Tema 4.

Oasele capului

Planul

1. Generalită ți

2. Oasele neurocraniului

3. Oasele splanchnocraniului

4. Dezvoltarea scheletului capului.

1.Generalită ți

Scheletul capului este format dintr-un complex de oase sudate sau

articulate între ele constituind craniul, a că rui configurație este asemă nă toare
la toate mamiferele. Craniul este sistematizat în neurocraniu ( sau craniul
cerebral), delimitează cavitatea craniană , adă postește și protejează encefalul
și splanchnocraniu( sau craniul viscerofacial) - participă la formarea
scheletului cavită ții nazale și a cavită ții bucale, care protejează porțiunile
inițiale ale că ilor respiratorii și digestive. La acesta se adaugă osul hioid, ce
reprezintă aparatul de susținere al limbii, faringelui și laringelui.

Oasele capului participă la articularea mobilă a capului cu atlasul prin

intermediul celor doi condili ai occipitalului ce adă postește analizatorul stato-
acustic în piramida temporalului, formează cavitatea orbitală , ce adă postește
analizatorul vizual( ochiul ) și anexele sale, adă postește analizatorul olfactiv la
nivelul volutelor etmoidale. Majoritatea oaselor ce alcă tuiesc craniul sunt
oasele late. Unele sunt pneumatizate, fă cîndu-l să fie mai ușor și tot odată
mă rind suprafața de inserție a mușchilor capului. În ansamblul, craniului
alcă tuiește o piramidă cu patru fețe: dorsală , ventrală și două laterale, fiind
atașat prin baza piramidei la coloana vertebrală , iar vâ rful ei atașat oral.

2. Oasele neurocraniului

Neurocraniul- este constituit din urmă toarele oase: occipitalul, parietalul,

frontalul, sfenoidul,temporalul şi etmoidul. Dintre care occipitalul, sfenoidul
și etmoidul sînt oase impare care alcă tuiesc baza cutiei craniene, iar
parietalul, frontalul și temporalul șînt oase pare, simetrice care formează
pereții laterali și bolta ei.
 O c c i p i t a l u l - ocupă extremitatea aborală a craniului care contribuie la
formarea atît a bazei piramidei osoase a craniului, cît și podelei cavită ții
craniene, avînd gaura occipitală care realizează legă tura dintre cavitatea
craniană și canalul vertebral. Pentru descriere prezintă un corp, pă rți laterale
și partea solzoasă . Corpul occipitalului (pars basilaris) se află ventral de gaura
occipitală , care se sudează cu corpul osului sfenoid (țesut cartilaginous sau
osos), avînd ventral de locul sudă rii o proeminență numită tuberculul
muscular- perechi pe care se inseră mușchii lungi ai capului. Pe suprafața
dorsală ( endocraniană ) a corpului oral se gă sește o fosă pentru puntea lui
Varole, iar caudal de cea precedentă o amprență pentru bulbului rahidian. Iar
prin marginile sale laterale contribuie la formarea gă urii sfîșiate, care este
prevă zută la ecvine, iar la bovine și porcine sub forma unei fisuri înguste, pe
cînd la carnivore se sudează cu porțiunea timpanică a temporalului. La bovine,
porcine și cîine porțiunea caudală a gă urii sfîșiate formează orificiul jugular
prin care din cavitatea craniană iese perechea IX, X și XI de nervi cranieni și
vasele sangvine.

Pă rțile laterale(pars lateralis) iau parte la formarea pereților laterali a

gă urii occipital. În componența pă rților laterale întră condilii occipitali și
procesele jugulare. Condilii occipitali sînt atașați lateral de gaura occipitală ,
unde participă la articularea cu prima vertebra cervicală – atlasul. Iar
procesele jugulare se află lateral de condili, fiind delimitate de incisura
jugulară . Ventral de condili se află fosa condilară inferioară stră bă tută de una
sau mai multe gă uri condilare, care reprezintă deschiderea canalului nervului
hipoglos(XII). Dorsal de condilii occipitali se află fosa condilară superioară .

Partea solzoasă ( squama occipitalis) se află dorsal de gaura occipitală și

pă rțile laterale. De la baza proceselor jugulare se ridică două creste nucale,
simetrice, care se reunesc la nivelul unei tuberozită ţi numită protuberanţa
occipitală externă reprezentată printr-o creastă dispusă transversal, care în
ambele pă rți trece în creasta temporală a arcului zigomatic. Ventral de
protuberanţa occipitală externă se gă seşte tuberozitatea nucală (cervicală ),
care serveşte la inserţia ligamentului cervical (nucal). Pe fața endocraniană a
porţinii solzoase se observă amprența vermisului și emisferelor cerebrale.

