PSIHIATRIE

Note de curs

1
SEMIOLOGIE

2
CUNOAŞTEREA

3
 Cunoaşterea
• Ansamblul de funcţii ale psihismului care permit
reflectarea realităţii exterioare în vederea orientării
şi adaptării eficiente în concordanţă cu trebuinţele
individului
• Funcţiile elementare prin care se realizează
cunoaşterea sunt:
• Atenţia
• Percepţia
• Memoria
• Gândirea
4
M
E
D
I SENZAŢII JUDECĂŢI
U
PERCEPŢII
L RAŢIONAMENTE
REPREZENTĂRI
Î
N
C
O
AFECTIVITATE
N
J
U COMPORTAMENTE
R
ATITUDINI
Ă
T
O
R
5
 ATENŢIA
(PROSEXIA)

6
 ATENŢIA

• Funcţie psihică elementară

• Realizează orientarea selectivă şi concentrarea

activităţii psihice asupra unor obiecte, acţiuni,
fenomene, în scopul de a le percepe, înţelege şi
asimila, sau la nevoie de a le percepe şi evita.

7
 ATENŢIA (psihologic)
STABILITATE MOBILITATE
Atenţie eficientă

↑ MOBILITATE
↓ STABILITATE
Atenţie spontană mărită (hiperprosexie spontană)

↑ STABILITATE
↓ MOBILITATE
Atenţie spontană scăzută (hipoprosexie spontană)
(± atenţie voluntară mărită) 8
 ATENŢIA (psihologic)

VOLUM
(DISTRIBUTIVITATE)

Creşterea atenţiei
Creşterea atenţiei
voluntare
spontane

9
 MĂSURAREA ATENŢIEI
Se evaluează: concentrarea, volumul,
intensitatea / concentrarea
 Proba clinică (Kraepelin) enumerarea
unei serii (cifre, noţiuni) în ordine inversă
 Proba repetării numerelor (7 cifre spuse
de examinator câte 1/sec)
 Proba psihologică (testul Bourdon)
bifarea unor litere dintr-un text
 Tahistoscopul
 Baterii de teste neurocognitive 10
 DISPROSEXII
1. Disprosexii cantitative
A) Hiperprosexii selective în:
• depresia melancoliformă (ideea de culpabilitate)
• paranoia (tema delirantă)
• fobii (tema fobică)
• tulburarea obsesivă (tema obsesională)
• cenestopatii
• hipocondrie (teme legate de starea de sănătate)
Hiperprosexie neselectivă (spontană) în manie
11
 DISPROSEXII

B) Hipoprosexii (extrem: aprosexia) apar în:

• surmenaj
• anxietate
• tulburări cognitive (de ex în: deteriorări organice,
demenţe, întărzieri mintale, intoxicaţii, delirium)
• schizofrenie (prin detaşare afectivă, retragere
autistă sau tulburare cognitivă)
• aprosexia (în come)
12
 DISPROSEXII

2. Disprosexii calitative (paraprosexii)

= disocierea dintre atenţia spontană şi atenţia
voluntară
Apar în:
• manie (hiperprosexie spontană neselectivă cu
hipoprosexie voluntară)
• fobii
• la normali în condiţii de concentrare deosebită
13
PERCEPŢIA

14
 PERCEPŢIA
Senzaţie, percepţie, reprezentare

Senzaţia:
• semnal senzorial elementar unimodal,
• stimul simplu şi uniform
• obţinută printr-un singur analizator
• izvorul iniţial al tuturor informaţiilor noastre

15
 PERCEPŢIA
Senzaţie, percepţie, reprezentare
Percepţia
• proces primar care realizează imagini sintetice
• se desfăşoară numai atâta timp cât se păstrează
contactul cu stimulul
• este reflectarea directă şi unitară a ansamblului
însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor
• o multitudine de senzaţii
16
 PERCEPŢIA
Senzaţie, percepţie, reprezentare
Reprezentarea
• reflectarea ca imagine intuitivă a unui obiect
sau fenomen care în momentul respectiv nu
este perceput, dar care a acţionat în trecut
asupra analizatorilor
• poate fi evocată, actualizată prin stimuli
verbali şi nonverbali
• este rezultatul unei prelucrări şi
generalizări anterioare 17
 PSIHOPATOLOGIA PERCEPŢIEI

1. Tulburări cantitative ale percepţiei

• Hiperestezia = suprasensibilitate la stimuli
care nu erau percepuţi (subliminali)
• Hipoestezia = scăderea sesibilităţii (apare în
stări de inducţie hipnotică, isterie, oligofrenie,
schizofrenie, tulburări de conştiinţă).
2. Tulburări calitative ale percepţiei
• Iluzii
• Halucinaţii 18
ILUZIILE

19
 ILUZIILE
Iluziile fiziologice (la normali)
• percepţia sau interpretarea eronată a unor stimuli
senzoriali existenţi
• apar în condiţii de distanţă prea mare, lumină
insuficientă, stări afective speciale
• persoana poate realiza şi corecta imaginea falsă
• rezultă dintr-o proiectare a imaginarului în actul
perceptiv sau prelucrare eronată a imaginilor
percepute 20
 ILUZIILE

Iluziile patologice
• percepţii deformate ale unor stimuli reali
• pacientul nu îşi dă seama de caracterul lor
patologic
• apar în: stări psihotice pe fond organic
(delirium tremens, stări confuzionale în
febră, intoxicaţii cu droguri halucinogene)
epilepsie, schizofrenie paranoidă
21
 ILUZIILE PATOLOGICE
Clasificare:
• Iluzii patologice exteroceptive
 vizuale
 auditive
 olfactive
 gustative

• Iluzii patologice interoceptive (viscerale)

• Iluzii patologice proprioceptive
22
 ILUZIILE PATOLOGICE
1. VIZUALE
a) Metamorfopsii = impresia deformată a
obiectelor şi spaţiului perceput
– macropsii
– micropsii
– dismegalopsii (deformate)
b) Porropsii = obiectele par mai îndepărtate /
apropiate
c) Pareidolii (eidolon - fantoma) = animarea,
antropomorfizarea unor percepţii simple
23
 ILUZIILE PATOLOGICE
d) False recunoaşteri
• ex: déjà vu, connu, vécu, sau jamais vu, connu, vécu
• apar în: manie, stări confuzionale, sdr. Korsakoff, demenţe,
patologia de lob temporal
e) Iluziile de persoană
 Iluzia sosiilor (sdr. Capgras): un membru al anturajului a fost
înlocuit de o sosie în scop persecutor; persoane familiare sunt
înlocuite de impostori identici.
 Iluzia Fregoli: un persecutor unic se ascunde sub înfăţişarea altor
persoane; un acelasi impostor ce apare sub diverse chipuri.
• apar în: schizofrenie, tulburarea delirantă, leziuni de emisfer
drept

24
 ILUZIILE PATOLOGICE

2. AUDITIVE
• impresia că diferite sunete sunt mai
depărtate/apropiate puternice/estompate
• diferite zgomote sunt percepute drept cuvinte
injurioase
3. OLFACTIVE (paraosmii)
4. GUSTATIVE se întâlnesc de obicei împreună
cu cele olfactive
25
 ILUZIILE PATOLOGICE
5. INTEROCEPTIVE (VISCEROCEPTIVE)
ŞI PROPRIOCEPTIVE
• perceperea eronată a funcţionării unor organe
sau aparate
• modificarea schemei corporale
• Dismorfofobia = perceperea ca “urâte” a
trăsăturilor proprii
• apar în: debutul schizofreniei, schizofrenia
paranoidă, stări confuzionale, patologia
obsesională 26
 ILUZIILE PATOLOGICE
• Cenestopatia = tulburare a percepţiei propriei
cenestezii a individului, este o iluzie internă
– senzaţii corporale neplăcute (arsuri, dureri,
parestezii, furnicături, înţepături) ce sugerează
afecţiuni medicale
– nu respectă nici o repartiţie metamerică, fără un
substrat organic obiectivabil
– descrise cu participare afectivă importantă
– apare în: sdr hipocondriac, tulburările somatoforme,
tablouri clinice anxioase, depresive, patologia
psihiatrică a vârstei a III-a
27
HALUCINAŢIILE

28
 HALUCINAŢIILE
 Halucinaţiile = percepţii false, fără obiect de perceput
(H Ey, Falret 1864; Ball 1890)
 Halucinaţiile funcţionale (concomitente): există
doar atâta timp cât persistă excitantul real
 Halucinaţii fiziologice: hipnagogice (în fazele
premergătoare instalării somnului), hipnapompice (la
trezire); la normali şi în narcolepsie
 Halucinoze: semnificaţia lor patologică este
recunoscută de către bolnav (în halucinoza pedunculară
Lhermitte-van Bogaert, stări toxice, infecţioase, ASC)
29
 HALUCINAŢIILE propriu-zise
(psihosenzoriale, adevărate)
• sunt percepţii false
• apar în câmpul exteroceptiv sau interoceptiv
• în absenţa stimulilor corespunzători (din
exteriorul sau interiorul corpului)
• pacientul le percepe şi le crede ca fiind reale
• pot deveni punctul de plecare al unor acte
agresive sau al altor alterări de comportament cu
mare caracter de periculozitate, atât pentru
bolnav cât şi pentru cei din jurul lui.
30
HALUCINAŢIILE propriu-zise
(psihosenzoriale, adevărate)

Halucinaţiile sunt simptome psihotice

semnalând tulburări de extremă
gravitate, care necesită întotdeauna
internarea de urgenţă într-o secţie de
psihiatrie pentru precizarea imediată a
diagnosticului şi tratamentului adecvat.

31
 Caracteristicile halucinaţiilor
1. Caracter de senzorialitate (mimează percepţie)
2. Caracter de obiectualitate (se referă la un obiect
din afară);
3. Proiecţie spaţială în spaţiul perceptiv;
4. Convingerea bolnavului asupra realităţii lor;
5. Complexitate variabilă;
6. Claritate variabilă;
7. Durata continuă / intermitentă;
8. Congruente / incongruente cu starea afectivă;
9. Rezonanţă afectivă (anxiogen iniţial);
10. Comportament halucinator.
32
 Clasificarea halucinaţiilor

1. Halucinaţii exteroceptive (vizuale,

auditive, olfactive, gustative, tactile,
autoscopice, transpuse)
2. Halucinaţii interoceptive (viscerale)
3. Halucinaţii proprioceptive (kinestezice,
motorii)

33
 1.a. Halucinaţiile vizuale

• monocromatice / policromatice
• microptice (liliputane)
• macroptice (gulliveriene)
• extracampine / intracampine
• elementare (fosfene) / complexe (figurate)
• scenice (statice) / panoramice (în mişcare)

