CURS 21

PARAZITOLOGIE MEDICALA
Parazitologia este stiinta care se ocupa cu studiul biologic si morfologic al parazitilor.
Parazitologia medicala este ramura care studiaza parazitii gazduiti de organismal uman,
precizand epidemiologia, simptomatologia produsa, precum si modalitatile de diagnostic si de
combatere a acestora.

Parazitul este un organism de origine vegetala sau animal, care isi desfasoara viata pe seama
altei finite, determinand adesea tulburari in organismal gazda.

Fenomenul de parasitism este relatia stabilita intre doua sau mai multe entitati de origine
animala, in care una dintre ele este numita gazda ( care ofera locuinta, hrana si posibilitate de
dezvoltare si inmultire), iar cealalta/celelalte – paraziti.

In raport cu specificitatea fata de gazda, parazitii se impart in:

- Paraziti cu specificitate de gazda- care nu se pot dezvolta pe o alta gazda; de exemplu,

om – Ascaris lumbricoides, porc – Ascaris suum, pisica – Toxocara, caine – Toxocara
cani;
- Paraziti fara specificitate de gazda – de exemplu, Toxoplasma gondii paraziteaza
mamifere, reptile, pasari.

In functie de modul de desfasurare a ciclului de viata:

- Paraziti care isi desfasoara intregul ciclu de viata pe aceeasi gazda;

- Paraziti care au nevoie si de perioade de dezvoltare in afara gazdei: de exemplu, Ascaris
lumbricoides, Strongyloides stercoralis.

Mecanismele de actiune ale parazitilor asupra gazdei

Parazitii exercita o serie de actiuni asupra organismului gazda:

- Actiune toxica – din cauza produsilor de metabolism eliberati, care sunt toxici si
alergizanti pentru gazda parazitata;
- Actiune mecanica – de exemplu, Ascaris lumbricois: corpul parazitului poate aplatiza
vilozitatile intestinale ducand la malabsorbtie; chistul hidatica in dezvoltarea sa tumorala
in diverse organe actioneaza asupra teritoriilor invecinate, cu importante consecinte, cum
ar fi obstructia cailor biliare care duce la aparitia icterului mechanic;
- Actiune spoliatoare – datorita folosirii chimului intestinal de catre parazit, ceea ce va
duce la malabsorbtie, de exemplu, Giardia intestinalis;
 - Actiune bacterifera – de exemplu, Entamoeba histolytica poate determina infectii la
distanta ( abcese hepatice, pulmonare, cerebrale) prin preluarea germenilor ce se gaseau
initial la locul de plecare al parazitului ( intestine).

Principalele cai de patrundere a parazitilor in organismul-gazda

1. Calea aerogena, in infectia Pneumocystis carinii; este o cale de transmitere mai frecvent
intalnita la copiii abandonati in maternitati si la prematurii cu depresie imunologica;
acest fapt se datoreaza existentei, printer persoanele care ii ingrijesc, a purtatorilor
sanatosi de P. carinii, care asigura transmiterea acestuia prin picaturile Pffluge;
2. Calea digestiva – majoritatea parazitilor cu localizare intestinala; transmiterea se face
prin fructe si legume nespalate, carne incorrect preparata termic; de exemplu, Giardia
intestinalis, Nector Americana;
3. Calea sexuala – de exemplu, Trichomonas vaginalis;
4. Calea cutanata – de exemplu, Schistosoma spp, larvele de Strongyloides stercoralis;
5. Post- transfuzional, cu sange contaminat, de exemplu Plasmodium, Toxoplasma gondii;
6. Transplant de organe – de exemplu, Toxoplasma gondii.

Localizarea parazitilor in organismul-gazda

Localizare cavitara:

- Cavitatea bucala: Trichomonas bucalis, Entamoeba gingivalis;

- Intestin: Giardia intestinalis, Balantidium coli;
- Vagin: Trichomonas vaginalis.

Localizare tisulara:

- Tesut muscular : Trichinella spiralis;

- Ficat: Fasciola hepatica;
- Glob ocular: Toxoplasma gondii;
- Sange: genul Plasmodium;
- creier: Toxoplasma gondii, chist hidatic;
- Plamani: Pneumocystis carinii, chist hidatic.
- Mentruatia
- Sarcina
- Infectiile cu anaerobi care inlocuiesc lactobacilli.