D e o s e b i r i:La ecvine procesele jugulare sînt drepte. Mai jos de

protuberanța externă se află fosa nucală . La bovine protuberanţa occipitală
externă lipsește, fiind înlocuită de protuberanţa intercornuală . Gaura
condilară este dublă . Pocesele jugulare sînt scurte și îndepă rtate medial.
 Lasuine procesele jugulare sînt lungi, drepte, orientate ventral. Porţiunea
solzoasă este bine dezvoltată , orientată dorsal. La cîine procesele jugulare
sînt scurte și drepte.

S f e n o i d u l (os sfenoidale) este un os impar situat la baza craniului, cranial

de corpul occipitalului, care se mă rginește cu etmoidul, palatinul, pterigoidul,
vomerul, parietalul și occipitalul. Pentru descriere prezintă un corp, două
perechi de aripi (orbitale și temporale) și procesele pterigoidiene. La
animalele tinere corpul sfenoidului este format din presfenoid fiind orientat
oral și basisfenoid aboral unite prin țesut cartilaginos, care ulterior se osifică
la animalele adulte. În direcția dorso-laterală de la presfenoid iau naștere
două aripi orbitale, care iau parte la formarea hiatului maxilar (fosei
sfenopalatine) și orbitei. De la basisfenoid în direcția dorso-laterală se gă sesc
aripile temporale, care se unesc cu oasele temporale. Nazo-ventral de la
aripile temporale și basisfenoid se gă sesc procesele pterigoidiene, care se
unesc lateral cu oasele palatine, iar medial cu oasele pterigoide. Marginea
anterioară a proceselor pterigoidiene formează creasta pterigoidă , înaintea
că reia se gă sesc cîteva orificii în direcție dorso-ventrală : orificiul etmoidal,
orificiul opticum,fisura orbitală şi orificiul rotund. Ultimile două orificii la
bovine și porcine se contopesc în una, formînd orificiul orbitorotund. Prin
aceste orificii trec vasele şi nervii de la encefal în hiatul maxilar, iar de aici ei
se îndreaptă în trei direcţii: dintre care, prin orificiul sfenopalatin trec în
cavitatea nazală , prin orificiul maxilar- în canalul infraorbital, şi prin orificiul
palatin caudal- în canalul palatin. Faţa endocraniană a bazisfenoidului este
marcată de o depresiune numită şaua turcească , în centrul că reia se gă seşte
fosa glandei hipofize . Rostral şi pe un plan superior, se observă o fantă
adâ ncă mă rginită dorsal de o lamă transversală - fosa chiasmatică , în care
este adă postită chiasma nervilor optici. În partea fundică a chiasmei se gă sesc
gă urile endocraniene ale canalelor optice, care la râ ndul lor se deschid oral, în
hiatul orbital, la nivelul gă urilor optice. D e o s e b i r i: la cîine aripile temporale
sînt bine evidenţiate în comparaţie cu cele orbitale. La baza aripilor temporale
se deschide orificiul alar posterior(for. alare caudaIe) şi gaura ovală - (for.
ovale), iar între aripile temporale şi porţiunea timpanică a temporalului se
gă seşte orificiul carotic( for. caroticum). La porcine procesele pterigoidiene
sînt bine dezvoltate. Pe ele se observă fosa pterigoidiană . La bovine la baza
aripilor temporale se află orificiul oval(for.ovale). La ecvine la baza proceselor
pterigoidiene se gă seşte canalul alar(canalis alaris), prin care trece artera
maxilară internă .
 T e m p o r a r u l (os temporale) este un os par situat pe pă rţile laterale ale
craniului, adă postind în interiorul să u organele urechii medii şi interne, fiind
format din porţiunea scvamoasă și piramida temporalului.

Porţiunea scvamoasă - (pars squamosa) are un aspect de solz şi împreună

cu osul parietal formează fosa temporală , unde se inseră muşchiul temporal.
Latero-rostral pe porţiunea scvamoasă se detaşează procesul zigomatic, care
împreună cu osul zigomatic contribuie la formarea arcadei zigomatice. Ventral
de procesul zigomatic se află tuberozitatea articulară care se uneşte cu
procesul articular al mandibulei formâ nd articulația temporo-mandibulară .
Caudal de procesul articular şi cranial de conductul auditiv extern se află
canalul temporal. Marginea dorsală a arcadei zigomatice formează creasta
temporală , care caudal trece în creasta occipitală delimitînd fosa temporală .