34
 1.a. Halucinaţiile vizuale
Diagnostic diferenţial cu:
• halucinaţiile hipnagogice, hipnapompice;
• surmenaj intens, scurte, cu caracter hipnagogic;
• afecţiuni oftalmologice (cataracte, sindrom Ch.
Bonnet din glaucom, nevrita optică retrobulbară,
retinite);
• afecţiuni neurologice de lob occipital (tumori,
traumatisme unde au ramolisment) - au caracter
halucinozic;
• migrena oftalmică (aspect elementar de fosfene).
35
 1.b. Halucinaţiile auditive
• elementare (foneme)
• comune (sunete bine definite obişnuite)
• verbale (complexe)
• favorabile / defavorabile / imperative
• comentative persoana II / III
Apar în: afecţiuni ORL, leziuni neurologice ale
căilor de conducere, leziuni LT, stări
confuzionale, delirium tremens, schizofrenie,
depresie psihotică, aura epileptică
36
 Alte tipuri de halucinaţii
exteroceptive
1.c. Gustative (în: crizele uncinate din epilepsie, LT,
rinencefal şi uncusul hipocampului, stări delirante
persecutorii, confuzii)
1.d. Olfactive
1.e. Tactile (haptice) (în: intoxicaţia cu cocaină,
alcool, mişcări de reptaţie, parazitoze halucinatorii)
1.f. Autoscopice (speculare, deutoscopice,
beantoscopice)
1.g. Transpuse (repercursive) audiţia colorată (vede
ceva plăcut şi aude muzică plăcută). 37
 HALUCINAŢIILE
2. Halucinaţiile interoceptive (viscerale)
• au mai mult caracter pseudohalucinator,
• absenţa sau schimbarea poziţiei unor organe
• transformarea organismului în animale
3. Halucinaţiile proprioceptive (motorii,
kinestezice)
• impresii de mişcare a unor segmente corporale
sau corpului în întregime
• au mai mult caracter pseudohalucinator 38
 PSEUDOHALUCINAŢIILE
(halucinaţiile psihice)
Se deosebesc de halucinaţiile propriu-zise:
 Nu corespund total cu imaginea reală a
obiectelor şi fenomenelor, nu au deci
caracter de obiectualitate
 Nu se proiectează în consecinţă în afară, ci
se petrec în interiorul corpului
 Pacientul le atribuie existenţa unor acţiuni
provocate din afară prin hipnoză etc.
39
 PSEUDOHALUCINAŢIILE
Pseudohalucinaţiile auditive
• voci interioare auzite asemenea unui “ecou”
• “sonorizarea gândirii”, “sonorizarea lecturii”
• “auzite cu urechile minţii”
• convingerea că şi ceilalţi aud şi îi descoperă
propriile gânduri (tranzitivism)
Pseudohalucinaţiile vizuale
• imagini ce apar “în spaţiul subiectiv”
• “văzute cu ochii minţii”
40
 PSEUDOHALUCINAŢIILE
Pseudohalucinaţiile tactile
• senzaţii penibile (iradiere, curenţi), senzaţii
în sfera genitală
Pseudohalucinaţiile interoceptive
• de stăpânire interioară (spirite pătrunse în
diferite organe, care acţionează ca o
persoană străină)
Pseudohalucinaţiile motorii
• mişcări impuse
41
 Ipoteze asupra mecanismului de
producere a halucinaţiilor (I)
Metode experimentale de studiu: stimulare
corticală, privare senzorială, psihoze
experimentale.
• Ipoteza mecanismului lezional: halucinaţiile
sunt răsunetul clinic al excitaţiei locale
lezionale, modalitatea senzorială corespunzând
zonei lezate
• Ipoteza dopaminergică: hiperactivitate DA în
tractul mezolimbic
42
 Întrebări relevante
• Vedeţi ceva special, auziţi o voce?
• Simtiti ca vă atinge cineva?
• De cînd au apărut halucinaţiile?
• Apar chiar înaintea somnului, sau numai atunci?
• Aţi avut recent un eveniment care v-a afectat?
• Ce medicamente luaţi?
• Beţi alcool regulat?
• Folosiţi droguri ilegale?
• Pacientul este agitat, confuz, febril, are senzaţie de vomă,
cefalee?

43
 Circumstante clinice de aparitie (I)

• Intoxic. ac. (alcool, alte drog.)

• Perioadele de remisiune a unei astfel de
intoxicatii
• Delirium
• Dementa
• Febra (mai ales copii, virtsnici)

44
 Circumstante clinice de aparitie (II)

• Insuficiente de organ (renala, hep., neo cer.)

• Deficite senzoriale (surdit., cecitate)
• Sch.
• Tulb. Psihotice
• PTSD

45
MEMORIA

46
 MEMORIA

• Funcţie psihică elementară

• Permite:
 înregistrarea
informaţiilor şi
 conservarea experienţelor trecutului
 evocarea
şi confruntarea lor cu datele prezentului
• Este permanent activă (informaţiile noi
modifică ansamblul elementelor stocate)
47
 MEMORIA

Structuri cerebrale implicate în memorie

• Formaţiunea reticulată activatoare: implicată în
fixare (memorare şi integrare), evocare
• Sistemul limbic (amigdală, corpi mamilari,
hipocamp, hipotalamus, aria septală, fornix,
cortex limbic format din girus cingulat şi
parahipocampic), în particular circuitul Papez
• Cortexul: menţinere, stocare şi evocare
48
 MEMORIA

Clasificare psihologică
Memorie imediată (sec, min) asigură continuitatea
Memorie medie (ore) unei acţiuni

Memorie îndepărtată asigură continuitatea

conştiinţei şi unitatea
sau de lungă durată (ani) persoanei

49
 MEMORIA EXPLICITĂ
(declarativă) (IV)
• După săpt. – luni are loc consolidarea
corticală a memoriei (de aici amnezia
retrogradă consecutivă TCC care afectează
convexitatea cerebrală) care necesită
perioade de somn REM ( în PTSD apar
tulb. somn, de REM, rememorări continue
ale evenim. psihotraumatizante )

50
 MEMORIA IMPLICITĂ (I)
• Nondeclarativă – precede M. Explicită şi rămîne
activă tot restul vieţii.
• Include multiple sisteme neurale ale memoriei
(comportamentale, emoţionale, perceptuale)
• Reactivarea acestor sisteme în procesul de
rememorare nu se însoţeşte de percepţia subiectivă
a rememorării (mergem fără să ne reamintim cum
să o facem).

51
 MEMORIA

Se desfăşoară în două etape:

conservarea
Memorarea
reproducerea

recunoaşterea
Reactualizarea
reproducerea

52
 MEMORIA

“LEGILE” MEMORIEI
Legea disoluţiei memoriei (Delay): disoluţia
ce realizează amnezia merge de la complex
la simplu
Legea regresiunii memoriei (Ribot): uitarea
se întinde atât de la prezent la trecut cât şi
de la complex la mai puţin complex
Se reţin mai bine evenimentele intens trăite
emoţional decât cele indiferente
53
 Factori care modulează
activitatea mnezică
1. nivelul de activare a vigilenţei, a atenţiei
2. motivaţia
3. starea afectivă
4. repetarea învăţării, un factor de consolidare
5. forma şi natura informaţiei (organizare logică,
date verbale, vizuale, cifrate), memorizare
diferită în funcţie de individ
6. vârsta - max. la 20 de ani, apoi scade lent
7. agenţi farmacologici (amfetamine) stimulează
memoria crescând vigilenţa
54
 Evocarea şi uitarea
• Evocarea - proces activ prin care gândul
aduce în conştiinţa actuală informaţia de
care are nevoie, instantaneu / din aproape în
aproape
• Uitarea (proces activ) – o uitare fiziologică,
pasivă, în absenţa reactivării, utilizării sau a
valorii afective. Există şi o uitare activă,
asemănătoare cu evocarea.
55
PATOLOGIA MEMORIEI
(DISMNEZIILE)

 CANTITATIVE

 CALITATIVE

56
 DISMNEZIILE CANTITATIVE
1. HIPERMNEZII = evocări exaltate, involuntare,
mai alerte, însoţite de accelerarea proceselor gândirii
Apar: la normali, în paranoia, tulburarea paranoidă de
personalitate, la oligofreni “geniali”, în stări febrile,
intoxicaţii cu eter, cloroform, barbiturice, amital,
vasculari
• Mentismul (derulare incoercibilă, caleidoscopică de
amintiri, idei) – în stări de surescitare
• Viziunea retrospectivă (retrăirea unor perioade din
viaţă în câteva momente) – în situaţii de pericol vital
iminent, epilepsia temporală
57
 DISMNEZIILE CANTITATIVE

2. HIPOMNEZII
Apar la normali în stări de epuizare psihică, la
cei cu întârziere mintală uşoară, la involuţie,
stări nevrotice, sindromul de oboseală
cronică.

58
 DISMNEZIILE CANTITATIVE

3. AMNEZII
• Amnezia de fixare (anterogradă) = incapacitatea
de a integra informaţii noi.
• Amnezia de evocare (retrogradă) = incapacitatea
de a rememora o informaţie care a fost fixată
normal. Este imposibilitatea de a evoca amintiri
anterioare debutului bolii.
• Amnezia antero-retrogradă (amnezie mixtă)
59
 DISMNEZIILE CANTITATIVE

• Amnezia lacunară: o perioadă net delimitată

de timp (ore, zile)
• Amnezii funcţionale şi selective
– Amneziile selective (elective, tematice, afectogene)
în stări nevrotice, amnezii ale copilăriei, lacunare la
isterici,disocieri mnezice la isterici, posttraumatice,
doliu, patologia de catastrofă, fluctuaţii emoţionale
– Amneziile schizofrenilor – distorsiuni haotice ale
memoriei, modificări ale amintirilor
60
 DISMNEZIILE CALITATIVE
(paramnezii)
1. Tulburările sintezei mnezice imediate
• Falsa recunoaştere (“deja” sau “jamais” vu,
vecu, pense, entendu): în stări de surmenaj,
obnubilare, manie, schizofrenie
• Criptomnezia (“plagiat involuntar”): în
schizofrenie, demenţe, paranoia
• Paramnezia de reduplicare (re-identificarea
perpetuă a obiectelor, persoanelor cu altele
cunoscute): în demenţe
61
 DISMNEZIILE CALITATIVE
(paramnezii)
2. Tulburările rememorării trecutului
• Confabulaţii (halucinaţii de memorie)
• Pseudoreminiscenţele – nerecunoaşterea
timpului sau spaţiului (în Korsakoff)
• Ecmnezia – confundarea trecutului cu
prezentul (în demenţe)
• Anecforia – “ridicarea” vălului amnezic (la
normali în stare de oboseală, demenţe)
62
GÂNDIREA

63
 GÂNDIREA
 Activitate psihică conştientă
 Se exprimă prin limbaj şi se elaborează
sprijinindu-se pe cuvinte

Elem. furnizate de
cunoaştere gândire Idei
memorie Raţionamente
percepţie Judecăţi
imaginaţie
64
 GÂNDIREA

Funcţie centrală a vieţii psihice prin care se

deosebeşte esenţialul de fenomenal pe baza
experienţei şi a prelucrării informaţiilor.
Gândirea raţională “normală” se dirijează
spre concluzii sau judecăţi care corespund
consensului majorităţii indivizilor la
noţiunea de “realitate”.

