Sunteți pe pagina 1din 11

ANEXELE EMBRIONARE

Popa Neluta Mioara Medicina generala, Anul 1, Grupa 3

Anexele embrionare
Inca din primele etape de dezvoltare intrauterina, apar si se dezvolta progresiv structuri specifice care mediaza schimburile dintre embrion/fat si organismul matern. Ele sunt furnizate de toate portiunile foitelor care nu au fost folosite la formarea corpului, se atrofiaza sau se separa de nou nascut in momentul nasterii si sunt rejetate in mediul exterior. Acestea sunt : sacul vitelin, alantoida, amniosul, corionul, cordonul ombilical si placenta. 1. Sacul vitelin Sacul vitelin apare in cea de a 9-a zi de dezvoltare cand de la periferia hipoblastului discului embrionar, se diferentiaza un strat de celule aplatizate ce tapeteaza fata interna a citotrofoblastului. Membrana celulara astfel formata poarta numele de membrana Heuser iar cavitatea delimitata de aceasta membrana impreuna cu hipoblastul discului embrionar poarta numele de sac vitelin. In zilele 12-13 de dezvoltare , in interiorul sacului vitelin primar se va delimita, prin aparitia unei noi populatii celulare de origine hipoblastica, o cavitate mult mai mica, numit sac vitelin secundar sau definitiv. In cursul acestui proces , portiuni mari din cavitatea exocelomica ( sac vitelin primar) se ratatineaza, putand insa lasa portiuni chistice numite chisturi exocelomice. In saptamana a 3-a ( ziua 18) celulele endoblastului migreaz pe fata interna a sacului vitelin primar, inlocuind membrana exocelomica. La exteriorul ei adera mezodermul extraembrionar spanchnopleural care va intra intr-un proces intens de vasculogenez si hematopoiez extraembrionar Deoarece mezodermul intraembrionar spanchnopleural se continu cu mezodermul extraembrionar splanchnopleural de la exteriorul sacului vitelin secundar, vasele viteline 2 artere i 2 vene se pun n legtur cu vasele intraembrionare i cu primordiul cardiac. Celulele mezodermului extraembrionar splanchnopleural formeaz insule sanguine n care apar caviti care conflueaz i se formeaz in final o reea capilar n care ptrunde lichid interstiial. Unele celule mezodermale din peretele sacului vitelin secundar se vor transforma n eritroblaste (din care se va dezvolta seria roie), megacariocite (din care se va dezvolta seria trombocitar) i mielocite (din care se va dezvolta seria alb). Capilarele se vor continua cu 2 vene viteline i 2 artere viteline. Venele viteline strbat mugurele hepatic i septul transvers i se deschid n sinusul venos al cordului. n final vor participa la formarea sistemului port hepatic. Arterele viteline se vor conecta la aortele dorsale intraembrionare i vor forma ulterior trunchiul celiac i artera mezenteric superioar. Hematopoieza extraembrionar nceteaz la sfritul lunii a 2-a cnd funcia este preluat de ficat pn n lunile 7-8 cnd ficatul pierde aceast proprietate. ncepnd din luna a 5-a intrauterin, splina i mduva roie osoas devin organe hematopoietice. Mduva roie osoas i pstreaz aceast funcie tot restul vieii, iar splina i pierde aceast funcie la puin timp dup natere. Rolul sacului vitelin i a vaselor viteline este de a asigura nutriia embrionului. Initial, acesta preia substantele nutritive de la nivelul trofoblastului si mezodermului extraembrionar pentru a le transmite discului embrionar. Ulterior, substantele nutritive vor fi preluate de la nivelul celomului extraembrionar si distribuite embrionului prin intermediul circulatiei viteline. In momentul in care sistemul vaselor embilicale devine functional, vasele viteline incep sa regreseze. ( saptamana 8-9). 2

