Data: 25.03.

2014

0 - 30

Craniul si gatul formeaza extremitatea cefalica. La om, capul reprezinta partea cea mai ridicata a
corpului iar punctul cel mai inalt al craniului poarta numele de Vertex (expl.:Cretetul capului la
animalele vertebrate). La patrupede capul reprezinta polul anterior al corpului. (Aici e un epic
staredown intre Chameleon si Caraiman, Caraiman gafaie de la alergatura, Chameleonul isi pierde
ideile si uita ce a vrut sa zica) Craniul este socotit si ca reper topografic in nomenclatura
internationala, un reper anatomic care e mai apropiat de partea superioara a trunchiului se defineste
ca fiind situat cranial.

Forma craniului, arhitectura lui si structura acestei extremitati e rezultatul la om al unei indelungate
evolutii, o evolutie care e in stransa legatura cu modificarile care s-au petrecut in restul organismului.
Craniul a fost modificat in etape succesive si aceste etape sunt o expresie a continuei adaptari la
conditiile de mediu atat intern cat si extern. Incepand de la animalele inferioare locomotia e cea care
determina modificari in organizarea morfologica si functionala a acestor animale. Apare in acest fel
extremitatea cefalica si in anatomia comparata exista termeni de animale acraniote, pe stade
inferioare de evolutie la care craniul lipseste, lipsa lui fiind datorata si dezvoltarii sistemului nervos.
Animalele craniote sunt situate pe trepte superioare de evolutie la care a aparut si craniul.

In evolutia lui ontogenetica si filogenetica craniul strabate 3 stadii evolutive care se observa de fapt si
o sa le vedem in dezvoltarea ontogenetica a craniului uman, primul stadiu e cel membranos urmat de
cel cartilaginos si in sfarsit cel osos. Primul craniu, craniul cartilaginos apare la pesti, poarta numele
de condrocraniu primordial, e structurat simplu:capsula cerebrala ce inglobeaza: componenta otica
(adaposteste receptorul vestibular-echilibru si cohlear-auz) ,mai adaposteste capsula optica
(receptorul vizual) si capsula nazala(receptorul olfactiv).Tot la pesti apare craniul osos ca o forma de
adaptare la cresterea presiunii apei in timpul locomotiei iar in momentul in care vietuitoarele trec la
viata terestra evident isi schimba tipul de hrana si are loc separarea totala a aparatului respirator de
cel digestiv ceea ce determina noi transformari ale extremitatii cefalice.

In evolutia craniului primul salt calitativ se realizeaza in trecerea de la reptile la mamifere, apoi al
doilea stadiu e la trecerea de la mamifere la om. Polul cranial la animale se deplaseaza inainte, cu el
animalele exploreaza mediul inconjurator, isi cauta hrana si sexul opus pentru imperechere. Foamea
si atractia pentru sexul opus sunt stimulii primitivi ai vietii. Acestea devin instincte iar conservarea
acestor instincte duc la perpetuarea speciei.

Extremitatea cefalica adaposteste encefalul si organele de simt cele mai specializate care participa la
coordonarea functiilor de relatie: functiile de legatura dintre organism si mediu. Sub influenta
factorilor stimulativi din mediul extern se dezvolta encefalul si craniul. Capacitatea craniului e de
1450 cm3. Cu toata extraordinara evolutie a stiintei si tehnicii dimensiunile craniului n-au crescut
prea mult de-a lungul timpului. Circumferinta craniana masoara la nastere 300-350 de mm, la un an
400-450 si la adult masoara cam 520mm.
Dupa nomenclatura anatomica scheletul capului e alcatuit din ossa cranii si ossa facies. Oasele
craniului sunt osul occipital, sfenoid, temporal, parietal, frontal etmoid, lacrimal, nazal, cornetul nazal
inferior si vomerul.

