Dezvoltarea craniului

Craniul si gatul formeaza extremitatea cefalica. La om, capul reprezinta partea cea mai ridicata a corpului, iar punctul cel mai inaltal craniului= vertex. La patrupede, capul = polul ANT al corpului. Craniul este un element anatomic mai apropiat de partea S a trunchiului, definit ca fiind situat cranial. Forma craniului, arhitectura lui si structura sa este rezultatul la om al unei indelungate evolutii in stransa legatura cu modificarile ce s-au petrecut in restul organismului. Craniul a fost modificat in etape succesive ce constituie o expresie a unei continue adaptari la conditiile de mediu atat intern cat si extern. Incepand de la animalele inferioare, locomotia determina modificari in organizarea morfologica si functionala a acestor animale. Apare astfel extremitatea cefalica si in anatomia comparata exista animale acraniote care se gasesc pe stadii inferioare de evolutie la care craniul lipseste (lipsa datorita dezvoltarii f reduse a SN). Animalele craniote sunt situate pe trepte superioare de evolutie si la care a aparut craniul. In evolutia lui filogenetica si ontogenetica craniul strabate 3 stadii evolutive: stadiu membranos, stadiu cartilaginos si stadiu osos. Stadiul cartilaginos apare la pesti= condrocraniu primordial; este structurat simplu, o capsula cerebrala care ulterior inglobeaza componenta otica ce adaposteste R vestibular pt echilibru si R cohlear pt auz, adaposteste capsula optica in care se gaseste R vizual si capsula nazala care adaposteste R olfactiv. Tot la pesti, apare craniul osos ca o forma de adaptare la cresterea presiunii apei in timpul locomotiei, iar in momentul in care vietuitoarele trec la viata terestra, isi schimba tipul de hrana, are loc separarea aproape totala a ap respirator de ap digestiv => ceea ce determina noi transformari ale extremitatii cefalice. In evolutia craniului , primul salt calitativ se realizeaza in trecerea de la reptile la mamifere, iar al doilea stadiu este la trecerea de la mamifere la om. Polul cranial la animale se deplaseaza inainte, cu el animalul exploreaza mediul inconjurator, isi cauta hrana si sexul opus pt imperechere. Foamea si atractia pt sexul opus sunt stimulii primitivi ai vietii. Stimulii devin instincte, iar conservarea acestor instincte duc la perpetuarea speciei. Extremitatea cefalica adaposteste encefalul si organele de simt cele mai specializate care participa la coordonarea functiilor de relatie. Sub influenta factoriilor stimulativi din mediul extern se dezvolta encefalul si o data cu el si craniul. Capacitatea craniului este de 1450 cm3 , circumferinta craniana: la nastere 300-350 cm, la 1 an 400-450 cm, la adult 520 cm. Dupa nomenclatura anatomica, scheletul capului este alcatuit din ossa cranii si ossa faciei. Oasele craniului sunt osul occipital, sfenoid, temporal, parietal, frontal, etmoid, lacrimal, nazal, cornetul nazal inferior si vomerul. Oasele fetei sunt osul maxilar, palatin, zigomatic, mandibula, osul hioid. O data cu dezvoltarea encefalului se diferentiaza o cavitate osoasa care contine encefalul pe care il protejeaza. Aceasta cavitate osoasa poarta numele de neurocraniu (denumirea nu e admisa in NI). Cutia craniana e alcatuita din 8 oase : 4 nepreche (frontal,etmoid,sfenoid,occipital), 4 perechi: parietale, temporale etc. Cutia craniana are forma unui ovoid cu ax sagital, polul mai mare fiind situat POST. I se descriu 2 parti: calvaria (bolta) si baza craniului (basis ossis cranii) situata INF. Oasele fetei formeaza un masiv osos care este alcatuit din 14 oase sudate ANT sub neurocraniu. Aceste oase participa la formarea cavitatilor orbitale si nazale in care sunt adapostite segmentele periferice ale organelor de simt.

