Curs 1 BVP PZ 1

Notiuni generale de parazitologie

• Parazitologia (gr. parasitos: para = alături; sitos = mâncare; gr. logos = știință):
- ramură a biologiei și a medicinii;
- se ocupă cu studiul organismelor parazite (morfologie, ciclul de viață, relații cu
gazda, etc.) precum și a măsurilor de prevenire a infectării și combatere a acestora.
 Parazitologia medicală: ramură a medicinii care are ca obiect studiul paraziților care
trăiesc pe seama organismului uman ca și al bolilor pe care le produc
• Parazit: organism animal sau vegetal care se hrănește pe seama altui organism animal
sau vegetal căruia nu îi aduce niciun folos ci adesea îi provoacă adeseori daune (boli /
moartea).
• Zooparazit (parazit animal): parazit care trăiește pe/într-un organism animal.
• Fitoparazit (parazit vegetal): parazit care trăiește pe/într-un organism vegetal.
• Paraziți temporari: parazitează gazda perioade scurte de timp, de obicei pentru a se
hrăni.
• Paraziți permanenți: parazitează organismul gazdă toată viața lor.
• Paraziți monoxeni: își desfășoară ciclul evolutiv într-o singură gazdă.
• Paraziți heteroxeni: își desfășoară ciclul evolutiv în mai multe gazde succesive.
• Gazda definitivă: organismul în care parazitul își poate atinge stadiul final de
dezvoltare.
• Gazda intermediară: organismul în care parazitul cantonează doar o perioadă de
timp, într-o etapă a dezvoltării sale.
• Omul poate fi pentru organismele care îl parazitează:
- gazdă definitivă: ex. ascarid=limbric, oxiur, tricocefal;
- gazdă intermediară: ex. hidatide, cisticerci, plasmodii;
- gazdă accidentală: trichinele.
• Ectoparaziți:
- trăiesc pe organismul gazdă (pe/în tegumentul gazdei);
- infestație;
- ex.: artropodele parazite.
• Endoparaziți:
- trăiesc în organismul gazdă (în cavități, organe, țesuturi);
- infecție;
- pot fi:
 endoparaziți cavitari: ex.: Giardia lamblia(intestine- duoden si inceput ileon),
Trichomonas vaginalis(in cavit vaginala in fundurile de sac);
 endoparaziți tisulari: ex.: hidatidele, cisticercii;
 endoparaziți intracelulari: ex.: leishmaniile, plasmodiile.
• Paraziți facultativi:
- pot trăi și pe cont propriu în natură dar se pot adapta în anumite situații și la
anumite organisme gazdă;
- ex. amibe libere potențial patogene (Naegleria, Acanthamoeba)-in apele statatoare
cu temperature ridicata.
• Paraziți obligatorii: traiesc putin in mediul ext in forma chistica, isi asteapta gazda
- supraviețuirea lor este condiționată de modul de viață parazitar;

1
Curs 1 BVP PZ 1

- ex. amibe parazite patogene (Entamoeba histolytica).