Factorii care pot determina infestatiile parazitare

Prezenta intr-un teritoriu a faunei parazitare, perticularitatile biologice ale parazitilor, precum si
dinamica de infectare pot sa depinda de mai multi factori:
 1. Caracterul sezonier – in clima temperate, prezenta anotimpurilor poate influenta
transmiterea parazitozelor, frecventa acestora fiind mai crescuta in anotimpul cald;
2. Caracterul geografic – de ex, zonele mlastinoase favorizeaza transmiterea malariei, atat
prin prezenta tantarilor, cat si datorita persoanelor infectate cu aceasta boala; in zonele de
campie, infestatiile parazitare sunt mai frecvente decat la munte;
3. Clima- in zonele tropicale sau subtropicale, parazitozele sunt foarte frecvente, endemic;
in clima rece (polara), parazitozele se limiteaza la mamiferele mari (urs polar), care pot fi
infectate cu trichina; in clima umeda parazitozele sunt favorizate si de mediu;
4. Factori populationali:
a. Varsta: copii dezvolta mai des parazitoze;
b. Statusul imunologic: poate fi normal sau depresat fiziologic in menstra sau sarcina,
sau pathologic in infectii virale (de ex, infectia HIV);
c. Obiceiurile alimentare de preparare a alimentelor, spalarea alimentelor de origine
vegetala, prepararea termica;
d. Educatia sanitara a populatiei;
e. Gradul de expunere la stimulul parazitar; de ex, cei care lucreaza in sectorul
zootehnic, abatoare, pielarie, sunt mai expusi decat alte categorii profesionale;
expunerea poate fi accidental, intalnita la cei care calatoresc in tari cu clima
tropicala;
5. Posibilitatea introducerii unor parazitoze tropicale pe teritoriul tarii noastre ~(de ex,
malaria).

Clasifcarea parazitilor

1. PROTOZOARE
a. Rhizopode
b. Flagellate
c. Sporozoare
d. Ciliate
2. METAZOARE
a. Plathelminti
- Clasa trematode ( Fasciola hepatica)
- Clasa cestode ( Taenia solium, Taenia saginata, Taenia echinococuss)
b. Nemathelminti ( Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis)

Protozoarele

Generalitati. Increngatura Protozoare cuprinde organisme unicelulare alcatuite dintr-o singura

celula, care preezinta ca elemente constitutive obligatorii: membrana protoplasmatica,
citoplasma si nucleu.
Daca miscarea sa nu este de tip ameboid, parazitul prezinta si organite de locomotive – cili sau
flageli.

in conditii favorabile de temperatura si umiditate, parazitul se afla in forma vegetativa, toate

functiile acestuia desfasurandu-se la parametri normali. Atunci cand conditiile de viata nu sunt
propice, parazitul se protejeaza cu o membrane externa rezistenta adoptand forma chistica.
Revenirea conditiilor favorabile de mediu duce la reluarea formei vegetative.

Transmiterea se poate face pe doua cai:

- Direct : prin formele vegetative eliminate de gazda infectata, in secretiile si excretiile

sale, sau prin formele inchistate aflate pe sol, legume sau in apa;
- Indirect: parazitii avand nevoie de gazde intermediare, pentru a putea realiza trecerea de
la organismul infectat anterior la un organism sanatos.

Protozoarele cu importanta medicala se impart in patru clase:

- Rhizopode;
- Flagelate;
- Sporozoare;
- Ciliate.

Clasa Rhizopode

Aceasta clasa de paraziti cuprinde protozoare lipsite de organite specializate de miscare,

deplasarea si hranirea realizandu-se cu ajutorul pseudopodelor.

Din aceasta clasa,rhizopodele parasite pentru om apartin ambilor, avand atat forma vegetative,
cat si forma chistica. Inmultirea se realizeza prin diviziune directa, binara, pentru forma
vegetative, si prin diviziune multipla, in cazul formelor chistice.

Factorii de risc care favorizeaza infectia sunt: absenta retelei de canalizare, institutionalizarea,
situatia financiara precara, ignoranta.

Transmiterea bolii se face prin intermediul apei si alimentelor contaminate, parazitul

patrunznand in organismul uman pe cale digestive.