Oasele fetei sunt: osul maxilar, palatin, zigomatic, mandibula si osul hioid. Odata cu dezvoltarea
encefalului se diferentiaza o cavitate osoasa care contine encefalul si pe care-l protejeaza, aceasta
poarta numele de neurocraniu (neadmisa in Nomenclatura Internationala). Cutia craniana e alcatuita
din 8 oase, 4 sunt neperechi : frontal, etmoid, sfenoid, occipital si 4 oase perechi: parietale,
temporale. Cutia craniana are forma unui ovoid al carui ax e sagital, avand polul mai mare situat
posterior.I se descriu doua parti: calvaria = bolta si baza sau bazis fosis cranii, situata inferior.

Oasele fetei formeaza un masiv osos care e alcatuit din 14 oase sudate anterior sub neurocraniu.
Aceste oase participa la formarea cavitatilor orbitale si nazale in care sunt adapostite segmentele
periferice ale organelor de simt. Deci viscerocraniul e alcatuit din masivul facial si din osul hioid.
Masivul facial are un etaj superior format din 13 oase: maxilar, zigomatic, lacrimal, palatin, cornetul
nazal inferior, nazal + vomer. Etajul superior poarta numele de etajul maxilar. Etajul inferior e format
din mandibula care e articulata cu fata craniului prin diartroza temporo-mandibulara. Dintre cele 14
oase vomerul si mandibula sunt oase nepereche. Singurul os mobil e mandibula. In clinica se mai
foloseste si denumirea de maxilar inferior si maxilar superior (maxilar inferior ptr mandibula).

Din punct de vedere embriologic, oasele fetei se impart in doua categorii. O prima grupa se dezvolta
din craniul primordial si nomenclatura internationala considera oasele ca oase ale craniului: nazalul,
lacrimalul, cornetul inferior si vomerul si a doua grupa din arcurile branhiale si asigura la nivelul
segmentului initial al tubului digestiv procesul de masticatie. Aceste oase constituie aparatul dento-
maxilar si e format din maxilar, zigomatic, oasele palatine si mandibula purtand numele de craniul
visceral. La alcatuirea cavitatilor fetei (cand o sa stati cu craniul in mana) participa oase ale
neurocraniului si viscerocraniului, asa ca stricta lor despartire in neurocraniu si viscerocraniu pare
uneori nejustificata.

Capul este articulat solid cu coloana vertebrala la unirea treimii posterioare a exobazei cu cele doua
treimi anterioare. [DESEN] Ia nastere o parghie de grad unu a carui punct de sprijin e in articulatia
atlanto-occipitala, rezistenta este data de greutatea capului care tinde sa cada inainte iar forta e data
de musculatura craniomotorie care mentine capul in articulatia atlanto-occipitala. Craniul uman este
asezat perpendicular pe coloana vertebrala astfel incat axul longitudinal al foselor nazale si al cavitatii
bucale formeaza un unghi aproape drept cu axul faringelui si laringelui. In acest fel se creaza o cutie
de rezonanta pentru limbajul articulat. Daca asezam un catel in pozitie bipeda si il punem sa se uite
inainte botul cainelui priveste catre zenit, el nu poate sa aiba vedere orizontala decat daca indoaie
coloana vertebrala. La om lucrurile stau altfel, omul are spre deosebire de animal un orizont vizual
veritabil si acest lucru se datoreaza faptului ca in evolutie baza craniului a suferit o inflexiune la
nivelul unghiului Selar, aparitia acestui unghi este specifica omului si conditioneaza marimea
capacitatii craniului neural care are posibilitatea sa creasca in inaltime, sa creasca pe laturi si sa
creasca in sens fronto-occipital. Avand aceasta evolutie craniul se apropie de forma unei sfere. Sfera
e corpul geometric cu volumul cel mai mare si cu suprafata cea mai mica. Marirea craniului in sens
lateral determina largirea mandibulei, aceasta isi mareste rezistenta dupa nastere prin osificarea pe
linia mediana a simfizei mandibulare ceea ce se cheama sinostoza mentala. In acest fel se creaza un
spatiu mai mare care favorizeaza dezvoltarea cavitatii bucale si a limbii care deserveste limbajului
articulat. Daca am tot spus ca exista o serie de dimensiuni ale craniului masurabile, sigur ca
masurarea se face intre niste puncte, si pentru masurarea craniilor s-au stabilit o serie de puncte de
reper care s-au numit craniometrice si care se gasesc atat pe craniul neural cat si pe cel visceral.