• Saprofitism (sapros - putred, phyton - plantă):
- mod de viaţă al unor organisme numite saprotrofe în care dezvoltarea se face pe
seama materiilor organice în descompunere.
- organismele saprotrofe se împart în:
- saprofite: fiinţe vegetale;
- saprozoice: fiinţe animale (ex. Musca Domestica).
• Simbioza (gr. syn = împreună; bios = viaţă; osis- condiţie):
- ansamblul relațiilor stabilite între 2 organisme care s-au adaptat să trăiască împreună;
- asocierea este intimă, de lungă durată și poate fi avantajoasă sau dăunătoare
partenerilor.
- relațiile dintre parazit și gazdă pot fi:
- neantagonice (commensalism-nu I se prod daune, mutualism-avantaj
reciproc);
- antagonice (parazitism).
• Relații de mutualism: cooperare avantajoasă pentru ambii parteneri.
• Relații de comensalism: un partener are un beneficiu din asociere fără a-i provoca
daune celuilalt.
• Relații de parazitism:
- în sens larg, unul dintre parteneri este dependent de celălalt;
- în sens medical, unul dintre parteneri trăieşte şi se hrăneşte pe seama celuilalt
aducându-i daune.
 Parazitism permanent: stare a unor ființe al căror mod de viață parazitar durează
toată viața.- paraziti obligatorii
 Parazitism temporar: stare parazitară de scurtă durată a unei ființe, necesară de
obicei pentru a se hrăni în gazda sa.- paraziti facultativi
 Parazitism periodic (parazitism de fază): stare parazitară de scurtă durată a unei ființe
care adoptă viața parazitară în anumite stadii de dezvoltare.
 Parazitism permanent: stare a unor ființe al căror mod de viață parazitar durează
toată viața.- paraziti obligatorii
 Parazitism temporar: stare parazitară de scurtă durată a unei ființe, necesară de
obicei pentru a se hrăni în gazda sa.- paraziti facultativi
 Parazitism periodic (parazitism de fază): stare parazitară de scurtă durată a unei ființe
care adoptă viața parazitară în anumite stadii de dezvoltare.
 Parazitism adevărat: stare a unei ființe care, pentru a supraviețui, este obligată să-și
ducă în mod constant viața pe/într-o gazdă care îi poate asigura nutrienții necesari.
 Parazitism accidental (ocazional, sporadic): stare a unei ființe care duce de obicei o
viață independentă de o anumită gazdă, determinată de nevoia de a adopta, în anumite
condiții, o viață parazitară.- trichineloza

Cai de patrundere ale parazitilor in organism

• prin aer, apă, alimente contaminate (ex. ascarid, oxiur, tricocefal);

• prin traversare activă a tegumentului (ex. larve de Ancylostoma, Strongyloides);
• prin consumul gazdei intermediare (ex. Taenia solium(porc), Taenia
saginata(vaca), Diphylobotrium latum(peste);

2
Curs 1 BVP PZ 1

• prin autoinfecție prin intermediul propriilor mâini (ex. oxiuri).

• prin intermediul unor vectori:
- prin contaminare: vectorul depune pe tegument formele infectante
(salivă, dejecte) care pătrund apoi în organismul gazdă;
- prin inoculare: vectorul, prin ințepare, introduce în plagă formele infectante.
• calea verticală: infecţia transplacentară, congenitală, de la mamă la făt (ex.
Toxoplasma gondi).

Cai de eliminare a parazitilor din organism

 desprindere - pentru ectoparaziţi (căpuşe, insecte hematofage): părăsesc corpul

gazdei la scurt timp după ce s-au hrănit;
 materii fecale - pentru paraziţii care trăiesc la nivelul tubului digestiv (ouă, chisturi)
 urină - ouă de Schistosoma haematobium care cad în cavitatea vezicii prin
perforarea pereţilor venelor vezicii urinare;
 secreţiile uretrale sau vaginale - pentru Trichomonas vaginalis;
 salivă - ca atare sau picăturile lui Phlugge - pentru Trichomonas bucalis;
 străpungerea tegumentului – pentru cei cu localizare subcutanată, musculară, alte
organe

Impas parazitar - paraziţi ce nu dispun de posibilităţi normale de eliminare din

organism (larva migrans viscerală, trichineloza).

Actiuni ale parazitilor asupra gazdei

Pătrunderea parazitului în organismul gazdă determină:

• mobilizarea mecanismelor de apărare ale gazdei;
• declanșarea acțiunilor prin care parazitul se sustrage mecansimelor de apărare ale
gazdei:
- mimare antigenică: paraziții se îmbracă cu anumite componente ale gazdei
nemaifiind recunoscuți ca non self;
- variație antigenică: îți modifică glicoproteinele de suprafață;
- blocarea anticorpilor neutralizanți: Ag parazitare se combină cu anticorpi fără
capacitate de neutralizare;
- localizare intracelulară;
- imunosupresie: reduc răspunsul imun.
• Acțiunea spoliatoare:
- este o caracteristică generală a paraziţilor;
- directă: parazitul consumă din alimentele gazdei sau din ţesuturile acesteia;
- indirectă: parazitul provoacă tulburări de nutriţie.
• Acțiunea toxică și alergică: determinată de produsele de dezasimilare sau toxinele
(neurotoxine, hemolizine) elaborate de parazit și eliminate în organism.
• Acțiune traumatică: traumatisme care pot afecta integritatea organelor parazitate
favorizând intrarea în circulaţia generală a toxinelor, bacteriilor, paraziţilor și apariția
de metastaze la distanță (ex. amibiaza).
• Acțiunea inflamatoare: este datorată de fapt reacției organismului gazdă.