Pe masura ce peretele antero-lateral al trunchiului se formeaza iar cavitatea amniotica isi creste volumul, comnicarea dintre intestinul mijlociu (format din tavanul sacului vitelin ) si sacul vitelin diminua progresiv pentru ca in final, ele sa comunice doar printr-un canal stramt numit ductul vitelin. Acesta va fi inclus ulterior, impreuna cu sacul vitelin in cordonul ombilical. Incepand cu saptamana a 5-a de dezvoltare, ductul vitelin regreseaz treptat ntr-un cordon conjunctiv astfel incat comunicarea sa cu intestinul dispare. Uneori aceasta comunicare poate persista sub form de diverticul ataat la ileon (diverticul Meckel). Acest rest embrionar poate prezenta: afeciuni inflamatorii; ulcer al mucoasei; sau poate produce ocluzii intestinale. Din endodermul dorsal al sacului vitelin, n partea caudal a embrionului, posterior de membrana cloacal, se formeaz alantoida. La baza ei, din endoderm n sptmnile 3-5 se difereniaz celulele germinale primordiale. Ele migreaz ameboid prin mezenterul dorsal al intestinului posterior i ajung n crestele gonadale. 2. Alantoida ( diverticulul alantoidian ) Ia nastere in cea de a 3-a saptamana de dezvoltare ( ziua 16 ) prin evaginarea peretelui dorsal a sacului vitelin secundar ( endoblast ), caudal de membrana cloacala. El patrunde in pediculul de fixatie. Din mezodermul extraembrionar al pediculului de fixatie, incep sa se dezvolte in jurul alantoidei, vasele alantoidiene, din care vor rezulta ulterior vasele ombilicale. Ulterior ca urmarea a cresterii in lungime a embrionului si curbarii lui in sens cranio-caudal, diverticulul alantoidian va fi inclus partial in corpul embrionului. Astfel dupa formarea cordonului ombilical definitiv, alantoida va avea doua portiuni : una intraembrionara si una extraembrionara. Segmentul proximal al portiunii intraembrionare se deschide in sinusul uro-genital si va participa la formarea portiunii craniale a vezicii urinare. Restul portiunii intraembrionare va face legatura intre varful vezicii urinare si ombilic. Ulterior segmentul proximal se fibrozeaza transformandu-se intr-un cordon numit uraca. Uraca este acoperit ulterior de peritoneu, formnd ligamentul ombilical median. Portiunea extraembrionara a diverticulului este in structura pediculului de fixatie si se va oblitera la randul ei si va constitui axul sau stalpul de sprijin al vaselor ombilicale. Anomalii Cnd segmentul intraembrionar nu se fibrozeaz se produc fistule cu scurgeri de urin la nivelul ombilicului. Cnd fibrozarea este incomplet se pot forma: sinus alantoidian; diverticul alantoidian anexat la vezica urinar; chisturi alantoidiene pe traseul ligamentului ombilical median.

3.

Amniosul Amniosul este o membrana subtire, transparenta, foarte rezistenta ce delimiteaza cavitatea amniotica, plina cu lichid amniotic.

Primordiul cavitatii amniotice apare inca din a 8- a zi de dezvoltare, la polul embrionar al blastocistului, intre citotrofoblast si embrioblast. Planseul cavitatii amniotice va fi format de celulele epiblastice ale discului embrionar in timp ce plafonul va fi format din celule turtite, aplatizate, ce pastreaza contactul cu citotrofoblastul numite amnioblaste. Odata cu aparitia celomului extraembrionar, amniosul tapetat de mezoderm extraembrionar se desparte de corion. Ulterior, prin acumularea de lichid amniotic, are loc expansionarea amniosului. Ca urmare a acestui proces, celomul extraembrionar dispare iar amniosul va veni in contact cu corionul. In luna a 3 a amniosul fuzioneaza cu corionul si impreuna cu acesta, impinge decidua capsulara spre decidua parietala. In final, cele doua decidui, vor fuziona. In acest moment, fatul si anexele sale ocupa intreaga cavitate uterina. Amnioblastele sunt legate ntre ele prin desmozomi i sunt aezate pe o membran bazal. n peretele amniosului se gsesc terminaii nervoase, osmoreceptori i fibre musculare netede care se contract ritmic. Rolul lichidului amniotic: rol mecanic embrionul plutete n lichid, presiunea se exercit uniform asupra corpului i preia ocurile provenite din mediul extern; scade fora de gravitaie ce influeneaz favorabil repartiia sngelui circulant i schimburile electrolitice n organism; menine temperatura constant; nu permite aderena embrionului la amnios; asigur n faza iniial nutriia neuroblatilor din structura tubului neural (ptrunde n canalul neural prin neuroporul anterior i posterior); are funcie metabolic, participnd direct la metabolismul embrionar. ncepnd din sptmna a 11-a embrionul nghite lichid amniotic care ptrunde n tubul digestiv i aparatul respirator (300-400ml). Substanele nutritive sunt absorbite i vor asigura nutriia embrionului; are rol n expulzia fetal, exercitnd compresie asupra colului uterin. Formarea lichidului amniotic O parte din lichidul amniotic este secretat la nceput de: amnioblaste, mare parte din lichidul interstiial matern care difuzeaz prin membrana amniocorial din decidua parietal, fluidul din sngele aflat n spaiile interviloase, difuzeaz la acest nivel n lichidul amniotic. Pentru c epiderma embrionului nu este cheratinizat, se realizeaz un schimb major de ap i soluii care trec din corpul embrionar n lichidul amniotic (procesul are loc pn n sptmna 24-26, cnd se produce cheratinizarea ectodermului). Lichidul amniotic este similar cu lichidul tisular fetal. Dup luna a 5-a lichidul amniotic provine n cea mai mare parte din urina fetal. ncepnd cu sptmna a 11-a, ftul nghite pe cale digestiv circa 200-450 ml/zi. Lichidul se resoarbe aproape total i trece n circulaia sanguin. Lichidul ajunge i n cile respiratorii. Prin capilarele alveolare se resorb circa 600-800 ml/24ore, resorbia fiind favorizat de