Puncte in plan median:

la radacina nasului - nasion
glabela- proeminenta maxima a frontalului intre cele 2 arcade superciliare
bregma - convergenta suturii coronare cu cea sagitala
vertex - punctul cel mai ridicat al craniului, al calvariei
lambda - punct craniometric care se gaseste suturii sagitale cu sutura occipito-parietala
opisthocranion - punctul cel mai indepartat al osului occipital
inion - la nivelul protuberantei occipitale externe
opistion - la marginea posterioara a gaurii occipitale, acum am trecut usor tot pe median pe
exobaza unde avem gaura occipitala la partea ei posterioara. La marginea anterioara a gaurii
occipitale e un alt punct numit basion.
staphilon punctul cel mai posterior al boltii palatine
gnation proeminenta anterioara a mandibulei
prostion la nivelul proeminentei anterioare a arcului alveolar superior
Acestea sunt punctele craniometrice mediane.
Avem puncte craniometrice laterale:
eurion - cel mai lateral punct al osului parietal
zygion - punctul cel mai lateral al osului zigomatic
gonion - punctul cel mai lateral al mandibulei
porion - se gaseste la mijlocul marginii superioare a colului acustic extern

Planul orizontal al craniului e important. Broca (nu micutul Proca) a fost primul care a facut
un plan care trece riguros prin cele 2 axe antero-posterioare ale orbitei. O conventie
craniometrica de la Frankfurt a propus un plan care trece prin marginea inferioara a orbitei
si prin cea superioara a meatului acustic extern, observati ca cele 2 planuri nu se suprapun
dar sunt paralele. Un plan care trece prin foramen occipitale magnum inchide cu planul
orizontal astfel definit un unghi care e deschis posterior si care e un unghi negativ dupa
conventia craniometrica. Asta ne deosebeste de mamifere, unghiul e deschis anterior,
planul lui foramen magnum fiind inclinat in jos si inainte, unghiul e numit unghiul lui
Daugenton (??? 30) si masoara la om -305.

Asta ne deosebeste de mamifere, unde unghiul este deschis anterior. Planul lui foramen magnum
fiind inclinat in jos si inainte. Unghiul este numit unghiul lui Daubenton si masoara la om -30 5.

Masuratorile si tipurile de craniu.

Diametrul antero-posterior se masoara de la glabela la opistocranion. Este intotdeauna mai mare
decat diametrul transversal, care se masoara intre boltele parietale (punctele eurion, cele mai
laterale ale parietalelor). La adult, diametrul antero-posterior mai mare de 19 cm si diametrele
transversale mai mari de 17 cm sunt exceptii.

Pentru carcterizarea craniilor, se folosesc masuratori relative, care sunt exprimate printr-o serie de
indici.

1) indicele cranian=(diametrul transvers/diametrul longitudinal) x 100. Facand acest raport,

care corespunde craniului neural, o sa avem o serie de cifre care inglobeaza tipurile normale
de craniu, dar care au valori diferite.

Forme normale, cu raporturi situate: intre 7074,9=cranii dolicocefale; intre 7579,9=cranii

mezocefale; intre 8080,4=cranii brahicefale. Populatiile actuale tind mai mult spre
brahicefalie, cu tendinta de a avea viraj catre mezo- sau dolicocefalie.

Forme patologice, care se insotesc de cele mai multe ori de defectiuni, deficiente psihice si
nervoase.

