CURS 1 - Dezvoltarea celomului

Din celom se dezvolta seroasele si cavitatile trunchiului, iar dezvoltarea sa incepe

in saptamana a treia, in stadiul de disc embrionar trilaminar.
La nivelul lateral al mezodermului, apar niste vezicule care treptat incep sa
conflueze formand niste lacune. Acest lacune cresc, se alungesc mai ales rostral si
cranial si in final fuzioneaza ventral de placa precordala formand o cavitate in forma de
potcoava numit celom intraembrionar. Mezodermul care se gaseste in partea laterala,
corespunzator peretului, este cel care formeaza somatopleura. Mezodermul care este
adiacent sacului vitelin formeaza spalhnopleura.
Acest celom intraembrionar care se gaseste ventral de placa precordala are o
dispozitie transversala si va constitui primordiul cavitatii pericardice. Bratele laterale
se vor adanci si alungi caudal si vor forma canalele pericardo-peritoneale sau ducte
celomice.
La sfarsitul saptamanii 3, inceput saptamanii 4, incep sa apara niste plici in partea
laterala numite plici amniotice. Plicile amniotice cresc dinspre posterior spre anterior si
incep sa separe celom extraembrionar de cel intraembrionar.
Prin procesul de curbare in jurul unui ax transversal al embrionului, plicile amniotice
se apropie una de cealalta si in final fuzioneaza, formandu-se in acelasi timp si intestinul
primitiv (endoderm). Nu plicile formeaza intestinul, ci ele determina dezvoltarea sa. Plicile
prezinta mezoderm.
Evolutia rapida spre caudal ale canalelor celomice duce la formarea primordiului
cavitatii peritoneale si totodata se realizeaza ruperea comunicarii dintre celomul
extraembrionar si celomul intraembrionar.
In timpul formarii cavitatii peritoneale, mezodermul splahnic din jurul intestinului
primitiv comun formeaza doua punti de legatura:
- una ventrala care constituie mezenterul ventral, in care gasim cordul, o parte a
septului transvers si in care se va dezvolta mugurele hepatic. Cea mai mare parte se
resoarbe si ramane doar portiunea superioara.
- una dorsala care constituie mezenterul dorsal care leaga intestinul primitiv comun de
peretele dorsal.
In saptamana 3, inceputul saptamanii 4, canalele pericardo-peritoneale comunica
larg. Catre inceputul saptamanii 4, intre sacul vitelin si cel amniotic, ventral de placa
precordala, apare un sept care reprezinta primordiul septului transvers ce participa la
formarea muschiului diafragm.
Acest sept transvers se gaseste aproximativ in dreptul primei somite cervicale si ulterior
el coboara (intre saptamaniile 3 si 8), ajungand aproximativ in dreptul primei vertebre
lombare. Aceasta impingere are loc sub influenta pericardului, a inimii si a cresterii
embrionului.
Spatiul liber care se gaseste intre marginea dorsala a septului transvers si intestinul
primitiv comun este reprezentat de canalele celomice care fac legatura intre cavitatea
pericardica si cavitatea peritoneala in formare. La sfarsitul saptamanii 5, practic, dispare
cea mai mare parte din mezenterul ventral, ramanand doar partea superioara.
1