micrile respiratorii fetale prezente din luna a 6-a a gestaiei. Lichidul resorbit ajunge n circulaia fetal i apoi in rinichi. n 24 de ore ftul elimin 600-800 ml urin. Volumul lichidului amniotic la termen oscileaz ntre 400 i 1200 ml. Compoziia chimic lichidul amniotic conine 98% ap i 2% reziduu uscat; n etapa timpurie, lichidul amniotic este izotonic (ph=7.22) n ultima parte a gestaiei lichidul devine hipoton (ph=7,12) Anomalii Hidramnios crete cantitatea de lichid amniotic peste 2000ml. Cauze materne: diabet Cauze fetale: afeciuni digestive, fistule esofago-traheale, rinichi polichistic, anencefalie, hidrocefalie, anomalii cardiace, sindrom Down. Oligoamnios scade cantitatea de lichid amniotic la circa 300-400ml. Se asociaz cu disfuncie renal sau placentar i ntrzierea creterii. 4. Corionul Este o anex embrionar ce se formeaz n stadiul de blastocist trilaminar din sinciiotrofoblast, citotrofoblast i mezodermul extraembrionar somatopleural, care va da nastere vilozitatilor coriale primare, secundare si ulterior tertiare. Corionul formeaz la polul embrionar vilozitile coriale primare, formate din sinciiotrofoblast n axul cruia se afl citotrofoblast. Vilozitile coriale secundare se formeaz dup ptrunderea n axul vilozitii primare a mezodermului extraembrionar care are proprieti angioformatoare i va forma vase sanguine n axul vilozitii, lund natere astfel vilozitile teriare. La nceput apar viloziti pe toat circumferina. Ulterior, vilozitile din regiunea deciduei capsulare se atrofiaz datorita cresterii si expansiunii amniosului in luna a 3-a de sarcina iar corionul la acest nivel devine neted (corion laeve). n zona n care vilozitile vin n contact cu decidua bazal, corionul vilos evolueaz i va participa la formarea placentei embrionare (corion frondosum). n urma acumulrii de lichid amniotic, membrana amniotic vine n contact cu corionul neted i formeaz membrana amniocorial. Membrana amniocorial vine n contact cu decidua capsular, iar ulterior prin creterea embrionului, embrionul cu anexele sale vor ocupa cavitatea uterin, iar membrana amniocorial i decidua capsular ajung n contact cu decidua parietal.

5.

Cordonul ombilical Este structura tubulara, torsionata, de culoare alb-sidefie ce asigura legtura anatomica si functionala ntre placent i ft. Se alungeste pe masura ce sarcina evolueaza si masoara 50-60 cm lungime si 2 cm diametru la sfarsitul acesteia.

