Sunteți pe pagina 1din 55
CIUPERCI PATOGENE LA OM. MEDICA Ţ IA ANTIMICOTIC Ă MICOTOXICOZE

CIUPERCI PATOGENE LA OM. MEDICAŢIA ANTIMICOTICĂ

MICOTOXICOZE

• micozele sunt boli produse de micromicete (ciuperci microscopice) • noţiunea de micoză implică întotdeauna

micozele sunt boli produse de micromicete (ciuperci microscopice)

noţiunea de micoză implică întotdeauna consecinţele

patologice determinate de dezvoltarea parazitară a ciupercii pe o anumită gazdă

dezvoltarea parazitară a ciupercii pe o anumită gazdă Hife de Aspergillus sp. în epiteliul pulmonar de

Hife de Aspergillus sp. în epiteliul pulmonar de şoarece

În funcţie de gradul de virulenţă şi capacitatea de a parazita fungii pot fi: 

În funcţie de gradul de virulenţă şi capacitatea de a

parazita fungii pot fi:

adaptati la parazitism datorită unei afinităţi speciale faţă

de organismul uman sau animal

comensali pentru organismul uman

de origine externă cu potenţial patogen

lipsiti de patogenitate

1. Fungi adaptati la parazitism datorită unei afinităţi speciale faţă de organismul uman sau animal

1. Fungi adaptati la parazitism datorită unei afinităţi speciale faţă de organismul uman sau animal

micromicetele keratinofile cu tropism pronunţat pentru

keratina umană sau animală specii cosmopolite aparţinând genurilor Trichophyton,

Microsporum, Epidermophyton; pot coloniza sau parazita

organismul uman sau animal indiferent de terenul existent (statusul nutriţional sau imunitar al gazdei)

existent (statusul nutriţional sau imunitar al gazdei) Microsporum canis ( macroconidii ) Epidermophyton floccosum

Microsporum canis (macroconidii)

sau imunitar al gazdei) Microsporum canis ( macroconidii ) Epidermophyton floccosum coloratie cu lactofenol –

Epidermophyton floccosum

coloratie cu lactofenol albastru de anilina

• în cazul speciilor keratinofile care colonizează pielea şi fanerele, importanţa leziunilor variază în

în cazul speciilor keratinofile care colonizează pielea

şi fanerele, importanţa leziunilor variază în funcţie de

gradul de adaptare parazitară:

speciile

leziunile sunt discrete sau puţin simptomatice

antropofile

sunt

relativ

bine

suportate,

speciile zoofile sau geofile,

puţin

sau

deloc

adaptate la organismul dermatofiţiior inflamatorii

uman,

sunt

la

originea

2. Fungi comensali pentru organismul uman • colonizează, fără a determina leziuni aparente, învelişul cutanat

2. Fungi comensali pentru organismul uman

colonizează, fără a determina leziuni aparente, învelişul

cutanat ( Malassezia sp., Trichosporon sp.) sau mucoasele

digestivă sau vaginală ( Candida albicans)

mucoasele digestivă sau vaginală ( Candida albicans ) Candida albicans Malassezia furfur Hife de Trichosporon

Candida albicans

sau vaginală ( Candida albicans ) Candida albicans Malassezia furfur Hife de Trichosporon cutaneum •

Malassezia furfur

( Candida albicans ) Candida albicans Malassezia furfur Hife de Trichosporon cutaneum • echilibrul gazdă

Hife de Trichosporon cutaneum

echilibrul gazdă-parazit poate fi rupt în caz de debilitate a

organismului gazdă, caz în care specia comensală în mod

obişnuit poate provoca o micoză specifică:

candidoză bucală sau orofaringiană în SIDA, candidoză vaginală pe perioada sarcinii,

pitiriazis verzicolor după corticoterapie

3. Fungi de origine externă cu potenţial patogen • micromicete din mediul înconjurător, uneori patogene

3. Fungi de origine externă cu potenţial patogen

micromicete din mediul înconjurător, uneori patogene pe organisme vegetale sau animale, cu factori de virulenţă care le permit se menţină pe organismul gazdă sunt numite parazite primare datorită gradului de patogenitate în relaţie cu subiecţi sănătoşi

pot fi:

mucegauri cosmopolite ( Aspergillus fumigatus )

levuri ( Cryptococcus neoformans)

fumigatus ) • levuri ( Cryptococcus neoformans ) Cryptococcus neoformans , celula in proces de înmugurire
fumigatus ) • levuri ( Cryptococcus neoformans ) Cryptococcus neoformans , celula in proces de înmugurire

Cryptococcus

neoformans, celula in

proces de înmugurire (SEM)

Aspergillus fumigatus

• specii de origine exotică ( Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatitidis, Paracoccidioides brasiliensis )

specii de origine exotică ( Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatitidis, Paracoccidioides brasiliensis )

Blastomyces dermatitidis, Paracoccidioides brasiliensis ) Histoplasma capsulatum Blastomyces dermatitidis coloraţie
Blastomyces dermatitidis, Paracoccidioides brasiliensis ) Histoplasma capsulatum Blastomyces dermatitidis coloraţie