- Acrania (cranioschizis) inseamna lipsa boltii craniene; daca aceasta lipsa se intinde si la
coloana vertebrala, este insotita de anencefalie (incompatibila cu viata); este rezultatul
lipsei de inchidere craniala a tubului neural si lipsa de formare a calvariei.
- Craniostenozis este inchiderea prematura a unor suturi; este o malformatie cu cauze
genetice.
Daca cresterea are loc la nivelul altor suturii => craniile asimetrice:
- Craniul turicefal (in forma de turn) rezult din inchiderea precoce a suturilor coronara si
sagitala.
- Craniul scafocefal este lung si ingust, prin inchiderea suturilor sagitale.
- Craniul acrocefalic este scurt, prin inchiderea suturii coronare si lipsa de crestere intre
prestenoid si etmoid.
- Craniul macrocefal, in care oasele sunt destinse de o hirocefalie congenitala
- Craniul microcefal, cu un neurocraniu mic prin osificarea timpurie a suturilor
- Craniul renocefal, prin dezvoltarea asimetrica de forma unui rinichi
- Craniul oxicefalic de forma ascutita
- Craniul trigonocefal de forma triunghiulara
- Plagiocefalia, cu un craniu asimetric prin inchiderea unilaterala a suturilor
lambdoida(38:46) si coronara
2) Indicele vertical=hmax/lungimea-p x 100
Inaltimea craniului este variabila si se poate intocmi un raport intre inaltimea maxima
masurata de la baza la bolta, de la opstion (39:39) la vertex si lungimea antero-posterioara.
Cranii cu procentul 70,1= cranii platicefale (cranii scurte); intre 70,175=cranii ortocefale;
peste 75= cranii hipsicefale.
Inaltimea craniului se mai poate masura si separat. Pentru craniul neural se masoara distanta
de la vertex la linia nazion-ilion. Pentru viscerocraniu se masoara distanta dintre nazion si
gnation. Lungimea maxima a craniului se masoara intre glabela si opistocranium. Inaltimea se
masoara intre orion (41:10) si vertex. Latimea craniului visceralintre cele doua puncte
zigion. Inaltimea craniului visceral, intre gnation si nazion.
Intre diferitele puncte craniometrice se masoara arcurile craniene. Un arc frontal de la nazion la
brecma. Un arc parietal de la brecma la lambda. Un arc occipital de la lambda pana la opistion.
Acestor arcuri le corespund corzi, iar aceste corzi reprezinta departarea maxima dintre diferitele
puncte craniometrice mediane.

3) Indicele facial=(lungimea fetei/latimea maxima a fetei) x 100

In functie de acest raport, craniile se grupeaza in: cele care au raportul intre 80
84,9=euriprosopi (fata lata); intre 8589,9=mezoprosopi (fata de latime mijlocie); intre 90
94,9=leptoprosopi (fata alungita).

Craniul visceral, care cuprinde oasele fetei, poate fi caracterizat fata de craniul neural prin unghi al lui
Camper (unghi facial, unghi de profil). Acest unghi este determinat de linia verticala care poate fi
dusa prin punctul cel mai proeminent al fruntii si cel al maxilarului in plan median si un plan care
trece prin planseul foselor nazale, spre meatul acustic extern. La copil, dat fiind faptul ca fruntea este
mai bombata, iar maxilalur inca nu este foarte dezvoltat, unghiul este de aproximativ 90 si el scade
la adult. Acest unghi de profil ne ajuta sa caracterizam scheletul facial al adultului.

Craniile care au un unghi intre 7070,9=cranii prognate, care au o proeminenta a maxilarului; intre
8084,9=cranii mezognate, cu un formatism mijlociu; intre 8592,2=cranii ortognate, la indivizii
cu fata dreapta.

Aspectul fetei depinde si de pozitia relativa a mandibulei si a dintilor de pe ea, in raport cu maxila si
cu dintii de pe maxila. In mod obisnuit dintii maxilei acopera putin dintii mandibulei, trecant in
ocluzie pe dinaintea lor. In mod exceptional dintii mandibulei ii pot acoperi pe cei ai maxilei, atunci
cand este vorba de craniile progenice . Mandibula este excesiv de lunga, ramurile ei sunt foarte
inclinate fata de corpul mandibulei si trec in unghi obtuz spre corpul mandibulei. Maxila este redusa
ca dimensiuni, si atunci sunt indivizii carora le ploua in gura. (what the fuck, imi scapa mie ceva?
Nu pricep logica. 47:04). Baza craniului si arcadele ventrale sunt inguste. Toate aceste tipuri
caracterizeaza diversele cranii si rase.