Viscerocraniul este alcatuit din masivul facial si din osul hioid. Masivul facial are un etaj superior format din 13 oase: osul maxilar, zigomatic, lacrimal, palatin, cornetul nazal inferior, osul nazal si vomerul. (etajul SUP = etajul maxilar, etajul INF= format din mandibula care e articultata cu baza craniului prin diartroza temporo-mandibulara). Dintre cele 14 oase: vomerul si mandibula = oase nepereche. Singurul os mobil = mandibula. (maxilar sup si inf folosite in clinica) Dpdv embriologic, oasele fetei se impart in 2 categorii: prima grupa se dezvolta din craniul primordial (si NI considera aceste oase ca oase ale craniului): nazal, lacrimal, cornet inferior si vomerul a doua grupa se dezvolta din materialul arcurilor branhiale si asigura la nivelul segmentului initial al tubului digestiv procesul de masticatie. Aceste oase constituie aparatul dento-maxilar: format din maxilar, zigomatic, palatine si mandibula. La alcatuirea cavitatilor fetei participa atat oase ale neurocraniului cat si oase ale viscerocraniului. Capul este articulat solid cu coloana vertebrala la unirea 1/3 post a exobazei cu cele 2/3 ant. (desen1) Ia nastere o parghie de grd 1 al carei punct de sprijin= in articulatia atlanto-occipitala, rezistenta = greutatea capului care tinde sa cada inainte, iar forta e data de musculatura craniomotorie care mentine capul in articulatia atl-occ. Craniul uman este asezat perpendicular pe coloana vertebrala a.i axul long al foselor nazale si cavitatii bucale formeaza un unghi aproape drept cu axul faringelui si laringelui. In acest fel se creeaza o cutie de rezonanta pt limbajul articulat. Omul are spre deosebire de animal are un orizont vizual veritabil si acest lucru se datoreaza faptului ca in evolutie baza craniului a suferit o inflexiune la nivelul unghiului selar. Aparitia acestui unghi este specifica omului si conditioneaza marimea capacitatii craniului neural care are posibilitatea sa creasca in inaltime, pe laturi si in sens fronto-occipital. Avand aceasta evolutie, craniul se apropie de forma unei sfere. Marirea craniului in sens lateral determina largirea mandibulei, aceasta isi mareste rezistenta dupa nastere prin osificarea pe linia mediana a simfizei mandibulare = sinostoza mentala. In acest fel se creeaza un spatiu mai mare care favorizeaza dezvoltarea cavitatii bucale, limbii (ce deserveste limbajul articulat). Pt masurarea craniului s-au stabilit o serie de puncte de reper = Puncte craniometrice (se gasesc atat pe craniul neural cat si pe cel visceral) Punctele aflate in plan median: Nasion= la radacina nasului Glabela= proeminenta maxima a frontalului intre cele doua arcade superciliare Bregma= la convergenta suturii coronare cu cea sagitala Vertex= punct cel mai ridicat al craniului, al calvariei Lambda= punct craniometric care se gaseste la intalnirea suturii sagitale cu sutura occipito-parietala Opistocranion= punctul cel mai indepartat al solzului occipital Inion= la nivelul protuberantei occipitale externe Opistion= la marginea posteriora a gaurii occipitale Bazion= la marg anterioara a gaurii occipitale Stafilon= punctul cel mai posterior al boltii palatine Nation= proeminenta anterioara a mandibulei Prostion= la nivelul proeminentei anterioare a arcului alveolar superior

Puncte craniometrice laterale: Eurion = cel mai lateral pct al osului parietal Zygion= pct cel mai lateral al osului zigomatic Gonion= pct cel mai lateral al mandibulei Porion= la mijlocul marginii S a porului acustic extern Linia/planul orizontal al craniului: Broca: un plan care trece riguros prin cele 2 axe A-P ale orbitei Conventie craniometrica de la Frankfurt: plan care trece prin marginea inferioara a orbitei si prin cea superioara a meatului acustic extern (cele 2 planuri nu se suprapun dar sunt paralele). Un plan care trece prin foarmen occipitale magnum inchide cu planul orizontal astfel definit, un unghi ce este deschis post si care este un unghi negativ (dupa conventia craniometrica). La mamifere, unghiul este deschis