3
Curs 1 BVP PZ 1

• Acțiunea mecanică: blocare și stază (ex. ascarizii) / compresiune (ex. chistul

hidatic).
• Acțiunea iritativă la nivel tisular: formare de focare de scleroză fibroasă și
granuloame inflamatorii.
• Acțiunea imunodepresivă: reducerea răspunsului imun (ex. malarie,
schistosomiază).
• Acțiune traumatică: traumatisme care pot afecta integritatea organelor parazitate
favorizând intrarea în circulaţia generală a toxinelor, bacteriilor, paraziţilor și apariția
de metastaze la distanță (ex. amibiaza).
• Acțiunea inflamatoare: este datorată de fapt reacției organismului gazdă.
• Acțiunea mecanică: blocare și stază (ex. ascarizii) / compresiune (ex. chistul
hidatic).
• Acțiunea iritativă la nivel tisular: formare de focare de scleroză fibroasă și
granuloame inflamatorii.
• Acțiunea imunodepresivă: reducerea răspunsului imun (ex. malarie,
schistosomiază).

Reactii ale gazdei la prezenta parazitilor

Reacţii generale:
- tulburări neurologice prin acţiune directă asupra SNC sau indirectă prin intermediul
toxinelor;
- anemie produsă prin mecanisme diferite (în malarie, leishmanioză viscerală,
anchilostomiază, botriocefaloză);
- anemie hemolitică;
- anemie prin sechestrare splenică;
- anemie posthemoragică.
• splenomegalia: prezentă în malarie, leishmanioza viscerală şi în schistosomiază

Reacţii celulare:
- apar prin acțiunea toxinelor;
- sunt influențate de starea organismului gazdă și de localizarea parazitului și pot fi:
- metaplazie;
- hiperplazie;
- neoplazie.

Reacţii umorale: paraziții/toxinele  formarea anticorpilor.

• Hipereozinofilia în parazitoze:
- poate fi locală (granuloame) sau sanguină;
- rar în protozooze, pregnant în helmintiaze;
- influențată de natura/localizarea parazitului, de factori de gazdă și de abordarea
terapeutică a parazitozei;
- agresiunea helmintică determină, după o perioadă de latență, apariția leucocitozei cu
PMN, apoi cu eozinofile al căror nr. crește progresiv până la o valoare maximă în
funcție de specie, apoi curba devine declivă, iniţial cu o pantă abruptă, apoi lentă
(curba lui Lavier - în clopot asimetric).

4
Curs 1 BVP PZ 1

- Curba desenată de leucocitoză este superpozabilă celei a eozinofilei, care rămâne

constant peste valorile normale atât timp cât persistă parazitul.
- Cel mai ades hipereozinofilia este realizabilă în prezenţa unui număr-prag de
paraziţi.
- Cu cât parazitul este mai specific omului cu atât eozinofilia sanguină este mai scurtă.
- Cu cât ciclul larvar necesită o migrare tisulară pluriviscerală, cu atât eozinofilia este
mai persistentă şi atinge valori mai ridicate.
- supradăugarea unei agresiuni pe un organism parazitat va antrena o reducere a
eozinofiliei (episod infecţios, terapia cu cortizon, ACTH)
- medicaţia antiparazitară va determina în timp o normalizare a numărului de
eozinofile în concordanţă cu eliminarea paraziţilor;
- în primele ore/zile după adm. antihelminticelor este frecvent observată creşterea
tranzitorie a eozinofiliei şi se însoţeşte de regulă de semne clinice de mare valoare
diagnostică.
- reinfecţiile şi suprainfecţiile vor induce curbe identice celei iniţiale dar cu vârf sub
cel maximal iniţial şi cu evoluţie descendentă mai rapidă.