Insertia fetala se afla la nivelul ombilicului, iar cea placentara la nivelul placii coriale. Insertia placentara este in majoritatea cazurilor centrala ( 70%), fiind insa posibile si insertii marginale, dar si insertii la distan de placent, pe membranele fetale. Acest ultim tip de inserie ( velamentos, 10 % din cazuri ) poate determina rupturi vasculare la natere ncepe s se formeze n sptmna a 2-a (ziua 12-13) odat cu apariia mezodermului extraembrionar somatopleural ce acoper cavitatea amniotic i se continu pe faa intern a citotrofoblastului. Prin cresterea in volum si expansiunea treptata a amniosului, celomul extraembrionar dispare iar pediculul vitelin, impins de amnios, va fuziona cu pediculul de fixatie ducand la formarea cordonului ombilical definitiv intre ziua 21-25 a vietii embrionare. Gratie vaselor pe care le contine, asigura vascularizatia portiunii embrionar apoi fetale a placentei si prin consecinta schimburilor cu organismul maternal. Din mezodermul extraembrionar al pediculului de fixatie incep sa se diferentieze in jurul alantoidei vasele ombilicale. Cele doua artere alantoidiene se dezvolta pt a forma arterele ombilicale in timp ce venele alantoidiene tot doua fuzioneaza pentru a forma o singura vena ombilicala.. Cordonul ombilical conine: mas de esut mucoid (gelatina Wharton) cu rare celule mezenchimale, rezultat din involuia esutului mezodermal al pediculului de fixaie in componenta careia au fost identificate fibroblaste, fibre colagene si o substanta amorfa ce contine acid hialuronic; un cordon epitelial discontinuu, vestigiul ductului alantoidian; iniial exist dou vene ombilicale, dreapt i stng,care duc sngele oxigenat i ncrcat cu substane nutritive,de la nivelul placentei n sinusul venos al inimii. Ulterior rmne vena ombilical stng care dup natere va forma ligamentul rotund al ficatului. dou artere ombilicale, ramuri ale arterelor iliace interne. Ele duc sngele din corpul embrionar, ncrcat cu CO2 i catabolii, la placent. Vena ombilicala contine sange arterial ( bogat in oxigen). Arterele ombilicale au un traiect spiralat in jurul venei ombilicale si contin sange incarcat in dioxid de carbon de la fat. Este sediul unei scleroze progresive prin proliferarea si activitatile celuleor mezenchimatoase diferentiate in fibroblaste. Anomalii de lungime: cordon scurt (aprox. 20cm) la natere poate produce hemoragii prin dezinserie din placent sau corpul fetal; cordon lung (90cm) poate s determine noduri adevrate i circulare de cordon, realiznd compresie vascular. Se poate nfura n jurul gtului producnd n acest caz anoxie fetal i moartea ftului. La natere poate s produc hipoxie sau anoxie (cnd dureaz peste 5 minute, se poate produce retardare mental). Cordonul subtire, cu diametrul sub 1 cm, este predispus la torsiuni Cordonul gros, cu diametrul mai mare de 2 cm este frecvent asociat cu anasarca fetoplacentara Anomalii vasculare: artere torsionate (noduri false) artera ombilicala unica; tromboze;

6.

hematoame

Placenta Placenta este un organ temporar de mare importanta in dezvoltarea embrionului si fatului ce mediaz nutriia i schimbul de gaze ntre mam i ft. Fixarea ei se face pe peretele uterin. Denumirea de placenta a fost utilizata pentru prima data de Realdus Columbus in 1559. Este un organ feto-placentar cu dou componente: partea fetal format din corionul vilos partea matern cu originea n endometru (decidua bazal). Placenta este de tip hemocorial deoarece vilozitatile coriale vin in contact direct cu sangele matern ntre cele dou circulaii, matern i embrionar,se interpune bariera interhemal. Legatura dintre placenta si embrion/fat se realizeaza prin intermediul vaselor alanto-coriale din cordonul ombilical ceea ce face ca placenta umana sa fie si de tip alanto-corial Rolurile placentei: 1.- protecie; 2.- nutriie; 3.- respiraie; 4.- excreie; 5.- funcie endocrin prin care supleeaz activitatea ovarului i a adenohipofizei. Placentatia- procesul de formare a placentei n primele 3 zile de la fecundaie substanele nutritive sunt asigurate de vitelusul existent n citoplasm i de secreiile trompei uterine. n ziua a 4-a embrionul ajunge n uter,nutriia lui fiind asigurat de substanele nutritive existente n secreiile uterine. n ziua a 6-a ncepe procesul de nidare la om nidarea embrionului este invaziv i profund,de tip interstiial. Trofoblastul se difereniaz n citotrofoblast si sinciiotrofoblast. Celulele sinciiotrofoblastului secret enzime proteolitice ce produc liza celulelor deciduale. Substanele nutritive rezultate din liz vor asigura nutriia embrionului (hrnire de tip histiotrof). n ziua 19-20, n masa sinciiotrofoblastului apar lacune n care ptrunde sngele matern din capilarele sanguine erodate ncepe hrnirea hemotrof i se stabilete o circulaie sanguin lacunar (stadiul lacunar). Sinciiotrofoblastul nainteaz n decidua bazal, radiar, formnd trabecule ce separ lacunele sanguine (stadiul trabecular n evoluia trofoblastului). Pe toat circumferina corionului ptrund celule din citotrofoblast sub form de coloane i se formeaz vilozitile primare. n axul vilozitilor primare ptrunde mezoderm extraembrionar somatopleural i se constituie vilozitile secundare. n ziua 28-30 mezodermul extraembrionar se difereniaz n vase sanguine i elemente figurate,fibre musculare netede i o mas mezenchimal cu aspect lax rezult vilozitile teriare. O vilozitate principal (stem) se ramific dicotomic formnd viloziti secundare i teriare rezult un lob placentar (cotiledon) i o vilozitate crampon ce leag cotiledonul de placa bazal.