65
 OPERAŢIILE GÂNDIRII

 ANALIZA
 SINTEZA
 COMPARATIA
 ABSTRACTIA
 CONCRETIZAREA
 GENERALIZAREA

66
 OPERAŢIILE GÂNDIRII

ANALIZA SINTEZA
diferenţierea însuşirilor asamblarea mentală a
obiectelor/fenomenelor însuşirilor esenţiale şi
prin desfacerea mentală particulare ale
în părţile lor componente obiectelor/fenomenelor
într-un tot unitar

COMPARAŢIA
evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor
dintre obiectele şi fenomenele analizate 67
 OPERAŢIILE GÂNDIRII

ABSTRACŢIA CONCRETIZAREA
desprinderea unei laturi parcurge calea inversă de
sau însuşiri concomitent la abstract la concret,
ignorându-le pe celelalte obiecte sau fenomene în
Se înrudeşte cu ANALIZA toată varietatea trăsăturilor
sale caracteristice

GENERALIZAREA
repartizarea unui obiect la o categorie pe baza
unor elemente comune şi esenţiale
68
 GÂNDIREA
Cuvânt rol de achiziţie, depozitare şi vehiculare a
informaţiei
Noţiune cristalizează însuşirile comune şi esenţiale
ale obiectelor, fenomenelor; poate fi
asociaţii
exprimată prin variate cuvinte
Judecată stabileşte raporturi între noţiuni

Raţionament operează cu mai multe judecăţi

Înţelegere proces activ de construcţie mentală a

unui fapt/situaţii 69
 PSIHOPATOLOGIA GÂNDIRII

 Tulburări de ritm şi coerenţă (cantitative)

 Tulburări de conţinut (calitative)

 Tulburări ale comunicării verbale

(expresiei verbale şi grafice a gândirii)

70
TULBURĂRI DE RITM ŞI
COERENŢĂ A GÂNDIRII

Tahipsihia
Bradipsihia
Anideaţia

71
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
1. Tahipsihia = accelerarea ritmului ideativ
• Apare în: sindromul maniacal, schizofrenie,
agitaţie/excitaţie psihomotorie, PGP, intoxicaţii,
surmenaj, epuizare, stări nevrotice, ebrietate.
 Mentismul = desfăşurarea rapidă, incoercibilă,
automată, tumultuoasă a reprezentărilor şi ideilor
faţă de care bolnavii au critică încercând să o
stăpânească
• Apare în: oboseală, tensiune nervoasă,
intoxicaţii uşoare, automatism mental
72
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
 Incoerenţa gândirii = forma extremă a pierderii
legăturii logice dintre idei
• Apare în: schizofrenie, demenţe avansate,
tulburări de conştiinţă.
• salata de cuvinte = amestec lipsit total de conţinut
logic şi inteligibilitate;
• jargonofazia = pare a vorbi o limbă proprie
• verbigeraţia = ataxie a limbajului - repetarea
stereotipă a aceloraşi propoziţii,
cuvinte, lipsite de înţeles 73
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
2. Bradipsihia
• Apare în: epuizare fizică şi psihică, b. Parkinson,
encefalite, intoxicaţia cu CO, schizofrenie,
depresie, melancolie, oligofrenie
 Lentoare ideativă (bradilalia)
• Vâscozitatea psihică = scăderea fluenţei verbale
• Fading mintal = scăderi / creşteri în intensitate
 Baraj ideativ = oprire intempestivă a fluxului
ideativ
74
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII

 Manierismul = sublinierea exagerată a unor

amănunte nesemnificative pe o gândire ridicol
solemnă
 Sărăcirea ideativă = scăderea productivităţii
ideilor, acestea devin tot mai concentrice sau
monotematice

75
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII

3. Anideaţia = dispariţia fluxului ideativ

• Apare în come, demenţe, idioţie, epilepsie
(automatismul anideic)

76
TULBURĂRI DE CONŢINUT
ALE GÂNDIRII

Ideea obsedantă / obsesivă

Ideea prevalentă
Ideea delirantă

77
IDEEA OBSEDANTĂ /
OBSESIVĂ

78
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ

 Este o idee patologică, dominantă, care se

impune conştiinţei deşi este în dezacord cu ea
 Este străină personalităţii bolnavului
 Bolnavul îi recunoaşte caracterul parazitar,
patologic (are critică), luptă pentru înlăturarea
ei dar nu reuşeşte
 Se însoţeşte de grad mare de anxietate

79
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ

Bolnavul e conştient de caracterul patologic al

obsesiei  ideea delirantă
Bolnavul ştie că obsesia emană din propria
viaţă psihică  automatismul mental

80
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ

Temele obsesive cele mai frecvente:

• contaminarea cu substanţe murdare
• sexuale
• religioase
• de a-i nedreptăţi/leza pe alţii

Apare în: tulburarea obsesiv-compulsivă,

depresii, schizofrenia la debut (uneori)

81
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ

Clinic obsesia îmbracă mai multe forme:

• Idei (obsesii ideative, idei obsesive)
• Îndoieli obsesive
• Amintiri, reprezentări obsesive
• Fobii (obsesii fobice)
• Tendinţe impulsive (obsesii impulsive)
• Compulsii (sunt strâns legate de idei obsesive)
• Acţiuni obsesive (ritualuri, ceremonialuri)
82
IDEEA PREVALENTĂ

83
 IDEEA PREVALENTĂ
 Este o idee dominantă hipertrofiată, rigidă,
cu caracter patologic
 Concordantă cu sistemul ideativ al persoanei
(care nu-i poate sesiza caracterul patologic)
 Energizează, fanatizează persoana
 Tendinţă la înglobare a evenimentelor şi
persoanelor din jur
 Are potenţialitate delirantă
84
 IDEEA PREVALENTĂ

Se întâlneşte în:
• stări reactive de intensitate psihotică
• stări postonirice
• epilepsie
• alcoolism
• toate stările predelirante

85
IDEILE DELIRANTE

86
 IDEILE DELIRANTE

 Apar pe un fond de claritate a conştiinţei

 Se exprimă limpede
 Mecanismele delirului sunt unice sau
multiple (în legătură cu fenomene
perceptuale sau ideative)
Pot fi deschise sau încapsulate

87
 CARACTERISTICILE
IDEILOR DELIRANTE
JASPERS (1913):
1. Convingerea delirantă (certitudinea)
2. Incorigibilitatea (neinfluenţabilitatea)
3. Lipsa motivaţiei convingerilor delirante
şi a atitudinii critice faţă de ele
(imposibilitatea conţinutului)
4. Comportamentul delirant.

88
 CARACTERISTICILE
IDEILOR DELIRANTE
1. pun stăpânire pe conştiinţa insului
2. se menţin în ciuda contradicţiilor evidente
cu realitatea
3. nu corespund realităţii cu care se află în
certă contradicţie şi pe care o reflectă în
mod deformat
4. schimbă comportamentul
89
 CLASIFICAREA
IDEILOR DELIRANTE
 Idei delirante de persecuţie
 Idei delirante de relaţie
 Idei delirante expansive: de mărire, bogăţie
(grandoare), invenţie, reformă, filiaţie,
erotomanice, mistice
 Idei delirante depresive: autoacuzare şi
vinovăţie, hipocondriace, prejudiciu, negaţie
sdr. Cotard (idei delirante de enormitate +
imortalitate + negaţie)
90
 CLASIFICAREA
IDEILOR DELIRANTE
 Idei delirante mixte (evoluează pe fondul unei
tonalităţi afective ambigue)
• idei de interpretare exogene sau endogene
(inferenţe, prin intuiţie imediată, de la o
percepţie exactă la o concepţie delirantă), se
dezvoltă în reţea
Clerambault – idei delirante pasionale (gelozie,
erotomanie)
• idei de influenţă
• idei metafizice
91
 IDEILE DELIRANTE

Autismul = interiorizarea patologică a

gândirii delirante cu pierderea contactului
cu realitatea.
- este de obicei sărăcit în conţinutul său
delirant, apărând mai târziu în evoluţia
psihozei
Alogia = pierderea legăturilor logice ale
gândirii (schizofrenie)
92
 TULBURĂRILE
COMUNICĂRII VERBALE
(ale expresiei verbale şi grafice a gândirii)

93
 TULBURĂRILE
COMUNICĂRII VERBALE

Sunt consecutive tulburării de gândire

• DISLOGII
• DISFAZII
• DISLALII

94
 DISLOGIILE

Sunt tulburări mentale ale limbajului,

consecutive modificărilor de formă şi
conţinut ale gândirii, evoluând fără
modificări ale funcţiei limbajului şi
aparatului logomotor.
1. Tulburări de formă ale activităţii
verbale (dislogii de formă)
2. Tulburări de conţinut ale limbajului
(dislogii de conţinut)
95
 DISLOGII DE FORMĂ

 Tulburări de intensitate, înălţime, timbru

• exprimă tonalitatea afectivă
• ezitant – exprimă anxietate, dezorientare
• Aprozodie = dispariţia intonaţiei armonioase,
normale a discursului

96
 DISLOGII DE FORMĂ
 Hiperactivitatea verbală
• Bavardaj = creşterea cantitativă a limbajului, care
devine redundant (în deteriorări involutive, isterie,
stări anxioase)
• Tahifemie = creşterea ritmului şi debitului prin
accelerare ideativă
• Logoree = creşterea ritmului şi fluenţei verbale
până la pierderea sensului discursului bolnavului,
care devine incoerent (în manie, schizofrenie
paranoidă, alte psihoze, intoxicaţie acută cu etanol
sau droguri) 97
 DISLOGII DE FORMĂ

 Hipoactivitatea verbală
• Bradifemie (sau vorbirea laconică sau sărăcirea
vorbirii) răspunsuri scurte, neelaborate, care
limitează comunicarea (în depresie, schizofrenie,
tulburări organice)
• Negativism verbal (în schizofrenia catatonică)
• Barajul vorbirii şi al gândirii întreruperea bruscă
a fluxului verbal cu reluarea apoi a discursului, dar
fără legătură ideativă cu conţinutul anterior (în
schizofrenie)
98
 DISLOGII DE FORMĂ
• Afonia = “pierderea vocii” parţială/totală prin
cauze organice sau psihice (ca de ex. în
tulburarea conversivă)
• Musitaţia = vorbire în şoaptă, ininteligibilă, în
special la schizofreni
• Mutacismul = mutism deliberat, voluntar (la
simulanţi, ca reacţie de opoziţie)
• Mutismul = dispariţia limbajului
- akinetic - absolut (afemia, anartria)
- selectiv - discontinuu
99
 DISLOGII DE FORMĂ
• Tangenţialitatea = vorbire digresivă, reduce
comunicarea sau o face irelevantă pentru că ocultează
ideea principală (schizofrenie, simulare, tulburări
factice)
• Vorbirea supraelaborată, digresivă, circumstanţială
(manieristă) = vorbeşte mult, comunică puţin datorită
supraelaborării discursului (schizofrenie, intoxicaţii
uşoare, stări confuzionale)
• Solilocvia (criptolalia) = vorbeşte singur fără intenţia
comunicării (schizofrenie)
100
 DISLOGII DE FORMĂ

• Ecolalia = repetarea cuvintelor interlocutorului

(schizofrenia catatonică, demenţe)
• Perseverarea = “autointoxicare” cu cuvinte (demenţe)
– Palilalia = repetarea unui cuvânt
– Logoclonia = repetarea ultimei silabe
• Psitacismul = culmea incoerenţei, sonorizarea
mecanică a unor foneme lipsite de orice conţinut
semantic (idioţie, demenţe avansate)

101
 DISLOGII DE CONŢINUT
(ale funcţiei semantice)

• alterarea sensului cuvintelor

• cuvintele apar ca trunchiate, modificate,
fuzionate, rezultate prin inversarea
fonemelor
• bolnavul conferă cuvintelor sale o
accepţiunea particulară, proprie, inedită,
diferită de cea comună
102
 DISLOGII DE CONŢINUT
 La nivelul cuvintelor
• Paralogisme = atribuirea unui sens particular
unui cuvânt oarecare (schizofrenie)
• Neologisme active, pasive = cuvinte inventate
cu scpul de a transmite o informaţie sau apărute
întâmplător, prin asonanţă, fuzionare,
contaminare
• Glosolalie = neologisme abundente, accentul
unei limbi străine, limbajul luând aspect
automat, bizar, incomprehensibil
• Jargonofazie = ca şi când ar fi o limbă nouă
103
 DISLOGII DE CONŢINUT
 La nivelul frazei
• Dispersia semantică
• paragramatism (fraze cu expresii bizare)
• embolofazie (cuvinte străine de sensul general
al frazei, ce apar inserate în mod repetat)
• schizofazie (cuvinte asociate întâmplător)
• agramatism (fără cuvinte de legătură)
• Disoluţia semantică (limbaj fără funcţie de
comunicare, o simplă activitate logomotorie, cu
aparenţă automatică sau ludică)
104
 DISFAZII

Tulburări ale comunicării prin neînţelegerea

cuvântului vorbit/scris.
Apar în leziuni cerebrale circumscrise
unilaterale.
Afazia = ansamblul tulburărilor de
comunicare prin intermediul vorbirii,
scrisului, semnelor ca urmare a afectării
unor funcţii ale creierului.
105
 DISFAZII
• Perseverarea (intoxicaţia prin cuvânt)
• Parafazia (înlocuirea cuvântului potrivit cu altul
nepotrivit)
• Afazia receptivă (senzorială) Wernicke =
incapacitatea de a înţelege vorbirea celorlalţi
(sensul cuvintelor). Vorbirea spontană este fluentă
dar fără sens.
• Afazia expresivă (motorie) Broca = înţelegerea
este păstrată dar abilitatea de a vorbi este grav
afectată. 106
 DISFAZII

• Amnezia verbală = uitarea substantivelor

• Anomia = pacientul nu poate denumi obiectele
deşi păstrază posibilitatea de a le recunoaşte şi
utiliza
• Alexia = neînţelegerea limbajului scris
• Aprozodia = tulburarea intonaţiei (receptivă /
executivă)

107
 DISLALII

Tulburări de articulare (pronunţare) datorate

modificărilor aparatului logomotor
• Rotacismul
• Sigmatismul
• Balbismul
• Logofobia

108
 TULBURĂRILE
EXPRESIEI GRAFICE
• Graforee, grafomanie (demenţe, schizofrenie,
manie, paranoia)
Tulburări morfologice ale scrisului:
• Grifonaj
• Scris în ghirlandă, suprapus, în oglindă
• Neografisme
• Paragrafisme
• Ermetismul grafic (semne neinteligibile)
109
AFECTIVITATEA

110
 AFECTIVITATEA

Proces psihic care reflectă raportul între trebuinţe

(conţinutul afectivităţii) şi obiectele, fiinţele sau
fenomenele lumii.

