feței, dezvoltate din primordii de țesut conjunctiv, se unesc între ele prin sinfibroză sau
suturi (lat: suturae). În funcție de configurația suprafețelor articulare, se disting trei tipuri de suturi (sinfibroze) ale
craniului:

Suturi dentate formate din unirea suprafețelor articulare. Este articulația care unește oasele frontal,
occipital, parietal, sfenoid și etmoid (articulația fronto-parietală, parieto-parietală, parieto-occipitală, fronto-
etmoidală, fronto-sfenoidală) și articulațiile cu masivul facial (fronto-malară, fronto-nazală, etc).

Suturile scuamoase formate din unirea suprafețelor rugoase “cu bizou”.

articulația vomerului cu sfenoidul formată din unirea unei suprafețe cu formă de creastă (creastă
sfenoidală inferioară) care se fixează într-o suprafață complementară în formă de fantă.
Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice (AMTAP) - Republica Moldova

Student: Ardelean Andreea Laura

Verificat: Carp Mariana

AN I, semestrul II – Dans, Frecventa redusa