Piramida temporalului are un aspect triunghiular, fiind formată din

porţiunea mastoidiană , timpanică şi pietroasă . Portiunea mastoidiană -
situată caudal este marcată printr-o proeminenţă pentru inserţii musculare,
numită proces mastoidian. Între procesul mastoidian şi porţiunea timpanică
se gă seşte canalul n.facial. Portiunea timpanică - reprezentată de conductul
auditiv extern, bula timpanică cu cavitatea timpanică aflîndu-se nazal de
porţiunea mastoidiană . Conductul auditiv extern (meatus acusticus externus)
este situat caudal de tuberozitatea articulară , ventral se mă rgineşte cu bula
timpanică . Bula timpanică este localizată ventral şi cranial de procesele
jugulare ale occipitalului. Nazo-ventral de bula timpanică se află procesul
muscular, unde se inseră muşchii vă lului palatin. Medial de procesul muscular
se gă seşte canalul faringo-timpanic (trompa Iui Eustachio) prin intermediul
că ruia cavitatea timpanică comunică cu cavitatea faringelui.

Porţiunea pietroasă (pars petrosa) este situată nazo-medial de piramida

temporalului. În interiorul acestei porţiuni se gă seşte labirintul urechii
interne, şi de aceea pe suprafaţa ei se gă sesc trei orificii, care se deschid în
labirint: canalul auditiv intern, prin acest canal trec doi nervi: n.
vestibulocochlear (perechea VIII) şi n.facial (perechca VII). Nervul facial în
interior trece prin canalul facial şi iese la exterior prin orificiul extern al
canalului facial. Dorso-caudal de canaiui auditiv intern se gă seşte orificiul
canalului vestibular, iar între ele - orificiul canalului cochlear.

Etmoidul (Os ethmoidalc)- os impar, situat în porţiunea caudală a cavitaţii

nazale, intre osul frontal şi sfenoid, separă cavitatea craniană de cea nazală .
Etmoidul este format din lama ciuruită , lama perpendiculară , lama papiracee
și labirintul etmoidal. Lama ciuruită dispusă transversal formează peretele
anterior al cavită ţii craniene, fiind perforată de numeroase orificii prin cace
trec filetele olfactive de la nivelul cavită ţii nazale în bulbii olfacfivi. Faţa
endocraniană a lamei ciuruite formează fundul foselor olfactive, despă rţite pe
linia mediană de o creastă arcuită numită creasta de cocoş. În fosele olfactive
sînt localizaţi bulbii olfactivi, iar lateral fosele olfactive sînt stră bă tute de
gaura etmoidală , care se deschide în orbită . Lama perpendiculară este situată
pe linia mediană a cavită ţilor nazale. Cranial ea se prelungeşte cu cartilajul
septului nazal, iar caudal se sudează pe lama ciuruită în regiunea crestei
cocoşului. Lama papiracee prezintă o foiță osoasă subţire, care formează
peretele lateral în jurul fiecă rui labirint. Ea se sudează cu lama ciuruită și
perpendiculară pe marginile lor dorsale şi ventrale. Labirintul sau volutele
etmoidale - lame osoase subţiri situate de o parte şi alta a lamei
perpendiculare sub forma unor corneţi, formînd labirintul olfactiv.

Frontalul (Os frontale) - os lat, situat la limita dintre craniu și faţa, la care se
deosebeşte partea fronto-temporală şi nazo-orbitală . Partea fronto-temporală
formează pereţii cavită ţii craniene, iar nazo-orbitală - pereţii dorsal şi lateral
ai cavită tii nazale. Suprafeţele frontală şi temporală a frontalului sunt
delimitate prin creasta frontală externă . Suprafaţa nazală de cea orbitală -
prin marginea orbitală , iar suprafața orbitală de cea temporală prin creasta
orbitotemporală . La limita dintre orbită şi fosa temporală se detasează
procesul zigomatic. Frontalul menţine sinusul frontal, comunicâ nd ulterior cu
cavită ţile nazale. Dorsal de orbită se gă seşte orificiul supraorbital.