In aceasta saptamana, 5, se dezvolta mugurele hepatic care ajunge pana la fata

inferioara a septului transvers.
Acest sept transvers, treptat separa cavitatea toracica de cea abdominala.
Tot la inceputul saptamanii 5, fata inferioara a septului transvers este invadata de
hepatocite provenite din mugurele hepatic. Posterior de zona invadata, se gaseste
sinusul venos cu vasele sale aferente ( venele ombilicale, venele cardinale, venele
viteline).
OBS: In final, septul transvers este cel care formeaza partea inferioara a pericardului si
centrul tendinos al diafragmului. Pozitia definitiva a septului transvers, este realizata la
embrionul de 24 mm.
In saptamana 4, in regiunea toracica, de pe fata anterioara a esofagului, apare un
diverticul in deget de manusa care reprezinta diverticulul pulmonar. Diverticulul pulmonar
creste si se bifurca la extremitatea libera se bifurca. Ramurile de bifurcatie, cresc spre
lateral antrenand si tesut mezenchimal de origine mezodermala si proemina in ductele
celomice (cavitatile pericardo-peritoneale). Tesutul mezenchimal de jurul imprejurul
acestei proeminenta va forma pleurele.
In partea inferioara se gasesc venele cardinale ce au directie postero-anterioara.
Aceste vene cardinale determina o condensare a tesutului mezenchimal adiacent cu
formarea unor plici care se numesc plici pleuro-pericardice. Plicile pleuro-pericardice
cresc in plan transversal, se aproprie una de cealalta si in final fuzioneaza formand astfel
cavitatile pleurale. In acelasi timp, determina si separarea cavitatii pleurale de cea
pericardica.
Fuziunea acestor plici se realizeaza la embrionul de 41 zile, 11 mm.
Formarea diafragmului
Se formeaza din saptamana 4 cand septul transvers este invadat de celule
musculare care provin din miotoamele cervicale 3, 4, 5. Celulele musculare sunt inervate
de fibre care provin din nervul frenic in dreptul miotoamelor cervicale 3, 4, 5. La aceste
fibre musculare se mai adauga:
- material care provine din somitele toracale inferioare
- mezenchimul somato-pleural care se gaseste in zona dorso-laterala
Din saptamana 4 in saptamana 8, muschiul coboara. O data cu procesul de
coborare se antreneaza si nervii frenici. Formarea completa a muschiului este realizata la
embrionul de 21 mm.
In concluzie, la formare diafragmului participa:
- septul transvers, partea sa ventrala ce formeaza centrul tendinos
- membrana pleuro-peritoneala mai ales pentru portiunea dorso-laterala
- mezenter primitiv pentru portiunea mediana care va forma stalpii diafragmatici
- mezenchim somato-pleural care fomeaza regiunea musculara laterala.
Peritoneul - structura si functii
Este o structura seroasa format dintr-un epiteliu si o structura conjuctivovasculara.
A. Epiteliul peritoneal este un epiteliu pavimentos unistratificat de origine
2

mezodermala format din celule turtite, asezat pe o membrana bazala.

B. Stratul conjuctivo-vascular este alcatuit din doua portiuni:
1. strat profund - formeaza prin condensarea tesutului conjunctiv lax fascia
subperitoneala care nu trebuie confundata cu cea endoabdominala
2. tunica submucoasa - contine fibre de colagen, fibre elastice, tesut conjunctiv lax, vase
limfatice, ganglioni limfatici, limfocite si tesut adipos.
Functiile peritoneului:
1. secretorie
2. de absorbtie
3. de aparare
4. depozit.
Functia secretorie:
- este asigurata de celulele mezoteliale care secreta lichidul peritoneal, lichid cu rol
lubrefiant (permite alunecare organelor)
- lichidul peritoneal contine apa, electroliti, proteine, celule ( descuamate, macrofage,
limfocite, fibroblasti)
Functia de absorbtie:
- este nesemnificativa
- are o suprafata foarte mare ( 2 metri patrati). Astfel capacitatea de absorbtie in 24h este
echivalenta cu greutatea corporala. De aceea, se pot administra unele medicamente cu
absorbtie lenta.
Functia de aparare:
- este realizata prin intermediul celulelor mezoteliale care se transforma in fibroblasti in
anumite conditii (inflamatii)
- acesti fibroblasti determina formarea unor membrane care localizeaza infectiile
- mai este necesara fibrina, astfel ca participa la fomarea de membrane
- in lichidul peritoneal se gasesc anticorpi si celule macrofage
Functia de depozit:
- depozit de masa sanghina prin reteau de capilare pe care le gasim in cadrul
peritoneului
- materialul de tesut adipos care se gaseste in diverse structuri cum ar fi in omenturi
Peritoneul, la trecerea peste structurile vasculo-nervoase sau la trecerea de pe un
organ pe altul formeaza niste pliuri peritoneale: ligamente, mezou, omenturile si fasciile
de coalescenta.
1. Ligamentele pot contine sau nu elemente vasculare. Exemple:
- ligm. falciform
- ligm. gastrocolic - arcada marii curburi
- ligm. frenocolic
2. Mezourile se formeaza in jurul pediculilor vasculari ai organelor. Are o foita
dreapta-stanga sau superioara-inferioara, o radacina si o margine libera la nivelul
organului pe care il leaga.
3. Omenturile sunt pliuri peritoneale mai mari si sunt descrise doua.
Omentul mic - intre santul transvers de pe fata viscerala a ficatului si mica curbura
3

gastrica. Are 3 parti:

- pars densa - in vecinatatea zonei cardice si micii curburi
- pars flacida - zona subtire, transparenta
- pars ligamentosa - marginea libera unde se gasesc elementele pedicului ficatului
->ligm. hepato-duodenal. Aceste ligament poate sa devine hepato-duodeno-colic
Omentul mare - este ca un sort care este dispuse peste ansele instestinale si cu insertie
la nivelul cadrului colic, la nivelul teniei omentale.
Fasciile de coalescenta - sunt legaturi care se realizeaza intre doua foite peritoneale care
stau timp indelungat in contact.