ant, planul lui formaen magnum fiind inclinat in jos si inainte. Unghiul= unghiul lui Daubenton si masoara la om -30 +/-5 grade. Masuratorile si tipurile de craniu: Diametrul A-P: se masoara de la glavela la opistocraniu : mereu mai mare decat diametrul transversal care se masoara intre boltele parietale: punctele eurion, cele mai laterale ale parietalelor. La adult, diametrul A-P > 19 cm si diametrele transversale > 17 cm sunt exceptii. Pt caracterizarea craniilor se folosesc masuratori relative exprimate intr-o serie de indici: Indicele cranian= (diametrul transvers/ diametrul long ) * 100 Acest raport corespunde craniului neural >> cifre ce inglobeaza tipurile normale de craniu ce au valori diferite. 70-74,9 : craniile dolicocefale 75-79,9: craniile mezocefale 80-80,4: craniile brahicefale (forme normale de craniu). Populatiile actuale tind mai mult spre brahicefalie cu tendinta de a avea viraj catre mezo- sau dolicocefalie. Forme patologice (se insotesc adesea si cu deficiente psihice si nervoase): Acrania = lipsa boltii craniene (daca aceasta lipsa se intinde si la col.vt. este insotita de anencefalie si este incompatibila cu viata). Anomalia este rezultatul lipsei inchiderii tubului neural si lipsa de form a calvariei. Craniostenosis= inchiderea prematura a unor suturi si este o malformatie cu cauze genetice. Daca cresterea are loc la nivelul altor suturi >> craniile asimetrice. De ex: craniul turicefal (in forma de turn) rezulta din inchiderea precoce a suturilor coronara si sagitala Cr scafocefalic: lung si ingust prin inchiderea suturii sagitale Cr acrocefalic: scurt prin inchiderea suturii coronare si lipsa de creste intre presfenoid si etmoid Cr macrocefal: oasele craniului destinse de o hipocefalie congenitala Cr microcefal: neurocraniu mic prin osificarea timpurie a suturilor Cr renocefal: craniu prin dezvoltarea asimetrica de forma unui rinichi a craniului Cr oxicefal: forma ascutita Cr trigonocefal: craniu de forma triunghiulara Plagiocefalia: craniu asimetric prin inchiderea unilaterala a suturii lambdoida si coronara

Indicele vertical: Inaltimea craniului este variabila si se poate intocmi un raport intre inaltimea maxima masurata de la baza la bolta si lungimea A-P. 70,1: craniu laticefal, scurt <75 craniu ortocefal >75 craniu hipsicefal (=inalt) Inaltimea craniului se poate masura si separat: Pt craniul neural: distanta de la vertex la linia nasion- inion Pt craniul visecral : distante dintre nasion si gnation (pct cel mai inf al liniei mediane a mandibulei) Lungea max craniu: se masoara intre glavela si opistocranion Inaltimea craniului neural se masoara intre orion si vertex Latimea craniului visceral intre cele 2 pct zygion Inaltimea craniului visceral intre gnation si nasion. Intre diferie puncte craniometrice al planului median al craniului se masoara arcurile craniene. Un arc frontal de la nasion la bregma, un arc parietal de la bregma la lambda, un arc occipital de la lambda pana la opistion sau opistocranion. Acestor arcuri le corespund corzi, iar aceste corzi reprezinta departearea max dintre diferitele puncte craniometrice mediane. Indicele facial: (Lungimea fetei / latimea maxima a fetei) * 100 80-84,9: euriprosopi (indivizi cu fata lata) 85-89,9: mezoprosopi (indivizi cu fata de latime mijlocie) 90-94,9: leptoprospopi (indivizi cu fata alungita) Craniul visceral care cuprinde oasele fetei poate fi caracacterizat fata de craniul neural prin unghiul lui Camper= unghiul facial= unghiul de profil. Acest unghi este determinat de linia verticala care poate fi dusa prin pct cel mai proeminent al fruntii si cel al maxilarului in plan median si un plan care trece prin planseul foselor nazale spre meatul acustic extern. La copil, datorita faptului ca fruntea este mai bombata iar maxilarul nu e f dezvoltat, unghiul e de aprox 90 grade si scade la adult. Acest unghi de profil ne ajuta sa caracterizam scheletul facial al adultului. Craniile care au un unghi de: 70-70,9: cr prognate (au o proeminenta a maxilarului) 