D e o s e b i r i: la cîine procesul zigomatic al frontalului este slab dezvoltat şi

se uneşte cu arcul zigomatic prin ligamentul orbital. Orificiui supraorbital
lipseşte. La suine procesui zigomatic este scurt și se uneşte cu arcul zigomatic
prin ligamentul orbital. De la orificiul supraorbital porneşte canalul
supraorbital. La rumegă toare procesul zigomatic al frontalului se sudează cu
procesul frontal al zigomaticului în urma că reia orbita devine completă .
Marginea caudală a frontalului formează creasta frontală externă sau
protuberanţa intercornuală , care lateral continuă cu procesele cornuale.
Există gaura şi canalul supraorbital. La ecvine procesul zigomatic se sudează
cu procesul zigomatic al temporalului. La baza procesului zigomatic se gă seşte
gaura supraorbitală .

Parietalul (Os parietale) - os lat, care contribuie la formarea bolţii craniene şi

se mă rgineşte cu occipitalul, frontalul şi temporalul. Faţa endocraniană
variază ca formă la diferite specii, dar în toate cazurile participă la formarea
fosei temporale.

Interparietalul (Os interparietale), situat între oasele parietale și

protuberanţa occipitală internă , se sudează din vreme la occipital (la cal, bou
şi oaie) sau apare ca un pinten, inclus în parietal, la carnivore).

3.Oasele splanchnocraniului

N a z a l u l (Os nazale) - os par, formează plafonul cavită ţii nazale

împreună cu simetricul să u, cu care se uneşte în plan median . Are forma de
jgheab, la care se pot deosebi o faţă externă fiind netedă şi uşor convexă , iar
cea internă (nazală ), concavă , prezintă creasta concală (etmoidală ) pe care se
prinde cornetul nazal dorsal. Marginile şi baza se articulează cu oasele din jur,
iar virful este ascuțit, care diferă ca formă de la o specie la alta. La limita dintre
nazal şi incesiv există incisura nazomaxilară .

Deosebiri: La cîine incisura nazomaxilară lipseşte.

M a x i l a r u l (maxiila) - os par, voluminos, situat pe partea laterală a feţei

şi care participă la delimitarea cavită ţilor nazale, orbitale şi bucală . Prezintă
pentru studiu două feţe, două margini şI două extremită ţi.

Faţa externă prezintă creasta facială cu aspect variabil la diferite specii,

care continuă oral creasta zigomatică şi se termina la nivelul tuberculului
facial. Deasupra acesteia se află gaura infraorbitală , care reprezintă
deschiderea orală a canalului infraorbital, iar caudal se termină cu gaura
maxilară . Prin acest canal trece din fosa sfenopalatină pe suprafaţa facială a
craniului nervul vasele omonime. În grosimea canalului se gă sesc gă urile
alveolare prin care trec nervii şi vasele la dinţii molari. Fața internă este
concavă , care reprezintă creasta concală pe toată lungimea sa, pe care se
inseră cornetul nazal ventral (sau maxilar), deasupra că reia se deschide
conductul nazal. Între faţa internă și externă a maxilei este localizat sinusul
maxilar. La ecvine, sinusul maxilar este dedublat de septul sinusurilor
maxilare într-un sinus maxilar rostral şi un sinus maxilar aboral, care nu
comunică între ele. De la marginea ventrală a feței interne se detaşează o lamă
osoasă situată orizontal ce constituie apofiza palatină , care unită cu simetrica,
contribuie la formarea bolţii palatine. Marginea inferioară , groasă , prezintă un
numă r variabil de alveole destinate molarilor, formînd în totalitatea lor
Iimbul (marginea) alveolar delimitat caudal de tuberozitatea maxilară . Medial
de această formaţiune este situat hiatusul maxilar, în care se gă sesc cele trei
gă uri descrise mai sus: maxilară , sfenopalatină şi palatină . La unele specii
(ecvine, rumegă toare şi leporide) partea orală este lipsită de alveole, în care
spaţiul cuprins între canin la armă sar (sau ultimul incisiv cînd caninul
lipseşte) şi primul molar poartă denumirea de spaţiu interalveolar
(intermediar). În interiorui fiecă rei alveole se observă cîte un orificiu alveolar
prin care pă trunde în dinţi vasele şi nervii.