Histoplasma capsulatum

Blastomyces dermatitidis coloraţie cu lactofenol albastru de anilina

în toate cazurile micozele pe care le determină derivă din contaminare externă şi nu sunt în mod normal

transmisibile între subiecţi umani; intensitatea

simptomelor depinde de terenul gazdei şi de virulenţa

tulpinii implicate

4. Fungi lipsiti de patogenitate • micromicete filamentoase (mucegaiuri) sau levuri care trăiesc ca saprofite

4. Fungi lipsiti de patogenitate

micromicete filamentoase (mucegaiuri) sau levuri care trăiesc ca saprofite în mediul înconjurător

uneori colonizează temporar pielea, orificiile, mucoasele, fără însă a determina leziuni la indivizi sănătoşi, în condiţii normale

dintre acestea fac parte specii identificate recent ca oportuniste

CIUPERCI OPORTUNISTE • astăzi sunt incriminate aproximativ 500 de specii de ciuperci în procese patologice

CIUPERCI OPORTUNISTE

astăzi sunt incriminate aproximativ 500 de specii de ciuperci în procese patologice umane, faţă de doar aproximativ 100 în perioada anilor 1960

această creştere a numărului speciilor potenţial

patogene este determinată de starea de receptivitate a organismului gazdă

specia oportunistă este cea care profită de o oportunitate pentru a-şi exprima caracterul agresiv şi virulenţa în cadrul organismului gazdă; persistenţa lor este

determinată de o deficienţă a sistemului de apărare a

gazdei

• preadaptarea la parazitism este în aceste cazuri importantă ; o specie caracterizată drept oportunistă

preadaptarea la parazitism este în aceste cazuri importantă; o specie caracterizată drept oportunistă

posedă calităţi necesare pentru:

a se menţine şi dezvolta în cadrul organismul uman (termotoleranţă, osmofilie etc.),

aderenţă la ţesuturile gazdei,

protecţie contra sistemului imunitar al gazdei

starea de debilitate a gazdei selecţionează speciile cele

mai apte pentru parazitism, accelerând procesul de

adaptare la parazitism a mucegaiurilor din mediul înconjurător sau facilitând trecerea de la comensalism la

parazitism la speciile deja prezente în cadrul

organismelor sănătoase

EVOLUŢIA ŞI IMPORTANŢA ACTUALĂ A MICOZELOR • la începutul sec. XX micozele erau în special

EVOLUŢIA ŞI IMPORTANŢA ACTUALĂ A MICOZELOR

la începutul sec. XX micozele erau în special localizate la nivelul pielii, frecvenţa lor în acea epocă fiind conexă cu nivelul de igienă

după apariţia antibioticelor, Candida albicans a devenit

responsabilă de micoza bucala postantibotică

medicamentele antituberculoase au favorizat implantarea

speciei Aspergillus fumigatus care generează aspergiloame

criptococcozele şi mucormicozele erau descrise în rare

cazuri la pacienţii supuşi unei corticoterapii masive şi

prelungite (astm)

• extinderea micozelor în ţările dezvoltate a demarat in anii 1950, noua patologie urmând îndeaproape

extinderea micozelor în ţările dezvoltate a demarat in anii 1950, noua patologie urmând îndeaproape progresele terapeutice

în anii 1960 chimioterapia anticanceroasă şi manevrele

de cateterism au permis dezvoltarea unor specii până

atunci necunoscute

dezvoltate începând din anii 1970, grefele de organe

(rinichi, plămân, cord, ficat) au necesitat medicaţie imunosupresivă pentru a împiedeca respingerea grefei, ceea ce a determinat apariţia unor noi specii resposabile

de producerea micozelor

• in anii 1980, apariţia SIDA a cauzat o creştere considerabilă a candidozelor (orofaringiene, esofagiene)

in anii 1980, apariţia SIDA a cauzat o creştere considerabilă a candidozelor (orofaringiene, esofagiene) şi

a criptococcozei; penicilioza determinată de Penicillium

marneffei , practic necunoscută anterior este astăzi principala micoză oportunistă în cazurile de SIDA din Asia

Candida albicans a devenit principala ciupercă oportunistă în serviciile de terapie intensivă şi cea mai periculoasă (60-80% mortalitate în candidozele sistemice)

Aspergillus fumigatus este principala ciupercă oportunistă în hematologia oncologică; cocktailurile

chimioterapice care pot vindeca leucemii considerate

incurabile au determinat, datorită neutropeniei îndelungate, apariţia aspergilozelor invazive, aproape întotdeauna mortale

FIZIOPATOLOGIA MICOZELOR SI FACTORII FAVORIZANTI • organismul uman este confruntat în mod regulat sau accidental