80-84,9: cr mezognate (prognatism mijlociu) 85-92,2: cr ortognate (indivizi cu fata dreapta, turtita) Aspectul fetei depinde si de pozitia relativa a mandibulei si a dintilor de pe ea , in raport cu maxila si cu dintii de pe maxila. In mod obisnuit, dintii maxilei acopera putin dintii mandibulei , trecand in ocluzie pe dinaintea lor. In mod exceptional dintii mandibulei pot acoperi pe cei ai maxilei atunci cand e vb de carniile progenice (mandibula f lunga, ramurile f inclinate fata de corpul mandibulei si trec in unghi obtuz spre corpul mandibulei; maxila redusa ca dimensiuni >> indivizii carora le ploua in gura; baza craniului inclusiv arcadele dentare sunt inguste).

Structura functionala a craniului Rezistenta si elasticitatea craniului s-au realizat paralel sub inraurirea functiilor multiple pe care trebuie sa le realizeze. Oasele gurii: unite prin suturi. Oasele boltii: constituite din 2 tablii compacte (una ext si una int). Aceste 2 tablii sunt despartite de diploe care le acorda o oarecare interdependenta, permitand o imperceptibila alunecare la un soc direct pe bolta. Daca exista un soc pe bolta craniana, tablia externa rezista mai mult decat cea interna datorita faptului ca ea face parte dintr-un arc care are o raza mult mai mare decat tablia interna care se fractureaza mai usor. Cutia craniana are o constructie arcuata pe sectiune transversala si o constructie spiralata pe sectiune mediosagitala. Suturile impreuna cu aceasta constructie spiralata si arcuata au rolul de a amortiza socurile la care este supusa cutia craniana. Suturile craniului sunt foarte rezistente. In traumatismele craniene, desfacerea suturilor este exceptionala in comparatie cu fracturile tabliei osoase. Aceasta cutie craniana este si rezistenta si elastica (elasticitatea e mai mare la copii decat la adulti). Baza craniului regiune intermediara intre calvarie si masivul facial. Ea este cea care concentreaza in mod normal toate presiunile si tractiunile functionale pe care apoi le risipeste pe suprafata boltita a calotei, socurile fiind in acest fel amortizate. Astfel se explica de ce bolta craniana este totdeauna interesata in traumatismele puternice ale capului (fie ca actiunea vulnerabila se face prin bolta sau prin masivul facial). Baza craniului are o pozitie intermediara la raspantia actiunilor mecanice care sunt rezultate pe de o parte din sustinerea greutatii encefalului, pe de alta parte din transmiterea presiunilor masticatorii si prin actiunea musculaturii craniomotorii. Sunt factori care ne fac noua inteligibila osificara condrala a oaselor care copun aceste structuri. Osificarea desmala a oaselor boltii se explica prin inraurirea fortelor de tractiune indirecta care rezulta din cresterea encefalului si s-a demonstrat experimental ca presiunea intr-o fractura conditioneaza formarea de calus condral. In timp ce tractiunea in fractura determina formarea de calus fibros. (valabil in tot organismul) In arhitectura craniului, repartitia zonelor cu structura diferita a oaselor nu este intamplatoare si aceasta repartitie este cauzata de factori morfogenetici. Actiunea encefalului, mm.craniomotori, gravitatia = factori ce influenteaza structurile osoase ale craniului. Creierul exercita influenta sa asupra neurocraniului prin presiunea pe care o transmite continatorului osos, el isi modifica intermitent volumul in functie de cantitatea de sange care strabate creierul. Cresterea lobilor cerebrali actioneaza ca un masiv in expansiune asupra craniului, acest masiv avand o mare forta de suprafata. Viscerocraniul este alcatuit dintr-un sistem de lame orizontale:baza craniului, podeaua orbitei si bolta palatina. Sistemul de lame orizontale este sustinut pe un sistem de lame verticale format din vomer, lama perpendiculara a etmoidului, peretele lateral al foselor nazale si peretele lateral al craniului. Complexul de lame osoase printre care exista o multime de spatii libere este determinat de presiunile masticatorii care se exercita asupra viscerocraniului.