Se exprimă prin:
 Stări afective elementare/starea de afect
(debut brusc, participare neurovegetativă, însoţită
în condiţii patologice de îngustarea câmpului
conştiinţei)
 Emoţii (spontane, de scurtă sau lungă durată)
111
 AFECTIVITATEA
 Dispoziţii (stări afective de fond, de mică
intensitate, reflectând starea de moment, rezultanta
tuturor impulsurilor extero-interoceptive,
proprioceptive, conştientizate doar parţial)
 Sentimente (durată mai lungă, mai intense,
implicând şi o participare a proceselor de
motivaţie)
 Pasiuni (modificări intense de lungă durată ale
dispoziţiei, cu participare afectivă şi cognitivă
stabilă, au valoarea unei dominante voliţionale)
112
TULBURĂRI CANTITATIVE
ALE AFECTIVITĂŢII

HIPERTIMII
HIPOTIMII
LABILITATE AFECTIVĂ

113
 HIPERTIMII
 Negative
1. depresia = diminuarea patologică a pragului
dispoziţional
2. anestezia psihică dureroasă = suferă pentru că
nu poate suferi
3. anxietatea = teama fără obiect (anxietate
generalizată, atacul de panică, fobia)
Apar în: sindroame nevrotice din boli somatice,
tulburare bipolară, depresivă, anxioasă
schizofrenie, sevraj, boli endocrine, psihopatii
114
 HIPERTIMII
 Pozitive
1. dispoziţia expansivă = stare de dezinhibiţie şi
siguranţă de sine, stimă de sine crescută,
sentiment de bună dispoziţie
2. euforia = stare subiectivă de veselie excesivă
şi nemotivată, în care individul devine
indiferent faţă de evenimentele din jur, care
nu îi mai pot modifica buna dispoziţie
3. hipomania (elaţia) = creşterea patologică a
pragului stării subiective de bine
Apar în: hipomanie, manie, ASC, HTA, PG,
intoxicaţii uşoare, demenţe 115
 ANXIETATEA
• teama fără obiect, iraţională, difuză, nelinişte
psihică şi motorie, răsunet vegetativ, iminenţă de
pericol, pot apare pe acest fond obsesii şi fobii
• teama anticipată, fără un obiect sau o situaţie
concrete, resimţită subiectiv ca o aprehensiune,
tensiune sau stare de disconfort legate de o
ameninţare necunoscută care ar putea proveni din
interiorul / exteriorul corpului
• anxietate liber flotantă (generalizată), atacul de
panică, anxietatea focalizată (fobică), angoasa

116
 FOBIA
Teamă patologică, obsesivă, de intensitate
disproporţionată cu obiectul precizat (obiect,
fenomen, fiinţă).
Apare ca o reacţie exacerbată faţă de stimuli
inofensivi, care nu suferă procesul normal de
estompare şi obişnuire, ci dimpotrivă devine din
ce în ce mai pregnantă prin întărirea prin contactul
cu obiectul / situaţia fobică
• pantofobii (fobii difuze)
• monofobii (sistematizate)
117
 FOBII

acrofobie aihmofobie
androfobie astrafobie
claustrofobie cromatofobie/ereutofobie
fotofobie heliofobie
hidrofobie zoofobie
dismorfofobie taferofobie
gamafobie nozofobie/sifilofobie

118
 HIPOTIMII
• Detaşarea = distanţarea în relaţiile interpersonale
datorită absenţei implicării emoţionale (în:
schizofrenie, tulburarea antisocială de personalitate,
demenţă, stări de obtuzie, obnubilare)
• Anhedonia = absenţa păcerii în existenţa cotidiană
• Alexitimia = dificultatea de a descrie sau
conştientiza propriile emoţii şi sentimente
• Indiferentism afectiv = scădere foarte accentuată a
tonusului afectiv şi capacităţii de rezonanţă
• Atimia (apatia) = lipsa totală a intersului faţă de
sine şi ambianţă 119
 LABILITATEA AFECTIVĂ
• Labilitatea afectivă = variaţii afective între polul
pozitiv şi cel negativ (în manie, tulburări de
personalitate)
• Poikilotimia = modulare afectivă univocă conform
stării afective a celor din jur (în PGP, demenţe,
oligofrenii)
• Incontinenţa afectivă = trecere incoercibilă de la
o stare emoţională la alta opusă (demenţe)
• Disforia = stare de disconfort deosebit combinată
cu tristeţe, anxietate, iritabiliate, nelinişte (în sevraj
la alcool, tulburări de personalitate)
120
TULBURĂRI CALITATIVE ALE
AFECTIVITĂŢII

PARATIMII
INVERSIUNEA AFECTIVĂ
AMBIVALENŢA AFECTIVĂ

121
 TULBURĂRI CALITATIVE
ALE AFECTIVITĂŢII
• Paratimia = afectivitate paradoxală, reacţii
afective inadecvate faţă de situaţii sau evenimente
(în stări reactive, schizofrenie)
• Inversiunea afectivă = sentimente negative,
aberante faţă de persoane iubite sau pe care firesc
ar trebui să le iubească
• Ambivalenţa afectivă = coexistenţa unor stări
afective opuse calitativ faţă de aceeaşi persoană
sau situaţie
122
 PSIHOPATOLOGIA
MANIFESTĂRILOR INSTINCTIVE

INSTINCTUL ALIMENTAR
INSTINCTUL DE APĂRARE
INSTINCTUL SEXUAL

123
 INSTINCTUL ALIMENTAR
 Crescut
• Fagomania = mănâncă fără o impulsiune sau
nevoie de hrană (în nevroze, diabet insipid,
tumori cerbrale)
• Bulimia = exagerarea nevoii de hrană (diabet,
tumori diencefalice, hipertiroidia, convalescenţă
după boli consumptive)
• Polifagia = ingerare crescută fără discernământ,
chiar de produse necomestibile (demenţe,
oligofrenii, schizofrenie, psihopatii severe cu
pervertirea instinctului alimentar)
124
 INSTINCTUL ALIMENTAR
 Scăzut
• Anorexia scăderea sau absenţa poftei de mâncare
(în depresii)
• Anorexia nervoasă (în stări nevrotice, psihopatii,
la adolescente)
• Sitiofobia refuzul de alimente e motivat
psihopatologic prin conţinutul halucinaţiilor
(auditive, gustative, olfactive) sau ideilor delirante
de otrăvire, autoacuzare, inutilitate, negaţie
(depresii, schizofrenie)
125
 INSTINCTUL DE APĂRARE

 exagerarea nevoii de autoconservare

(ca în stări hipocondriace în care apare
tanatofobie, nozofobie)

 scăderea, abolirea instinctului de

apărare (indiferent de pericole, tendinţa la
automutilare, idei şi tentative de
sinucidere – oligofrenii, schizofrenie,
demenţe)
126
 INSTINCTUL SEXUAL
ŞI DE REPRODUCERE
 exagerarea (nimfomania, satiriazis)
 scădere, abolire
– scădere fără modificarea libidoului – impotenţa
sexuală psihică – anafrodisie, tulburări de
dinamică sexuală
– scădere cu scăderea şi a libidoului
 perversiuni sexuale (tulburări ale modului
de satisfacere a trebuinţelor sexuale)
127
VOINŢA

128
 VOINŢA
Funcţie a psihicului orientată spre atragerea
unor scopuri propuse conştient, pentru a
căror realizare sunt necesare:
- deliberarea,
- planificarea şi
- organizarea forţelor şi acţiunilor
Trecerea conştientă de la o idee la o activitate
socială determinată prin învingerea unor
obstacole şi prin mobilizarea resurselor
psihologice şi morale ale individului.
129
 VOINŢA

• Voinţa necesită 2 condiţii (Piaget):

 conflict între două tendinţe (o singură
tendinţă nu generează un act voluntar)
 o tendinţă cedează în faţa celeilalte
datorită inegalităţii lor
• Este un reglaj al reglajelor, opunându-se
actelor impulsive prin caracterul ei deliberat
şi subordonarea ei controlului raţional.
130
 VOINŢA

A) Voinţă pozitivă, activă (de mobilizare, de

acţiune, de depăşire a obstacolelor)

B) Voinţă negativă, defensivă (de reţinere a

impulsivităţii)

131
TULBURĂRILE VOINŢEI
(DISBULII)

CANTITATIVE
CALITATIVE

132
 TULBURĂRILE
CANTITATIVE ALE VOINŢEI
(Predominant ale voinţei pozitive, active)
• Hiperbulia = creşterea forţei voliţionale (în
toxicomanie este o hiperbulie „defensivă” dar şi
o hiperbulie activă, dar cu scopuri negative, şi în
paranoia este o hiperbulie ,,activã”, pozitivã)
• Hipobulia = indecizie, ezitare, ineficienţă sau
ineficacitatea capacităţii de a acţiona (în stări
nevrotice, manie, toxicomanii, psihopatii,
oligofrenie) 133
 TULBURĂRILE
CANTITATIVE ALE VOINŢEI

• Negativismul, opoziţionismul = scăderea

voinţei active (în schizofrenie)
• Abulia = scăderea voinţei active, pozitive, lipsa
de iniţiativă, incapacitatea de a acţiona (în
catatonie, depresii profunde)
• Sugestibilitatea = scăderea voinţei active şi a
voinţei defensive, lipsa atitudinii personale, a
consecvenţei în anumite scopuri
134
 TULBURĂRILE
CALITATIVE ALE VOINŢEI
(Predominant ale voinţei pasive, defensive)
• Parabulia (scădere a voinţei defensive) =
implicare voliţională însoţită sau determinată de
anumite pulsiuni sau acte paralele, parazite
• Impulsivitatea = dezechilibrul dintre tendinţa
impulsivă şi controlul voluntar
• Raptusul = scăderea voinţei defensive, deci o
creştere extremă a impulsivităţii (în epilepsii, stări
confuzionale, melancolie, catatonie, psihopatii,
intoxicaţii cu amfetamine, delirium tremens) 135
 TULBURĂRILE
ACTIVITĂŢII MOTORII

136
 ŢINUTA
• Dezordinea vestimentară
non-conformism subcultural oligofrenie
stare confuzională demenţe
schizofrenie manie depresie
• Rafinament vestimentar exagerat
histrionism bizareria din schizofrenie
pedanterie caracteriala megalomanie
• Bizarerii / excentricităţi vestimentare
• Travestitism utilizarea hainelor sexului opus
• Cisvestitism utilizarea veşmintelor propriului
sex dar nepotrivit cu vârsta. 137
 MIMICA
• Mimica = expresie verbală şi nonverbală
• Privirea redă în mod spontan conţinutul
afectiv al vieţii psihice.
 Modificări cantitative
• Hipermimii - localizate
- generalizate
• Hipomimii
• Ecomimii
• Neomimii
138
 MIMICA