Structura functionala a craniului.

Rezistenta si elasticitatea craniului s-au realizat paralel, sub innraurirea functiilor multiple pe care
trebuie sa le realizeze. Oasele boltii sunt unite prin suturi si sunt constituite din doua tablii compacte
(externa si interna). Aceste tablii sunt despartite de diploe, care le acorda o oarecare
interdependenta, permitand o imperceptibila alunecare la un soc direct pe bolta. Daca exista un soc
pe bolta craniana, tablia externa rezista mai mult decat cea interna, datorita faptului ca ea face parte
dintr-un arc cu o raza mai mare decat tablia interna, care se fractioneaza mai usor.

Cutia craniana are o constructie arcuata pe sectiune transversala si o constructie spiralata pe

sectiune medio-sagitala. Suturile, impreuna cu aceasta constructie spiralata si arcuata, au rolul de a
amortiza socurile la care este supusa cutia craniana. Suturile craniului sunt foarte rezistente. In
traumatismele craniene, desfacerea suturilor este exceptionala in comparatie cu fracturile tabliei
osoase. Elasticitatea este mai mare la copii decat la adulti.

Baza craniului este o regiune intermediara intre calvarie si masivul facial. Baza craniului este cea care
concentreaza in mod normal toate presiunile si tractiunile functionale, pe care apoi le risipeste pe
suprafata boltita a calotei, socurile fiind in acest fel amortizate. Astfel se explica de ce bolta craniana
este intotdeauna interesata in traumatismele puternice ale capului, fie ca actiunea vulnerabila se
face prin bolta sau prin masivul facial. Baza craniului are o pozitie intermediara la raspantia actiunilor
mecanice care sunt rezultate, pe de o parte din sustinerea greutatii encefalului, iar pe de alta parte
din transmiterea presiunilor masticatorii si prin actiunea musculaturii craniomotoriifactori care ne
fac noua inteligibila osificarea condrala a oaselor care compun aceste structuri. Osificarea desmala a
oaselor boltii se explica prin inraurirea fortelor de tractiune indirecte, care rezulta din cresterea
encefalului si s-a demonstrat experimental ca presiunea intr-o fractura conditioneaza formarea de
calus condral, in timp ce tractiunea in fractura determina formarea de calus fibros (un lucru valabil in
tot organismul).

In arhitectura craniului, repartitia zonelor cu structura diferita a oaselor nu este intamplatoare, si

este cauzata de factori morfogenetici. Actiunea encefalului, muschii craniomotori, gravitatia sunt
factori care influenteaza structurile osoase ale craniului. Creierul exercita influenta sa asupra
neurocraniului prin presiunea pe care o transmite continatorului osos, dat fiind faptul ca el isi
modifica intermitent volumul, in functie de cantitatea de sange care strabate creierul. Crestere
lobilor cerebrali actioneaza ca un masiv in expansiune asupra (59:26). Acest masiv in expansiune are
o mare forta de suprafata.

Viscerocraniul este alcatuit dintr-un sistem de lame orizontale. Aceste lame orizontale sunt baza
craniului, podeaua orbitei si bolta palatina. Sistemul de lame orizontale este sustinut de un sistem de
lame verticale, format din vomer, din lama perpendiculara a etmoidului, peretele lateral al foselor
nazale si peretele lateral al craniului.