n spaiile interviloase apar septuri de origine matern delimitate la exterior de cito si sinciiotrofoblast septuri interviloase. Peretele vilozitilor coriale formeaz membrana de schimb placentar (membrana interhemal) numit i bariera feto-placentar. Ea este format din 5 straturi: sinciiotrofoblast citotrofoblast membrana bazal a citotrofoblastului esut mezenchimal membrana bazal a capilarului i endoteliul capilar. Sinciiotrofoblastul este principalul factor de reglare a transportului prin bariera fetoplacentar i este sediul sintezei de hormoni i proteine placentare. Dup luna a 5-a nucleii sinciiali se aglomereaz n unele zone, numite zone beta. Aceste zone sunt implicate n sintezele proteice (coriogonadotropine, somatotropina). Exist i zone n care lipsete citotrofoblastul, iar sinciiotrofoblastul este subire i nu prezint nuclei zonele alfa. Aici se realizeaz schimburile feto-placentare. La nivelul zonelor alfa au loc procese intense de endocitoz (transportul anticorpilor din sngele matern n cel fetal) i exocitoz (secreia i eliminarea de coriogonadotropin i somatotropin din sinciiotrofoblast n snge). Placenta matern este format din decidua bazal (stratul compact i spongios). Partea din decidua bazal care contribuie direct la formarea placentei se numete plac bazal. Ea are mai multe straturi: stratul Nitabuch stratul Rohr stratul Langhans. Aceste straturi au urmtoarele roluri: fibrinoidul se transform n fibrin i are rol de schelet de susinere al placentei; menine deschise ostiile venelor din spaiul intervilos; barier imunologic; la natere fibrina ar favoriza dezlipirea placentei de peretele uterin. Circulaia sngelui n zilele 10-13 se formeaz spaii lacunare interviloase n care ptrund sngele matern din arterele spiralate. Circulaia sngelui n acest spaiu ncepe n ziua 14-15. Prima circulaie placentar deplin funcional se realizeaz n ziua 21 cnd se stabilete i legtura feto-placentar. Funcional circulaia utero-placentar este controlat de diferenele dintre presiunea sngelui arterial din spaiul intervilos i presiunea sngelui venos. Arterele uterine, plasate la nivelul canturilor uterine, furnizeaza o serie de colaterale helicine care se anastomozeaza intr-un sistem arcuat. Din aceste arcade vasculare se desprind arterele radiale ce converg spre cavitatea uterina. In aproprierea deciduei, arterele radiale se ramifica furnizand arterele bazale, cu rol nutritiv si arterele spiralate. Se apreciaza ca spre sfarsitul sarcinii, placenta este irigata prin aproximativ 120-150 de artere spiralate.