 Modificări calitative (paramimiile)

• mimica de împrumut
• ecomimia
• hemimimia
• neomimia
• jargonomimia

139
 DIMINUAREA
ACTIVITATĂŢII MOTORII
 Hipokinezia = inhibiţie psihomotorie: lentoarea
mişcării scăderea cursului ideativ, hipomimie,
bradilalie
Akinezia
Baraj motor
Fading motor
Stupor
Catalepsie = imobilitate completă, flexibilitate
ceroasă
Negativism motor = rezistenţa activă/pasivă 140
 EXAGERAREA
ACTIVITĂŢII MOTORII

Hiperexpresivitatea mimico-gestuală
(relatează exagerat, teatral simptomele)
Neliniştea psihomotorie
Excitaţia psihomotorie
Agitaţia psihomotorie

141
TULBURĂRI MOTORII SPECIFICE
 Impulsurile = pulsiuni extrem de bruşte şi
irezistibile, deseori violente; lipseşte lupta anxiogenă
împotriva lor (ca în compulsiune), consumarea
actului impulsiv are loc înainte de a se realiza critica
lui.
 Raptusul = manifestare impulsivă paroxistică
Apare în: stări confuzionale, epilepsii, melancolie,
catatonie, stări stuporoase, la nevrotici sau la
isterici ca urmare a unei emoţii, psihopaţi, debili
mintali, heboidofrenie, paranoiaci stenici,
intoxicaţii (amfetamine, psihedelice), alcoolism
cronic 142
TULBURĂRI MOTORII SPECIFICE
 Stereotipii = mişcări repetitive, adesea
bizare, fără scop, întotdeauna aceleaşi, identice
cu ele însele
 Bizareria = gesturi şi mişcări ilogice,
ininteligibile, care frapează prin ciudăţenia lor
 Manierisme = gesturi / mişcări simple
artificiale, caricaturale, flagrant nepotrivite
persoanei respective şi situaţiei în care se află
 Ticurile = mişcări intempestive, repetitive,
rapide, fără control voluntar
143
SINDROMOLOGIE

144
SINDROMUL DEMENŢIAL

145
 SINDROMUL DEMENŢIAL
 Sunt afectate toate funcţiile psihice de cunoaştere:
orientarea auto- şi allo-psihică,
 atenţia,
 memoria de fixare şi de evocare,
 învăţarea,
 gândirea şi
 inteligenta
 Pierderea abilităţilor de rezolvare a problemelor
curente ale vieţii de zi cu zi, uită convenţiile sociale
uzuale.
146
 SINDROMUL DEMENŢIAL

 Diagnosticul demenţei se bazează în mare măsură

pe examinarea clinică a pacientului şi pe
informaţiile obţinute de la familie.

 În general, modificări ale personalităţii survenite

după vârsta de 40 de ani trebuie să ridice problema
debutului unui sindrom demenţial.

147
 SINDROMUL DEMENŢIAL

Funcţiile psihice elementare afectate major de

demenţă sunt:
 memoria,
 orientarea,
 limbajul,
 personalitatea,
 percepţia
 gândirea.

148
 SINDROMUL DEMENŢIAL
În stadiile iniţiale:
 oboseală
 dificultăţi în susţinerea unor activităţi
 probleme în rezolvarea sarcinilor ce implică
activitate intelectuală mai complexă sau
modificarea strategiilor curente de rezolvare a
problemelor.
În stadiile tardive pacientul necesită supraveghere
permanentă.

149
 SINDROMUL DEMENŢIAL
Afectarea memoriei (amnezia)
 precoce
 mai ales in demenţele de tip cortical
 iniţial pentru evenimente recente
 se agreaveaza cu evoluţia bolii
Apraxia = imposibilitatea de a efectua activităţi
motorii, cu ciuda funcţiei motorii intacte
Agnozia = pierderea capacităţii de a recunoaşte
obiecte
150
 SINDROMUL DEMENŢIAL

Afectarea orientării
 afectată mai ales în formele corticale de demenţă
 se manifestă în special prin dezorientare de tip spaţial
Afectarea limbajului
 afazia (criteriu de diagnostic)
 forme mai subtile (limbajul circumstanţial, stereotip,
vag sau anomia)

151
 SINDROMUL DEMENŢIAL

Afectarea personalităţii
 modificările de personalitate sunt uneori primele
simptome semnalate de familie.
 accentuarea unor trăsături premorbide de
personalitate
 modificări în sensul introversiei şi apatiei.
 în demenţa fronto-temporală modificările de
personalitate sunt foarte proeminente.

152
 SINDROMUL DEMENŢIAL
Tulburări de percepţie
 la 20- 30% din pacienţii
 halucinaţii auditive, olfactive sau vizuale.
 modificările perceptuale însoţesc frecvent
tulburările de gândire (deliruri paranoide)
Reacţia catastrofică
Izbucniri anxioase, coleroase disproporţionate la
contrarieri minore datorită realizării ca nu poate
rezolva probelme noi sau să modifice stratgiile
aplicate anterior pentru rezolvarea problemelor. 153
 SINDROMUL DEMENŢIAL
Sindromul apusului de soare: somnolenţă,
ataxie, stare confuzională care apar la diminuarea
stimulilor exteriori (de ex. lumina)
Simptome depresive, anxioase (40% - 50%)
Crize convulsive (10%-20%)
Reflexe primitive
Simptome neurologice de focar (în demenţa
vasculară)

154
SINDROMUL PSIHOPATIC

155
TULBURARILE AFECTIVE

156
 TULBURAREA DEPRESIVA
MAJORA (depresia monopolara,
depresia unipolara)
 DISTIMIA
 TULBURAREA BIPOLARA (psihoza
maniaco-depresiva)
 TULBURAREA CICLOTIMICA

157
 TULBURAREA DEPRESIVA
MAJORA – criterii diagnostice
 ≥ 5 din urmatoarele simptome au fost prezente in
cursul unei perioade de 2 saptamani
1. Dispozitie depresiva (trist, “gol”)
2. Pierderea interesului sau placerii (anhedonie)
*prezenta obligatorie a 1 sau 2
3. ↓/↑ Greutate (ex. o modificare cu mai mult de 5%
a greutatii corporale intr-o luna)
4. Insomie / hipersomnie
158
 TDM –criterii diagnostice
5. Agitatie / inhibitie motorie
6. Oboseala / pierdere energie
7. Sentimente de devalorizare sau vinovatie excesiva
sau inadecvata (ce pot fi delirante)
8. ↓ Capacitatii de gandire sau concentrare; indecizie
9. Idei recurente de moarte, ideatie suicidara
recurenta / TS / plan specific de sinucidere

159
 TDM –criterii diagnostice
 Excludere episod mixt
 Alterarea semnificativa a functionarii
sociale, ocupationale sau altor activitati
 Excludere afectiuni medicale generale (ex.
hipotiroidie)sau efecte directe ale unor
substante (drog de abuz, medicamente)
 Excludere depresie de doliu (persistenta
simptomelor mai mult de 2 luni)
160
 TDM – Forme clinice
• TDM cu factori psihotici: halucinatii si
idei deliante depresive congruente
(inutilitate, vinovatie, de moarte) sau
incongruente (de relatie, de control al
gandirii, de persecutie) cu dispozitia
• TDM cu factori catatonici: cel putin doua
simptome catatonice (flexibilitate ceroasa,
stupor, negativism, posturi neobisnuite,
manierisme, grimase, ecolalie, ecopraxie)
161
 TDM – Forme clinice
• TDM cu factori melancolici: idei deliante
sunt de mare intensitate, pun in pericol viata
pacientului , comportament delirant suicidar
• Depresia se inrautateste dimineata, cu in
somnie cu cel putin 2 ore inaintea orei
uzuale de trezire
• Inhibitie/ agitatie psihomotorie
• Anorexie cu scadere masiva in greutate
162
 TDM – Forme clinice
• TDM cu factori atipici: in care depresia se
instaleaza clinic reactiv la stresori (chiar
pozitivi), cu ↑apetitului si greutatii,
hipersomnie, greutate in membre,
senzitivitate in relatiile interpersonale
• Depresia de post-partum: apare la 10-
15% din lauze, debutul se situeaza la 60%
dintre ele in primele 6 sapatamani ale
puerperiului ; evolutia clinica 3-14 luni
163
 TDM – Forme clinice
• Tulburarea depresiva cu patern sezonier:
apare toamna/ iarna sau intr-o anumita
perioada a anului independent de eventualii
factori stresori
• Depresia recurenta : doua episoade
repetate in 5 ani sau cel putin trei episoade
inaintea episodului curent
• Depresia majora rezistenta la tratament 3
tentative terapeutice consecutive si corect
administrate nu duc la remisiune 164
 TDM – Diagnostic diferential
• Depresia asociata unei boli somatice
• Depresia consecutiva unei dependente de
substante psihoactive
• Tulburarea distimica – simpt. Depresive
minore persista pe o perioada de 2 ani
• Dementa
• Depresia de doliu- incepe la 2-3 saptamani
dupa decesul unei persoane, durata 6-8
saptamani (>6-8 sapt. dg. de TDM)
165
TDM – Epidemiologie. Evolutie
• Prevalenta:
• 10-25% femei si 5-12% barbati (de 2-3 ori
mai mare la femei decat la barbati)
• Dupa 50 de ani rata femeilor este egala cu
cea a barbatilor
• Evolutie: de regula recurenta
• risc de recadere 50% dupa primul episod
• risc de recadere 80% dupa al treilea episod
• Media episoadelor in cursul vietii este de 4
166
 Factorii de risc Factorii care favorizeaza recaderea

ISTORIC DE EPISOD DEPRESIV NUMAR ↑ DE EPISOADE ANTERIOARE

ANTERIOR

ISTORIC FAMILIAL DE TD TRATAM. ANTIDEPRESIV INADECVAT

ISTORIC DE TS RASPUNS PARTIAL LA TRATAM.