I n c i s i v u l (Os incisivum) este un os par, la care se pot deosebi un corp şi

două procese (palatin şi nazal) . Corpul, aplatizat dorso-ventral, prezintă
marginea alveolară prevă zută cu trei alveole pentru incisivii superiori
(exceptînd rumegă toarele că rora le lipsesc). Faţa medială a corpului împreună
cu cea de la osul simetric, formează canalul incisiv (interincisiv), prezent la
toate speciile, inclusiv la rumegă toare este înlocuit de o fisură interincisivă .
Procesul palatin este reprezentat printr-o placă osoasă subţire care
completează rostral baza anatomică osoasă a palatului dur. Marginea laterală
a procesului palatin delimitează , împreună cu baza procesului nazal fisura
palatină . Prin această fisură trece canalul nazopalatin, care efectuează
legă tura dintre cavitatea nazală cu cea bucală . Procesul nazal este îndreptat
dorso-caudal pentru a participa la formarea peretelui lateral al cavită ţii
nazale.

Z i g o m a t i c u l (Os zygomaticum)- os par, contribuie la delimitarea

ventro-laterală a orbitei şi la formarea arcadel zigomatice. Marginea orbitală a
zigomaticului delimitează porţiunea orbitală şi facială . Nazal zigomaticul se
sudează cu maxila, caudal cu procesul zigomatic al temporalului, medial cu
lacrimalul, iar dorsal - cu procesul zigomatic al frontalului .

D e o s e b i r i: la cîine zigomaticul prezintă două procese: procesul

lacrimal şi maxilar, caudal, la fel, procesul frontal şi temporal. La suine
procesul temporal este bine dezvoltat. La rumegă toare zigomaticul caudal
formează două procese: cel frontal se uneşte cu procesul zigomatic al
frontalului participînd la închiderea orbitei, iar cel temporal se leagă cu
procesul zigomatic al temporalului. La ecvine creasta zigomatică este
evidentă .

P t e r i g o i d u l (Os pterygoideum) - os par, redus, situat în limita dintre

neurocraniu şi splanchnocraniu, ataşat procesul pterigoidian al sfenoidului şi
lamei perpendiculare a palatinului, cu care delimitează lateral deschiderea
conductului nazo-faringian (choanele). Extremitatea rostrală este liberă şi
puţin îngroşată , care caudal continuă cu cîrligul pterigoidului (Hamulus).
L a c r i m a l u l (Os lacrlmalc) - os par, redus, situat în partea laterală a feței,

contribuind la formarea marginii mediorostrale a orbitei. Pentru studiu

prezintă o faţă externă şi una internă . Faţa externă prin intermediul crestei
orbitale este împă rţită in două porţiuni, facială şi orbitală . Porţiunea facială
este relativ netedă , iar cea orbitală , concavă , prezintă în apropierea crestei
orbitale o adîncitură (depresiune) numită fosa sacului lacrimal, în
profunzimea că reia se află gaura lacrimală , care se prelungeşte cu canalul
lacrimal.

V o m e r u l (Vomer) - os impar, situat în planul median pe suprafaţa dorsală

a palatului dur, participînd la delimitarea choanelor în două porţiuni: dreaptă
şi stîngă . Vomerui este alungit, îngust, avînd un şanţ cu pereţi laterali în care
se sprigină lama perpendiculară a etmoidului. Extremitatea orală este
îngustă , vine în contact cu procesele palatine ale oaselor incisive, iar cea
aborală se sudează la corpul presfenoidului prin intermediul a două aripi
separate posterior intre ele printr-o incizură adâ ncă .

M a n d i b u l a (Mandibula) reprezintă unica piesă mobilă dintre oasele

capului, articulată prin diartroză cu temporalul. Este considerat a fi un os par,
deoarece numai la ecvine şi suine ele se osifică în primul an de la naştere şi
formeaza o singura piesa osoasă . Reprezintă o piesă aplatizată în sens
transversal, formată din două porţiuni: corpul mandibulei şi ramura
mandibulei. Corpul mandibulei, se sudează la nivelul extremită ţii rostrale cu
corpul osului simetric, formâ nd un unghi deschis posterior ce delimitează
spaţiul intermandibular şi prezintă o porţiune incisivă şi o porţiune molară .