FIZIOPATOLOGIA MICOZELOR SI FACTORII FAVORIZANTI

organismul uman este confruntat în mod regulat sau accidental cu spori de micete care pot pătrunde prin inhalare, ingestie, inoculare postraumatică

deşi au o mare capacitate adaptativă la substraturi

nutritive foarte diverse, dintre speciile de ciuperci puţine sunt cele adaptate parazitării organismului uman

cele mai numeroase specii patogene la om aparţin Ascomicetelor ( Aspergillus , dermatofite), într-o mică măsură Zygomicetelor (agenţii mucormicozelor şi

entomophtoromicozelor) şi foarte puţine Basidiomicetelor

Factori de patogenicitate • celula fungică prezintă variabilitate morfologică, genetică, antigenică ;

Factori de patogenicitate

celula fungică prezintă variabilitate morfologică, genetică, antigenică; variaţiile fenotipice pot fi asociate unei anumite patogenicităţi

de obicei organismul gazdă are tendinţa de a contracara

dezvoltarea micetelor; un organism sănătos, perfect funcţional din punct de vedere al apărării imune, poate în

general stopa infestarea fungică

ciuperca se poate menţine într-un stadiul comensal, fără a determina efecte patologice sau leziuni perceptibile; în

cazul organismelor fragilizate ciuperca poate invada

ţesuturile profunde şi poate cauza o infecţie sistemică ce poate fi mortală

Etapele de instalare a ciupercii în organismul parazitat (uman, animal):  colonizare şi aderenţă 

Etapele de instalare a ciupercii în organismul

parazitat (uman, animal):

colonizare şi aderenţă

pătrundere în organism

supravieţuire şi multiplicare

Colonizarea şi aderenţa • ţesuturile profunde pot fi colonizate uneori în mod direct cu ocazia

Colonizarea şi aderenţa

ţesuturile profunde pot fi colonizate uneori în mod direct

cu ocazia unui traumatism, a unei manevre iatrogene

(cateterism) sau chirurgicale

în general ciuperca se

implantează la început în

învelişul cutaneo-mucos sunt necesare proprietăţi de aderenţă la epitelii

sunt necesare proprietăţi de aderenţă la epitelii • hidrofobicitatea peretelui celular al ciupercii

hidrofobicitatea peretelui celular al ciupercii favorizează

interacţiunea non-specifică cu epiteliul

o reacţie inflamatoare la nivelul epiteliului poate determina formarea de depozite de fibrină care facilitează aderenţa ciupercii

Pătrunderea în organism • pătrunderea activă se realizează după etapa de colonizare a învelişului

Pătrunderea în organism

pătrunderea activă se

realizează după etapa de colonizare a învelişului cutaneo-mucos

poate fi:

superficială, limitată

stratul cornos

(dermatofite, specii keratinofile)

profundă, depăşind

stratul

şi

la

bazal

invadând ţesuturile şi vasele subiacente

specii keratinofile) • profundă , depăşind stratul şi la bazal invadând ţesuturile şi vasele subiacente
• factorii determinanţi sunt : • patogenicitatea (virulenţa) tulpinii implicate • capacitatea de apărare a

factorii determinanţi sunt:

patogenicitatea (virulenţa) tulpinii implicate

capacitatea de apărare a gazdei

pentru a favoriza pătrunderea în organismul parazitat ciupercile produc o serie de substanţe care facilitează invazia tisulară:

proteaze (ex.: keratinaze care favorizează

pătrunderea în piele şi fanere) toxine – joacă un rol indirect perturbând apărarea gazdei; în general au rol imunosupresor

• dacă ciuperca este bine adaptată pentru parazitism această etapă este acompaniată de modificări

dacă ciuperca este bine adaptată pentru parazitism această etapă este acompaniată de modificări morfologice care vor determina un aspect total diferit de cel din stadiul saprofit (dimorfism)

total diferit de cel din stadiul saprofit ( dimorfism ) Histoplasma capsulatum sub form ă de

Histoplasma

capsulatum

sub formă de miceliu la 25 o C (stadiu saprofit)

sub form ă de miceliu la 25 o C (stadiu saprofit) sub form ă de levur

sub formă de levură la 37 o C (stadiu parazit)

Candida albicans prezintă un pseudodimorfism: • în stadiu comensal există sub formă de blastospori la

Candida albicans prezintă un pseudodimorfism:

în stadiu comensal există sub formă de blastospori

la nivelul tubului digestiv, al arborelui respirator şi al mucoasei genitale; în stadiu parazitar blastosporii formează un miceliu

septat

al arborelui respirator şi al mucoasei genitale; • în stadiu parazitar blastosporii formează un miceliu septat
Supravieţuirea şi multiplicarea • organismul invadat reprezintă un mediu diferit de cel original al ciupercii,

Supravieţuirea şi multiplicarea

organismul invadat reprezintă un mediu diferit de cel original al

ciupercii, la care aceasta trebuie se adapteze foarte rapid;

capacitatea de adaptare este specifică speciilor patogene

Factori indispensabili menţinerii ciupercii în organism:

termofilia (capacitatea de supravieţuire şi multiplicare la 37 o C) doar speciile termofile pot determina micoze sistemice ( Aspergillus fumigatus, Rhizomucor pusillus, Absidia corymbifera )

osmofilia (capacitatea de a rezista unei presiuni osmotice ridicate)