SEXUL FEMININ INTRERUPEREA PREMATURA
TRATAMENT

VARSTA DE DEBUT INAINTE DE 40 DE AMBIANTA INCARCATA EXCESIV

ANI EMOTIONAL

PERIOADA POST-PARTUM COMORBIDITATE SOMATICA SI

PSIHICA

COMORBIDITATI SOMATICE/
MEDICAMENTE/ SUBST.
PSIHOACTIVE

ABSENTA SUPORTULUI SOCIAL

167
EVENIMENTE STRESANTE
 TDM – Etiologie
• Ipoteza monoaminica: niveluri anormale
ale metabolitilor dopaminei (↓ in depresie,
la suicidari si violenti), noradrenalinei
• Serotonina ar fi ↓ in fanta sinaptica
“ Scaderea, epuizarea cantitatii normale de
neurotransmitatori monoaminergici data de
un proces de boala necunoscuta, de un stres
sau de anumite substante care ar duce la
simptome de depresie”.
168
 Ipoteza monoaminica:
• Dovezi ale ↓ serotoninei in fanta sinaptica
- efectul ISRS
- ↓ rec. 5-HT2 dupa administrarea
antidepresivelor
- ↓ triptofanului (precursor al serotoninei)
plasmatic la depresivi
• Modificarile rec serotoninici: pana acum
exista date doar pentru rec. 5HT2A ca ar fi
disfunctional in depresie
169
 Ipoteza monoaminica:
• Noradrenalina: nivelul 3-methoxy-4-
hidroxyphenil-glycol (MHPG – metabolit al
noradrenalinei) in LCR - ↓ depresie
- ↑ manie
Dopamina: niveluri scazute sugerate de
relatia intre deficitul DA din boala
Parkinson si depresie, existenta depresiei in
ziua a 3-a post partum si anterior lactatiei

170
• Ipoteza neuroendocrina: probabil
variatiilor aminelor biogene la nivelul
hipotalamusului (↑cortizolul in depresie,
↓TSH, FSH, GH, LH, testosteronul)
• Ipoteza genetica: se bazeaza pe
frecventa crescuta de 2-3 ori a depresiei la
rudele de gradul I ale pacientilor,
concordanta de 50% de aparitie a bolii la
gemenii monozogoti fata de 20% la dizigoti

171
 TDM – Tratament
• Tratamentul farmacoterapeutic
(Antidepresive)
• Tratamentul Psihosocial
• Terapia electroconvulsivanta (electrosocul)
• Psihoterapia cognitiva, comportamentala si
interpersonala

172
 DISTIMIA
• Definitie: o forma atenuata, ambulatorie de
depresie corespunzand “caracterului
depresiv” sau “ depresiei
caracterologice”(Yerevanian, Akiskal)
• Tulburare subafectiva cu debut insidios
precoce, cu durata de cel putin 2 ani si
evolutie persistenta sau intermitenta

173
 TULBURAREA BIPOLARA

• Cunoscuta si ca Psihoza maniaco-depresiva

• Subtipuri ale tulburarii bipolare:
- Bipolar I = Ep. Depresiv Major + Ep.
Maniacal
- Bipolar II = Ep. Depresiv Major + Ep.
hipomaniacal (chiar ambulatoriu)
-Ciclotimia
174
 TULBURAREA BIPOLARA
• Ciclotimia= simptome hipomaniacale
alternate cu simptome subdepresive pentru
cel putin 2 ani
• Mania pura= dispozitie iritabila/ euforica
• Tulburarea bipolara cu cicluri rapide: ≥ 4
episoade/an
• Mania Mixta: Episoade mixte cu dispozitie
depresiva
175
 TULBURAREA BIPOLARA.
Epidemiologie
• Prevalenta: 1%
• egal raspandita la femei si barbati
• subtipul de ciclizare rapida este mai
frecvent intalnit la femei
• Debutul debutul se situeaza intre 15-20 de
ani (varsta medie 19 ani); rar dupa 40 de ani
• 6% din cei cu boala bipolara au o
comorbiditate cu abuz de subst. psihoactive
176
 EPISODUL MANIACAL –
diagnostic diferential
 abuz de substante, intoxicatie sau sevraj
 Medicatie (steroizi, antidepresive, L-dopa,
amfetamine, ACTH, barbiturice)
 Boli neurologice -scleroza multipla, sdr. de
lob frontal, stroke, epilepsie temporala,
traumatism cerebral, demente, encefalita etc
 Boli endocrine sdr. Coushing,hipertiroidism
 Infectii, boli autoimune
177
 EPISODUL MANIACAL-
Etiologie
1. Ipoteza Kindling =stimularea repetata
subliminala neuronala ce genereaza
potential de actiune iar la nivel cerebral o
descarcare hipersincrona neuronala
generalizata – sustinuta de efectul
anticomitialelor in tratamentul maniei
2. Ipoteza monoaminelor - ↑nivelului de
NA si DA in sistemul limbic
3. Ipoteza genetica : studii pe gemeni
178
 EPISODUL MANIACAL -clinica
• Dispozitie iritabila/ euforica – c.p. 1 sapt.
• Distractibilitate
• Insomnia (↓ nevoia de somn fara sa afecteze
nivelul energetic care este chiar ↑)
• Sentimentul de marire si grandoare (!! Delir)
• Fuga de idei cu logoree
• Hiperactivitate (sexuala, sociala, profes.)
• Dezinhibitie - verbala, sexuala, cheltuierea
banilor, calatorii neasteptate, sofat
179
 Episodul hipomaniacal
• Dispozitie expansiva cel putin 4 zile clar despartita
de episodul depresiv
• Cel putin 3 din :
- grandiozitate/ autostima ↑
- ↓ nevoii de somn
- mai vorbaret decat deobicei
- fuga de idei sau senzatie subiectiva de ganaduri
rapide
* Nu necesita internare

180
 TULBURAREA BIPOLARA. Evolutie
• Episoadele netratate se pot prelungi pana la
6-12 luni
• Remisiunea este deobicei completa intre
episoade
• Debutul este mai precoce decat la TDM,
evolutia mai trenanata, cu remisiuni mai
scurte
• Prognosticul este mai incapacitant
profesional, familial
181
TULBURAREA BIPOLARA. Tratament

• In fazele acute se urmareste remisiunea

episoadelor, iar intre faze mentinerea
remisiunii si prevenirea recaderii printr-un
timostabilizator
• Dupa remisiunea primului ep. maniacal,
tratamentul de intretinere va fi mentinut
timp indelungat

182
NEVROZELE

183
 NEVROZELE
• Definitie: Tulburari non-psihotice
caracterizate prin deficit subiectiv,
anxietate, variate simptome somatice care
inhiba comportamentul social si scade
capacitatea individului de integrare sociala.

184
 NEVROZELE
• Debutul unei nevroze in context reactiv,
dupa un eveniment stresant care depaseste
posibilitatile de adaptare ale individului -
nevrozele sunt considerate afectiuni
reactive/exogene/psihogenii, adica tulburari
psihice care apar in urma unei traume
psihice.

185
 NEVROZELE
• Trairi subiective care perturba echilibrul psihismului
subiectului, fara a altera capacitatea de testare a realitatii.
• Nevroticul are critica si constienta bolii, vine singur de
bunavoie la medic si doreste sa se trateze.
• Conflictul interior trebuie inteles ca o stare subiectiva
de rau/discomfort interior generate de anxietate.
• Subiectul incearca sa se apere inconstient de aceasta
anxietate rezultatul fiind convertirea anxietatii in
simptome nevrotice subiective (fobii, insomnii,
compulsii, astenie).

186
 FORME CLINICE
I. Tulburarile (nevrozele) anxioase
1.Tulburarea de panica ( Anxietate paroxistica episodica)
2.Tulburare de anxietate generalizata
II. Tulburarile (nevrozele) fobice
1. Agorafobia
2. Fobiile specifice (simple)
3. Fobia sociala
III. Tulburarea obsesiv compulsiva
IV. Tulburarea de stress post-traumatica
V. Tulburari somatoforme
1. Tulburarea de somatizare
2. Hipocondria
VI. Neurastenia
VII. Tulburarile Disociative (de Conversie)
1. Amnezia disociativa (Amnezia Psihogena)
2. Fuga Disociativa
3. Stuporul Disociativ
187
 I. TULBURARILE (NEVROZELE)
ANXIOASE
1. Tulburarea de panica ( Anxietatea paroxistica
periodica).
- Caracteristici clinice:
 Atacuri recurente de anxietate paroxistica severa (panica)
imprevizibile ( adica nu depind de nici o situatie(circumstanta/
persoana/ imprejurare), nu sunt declansate direct de ceva.
 Apar neasteptat, cresc in intensitate, ating maximul in 10 minute.
 Variate de la subiect la subiect ele sunt caracterizate prin:
Ø Debut brusc cu palpitatii si alte simptome somatice care domina
tabloul ( motiv pentru care pacientul este deseori consultat de
medicul generalist, cardiolog, etc).
Ø Durere toracica.
Ø Lesin, senzatia de cadere (senzatia de “cap gol”).
188
 Tulburarea de panica
Ø Ameteli.
Ø Senzatia de irealitate (derealizare, depersonalizare).
Ø Teama de a nu muri, de a-si pierde controlul ( de a
inebuni).
Ø Se atinge maximul de intensitate in circa 10 minute.
Ø Se atinge acest crescendo de frica si simptome vegetative
care-l face sa plece in graba de oriunde s-ar afla
(transpiratii, senzatia de cald/rece, sufocare, vertij,
tremuraturi, tahicardie, parestezii).
Ø Teama de noi atacuri
Ø Durata : minute -1/2h-2 ore, lasand locul unei senzatii de
usurare si adesea de astenie
189
 Tulburarea de panica.
• La baza acestor tulburari nevrotice ar sta o
anumita vulnerabilitate ce ar consta in:
- Particularitati defectuoase de adaptare invatate
in copilarie si adolescenta care cresc nivelul de
anxietate difuza sau predispune la perceperea
anxioasa a realitatii => conflictul intra-psihic.
- Anumite particularitati biologice (explicate
doar ipotetic prin afectarea sistemelor NA-
ergice, serotoninergice, GABA-ergice,
glutamatergice)
190
 Tulburarea de panica
• Aceasta vulnerabilitate, in conditii de
stress, suprasolicitare emotionala, frustrari
afective (esecuri profesionale, materiale,
in relatia cu o persoana semnificativa
emotional, catastrofe, etc) decalnseaza
nevroza in plan clinic si care imbraca o
forma clinica sau alta.

191
 Tulburarea de panica
Diagnostic pozitiv:
 Cel putin 4 din simptomele somato-senzoriale ce insotesc
o anxietate paroxistica si care ating paroxismul in cel
putin 10 minute (DSM IV).
 Sa nu fie datorate unor imprejurari cunoscute,
previzibile.
 Intre atacuri ( care trebuie sa fie cateva luni) sa existe
interval liber de simptome anxioase (desi anxietatea
anticipatorie este obisnuita).
 Sa apara numai in ABSENTA ORICAREI FOBII.
• Risc familial genetic : monozgoti -41%, dizigoti -4%.
• Desi e o predispozitie genetica, nu se stie modelul de
heritabilitate.
192
 EVOLUTIA:
o Episodul initial e probabil sa apara in 3-6 luni dupa un
eveniment semnificativ (moartea, divortul, etc).
o Mai poate apare ca o complicatie a utilizarii unei
substante psihic active (cocaina, amfetamin-like), de aceea
trebuie luata o anamneza la primul episod.
o Evolutia are un pattern remisiune-recadere cu frica
persistenta pentru un nou episod. Anxietatea anticipatorie
poate fi mai mult /mai putin constanta si poate fi
evidentiata la un interviu amanuntit.
o Complicatiile fobice- apar la majoritatea pacientilor in
grad variabil insa, cea mai serioasa e aparitia unei fobii
delirante.
193
 TRATAMENT

A. Farmacoterapie:
 antidepresive triciclice
 inhibitori selectivi ai receptorilor serotoninergici
 benzodiazepinele au avantajul efectului rapid (dezavantajul =
aparitia dependentei cu simptome de rebound la iscontinuarea
tratamentului.
 Beta blocantele si atenololul au fost la fel de eficienti ca
placebo.
B. Psihoterapie:
 cognitiva –incercarea identificarii originii senzatiilor
somatice si reducerea sensului catastrofic pe care-l acorda.
 Tehnici de deconditionare/ de invatare sa-si controleze
respiratia pentru a nu face hiperventilatie.

194
 2. Tulburarea de anxietate
generalizata
• Caracterizare clinica:
 Anxietate nejustificata, persistenta si excesiva care nu
apare limitata la o anumita circumstanta ambientala. Este
numita si “anxietate liber flotanta” , dar poate fi legata de
preocuparile majore ale existentei indivizilor (activitatea
profesionala/ scoala).
 Acuze variabile dominate de:
-Nervozitate permanenta, iritabilitate.
-Tensiune musculara.
-Tremor.
-Transpiratii, ameteli, palpitatii, gura uscata.
195
2. Tulburarea de anxietate generalizata
 Acuze variabile dominate de:
- Disconfort epigastric.
- Dificultati de concentrare.
- Tulburari de somn.
- Teama ca o peroana apropiata va avea un accident, se va
imbolnavi.
- Intensitatea, durata, frecventa anxietatii sunt
disproportionate fata de probabilitatea efectiva/impactul
evenimentului receptat ca pericol. Au dificultati in stoparea
trairii anxietatii
- scadere semnificativa in domeniul profesional, social
196
 EPIDEMIOLOGIE
Prevalenta: 4,1 - 6,6% (ECA).
Comorbiditati somatice:
endocrine (hipertiroidia, hipocalcemia),
intoxicare cu substante stimulante (cafeina, amfetamina),
insuficienta respiratorie,
cardio-vasculare (aritmii, insuficienta cardiaca)
Evolutia: cronica ( necesita adesea tratament de lunga durata) sau
intermitenta.
Tratament:
 Pe termen scurt: benzodiazepine, B-blocante (au eficienta
superioara benzodiazepinelor).
Pe termen lung: triciclice, ISRS, trazodone - in doze mai mici ca
cele din depresie.