Sangele patrunde in spatiul intervilos sub forma de jeturi, cu o presiune de 60-80 mmHg. Jetul sangvin este dirijat rapid si fara o dispersie importanta spre placa coriala pe care o atinge, scaldand astfel vilozitatile coriale. De la acest nivel, sangele este orientat spre placa bazala de unde, prin numeroase orificii largi si de forma conica, este preluat de venele uterine. Circulatia feto-placentara este asigurata prin ramificatiile arterelor cordonului ombilical. La nivelul placii coriale, arterele ombilicale se ramifica in 16-24 artere corionice, fiecare artera fiind insotita la acest nivel de o vena satelita. Ramurile corionice se ramifica in colaterale arteriale si venoase care patrund in trunchiurile vilozitare dupa un traiect vertical. In interiorul vilozitatilor, aceste vase se ramifica si se termina intr-o retea capilara sinuoasa. Debitul circulatiei fetale la sfarsitul sarcinii este apreciat la 150-165 ml/min. La nivelul placentei arterele ombilicale formeaz ramuri perforante care strbat placa corial; ele emit ramuri lobare secundare, teriare i capilare sinusoide pentru fiecare cotiledon. Dup natere, arterele ombilicale se oblitereaz formnd ligamentele ombilicale mediale. Partea lor proximal rmne permeabil i formeaz arterele vezicale superioare. Reeaua capilar dreneaz n venule, sngele este colectat n final de vena ombilical ce ptrunde n corpul embrionar formnd dou vene ombilicale (dreapt i stng) ce se deschid n sinusul cardiac. Vena ombilical dreapt se atrofiaz i dispare ca formaiune imediat dup formare, iar vena ombilical stng va forma ligamentul rotund al ficatului. Placenta matur are diametrul de 150-200 mm, iar grosimea este de 20 mm. Greutatea este de aproximativ 500g, suprafaa de schimb a vilozitilor de 14 m2, spaiul intervilos reprezentnd 25% din volumul placentei. Anatomia macroscopica a placentei Placenta este un organ carnos care perzinta 2 fete : fata materna- cu aspect carnos, neregulat, explicat prin reliefurile cotiledonare separate prin santuri. Aceasta fata corespunde planului de clivaj dintre straturile compact si spongios ale endometrului fata fetala- neteda, cu aspect lucios, de culoare albastruie. Este acoperita de amnios prin transparenta caruia se observa vasele coriale. Pe aceasta fata se insera cordonul ombilical. Poziia placentei Poziia placentei se raporteaz la pereii uterului i la locul unde s-a realizat implantaia. Ea poate fi: dorsal, cel mai frecvent (pe peretele posterior); ventral (pe peretele anterior); lateral (pe peretele lateral); fundic (pe peretele dorsal); cervical sau previa cnd nidarea se face n partea superioar a colului uterin. Acest tip de placent poate fi central sau marginal. Este considerat un tip patologic de placent deoarece produce mari complicaii hemoragice n ultimele 3 luni de sarcin. Tipuri patologice de placent: placenta previa; 9

placenta acreta vilozitile coriale ajung n vecintatea miometrului; placenta increta vilozitile coriale strbat miometrul; placenta percreta vilozitile trec de miometru; placenta bidiscoidal; placenta circumvalat; placenta fenestrat; placenta velamentoas; placenta bilobat.

Forma normal a placentei este discoidal. Faa fetal este neted i lucioas, fiind acoperit de amnios. Pe ea se inser central cordonul ombilical. Faa matern este convex, prezint cotiledoane, septuri interviloase i spaii interviloase. Activitatea placentei depinde de o serie de factori: suprafaa i grosimea membranei interhemale; gradientul de presiune ntre sngele din spaiile interviloase i sngele din vasele placentare i materne; echipamentul enzimatic existent n peretele vilozitilor; la schimburile fetoplacentare particip i contraciile uterului, contraciile vilozitilor coriale, respiraiile mamei, creterea capacitii venelor precum i mrimea i natura moleculelor transportate Transferul de substane se realizeaz prin: 1.- difuziune simpl; 2.- difuziu ne facilitat; 3.- transport activ; 4.- pinocitoz; 5.- unele substane sunt resorbite, transformate i resintetizate n membrana interhemal. Secreia de hormoni a placentei Placenta este un organ endocrin care supleaz funcia endocrin a ovarului, a hipofizei i a hipotalamusului. Hormonii produi de placent sunt de 2 categorii: hormoni proteici - coriogonadotropina (HCG); - somatotropina corionic (HCS); - tirotropina corionic (HCT); Hormoni sterolici progesteron i estrogeni. Coriogonadotropina (HCG) are aciune predominant luteinizant, menine aciunea corpului galben de sarcin. Somatotropina (HCS) stimuleaz lipoliza, are aciune anabolizant asupra ftului i mamei, are efect lactogen (determin pregtirea glandei mamare pentru lactaie). Tirotropina corionic (HCT) are aciune stimulatoare tiroidian.

10

Progesteronul n primele 3 luni de sarcin este produs de corpul galben, iar ulterior de sinciio trofoblast. Estrogenii (estradiol,estrona i estriol) sunt secretai de corpul galben, iar ulterior de placent.

11