întâlnită la ciupercile care invadează ţesuturile profunde xerofilia (capacitatea de supravieţuire într-un mediu foarte uscat – ţesutul osos)

pentru a supravieţui apărării imune a gazdei ciupercile secretă

diverse substanţe imunosupresoare (toxine, fosfolipaze) sau sunt rezistente la fagocitoză (prezenţa capsulei la Cryptococcus neoformans )

FACTORI FAVORIZANŢI AI MICOZELOR depind de: • gazdă • mediul înconjurător • boala subiacentă •

FACTORI FAVORIZANŢI AI MICOZELOR

depind de:

gazdă

mediul înconjurător

boala subiacentă

diverşi factori iatrogeni

1. Factori dependenţi de teren

nou-născuţi, prematuri

persoane în vârstă cu probleme circulatorii, proteze dentare

alcoolici, fumători

heroinomani

2. Factori iatrogeni • abuz de neuroleptice • corticoterapie intensă şi prelungită • antibioterapie cu

2. Factori iatrogeni

abuz de neuroleptice

corticoterapie intensă şi prelungită

antibioterapie cu spectru larg, prelungită

imunosupresoare

chimioterapie anticanceroasă

alimentaţie parenterală prin catetere intravasculare

manevre chirurgicale (chirurgie digestivă)

sonde vezicale, intraperitoneale

spitalizare îndelungată la terapie intensivă

3. Factori mecanici • leziuni sau rupturi ale barierei cutaneo-mucoase (răni, julituri, ulceraţii) determinate de

3. Factori mecanici

leziuni sau rupturi ale barierei cutaneo-mucoase (răni,

julituri, ulceraţii) determinate de traumatisme (arsuri,

iradiere, medicamente citotoxice)

reducerea secreţiilor mucoaselor, dezorganizarea sau alterarea funcţională a învelişului muco-ciliar

4. Patologie subiacentă

granulomatoză septică familială

diabet dezechilibrat sau acidocetozic

malnutriţie severă

hemopatii (leucemii, limfoame) şi cancere

infecţii virale (HIV, virusul citomegalic)

PRINCIPALELE MICOZE DIN PRACTICA MEDICALĂ CURENTĂ 1. MICOZE SUPERFICIALE • dermatomicoze care afectează pielea

PRINCIPALELE MICOZE DIN PRACTICA MEDICALĂ CURENTĂ

1. MICOZE SUPERFICIALE

dermatomicoze care afectează pielea sau fanerele (tinea

capitis,

barbae, tinea cruris)

tinea

corporis,

tinea

Trichophyton sp., Microsporum sp., Epidermophyton sp.

pitiriazis verzicolor Malassezia furfur

otomicoze Candida albicans

onicomicoze Trichophyton rubrum, Aspergillus sp.

candidoză cutanată – Candida albicans

2. MICOZE ALE MUCOASELOR • candidoză bucală sau peri- bucală – Candida sp . (

2. MICOZE ALE MUCOASELOR

candidoză bucală sau peri-bucală – Candida sp.

( Candida albicans)

candidoză digestivă - Candida sp. ( Candida albicans)

candidoză genitală – Candida sp. ( Candida albicans)

geotrichoză digestivă – Geotrichum candidum

3. MICOZE SUBCUTANATE

cromomicoze Fonsecaea sp., Phialophora verrucosa

sporotrichoză – Sporothrix schenckii

rinosporidioză – Rhinosporidium seeberi

entomoftoromicoză – Basidiobolus ranarum

4. MICOZE PROFUNDE SAU SISTEMICE • micoze cu fungi dimorfici: • histoplasmoză – Histoplasma capsulatum

4. MICOZE PROFUNDE SAU SISTEMICE

micoze cu fungi dimorfici:

histoplasmoză – Histoplasma capsulatum

blastomicoză – Blastomyces dermatitidis coccidioidomicoză – Coccidioides immitis peniciloză – Penicilium marneffei

micoze cu fungi oportunişti

candidoze, ( Candida sp.), trichosporonoze ( Trichosporon sp.),

criptococcoze ( Cryptococcus neoformans),

aspergiloze ( Aspergillus fumigatus), feohifomicoze ( Alternaria sp., Cladosporium sp., Phialophora sp.), mucormicoze ( Mucor sp., Absidia sp., Rhizopus sp.)

micoze atipice: bazidiomicoze ( Coprinus sp.), pneumocistoză ( Pneumocystis carinii )

TERAPIA ANTIFUNGICĂ • timp îndelungat micozele au fost considerate afecţiuni rebele, rezistente la tratament •

TERAPIA ANTIFUNGICĂ

timp îndelungat micozele au fost considerate afecţiuni rebele, rezistente la tratament

actualmente există medicamente antifungice eficiente în

micozele superficiale; micozele profunde nu dispun încă

de tratamente eficace

moleculele utilizate în terapeutică au acţiune

preponderent fungistatică şi mai puţin fungicidă, cazurile

de eşec terapeutic fiind determinate în principal de terenul pe care se dezvoltă micoza