197
 II. TULBURARILE (NEVROZELE)
FOBICE
1. Fobiile Specifice (simple): cele mai frecvente –benigne.
Debut in copilarie, adolescenta.
Fobii de animale, insecte, de avion, de scoala, de obiecte ascutie.
Ele persista la un individ cronic, dar sunt nesemnificative patologic.
2. Agorafobia
Definitie: frica de spatii deschise, dar dupa DSM IV si de multime,
de a calatori cu autobuzul, trenul, automobilul, de a sta la rand.
Cronica - invalideaza dezvoltarea treptat – uneori de-a lungul anilor
Conduita de evitare completa izolare
nu iese decat insotit.
* Se asociaza adesea cu atacurile de panica, cand poate fi consecinta
acestora (pacientul evita situatiile in care se teme ca ar putea putea sa
apara atacul de panica).
Tratament: benzodiazepine asociate cu antidepresive si psihoterapie
cognitiv-comportamentala.
198
3. Fobia sociala
• Teama de a nu fi umilit in situatia in care subiectul poate fi
observat/supus criticilor celorlalti in legatura cu ce face,
sau intr-o situatie mai dificila.
• Aceasta expunere provoaca un raspuns anxios imediat ce a
aparut situatia respectiva, putandu-se ajunge chiar la
declansarea unui atac de panica circumscris situatiei
respective.
• Apare la adolescenti, adulti care au critica .
• Situatia fobogena este de obicei evitata sau suportata cu
frica.
• Evolutie cronica- cu oscilatii ce depind de starea de
oboseala sau de stres.
199
 III. Tulburarea obsesiv
compulsiva (TOC)
• Se caracterizeaza prin prezenta obsesiilor
(cu caracter intrusiv, egodistonic, dificil de
controlat, anxiogene) si a compulsiilor
(comportamente/fenomene psihice, mintale,
repetitive care declanseaza anxietate
insuportabila atunci cand subiectul li se
opune).

200
 III. Tulburarea obsesiv compulsiva.
Compulsiile pot fi executate pentru a neutraliza o obsesie,
idee sau pulsiune inaceptabila.
Obsesiile:
 ideative (imagini/scene mentale obscene, ruminatii ale
unor probleme nerealiste, chiar meta-fizice),
 fobice- neoplasme, SIDA, murdarie, de contaminare,
indoieli obsessive, la acestea se pot adauga ritualurile (de
verificare, ablutomanie, de ordine).
Pacientul: -recunoaste ca sunt propriile ganduri/impulsiuni.
-sunt constant neplacute, anxiogene.
-cel putin un gand, comportament, impulsiune
domina atat de mult incat nu mai opune rezistenta
201
Comorbiditati: depresia +/- anxietatea.
Prevalenta: pe durata vietii = 25%. Varsta de debut
11-28 de ani, uneori destul de brutal ( in decurs de o
luna) fond foarte precipitat. Varsta la baieti e
semnificativ mai precoce (9-25) fata de fete (11,5-30
ani).
Fiziopatologie:
 Perturbari ale serotoninei (Clomipramina e eficace).
 Perturbari ale dopaminei (simptomele sunt
perturbate de agonisti dopaminergici, amfetamina, L-
Dopa).
 Afectarea structurilor bazale(nucleii lenticulari
bilateral, lobilor frontali).
Evolutia cronica la 2/3 si fluctuenta la 1/3 din
pacienti. Debut precoce si personalitate premorbida
patologica (schizotipala mai ales)= prognostic grav. 202
 IV. TULBURAREA DE STRES
POSTTRAUMATIC

Apare dupa stress intens (depaseste experienta umana

obisnuita, catastrofe, razboaie).
Caracteristici clinice:
retrairea mentala a evenimentului post-traumatizant
sub forma de insomnii , flash-back-uri si ganduri.
prezenta starii dissociative (reeditarea
evenimentului psiho traumatizant pe fond de alterare
a constientei si chiar reproducerea perceptuala a
evenimentului).
203
 IV. Tulburarea de stres posttraumatic
 tulburari neurovegetative cu anxietate declansate
de situatii asemanatoare evenimentului
traumatizant.
 evitarea oricarei situatii evocatoare a
evenimentului stresant.
 alterarea afectivitatii (reducerea reactivitatii
emotionale , incapacitatii de a avea sentimente.
 pesimism proiectat in viitor (nu va avea copii,
cariera, mariaj, o viata normala).

204
IV. Tulburarea de stres posttraumatic
 tulburare de somn cu cosmaruri evocatoare
recurente.
 dificultati de concentrare
 teme de culpabilitate
 Irascibilitate
• ACUTA Dureraza minim 1 luna -3 luni,
alterarea functionarii sociale e evidenta.
• PTSD cronica ≥3 luni
• PTSD cu debut tardiv – la cel putin 6 luni dupa
stressor.
205
 V. TULBURARILE SOMATOFORME

Definitie: Tulburari nevrotice dominate de

simptome somatice care sugereaza chiar o
suferinta somatica fara ca acesta sa fie
convingator reprezentata clinic.
1. Tulburarea de somatizare
2. Hipocondria

206
1. Tulburarea de somatizare
• Stare de discomfort subiectiv, asociata cu depresie sau anxietate,
dominate de acuze somatice multiple si debut inainte de 30 de ani.
• a) Simptome dureroase in orice parte a corpului.
• b) Simptome gastro-intestinale (greata, varsaturi, diaree, intoleranta
alimentara)
• c) Simptome sexuale (tulburari menstruale, indiferenta sexuala)
• d) Un simptom pseudo-neurologic (de tip conversiv).
• e) Simptome cardio-vasculare.
• Se ajunge la disfunctie socio-ocupationala pt ca solicita frecvent
concedii medicale, merg din doctor in doctor.
• Evolutie cronica, diagnostic diferential cu o multitudine de afectiuni
somatice. Pacient dificil care antreneaza control somatic din partea
medicului, refuza
207
2.Hipocondria
• Preocuparea persistenta legata de posibilitatea de a
avea una/mai multe boli somatice serioase si
progressive.
• ( din sfera nevrozei sfera psihozei delirante cu
continut hipomaniacal ( idee prevalenta/deliranta)
• In tulburarea nevrotica hipocondriaca pacientii
atribuie unor senzatii banale/normale semnificatie
patologica, considerandu-le semne ale unor diferite
boli somatice.
• Pacientul prezinta anxietate si uneori chiar usoara
depresie secundare. Frica de prezenta uneia/mai
multor boli (nosofobia) fac parte din hipocondrie
208
 2.Hipocondria
• Majoritatea pacientilor raman in cadrul asistentei
primare (nici nu ajung la psihiatru) sau a altor
specialitati medicale.
• Trimiterea la psihiatru este adesea considerata
ofensatoare pentru pacient
• Trebuie diferentiata de existenta reala a unor tulburari
somatice reale, dupa eliminarea carora medicul
generalist, internistul, etc. trebuie sa explice cu tact
pacientului necesitatea de a accepta un tratament
adecvat psihiatric.
• Evolutia este de cele mai multe ori cronica,
beneficiul secundar (protectia anturajului) fiind un
factor important de cronicizare. 209
 VI. NEURASTENIA
Tulburare nevrotica ce consta in fatigabilitate crescuta dupa
un efort mental, insotita sau nu si de senzatia subiectiva a unei
slabiciuni fizice, cu diminuarea performantelor obisnuite
profesionale.
Clinic:
Ø Dificultati de concentrare cu scaderea randamentului gandirii.
Ø Ameteala.
Ø Cefalee “in casca” de tip tensiune.
Ø Iritabilitate (“slabiciune iritabila”).
Ø Insomnii de adormire sau la mijlocul perioadei de somn sau hipersomnia.
Ø Lipsa relaxarii, incapacitatea de a se relaxa, chiar trezirea matinala
(“pacientul se scoala mai obosit decat s-a culcat”).
Ø Dispozitie usor depresiva, anhedonie, cenestopatii.
Ø Nici unul din semnele de tip somatic vegetativ, sau depresiv nu trebuie sa fie
suficient de bine exprimate pentru a sugera o boala somatica anume/depresie.
210
 VII. TULBURARILE DISOCIATIVE

Apare cel mai des dupa o trauma.

o Debut brusc/treptat.
o De obicei e un singur episod
o Disociatia- scindarea reversibila a psihismului prin
suspendarea episodica a unitatii sale functionale.
o Se manifesta prin suspendarea propriei persoane,
memoriei, comportamentului, constiintei. O parte a
subiectului se separa si pare ca functioneaza automat.
o Conversia= declansarea(trairea in plan somatic) a
unei stari de mare emotie rezultata din refularea unei
motivatii cu semnificatia de aparare inconstienta.
211
1. Amnezia disociativa
 Uitarea selectiva partiala/totala a unor evenimente
psihotraumatizante.
 Conservarea memoriei de fixare.
 Tulburarea de memorie e constientizata de subiect
care solicita ajutor medical.
 Absenta unei trairi afective intense a acestei
pierderi de memorie.
 Absenta unor cauze organice (TCC recent, Sdr.
Korsakoff).
 Remisiune spontana si completa.
212
 2.Fuga disociativa
 Parasirea neasteptata a domiciliului asocita cu amnezia partiala/totala a
trecutului personal (inclusiv identitatea) si asumarea unei noi identitati.
 Pe perioada tulburarilor nu constientizeaza tulburarile de memorie si se
comporta normal.
 Apare dupa o situatie traumatizanta.
 Dureaza ore - luni.
 Remisiunea e spontana si totala.

3.Stuporul disociativ
 Inhibitie psihomotorie instalata evident in legatura cu o psiho-trauma
 Durata variabila.
 Se remite spontan dupa administrare de amital sodic.
 Se asociaza sau nu cu grade variate de tulburari de constienta
Se va diferentia de : catatonie din sindromul catatonic, Stuporul depresiv,
stuporul catatonic de origine organica ( post-TCC, infectios).
213
TULBURARI DE DEZVOLTARE
A PERSONALITATII

214
 DEFINITIE

Stari de dizarmonie a personalitatii

exprimate clinic prin patternuri de
comportament maladaptativ.

215
TP pot fi anuntate inca din adolescenta sau
chiar mai devreme si continua de-a lungul
intregii existente. Subiectii cu TP au in
intreaga lor biografie accidente si tulburari de
relationare cu ceilalti, viata lor fiind
caracterizata de multiple dificultati in
indeplinirea obligatiilor sociale si
profesionale, ca si in sustinerea unei relatii
emotionale stabile si de lunga durata.