Acest masiv in expansiune are o mare forta de suprafata. Viscerocraniul este alcatuit dintr-un system
de lame orizontale. Aceste lame orizontale sunt: baza craniului, podeaua orbitei si bolta palatina.
Sistemul lamelor orizontale este sustinut de un sistem de lame verticale, format din: vomer, lama
perpendiculara a etmoidului, peretele lateral al fosei nazale si peretele lateral al craniului. Tot acest
complex de lame osoase, printre care exista o multime de spatii libere este determinat de presiunile
masticatorii care se exercita asupra viscerocraniului.

Practic, craniul este supus unor forte. Aceste forte se transmit la nivelul craniului astfel incat
descriem o serie de arcuri pentru neurocraniu si pentru viscerocraniu.

Arcurile sagitale ale neurocraniului:

Este un arc medio-sagital care trece prin crista gali, prin creasta frontala, apoi prin sutura sagitala,
protuberanta occipitala externa, creasta occipitala. Acest arc este descompus intr-un stalp anterior
etmoido-frontal si unul posterior occipital. Apoi avem 2 arcuri latero-sagitale prin linia temporala a
frontalului, linia temporala inferioara a osului frontal, ajunge pana la linia simfizei mastoide si de aici
se continua pe baza craniului pe creasta care indica sutura pietromastoidiana.

Arcurile sagitale sunt reunite inainte si inapoi intr-o serie de arcuri transversale. Anterior prin
arcadele transversale, posterior prin liniile occipitale.

La baza craniului deosebim un arc frontal transvers care se intinde de-a lungul limbului sfenoidal, de
aici la nivelul aripilor mici ale osului sfenoid si apoi merge catre bolta prin aripile mari ale osului
sfenoidian.

Al doilea arc se gaseste de-a lungul marginii superioare a stancii osului temporal, trece prin apofiza
mastoida si atinge linia temporala a boltii.

Aceste arcuri compacte care se gasesc pe baza craniului au orientarea transversala si sunt unite pe
linia mediana printr-un stalp sagital, care se despica in dreptul seii turcesti, o ocoleste lateral, apoi
cele 2 ramuri inconjoara foramen occipitale manum, se unesc si se continua cu arcul sagital al boltii,
prin creasta occipitala interna.

Tractiunile muschilor cranio-motori contribuie la aparitia si mentinerea arcurilor sagitale si

transversale posterioare. Etajul posterior al bazei craniului este supus actiunii moderatoare a
muschilor cefei, pe cand etajul anterior si etajul mijlociu se gaseste in campul de actiune a
musculaturii aparatului masticator. Musculatura masticatorie modeleaza in special viscerocraniul. In
timpul unei masticatii obisnuite, forta muschilor masticatori variaza intre 20-30 kg forta. Trebuie sa
stiti insa ca puterea de contractie a musculaturii masticatorie atunci cand ea se contracta de ambele
parti poate sa atinga o forta de 400 de kg. Un om cu dintii sanatosi poate tine prin suspensie la
contractia maxilara o greutate de 600 kg.

Viscerocraniul este supus si rezista la tractiuni foarte puternice desi craniul este alcatuit din piese
subtiri, delicate, pe care se gasesc o multime de spatii libere. Chestiunea importanta este ca
rezistenta viscerocraniului nu rezida din masivitatea lui, ci rezida din arhitectonica lui. Viscerocraniul
cuprinde 2 componente: componenta mobila(mandibula) si componenta fixa care este sudata de
baza craniului. Fiecare dintre aceste componente este prevazuta cu arcada dentara. Maxila si
mandibula si ele au arhitectura functionala care este determinata de procesul de masticatie. Muschii
masticatori (despre care vom vorbi intr-un curs ulterior) au o suprafata foarte mare si pot dezvolta o
forta foarte mare. Presiunile masticatorii sunt preluate de un arc bazal mandibular si un arc bazal
maxilar. Adica deasupra radacinilor dintilor maxilari, maxilarul prezinta o strangulare formata din
tesut compact care poarta numele de arc bazal si care este zona de convergenta a presiunilor pornite
de la fiecare dinte. Un asemenea arc bazal se gaseste si la nivelul mandibulei. Prin actiunea muschilor
masticatori, in timpul masticatiei se dezvolta o presiune intre cele 2 arcade dentare. Aceste presiuni
se transmit in masivul osos al viscerocraniului, atat prin componenta lor fixa care este maxila, cat si
prin componenta mobila care este mandibula . O parte din aceste presiuni sunt neutralizate prin
elasticitatea si mobilitatea articulatiei temporo-mandibulare. O alta parte din curentii de presiune
care se dezvolta la nivelul arcadelor dentare sunt transmise si se pot urmari prin asa zisi stalpi de
rezistenta ai masivului facial. Transmiterea acestor presiuni se poate urmarii atat in masivul facial cat
si in mandibula .
Stalpul fronto nazal: reprezinta curentul de presiune care este produs la nivelul dintilor canini si
incisivi, curentul de de actiune intra prin apofiza frontala a maxilarului si se rasfrange dedesubtul si
deasupra orbitei.