• printre primele antifungice utilizate se numără : • iodul (sub formă de iodură de

printre primele antifungice utilizate se numără:

iodul (sub formă de iodură de potasiu), utilizat încă pentru tratamentul sporotrichozei şi derivaţi organici ioduraţi (polivinilpirolidona);

compuşi sulfuraţi (tolnaftat, sulfură de seleniu) şi acizi organici (benzoic, salicilic) utilizaţi încă pentru

tratamentul micozelor superficiale

Antifungicele pot fi

utilizaţi încă pentru tratamentul micozelor superficiale Antifungicele pot fi de origine naturală d e sinteză

de origine naturală

de sinteză

Antifungice de origine naturală Poliene biosintetizate de diverse specii ale genului Streptomyces • inhibă

Antifungice de origine naturală

Poliene

biosintetizate de diverse specii ale genului Streptomyces

inhibă

creşterea

ciupercilor

de

tip

levuliform

sau

filamentos, saprofite sau parazite

Nistatin izolat din cultura de Streptomyces noursei (1950)

utilizat în micoze superficiale (cutaneo-mucoase), in

special candidoze

Cultură de Streptomyces noursei

• utilizat în micoze superficiale (cutaneo-mucoase), in special candidoze Cultur ă de Streptomyces noursei nistatin
nistatin
nistatin
• Amfotericina B • izolată din cultură de Streptomyces nodosus (1955) • primul antifungic eficient

Amfotericina B

izolată din cultură de Streptomyces nodosus (1955)

primul antifungic eficient în micoze profunde

este antifungicul de referinţă

formulările lipidice constituie un progres în tratamentul

micozelor profunde

constituie un progres în tratamentul micozelor profunde • Natamicina (pimaricina) • izolată Streptomyces

Natamicina (pimaricina)

izolată

Streptomyces natalensis utilă în micoze localizate

din

culturi

de

izolată Streptomyces natalensis • utilă în micoze localizate din culturi de Streptomyces natalensis natamicina

Streptomyces natalensis

izolată Streptomyces natalensis • utilă în micoze localizate din culturi de Streptomyces natalensis natamicina

natamicina

Cicloheximida • izolată din culturi de Streptomyces griseus • activă pe Criptococcus neoformans • utilizare

Cicloheximida

izolată din culturi de Streptomyces

griseus

activă pe Criptococcus neoformans

utilizare limitată (toxică)

Streptomyces

griseus

Griseofulvina

izolată

griseofulvum (1939) acţiune antidermatofitică

din

culturi

de Penicillium

(1939) • acţiune antidermatofitică din culturi de Penicillium Penicillium griseofulvum griseofulvina cicloheximida

Penicillium

griseofulvum

griseofulvina

(1939) • acţiune antidermatofitică din culturi de Penicillium Penicillium griseofulvum griseofulvina cicloheximida

cicloheximida

(1939) • acţiune antidermatofitică din culturi de Penicillium Penicillium griseofulvum griseofulvina cicloheximida
(1939) • acţiune antidermatofitică din culturi de Penicillium Penicillium griseofulvum griseofulvina cicloheximida
Antifungice de sinteză 5-fluoro-citozina • spectru larg de activitate • induce frecvent rezistenţă Imidazoli

Antifungice de sinteză

5-fluoro-citozina

spectru larg de activitate

induce frecvent rezistenţă

Imidazoli

de activitate • induce frecvent rezistenţă Imidazoli 5-fluorocitozina clotrimazol clotrimazol, econazol,

5-fluorocitozina

induce frecvent rezistenţă Imidazoli 5-fluorocitozina clotrimazol clotrimazol, econazol, izoconazol, tioconazol

clotrimazol

clotrimazol, econazol, izoconazol, tioconazol

utilizaţi extern, inactivi in micoze sistemice

spectru larg

miconazol, ketoconazol

utilizabili pe cale orală şi generală

spectru larg

• spectru larg miconazol, ketoconazol • utilizabili pe cale orală şi generală • spectru larg ketoconazol

ketoconazol

Triazoli fluconazol – activ pe levuri itraconazol mucegaiuri din genul Aspergillus activ – pe A

Triazoli

fluconazol activ pe levuri

itraconazol mucegaiuri din genul Aspergillus

activ

pe

Alţi compuşi

amorolfina,

ciclopiroxolamina, alilamine (terbinafina, naftifina) activi în micoze superficiale,

tolnaftat,

în particular dermatofiţii

(terbinafina, naftifina) activi în micoze superficiale, tolnaftat, în particular dermatofiţii fluconazol tolnaftat

fluconazol

(terbinafina, naftifina) activi în micoze superficiale, tolnaftat, în particular dermatofiţii fluconazol tolnaftat

tolnaftat

Mecanismul de acţiune al antifungicelor • orice substanţă cu potenţial de acţiune asupra celulei fungice