216
• Nu reusesc sa se perceapa pe sine asa cum ii vad ceilalti
din afara,
• Absenta/dificultatea realizarii unei relatii empatice cu
ceilalti.
• Comportamentul lor supara, deranjeaza pe ceilalti.
• Cerc vicios: continua conflictualitate cu ceilalti.
• Psihopatii raman niste neintelesi, inadaptabili.
• Isi neaga defectul de adaptare,
• Isi neaga simptomele si
• Refuza ajutorul psihiatric.
• Dincolo de armura protectiva a personalitatii lor se afla
depresia si anxietatea. 217
 Etiologie
1. Componenta genetica (concordanta pentru TP a fost de cateva
ori mai mare la gemenii monozigoti decat la gemeni dizogoti).
 Clusterul A (paranoica + schizoida + schizotipala)
Mai frecvent la rudele biologice ale schizofrenilor.
 Clusterul B ( histrionica + narcisista + antisociala + borderline)
Psihopatii borderline au mai multe rude cu tulburari de dispozitie
decat subiectii control, iar tulburarile borderline deseori coexista
cu depresia.
 Clusterul C (evitanta + dependenta + obsesiva + pasiv-agresiva).
E mai clara componenta genetica pentru TOC la monozigoti, (fata
de dizigoti), de obicei aceasta tulburare are asociate un set de
simptome comune cu depresia
Personalitatea evitanta se asociaza cu un prag crescut de anxietate.
218
 2. Componenta temperamentala: copii cu un
temperament mai fricos dezvolta tulburari
de personalitate de tip evitant.
3. Componenta social-culturala: un copil
anxios crescut de o mama la fel de anxioasa
este mai vulnerabil pentru a face o tulburare
de personalitate decat acelasi copil anxios
crescut de o mama normala.
4. Componenta psihanalitica.

219
 5. Componenta biochimica
• Un nivel ↑ de androgeni(testosteron, 17
estradiol) a fost gasit la cei cu tulburari
impulsive. Nu e clara corelatia dintre
hormonii androgeni si agresivitate. DST
anormal la borderline.
• Nivel ↓ MAO in globulele rosii a fost gasit
la un grup de studenti care au exteriorizat
un comportament social mai activ.
220
 Neurotransmitatori:
• A. Nivel scazut de 5HIAA= metabolit al
serotoninei la suicidali, pacienti mai
impulsivi si agresivi.
• B. Nivele crescute de endorfine endogene ar
fi asociate cu un temperament mai pasiv.
• C. Sistemele dopaminergic si serotoninergic
au functie de activare-trezire ale unor
componente ale trasaturilor de personalitate.
221
 Psihopatia paranoiaca
• Suspiciozitate constant manifesta.
• Neincredere in oameni in general si in
prieteni in special.
• Ambele se manifesta in variate circumstante
si contexte.
• Interpreta actiunile oamenilor ca deliberat
amenintatoare

222
 Psihopatia paranoiaca
• La examenul clinic vedem un ins care nu se
poate relaxa, tensionat muscular, lipsit de
umor, hiperserios, cauta in situatie si
context probele care sa-i sprijine banuielile.
Desi premizele sunt false rationamentele
sale sunt corecte si binedirectionate.
• Exprima ganduri care atesta clar proiectia ,
ideile de prejudiciu si idei ocazionale de
referinta.
223
 Psihopatia paranoiaca
• Se simt usor atacati, tratati cu lipsa de
respect si reactioneaza in consecinta rapid
cu furie sau printr-o actiune razbunatoare.
• Ezita sa faca confidente altora datorita
temerii nejustificate ca informatia va fi
utilizata impotriva sa.
• Pastreaza pizma, invidia, nu uita usor
insultele, tratarea cu lipsa de consideratie –
este plin de resentimente.
224
 Psihopatia schizoida

• Tendinta constanta de-a lungul vietii de a

evita cat mai mult contactele sociale.
• Resimt disconfort in a se angaja intr-o
actiune comuna cu altul sau altii pentru ca
sunt foarte introvertiti.
• Izolati, excentrici, singuratici.
• Afectul ingust, politete manierista

225
 Psihopatia schizoida
• La examenul clinic: raceala, rezerva
indepartata, lipsa de implicare in
evenimente cotidiene, distanti, calmi si
tacuti, nesociabili, izolati.
• Prefera slujbe singuratice, solitare,
necompetitive.
• Este indiferent la laudele sau criticile
celorlalti.

226
 Psihopatia schizoida
• Barbatii nu se casatoresc pt ca nu pot
accepta intimitatea, femeile pot accepta
pasiv un barbat agresiv care hotaraste el sa
o ia de sotie.
• O inabilitate de-a lungul existentei de a se
infuria si de a-si exprima nemultumirea in
mod direct.
• Pot promova sanatatea sau pacea, devin
vegetarieni, se implica in miscari filozofice
227
 Tulburarea schizotipala
• Capacitati scazute pentru legaturi apropiate.
• Relatii interpersonale deficitare.
• Deficit de adaptare sociala cu disconfort
afectiv acut,
• Excentricitati comportamentale datorate
unor tulburari cognitve si perceptuale
• Clinic: Incepe la adultul tanar, se „toceste”
relativ dupa 40 de ani
228
 Tulburarea schizotipala
• Ciudat in imbracaminte, vorbire, gandire.
• Vine in contradictie cu normele sociale in
general acceptatede mediul in care traieste.
• Convingeri ciudate, gandire magica
• se pot crede inzestrati cu puteri speciale,
paranormale (capacitatea de a comunica
prin ganduri, de a avea clarviziuni,
premonitii) ceea ce ii face sa participe la
practici oculte, religii mai speciale.
229
 Tulburarea schizotipala
• Percepe mediul si pe ceilalti ca ostil, e mai
izolat pentru a se apara de sentimentul ca e
obiectul preocuparii speciale a celorlalti
(interpreteaza tot ce fac ceilalti ca fiind
referitoare la ei „in sens rau”)- aceste trairi
de referinta nu sunt delirante
• Limbajul cu stereotipii, metafore, detalii
excesive, face dificila comunicarea cu altii
• Nu ajung la incoerenta ideo-verbala.
230
 Tulburarea schizotipala
• Prefera izolarea sociala pentru a evita
anxietatea generata de relatiile sociale pe
care le suporta greu
• Afectivitate rece, distant
• Pot avea uneori scurte episoade psihotice
avute
• Mai pot avea iluzii cu continut somatic,
fenomene de derealizare, depersonalizare.

231
 Psihopatia histerica
• Comportament dramatic, colorat,
demonstrativ aratat de o persoana
extraverta, excitabila, excesiv de emotionala
• Inabilitate de a mentine o relatie profunda,
care sa presupuna un atasament efectiv real
si autentic.
• Comportament evident de atragere a atentiei
• Tind sa-si exagereze sentimentele si
gandurile
232
 Psihopatia histerica
• Daca nu li se acorda atentie vor plange, vor
fi indispusi, vor acuza pe altii
• Comportament seductiv, erotizand adesea si
relatia terapeutica. Pot fi disfunctionali
sexual: femeile anorgasmice, barbatii
impotenti.
• Relatiile lor emotionale sunt superficiale, ei
fiind orgoliosi, preocupati de sine,
nestatornici si schimbatori.
233
 Psihopatia histerica
• Au o puternica dependenta, neavand
capacitatea de a-si amana gratificarea unei
dorinte si nici toleranta la frustrare
• Definitie (Chodoff): Egocentrism
• Histrionism=teatralism+ hiperexpresivitate
mimica+plasticitatea atitudinii corporale +
dramatizarea relatarii prin intonatiile vocii+
recursul la formule de limbaj menite sa
frapeze auditoriul
• 234
 Psihopatia antisociala
 Acte repetate antisociale sau criminale
 Incapacitate de a se coforma normelor
sociale inca din adolescenta (chiul de la
scoala, fuga de acasa sau din caminul de
copii)
 Comportament iresponsabil sau antisocial
inaintea varstei de 15 ani (chiul, absente,
somaj)
235
 Psihopatia antisociala
• Ignorarea normelor sociale: ocupatii ilegale,
cu/ fara arestari, ranirea altora, furturi
• Incapacitate de a-si face si urma un plan de
viitor
• Calatorii din loc in loc fara un scop anume
• Mincinos, lipsit de remuscari
• Nu a avut niciodata o relatie monogama
totala mai mult de un an
• Indiferent fata de propria sa unitate
236
 Psihopatia dependenta
 Tendinta de a se subordona altora
 Ii lasa pe altii sa decida in legatura cu slujba
lor, cum sa traiasca etc.
 Nu au incredere in ei insisi si cer avizul
altora/ asiguarari de la altii
 Au dificultati in a initia proiecte proprii
 Pasivitate, sugestibilitate
237
 Psihopatia dependenta
• Se tem sa nu fie abandonati
• Usor legati de criticismul sau dezaprobarea
altora
• Pot trai o stare de disconfort cand raman
singuri chiar pentru o perioada scurta de
timp
• Paseaza altora responsabilitatile proprii in
domeniile importante ale vietii lor
238
 Psihopatia evitantanta
 Senzitivitate extrema la respingerea de catre
altii
 Nu au prieteni apropiati, confidenti (altii
decat rudele de grd. I)
 Nu stabilesc relatii cu altii daca nu sunt
siguri ca acestia au o parere buna despre ei
 Evita activitatile sociale/profesionale care
implica relatii interpersonale importante
239
 Psihopatia evitantanta
• Ambarasati, anxiosi, plang, blushing in fata
altor oameni
• Exagereaza pericolele potentiale , pot anula
intalniri importante pentru ca anticipeaza ca
vor fi depasiti, epuizati de efortul de a le
face fata
• Reticenti in diferite situatii sociale de teama
de a spune ceva nepotrivit (foolish)

240
 Tulburarea de personalitate
obsesionala
 Perfectionism care interfera cu indeplinirea
sarcinilor, indica incapacitatea de a termina
o actiune sau proiect datorita imposibilitatii
realizarii propriilor standarde impuse
 Preocupare excesiva pentru detalii, reguli,
liste, scheme
 Devotiune excesiva asupra muncii (cu
ignorarea distractiilor din timpul liber)
241
 Tulburarea de personalitate
obsesionala
 Indecizie
 Retragere emotionala cu ingustarea
afectelor
 Scrupulozitate, hiperconstiinciozitate
 Inflexibilitate in materie de moralitate/
principii etice/ valori
 Lipsa generozitatii in privinta timpului,
banilor, cadourilor
242
 Tulburarea de personalitate
pasiv-agresiva
• Comportament care exprima o agresivitate
subiacenta si care este exteriorizata pasiv
• Obstructionism+amanare+taraganare+
incapatinare+ ineficienta
• iritabil, suparat, ursuz, imbufnat
• Protesteaza fara justificare
• Crede ca face mai mult decat cred altii ca
face
243
 Tulburarea de personalitate
pasiv-agresiva
• Se simte ofensat, iritat, jignit cand altii ii fac
observatii utile
• Obstructioneaza eforturile altora, le
saboteaza prin inactiune sau proasta sa
actiune
• Critica in mod nejustificat, batjocoresc,
dispretuiesc pe cei aflati in pozitii sociale de
autoritate
244
 Tulburarea de personalitate
borderline
• E situata la granita dintre psihoze si nevroze
• Carcaterizata prin afect, dispozitie,
comportament, relatii obiectuale, imagine
de sine – extrem de instabile
• Denumita si “ Schizofrenie ambulatorie”,
personalitate instabil emotional, caracter
psihotic

245
 Tulburarea de personalitate
borderline
• Foarte labili emotional, cu mari oscilatii de
dispozitie
• Pot face episoade “micropsihotice”
(simptome psihotice trecatoare)
• Comportament foarte impredictibil
• Acte autodistructive repetate
• Difuziunea identitatii = se plang de lipsa
unui sens real al propriei identitati
246
 Tulburarea de personalitate
borderline
• Sentimente de goliciune, plictiseala
sufleteasca
• Impulsivitate in cp 2 domenii care pot
deveni autoprejudiciante ca: cheltuirea
banilor, sex, uzul de substante, furtul din
magazine, abuzul de bautura si mancare
• Relatii interpersonale instabile/intense
caracterizate prin alternarea intre extreme
247
 Tulburarea de personalitate
borderline
• Supraidealizare Devalorizare
• Furie nejustificata si intensa/ pierderea
controlului
• Amenintari repetate cu suicidul
• Comportamente sau eforturi de automutilare
• Eforturi frenetice, violente de a evita
abandonul real/imaginar
248