Porţiunea incisivă prezintă o faţă linguală , una labială , care se unesc la

nivelul marginei alveolare, avînd trei alveole dentare. Caudal de aceste alveole
se gă sesc alveole pentru dinţii canini. Porţiunea molară , la nivelul marginei
alveolare este alcă tuită din şase alveole pentru dinţii molari. Pe suprafaţa
laterală (bucală ) reprezintă la limita cu porţuinea incisivă gaura mentală , care
împreună cu gaura mandibulară , formează canalul mandibular. Suprafaţa
medială (linguală ) constituie în apropierea marginii alveolare o linie de
inserție musculară numită linia milohioidiană . Marginea ventrală este netedă
şi convexă , prezentînd în treimea aborală incizura vasculară , prin care trece
artera şi vena facială . Extremitatea aborală a corpului mandibulei continuă , cu
ramura mandibulei. Ramura mandibulei prezintă două feţe şi o extremitate
dorsală liberă . Faţa laterală , excavată de fosa maseterică , în care sc inseră
m.maseteric. Faţa medială , scobită de fosa pterigoidiană , în care se inseră
m.pterigoid, avînd în partea superioară gaura mandibulară . Extremitatea
dorsală , bifurcată , prezintă aboral procesul condilian (articular) şi rostral
procesul coronoid, fiind separate de incizura sigmoidă . Marginea caudală a
ramurii mandibulei împreună cu marginea ventrală a porțiunii molare
delimitează unghiul mandibulei.

P a l a t i n u l (Os palatinum) - os par, situat intre cele două maxile,

delimitînd la toate animalele deschiderea conductului nazo-faringian
(choanele). Pentru descriere prezmtă o lamă orizontală (palatină ), şi o lamă
verticală (maxilară ). Porţiunea palatină contribuie la formarea porţiunii
posterioare a palatului dur. Marginea rostrală împreună cu procesul palatin al
maxilarului formează gaura palatină mare. Marginea aborală este concavă şi
delimitează choanele. Porţiunea verticală , delimitează lateral choanele.
Caudal ea se uneşte cu procesele pterigoidiene a sfenoidului, nazal cu maxila,
care împreună participă la formarea hiatului maxilar.

C o r n e ţ i i n a z a l i (Ossa conchae nazales) - oase perechi ataşate pe

pereţii laterali ai cavită ţii nazale, fiind alcă tuiţi dintr-o lamă osoasă foarte
subţire, ră sucită de-a lungul axului longitudinal. În fiecare cavitate există doi
corneţi: unul dorsal şt altul ventral. Cornetul nazal dorsal se inseră cu baza sa
pe creasta longitudinală a osului nazal şi pe etmoid. Cornetul nazal ventral se
inseră numai pe creasta longitudinală a maxilei.

H i o i d u l (Os hyoideum), este reprezentat printr-un complex de piese

osoase şi fibrocartilagenoase suspendat de oasele temporale într-o poziţie
oblică rostro-ventrală .

Hioidul constituie un suport pentru limbă , faringe şi laringe, avind totodată şi

un anumit grad de mobilitate. Pentru studiu prezintă un corp, cornul mare,
cornul mic și ramuri . Corpul hioidului(basihyoideum) reprezintă o piesă
impară situată în plan transversal la nivelul bazei limbii. Cornul mare
(tirohioid) prezintă la extremitatea sa liberă un segment cartilaginos prin
intermediul că ruia se ataşează la laringe. Cornul mic (cheratohioid) – se
îndreaptă dorsal unde la el se inseră epihioidul, stilohioidul şi timpanohioidul
prin intemlediul că reia întreg hioidul este suspendat de procesul stiloid al
temporalului. Rostral de bazihioid este situat procesul lingual(entoglos),
avînd o dezvoltare variabilă în funcţie de specie. Ecvinele şi pă să rile au
entoglosul cel mai lung, la rumegă toare şi leporide e1 are aspectul unui mic
tubercul, pentru ca la celelalte specii domestice să lipsească .
 O s u l r î t u l u i (Os rostale) impar, redus, întîlnit la porc, are forma unei
piramide triunghiulare, ataşat la marginea rostrală a septului nazal.

4. Dezvoltarea scheletului capului

Scheletul capului se compune din două pă rți:

1. Neurocraniul- constituirea sa este determinată de dezvoltarea creierului

și a organelor de simț.

2. Splanchnocraniul – determinată de dezvoltarea porțiunilor inițiale ale

că ilor respiratorii și digestive. În decursul evoluției sale, scheletul capului
parcurge urmă toarele etape:

a. Craniul membranos (conjunctiv) formează capsula membranoasă

situată în jurul craniului și organelor de simț.

b. Craniul cartilaginos:

• Pe laturile coardei dorsale (notocordul) se dezvoltă o pereche de

cartilaje paracordate.

• Anterior notocordului se dezvoltă la fel o pereche de cartilaje

precordale.

• În jurul organelor de simț se dezvoltă capsulele olfactive, optice și

auditive, întregul complex formâ nd neurocraniu.

3. Craniul osos.