Mecanismul de acţiune al antifungicelor

orice substanţă cu potenţial de acţiune asupra celulei

fungice trebuie fie capabilă să străbată peretele

celular chitinos şi gros majoritatea antifungicelor acţionează asupra sterolilor membranari, în principal asupra ergosterolului

component esenţial al membranei fungice

mecanismul de acţiune rezidă în

- inhibarea anumitor enzime din

calea de sinteză a ergosterolului - formarea de complexe insolubile cu ergosterolul, ceea

- formarea de complexe insolubile cu ergosterolul, ceea ergosterol ce alterează permeabilitatea membranei

ergosterol

ce alterează permeabilitatea

membranei plasmatice

Polienele • formarea de complexe cu ergosterolul membranar alterează permeabilitatea membranei şi determină

Polienele

formarea de complexe cu ergosterolul membranar

alterează permeabilitatea membranei şi determină

pierderea de metaboliţi esenţiali pentru celula fungică

stimularea consumării oxigenului şi transformarea ATP în ADP diminuă sinteza compuşilor azotaţi şi glucidici

ADP diminuă sinteza compuşilor azotaţi şi glucidici fosfolipide ergosterol T iocarbamaţii (tolnaftat,

fosfolipide

sinteza compuşilor azotaţi şi glucidici fosfolipide ergosterol T iocarbamaţii (tolnaftat, naftifină,

ergosterol

compuşilor azotaţi şi glucidici fosfolipide ergosterol T iocarbamaţii (tolnaftat, naftifină, terbinafină) •

Tiocarbamaţii (tolnaftat, naftifină, terbinafină) au acţiune fungicidă acţionează la începutul lanţului metabolic de sinteză a sterolilor; deficienţa de ergosterol antrenează alterarea funcţionări membranei celulei fungice

agregarea proteinelor microtubulilor indusa de griseolfulvina Griseofulvina • în doză fungicidă inhibă sinteza

agregarea proteinelor microtubulilor indusa de griseolfulvina

agregarea proteinelor microtubulilor indusa de griseolfulvina Griseofulvina • în doză fungicidă inhibă sinteza

Griseofulvina

în doză fungicidă inhibă sinteza acizilor nucleici şi

funcţionarea microtubulilor, afectând mitoza acţiunea asupra peretelui celulei fungale este însoţită de anomalii de dezvoltare a hifelor terminale

determină impermeabilitatea celulelor keratinizate faţă

de penetrarea dermatofitelor

D erivaţii azolaţi • sunt inhibitori ai sintezei ergosterolului determinând o modificare a fluidităţii membranei

Derivaţii azolaţi

sunt inhibitori ai sintezei ergosterolului determinând o

modificare a fluidităţii membranei

intervin şi la nivelul metabolismului oxidativ şi

peroxidativ antrenând o acumulare de peroxid de hidrogen care determină asfixia celulei fungice

oxidativ şi peroxidativ antrenând o acumulare de peroxid de hidrogen care determină asfixia celulei fungice
5-fluorocitozina (5-FC) • este metabolizată în 5-fluorouridin-trifosfat şi incorporată în ARN, blocând

5-fluorocitozina (5-FC)

este metabolizată în 5-fluorouridin-trifosfat şi incorporată în ARN, blocând sinteza proteinelor indispensabile celulei fungice

Ciclopiroxolamina

blochează sinteza de ATP mitocondrial inhibă captarea şi incorporarea de substanţe necesare metabolismului fungic

chelatează fierul necesar diverselor sisteme enzimatice

MICOTOXICOZE • micotoxinele sunt metaboliţi secundari produşi de ciupercile microscopice (mucegaiuri) • apar

MICOTOXICOZE

micotoxinele sunt metaboliţi secundari produşi de ciupercile microscopice (mucegaiuri) apar în alimente ca rezultat al dezvoltării mucegaiurilor

ingestia acestora de către vertebratele superioare

determină intoxicaţii cunoscute ca micotoxicoze

• intoxicaţiile în masă sunt mai adesea întâlnite în cazul animalelor domestice care consumă hrană

intoxicaţiile în masă sunt mai adesea întâlnite în cazul animalelor domestice care consumă hrană contaminată

genurile cunoscute ca producătoare de micotoxine

sunt în special Aspergillus, Fusarium, Penicillium

micotoxicozele sunt mai răspândite în ţările în curs de dezvoltare datorită crizelor alimentare, cultivării şi

depozitării improprii

de dezvoltare datorită crizelor alimentare, cultivării şi depozitării improprii grau infestat cu Fusarium sp .

grau infestat cu Fusarium sp.

de dezvoltare datorită crizelor alimentare, cultivării şi depozitării improprii grau infestat cu Fusarium sp .
Istoric • prima micotoxicoză atestată : epidemia cunoscută în Evul Mediu drept „focul Sf. Anton”

Istoric

prima micotoxicoză atestată: epidemia

cunoscută în Evul Mediu drept „focul Sf. Anton” (halucinaţii, convulsii, delir,

gangrenă a extremităţilor);

începând din anii 1850 a fost denumită ergotism este cauzată de alcaloizii din ergot (cornul secării:

Claviceps purpurea) , parazit al

cerealelor

secării : Claviceps purpurea) , parazit al cerealelor Secar ă infestata cu Claviceps purpurea • în

Secară infestata cu Claviceps purpurea

în 1948 Freeman şi col. au izolat prima micotoxină din clasa

tricotecenelor din mucegaiul Trichothecium roseum; toxina T-2 a fost agentul etiologic suspectat pentru cauzarea aleuciior toxice alimentare letale apărute în Rusia în perioada celui de-al doilea război mondial

• interesul pentru micotoxine a crescut odată cu izolarea aflatoxinei din Aspergillus flavus dezvoltat pe

interesul pentru micotoxine a crescut odată cu

izolarea aflatoxinei din Aspergillus flavus dezvoltat

pe arahide; consumarea turtelor de arahide

contaminate a determinat îmbolnăvirea şi decesul a mii de păsări de fermă (boala Turkey X) în perioada anilor 1960

ulterior s-a constatat aflatoxina B1 este o

substanţă cu un puternic potenţial cancerigen

Aspergillus flavus

cu un puternic potenţial cancerigen Aspergillus flavus • alte micotoxine izolate cu potenţial toxic sunt:

alte micotoxine izolate cu potenţial toxic sunt:

ochratoxinele, zearalenona în ultimele decade micotoxicozele raportate au fost:

hepatite datorită consumului de porumb contaminat cu aflatoxine în India şi Kenia, gastroenterite generate de mei parazitat de ergot sau de deoxinivalenol din pâine preparată din grâu infestat cu mucegai în India

Micotoxine cu potenţial toxic pentru oameni şi animale sursa potenţial de infestare tipul de micotoxine

Micotoxine cu potenţial toxic pentru oameni şi animale

sursa

potenţial de infestare

tipul de micotoxine

cereale

infestare fungică înainte de recoltare

deoxinivalenol, toxina

T-2, zearalenonă,

fumonizine, alternariol

porumb, arahide

infestare fungică înainte de recoltare

aflatoxine

porumb, sorg

infestare fungică înainte de recoltare

fumonizine

cereale depozitate, nuci, condimente

condiţii inadecvate de depozitare

aflatoxine, ochratoxine

suc de fructe

dezvoltarea mucegaiurilor pe fructe

patulină

produse lactate

consumul de hrană infestată cu mucegai de către animale

aflatoxina M1, ochratoxine,

carne şi ouă

consumul de hrană infestată cu mucegai de către animale

patulină, citrinină, ochratoxine, fumonizine

seminţe oleaginoase

infestare fungică înainte de recoltare

acid tenuazonic, alternariol

Organele afectate de micotoxine • majoritatea datelor referitoare la producerea bolilor de către micotoxine la

Organele afectate de micotoxine

majoritatea datelor referitoare la producerea bolilor de către

micotoxine la om rezultă din extrapolarea datelor referitoare la animale

şi din date epidemiologice limitate

Ficatul

ingestia de aflatoxine este o cauză potenţială a hepatotoxicităţii şi

carcinomului hepatic uman în ţările în curs de dezvoltare

Rinichiul citrinina şi ochratoxina A sunt nefrotoxice la porcine o dietă bogată în ochratoxina A este specifică în zonele în care nefropatia balcanică este endemică, dar contribuţia toxinei la instalarea bolii nu a fost precizată

Pielea trichotecenele aplicate pe piele (la animale de experienţă) produc dermatite prin fotosensibilizare, hemoragii, vezicule urmate de descuamare

S istemul cardiac şi nervos • citreoviridina este o micotoxină izolată din Penicillium citreonigrum care

Sistemul cardiac şi nervos

citreoviridina este o micotoxină izolată din Penicillium

citreonigrum care se dezvoltă pe orezul galben în timpul depozitării după recoltare, în particular în regiunile reci ale Japoniei micotoxina administrată la animale provoacă paralizie, convulsii,

colaps cardiac

la animale provoacă paralizie, convulsii, colaps cardiac • o boală umană cu manifestări similare (beriberi

o boală umană cu manifestări similare (beriberi cardiac, boala orezului galben) era întâlnită în sec. XVII şi XVIII în Japonia şi alte ţări asiatice; dispariţia ei a coincis cu îmbunătăţirea practicilor de cultivare şi cu programele

guvernamentale de inspectare a

orezului

Penicillium citreonigrum

Aflatoxinele • produse în general de specii ale genului Aspergillus ( A. flavus, A. parasiticus

Aflatoxinele

produse în general de specii ale genului Aspergillus ( A. flavus, A. parasiticus ) şi Penicillium ( P. atrinum, P. frequentans) cea mai toxică este aflatoxina B1

P. frequentans ) • cea mai toxică este aflatoxina B1 Penicillium frequentans Aflatoxina B1 Aspergillus parasiticus

Penicillium frequentans

P. frequentans ) • cea mai toxică este aflatoxina B1 Penicillium frequentans Aflatoxina B1 Aspergillus parasiticus
P. frequentans ) • cea mai toxică este aflatoxina B1 Penicillium frequentans Aflatoxina B1 Aspergillus parasiticus