Tot acest sistem arhitectural al craniului a fost studiat de Poirier , Gh. T. Popa. Craniul este supus unor forte ce se transmit la nivelul lui astfel incat descriem o serie de arcuri pt neurocraniu si pt viscerocraniu: Arcurile sagitale ale neurocraniului: un arc mediosagital care trece prin crista galli, prin creasta frontala, apoi prin sutura sagitala, protuberanta occipitala externa, creasta occipitala. Acest arc sagital este descompus intr un stalp ant etmoido-frontal si unul post occipital. 2 arcuri latero-sagitale: prin linia temporala a frontalului, linia temporala inf a osului parietal, ajunge pana la baza apofizei mastoide si de aici se continua pe baza craniului pe creasta care indica sutura petromastoidiana. Arcurile sagitale sunt reunite inainte si inapoi printr-o serie de arcuri transversale: ANT prin arcadele orbitale, POST prin liniile occipitale. (desen 2) Deosebim la baza craniului un arc frontal transvers ce se intinde de-a lungul limbului sfenoidal. De aici , la nivelul aripilor mici ale osului sfenoid si apoi trece catre bolta prin aripile mari ale osului sfenoid. Al doilea arc, de-a lungul marginii S a stancii osului temporal, trece prin apofiza mastoida si atinge linia temporala a boltii. Aceste arcuri compacte care se gasesc pe baza craniului au orientarea transversala si sunt unite pe linia mediana printr-un stalp sagital care se despica in dreptul seii turrcesti, o ocoleste lateral, apoi cele 2 ramuri inconjoara foramen occipitale magnum, se unesc si se continua cu arcul sagital al boltii prin creasta occipitala interna. Tractiunile mm.craniomotori contribuie la aparitia si mentinerea arcurilor sagitale si transversale posterioare. Etajul posterior al bazei craniului este supus actiunii modelatoare a mm.cefei, pe cand etajul anterior si cel mijlociu se gasesc in campul de actiune a musculaturii ap masticator. Musculatura masticatorie modeleaza in special viscerocraniul. In timpul unei masticatii obisnuite, forta mm.masticatori variaza intre 20-30 kg forta. Puterea de contractie a musculaturii masticatorii atunci cand ea se contraca de ambele parti poate atinge o forta de 400 kg. Un om cu dintii sanatosi poate tine in suspensie prin contractia maxilarelor o greutate de 600 kg. Viscerocraniul este supus si rezista la presiuni si tractiuni foarte puternice desi este alcatuit din fete subtiri, delicate, intre care se gasesc multe spatii libere. Rezistenta viscerocraniului nu rezida din masivitatea lui, ci din arhitectonica lui. Viscerocraniul cuprinde 2 componente: componenta mobila-madibula si componenta fixasudata de baza craniului. Fiecare din aceste componente e prevazuta cu o arcada dentara. Maxila si mandibula au arhitectura functionala determinata de procesul de masticatie. Mm.masticatori au o suprafata f mare si pot dezvolta o forta f mare. Presiunile masticatorii sunt preluate de un arc bazal mandibular si un arc bazal maxilar. Deasupra radacinilor dintilor maxilari, maxilarul prezinta o strangulare formata din tesut compact ce poarta numele de arc bazal si ce este zona de convergenta a presiunilor pornite de la fiecare dinte. Un asemnea arc bazal se gaseste si la nivelul mandibulei. La mandibula, arcul bazal se gaseste dedesubtul radacinilor dentare. Prin actiunea mm.masticatori in timpul masticatiei se dezvolta o presiune intre cele 2 arcade dentare. Aceste presiuni se transmit in masivul osos al viscerocraniului, atat prin componenta lor fixa= maxila cat si prin componenta mobila= mandibula. O parte din aceste presiuni sunt neutralizate prin elasticitatea si mobilitatea articulatiei temporomandibulare. O alta parte din curentii de presiune care se dezvolta la nivelul arcadelor dentare sunt transmise si se pot urmari prin stalpii de rezistenta ai masivului facial, transmiterea acestor presiuni se poate urmari atat in masivul facial cat si in mandibula (desen 3).