Imunitatea in parazitoze

• Agresiunea parazitului asupra gazdei determină mobilizarea unor mecanisme de

apărare complexe care vor determina:
- eliminarea parazitului din organism;
- stabilirea unui echilibru între gazdă şi parazit;
- modificări ale homeostaziei organismului cu alterarea funcţiilor vitale.
• Efectul depinde de starea sistemului imun al gazdei.
• Imunodepresia poate favoriza extinderea invaziei parazitare, punând în pericol
viaţa bolnavului
• În parazitoze funcţionează aceleaşi procese imune fundamentale ca şi în infecţiile
bacteriene sau virale, dar la nivele mult mai scăzute.

• Imunitatea înnăscută (rezistența naturală) este legată de specificitatea de gazdă a

parazitului (ex. Taenia solium se dezvoltă doar la om).
• Rezistenţa naturală relativă: se ia în discuție când parazitul ajunge într-o gazdă care
nu este cea obişnuită, dezvoltându-se mai slab, cu dimensiuni mai reduse, o
fecunditate scăzută, o existenţă mai scurtă.
• Imunitatea dobândită poate fi realizată natural sau artificial.
a. Imunitatea dobândită natural poate fi:
 imunitate activă, postiinfecţioasă:
- imunitatea concomitentă: o specie parazitară ce este prezentă în organism
împiedică pătrunderea şi dezvoltarea de noi paraziţi aparţinând aceleaşi specii;
- imunitatea reziduală: persistă și după dispariţia
parazitului, celulele imunocompetente elaborând Ac specifici; imunitatea reziduală
absolută este foarte rar întâlnită;
 imunitate pasivă, maternală (de la mamă la făt), are o durată scurtă, de 3-6 luni.

5
Curs 1 BVP PZ 1

b. Imunitatea artificială activă sau pasivă: are aplicaţii modeste în parazitologie.

Hipersensibilitatea: ansamblul răspunsuri patologice induse de antigenele parazitare prin

modificarea reactivitaţii organismului gazdă.
Anafilaxia: urgență medicală - manifestare bruscă, violentă,dramatică, cu evoluţie gravă
- şoc anafilactic (ex. chist hidatic).
Alergia: reacţiile locale sau generale la nivelul unor celule sau ţesuturi care se manifestă
mai frecvent prin erupţii cutanate.

Antigenele parazitare:
 Antigene exogene (metabolice): secreţiile şi excreţiile (toxine) eliberate în timpul
dezvoltării, eclozării sau migrării paraziţilor în ţesuturi,
 Antigene endogene (somatice): fac parte din corpul parazitului.

Antigenele sunt caracteristice speciei sau genului coexistând ca un "mozaic

antigenic", fapt care scade specificitatea reacţiilor serologice, dacă antigenele folosite
nu sunt purificate suficient.

Anticorpii antiparazitari:
 Anticorpi funcționali (protectori): iau parte activ la procesul de apărare a gazdei (ex.
anticorpi antienzime);
 Anticorpi nefuncționali: sunt doar markeri ce permit detectarea infecției (precipitanţi,
aglutinanţi si fixatori de complement).

Supravegherea si combaterea bolilor parazitare

• Profilaxia: ansamblul de activităţi care au drept scop limitarea răspândirii paraziţilor

la noi gazde, folosind diverse măsuri de prevenire care nu acţionează întotdeauna
direct asupra agenţilor cauzali.
• Terapia: are ca scop vindecarea bolnavului fiind condiţionată de distrugerea formelor
parazitare care au determinat instalarea fenomenelor morbide.
• Eradicarea: reprezintă un complex de măsuri cu aplicare limitată în timp, dirijate
concentric asupra tuturor verigilor lanţului epidemiologic, prin care se realizează
dispariţia completă şi definitivă a tuturor cazurilor de îmbolnăvire produse de un
anumit agent patogen viu.