Aflatoxina B1

Aspergillus parasiticus

• surse de aflatoxine: • porumb, seminţe de bumbac, arahide – sursele majore în India,

surse de aflatoxine:

porumb, seminţe de bumbac, arahide sursele

majore în India, America de Sud, Orient

cereale tropicale şi subtropicale, peşte uscat, orez, seminţe oleaginoase, nuci de Brazilia, fistic

aflatoxinele sunt relativ stabile în timpul gătirii

au acţiune cancerigenă asupra ficatului, la animale fiind

descrisă apariţia de carcinoame hepatice primare

fiind descrisă apariţia de carcinoame hepatice primare Porumb infestat cu Aspergillus sp. Aflatoxina eviden ţ iat

Porumb infestat cu Aspergillus sp.

carcinoame hepatice primare Porumb infestat cu Aspergillus sp. Aflatoxina eviden ţ iat ă î n seminţe

Aflatoxina evidenţiată în seminţe de porumb (UV)

Alcaloizii din ergot • prima micotoxicoză cunoscută a fost ergotismul, produs de consumul de produse

Alcaloizii din ergot

prima micotoxicoză cunoscută a fost ergotismul, produs de consumul de produse din secară infestată de Claviceps purpurea

efectele nocive ale acesteia sunt descrise încă

din antichitate, în Tăbliţele asiriene sau Cărţile

Fariseilor

în secolele IX-XIX, epidemii de ergotism au

traversat Germania, Franţa, Scandinavia şi alte

părţi ale Europei; denumirea dată maladiei în Evul Mediu: „focul sacru”, „focul Sf. Anton”

ultima epidemie de ergotism a fost descrisă în Rusia şi în Marea Britanie în anii 1920

Sf. Anton” • ultima epidemie de ergotism a fost descrisă în Rusia şi în Marea Britanie
Sf. Anton” • ultima epidemie de ergotism a fost descrisă în Rusia şi în Marea Britanie
• afecţiunea produsă este descrisă în dou ă variante • cronică (gangrenoasă) • acută (convulsivă)

afecţiunea produsă este descrisă în două variante cronică (gangrenoasă) acută (convulsivă)

simptomele manifestate: parestezii, pustule hemoragice ce

progresează în gangrenă uscată şi mumificare a extremităţii afectate sindromul convulsiv include: vertij, tinitus, dureri de cap,

halucinaţii, spasme musculare, leşin

efectele patologice sunt provocate de alcaloizii lisergici (ergotamină, ergotoxină, ergometrină)

alcaloizii

prezent în terapeutică pentru efectele

ocitocic şi antimigrenos

sunt utilizaţi în

lisergici

tera peutică pentru efectele ocitocic şi antimigrenos sunt utiliza ţi în lisergici e r g o

ergotamina

Trichotecenele • sunt compuşi sescviterpenici produşi de specii ale genului Fusarium ( F. tricinctum, F.

Trichotecenele

sunt compuşi sescviterpenici produşi de specii ale

genului Fusarium (F. tricinctum, F. sporotrichoides ) care parazitează specii de cereale prima toxină a fost izolată din Trichotecium roseum cea mai cunoscută, toxina T-2, a fost suspectată de producerea aleuciei toxice alimentare, sindrom frecvent în Rusia care a cauzat în timpul celui de-al doilea război

mondial epidemii grave

sindrom frecvent în Rusia care a cauzat în timpul celui de-al doilea război mondial epidemii grave

Trichotecium roseum

• manifestări patologice: reacţii inflamatoare ale mucoasei buco-faringiene extinse ulterior la întreaga

manifestări patologice: reacţii inflamatoare ale mucoasei buco-faringiene extinse ulterior la întreaga mucoasă

digestivă, leucopenie, angină hemoragică; moartea poate

surveni prin gangrena faringiană şi necroza cavităţii bucale

toxina T-2 este menţionată ca armă biologică utilizată în războiul din Vietnam (ploile galbene) dar subiectul rămâne controversat

ă biologică utilizată în războiul din Vietnam (ploile galbene) dar subiectul rămâne controversat toxina T-2

toxina T-2

Zearalenona • compus sintetizat de specii de Fusarium şi Giberella ( F. oxysporum, F. sporotrichioides,

Zearalenona

compus sintetizat de specii de Fusarium şi Giberella ( F. oxysporum, F. sporotrichioides, G . intricans, G . zeae) are activitate estrogenică şi anabolică similară estradiolului este un contaminant natural al porumbului, ocazional

poate apare şi în alte cereale în funcţie de condiţiile de

cultivare mamiferele, în special porcinele sunt sensibile la

acţiunea sa estrogenică; nu există referinţe despre

acţiunea hiperestrogenică la om

Seminte de porumb infestat cu Giberella zeae

; nu există referinţe despre acţiunea hiperestrogenică la om Seminte de porumb infestat cu Giberella zeae