Stalpul fronto-nazal= curentul de presiune produs la niv caninilor si incisivilor; curentul de actiune intra prin apofiza frontala a maxilarului si se rasfrange dedesubtul si deasupra orbitei. Stalpul zigomatic=f puternic, prezinta curentul de presiune care e produs la niv primului molar, urmeaza creasta zigomatico-alveolara, intalneste peretele lateral antrului maxilar, trece in osul zigomatic, in sanul lui se imparte in 2 directii: prima ramura ajunge de-a lungul marginii laterale a oribtei prin apofiza zigomatica a lobului frontal cea de-a doua ramura trece prin grosimea arcului zigomatic catre osul temporal, ajunge deasupra artic.temporo-mandibulare catre linia temporala post. Stalpul pterigopalatin ia nastere din presiunea care se realizeaza la niv molarilor post, urca prin osul palatin si prin apofiza pterigoida si transmite direct presiunea asupra bazei cr in dreptul regiunii de intalnire a stalpului sagital medial cu baza arcului transvers. La nivelul mandibulei, masticatia det presiuni care se transmit catre baza craniului. Curentii: Un prim curent aduna presiunea dintilor= curentul dental: la nivelul arcului bazal merge de-a lungul acestuia in directia artic.temporo-mandibulare catre condilul mandibulei, iar de aici se transmite in bolta craniului si in baza prin stalpul transversal. Al doilea curent= curentul marginal care ia nastere la niv marginii inf a mandibulei, pornind de la tuberculul mental prin unghiul mandibulei si ajunge pana la condil. Acest al doilea sistem este solicitat si de tractiunea muschiului temporal care se insera pe apofiza coronoida a mandibulei. Datorita tractiunii muschiului temporal se realizeaza si al 3-lea curent: curentul temporal care se concentreaza catre vf apofizei coronoide . Asupra zonelor ant si mjil a bazei craniului, actioneaza forta de presiune si de masticatie prin ridicarea mandibulei si forta mm. masticatori care se insera pe baza craniului. Aceste presiuni masticatorii , in final iradiaza in bolta craniului , in linia continua a fosei temporale unde patrund curentii de presiune masticatoare: ant prin stalpul zigomatic si post prin arcul zigomatic si baza mastoidei. Arhitectura craniului a fost comparata cu un turn Eiffel rasturnat: vf la barbie si baza indreptata catre neurocraniu. Turnul e realizat de un sist de platforme/lame osoase orizontale si e consolidat printr-un sist de lame verticale. Cel orizontal e alc din 3 platforme: -una formata din bolta palatina (prez pe linia mediana o ingrosare= domus palatinus determinata de intalnirea proceselor laterale a apofizelor palatine) - a doua platforma orizontala alcatuita din lamele osoase care formeaza podeaua orbitelor - a treia platforma este alcatuita din tavanul orbitelor intarit anterior de arcul superciliar Sistemul vertical de consolidare este constinuit din: vomer si lama perpendiculara a osului etmoid, peretele lateral al foselor nazale si peretele lateral al craniului, zone care transmit curentii de presiune masticatorie.