Stalpul zigomatic: este foarte puternic, prezinta curentul de presiune care se naste la nivelul
premoralului. Curentul ia nastere la nivelul primului molar, urmeaza creasta zigomatico-alveolara,
intalneste peretele lateral al antrului lateral, trece in osul zigomatic, in sanul lui se imparte in 2
directii. O prima ramura ajunge de-a lungul marginii laterale a orbitei prin apofiza zigomatica a osului
frontal si ajunge la marginea supraorbitala unde se intalneste cu stalpul fronto-nazal. Apoi cea de-a
doua ramura, ramura arcului zigomatic, trece prin grosimea arcului zigomatic catre osul temporal,
ajunge in jurul articulatiei temporo-mandibulare catre linia temporala posterioara.

Stalpul pterigopalatin: ia nastere din presiunea care se realizeaza la nivelul molarilor posteriori, urca
prin osul palatin si prin apofiza pteriogoida si transmite direct presiunea asupra bazei craniului in
dreptul regiunii de intalnire a stalpului sagital medial cu baza arcului transvers.

Curentii prin mandibula: Un prim curent aduna presiunea dintilor la nivelul arcului bazal, merge de-a
lungul acestuia in directia articulatiei temporo-mandibulare catre condilul mandibulei, iar de aici se
transmite in bolta craniului si in baza prin stalpul transversal. Al doilea curent este curentul marginal,
care ia nastere la nivelul marginii inferioare a mandibulei, pornind de la tuberculul mental, prin ochiul
mandibulei si ajunge pana la condil. Acest al doilea sistem este solicitat si de tractiunea muschiului
temporal care se insera pe apofiza coronoida a mandibulei. Un al treilea curent este cel temporal,
care concentreaza liniile de presiune spre varful apofizei coronoide.

Asupra zonelor anterioara si mijlocie a bazei craniului actioneaza nu numai forta de presiune si de
masticatie. Prin ridicarea mandibulei actioneaza si forta muschilor masticatori care se insera pe baza
craniului. Aceste presiuni masticatorii, in final iradiaza in bolta craniului in linia continua a fosei
temporale unde patrund curentii de presiune masticatoare, anterior prin stalpul zigomatic si
posterior prin arcul zigomatic si baza mastoidei.

Arhitectura craniului a fost comparata cu un turn Eiffel rasturnat, varful la barbie si baza catre
neurocraniu. Turnul este realizat de un sistem de platforme sau lame osoase orizontale, consolidate
printr-un sistem de lame verticale. Cel orizontal este alcatuit din 3 platforme: o prima platforma este
formata din bolta palatina. Bolta prezinta pe linia mediana o ingrosare numita tolus palatinus care
este determinata de intalnirea proceserol laterale ale apofizelor palatine. O a doua platforma este
formata de lamele osoase care formeaza podeaua orbitelor si a treia platforma este alcatuita din
tavanul orbitelor intarita anterior de arcul superciliar. Sistemul vertical de consolidare este constituit
din vomer si lama perpendiculara a osului etmoid, peretele lateral foselor nazale si peretele lateral al
craniului, zone care transmit curentii de presiune masticatorie.