*

PLANTE MEDICINALE UTILIZATE ÎN

DERMATOCOSMETOLOGIE 
 CUPRINS

Argument
Introducere
 
Capitolul 1

Pielea – aspect de fiziologie și fiziopatologie

1.1. Definiţia și caracteristicile pielii.

1.2. Structura pielii:
1.2.1. Epidermul
1.2.2. Dermul
1.2.3. Hipodermul
1.2.4. Structurile anexe pielii
1.3. Funcţiile pielii
1.4. Afecţiuni dermatologice. Clasificare.
1.4.1. Acnee
1.4.2. Eczeme
1.4.3 Urticarie
1.4.4 Alopecie seboreică
 
 Capitolul 2

Cosmetologia
2.1. Scurt istoric al cosmeticii
2.2. Diagnosticul cosmetic al pielii
2.3. Rolul plantelor în cosmetică
 

Capitolul 3

Dermato-Cosmetologia
3.1. Terapia cu plante în dermocosmetologie.
3.2. Reţete utilizate în afecţiuni dermatologice.
 

Concluzii
Bibliografie
Anexe
*
Capitolul 1

Pielea sau tegumentul este un înveliş conjunctivo-epitelial care acoperă corpul în întregime şi se continuă cu
semimucoasele şi mucoasele cavităţilor naturale
Din punct de vedere histologic se diferenţiază trei straturi principale suprapuse:
- epidermul - de natură epitelială;
- dermul - de natură conjunctiva;
- hipodermul - de natură conjunctivă în care se includ următoarele anexe: aparatul pilo-sebaceu şi
glandele sudoripare;

Epidermul este alcătuit din cinci straturi de celule:

- stratul cornos;
- stratul lucid;
- stratul granulos;
- stratul filamentos, spinos sau stratul mucos Malpighi;
- stratul bazal sau germinativ

Dermul (corium, corion, cutis) – situat imediat sub epiderm, este alcătuit:
- dintr-o reţea de fibre proteice,
- dintr-o matrice interfibrilară,
- din celule

Hipodermul (tella subcutanea) este alcătuit din ţesut conjunctiv lax bogat în paniculi adipoşi cu rol important în
termoreglare şi în depozitarea grăsimilor.
În hipoderm se găsesc:
- glomerulii glandelor sudoripare,
- partea profundă a foliculilor piloşi,
- elementele vasculare şi nervoase şi în unele regiuni,
- muşchii pieloşi.
Structurile anexe pielii:
- Glandele sebacee
- Glandele sudoripare : - glandele sudoripare ecrine
- glandele sudoripare apocrine
-Firul de păr
-Unghiile

Funcţiile pielii:
Funcţiile elementare, îndeplinite de epiderm, sunt:
- formarea keratinei (keratinogeneza)
- melanogeneza
- apărarea integrităţii organismului
Funcţiile de ansamblu sunt:
- funcţia secretorie
- funcţia de barieră
- pilogeneza
- funcţia de termoreglare
- funcţii exteroceptoare

Cele mai frecvente afecţiuni dermatologice, întâlnite în cadrul populaţiei ţării noastre sunt:
- acneea
- eczema
- urticaria
- alopecia sboreică
Capitolul 2

Cosmetologia este ştiinţa care se ocupă cu menţinerea şi asigurarea frumuseţii maxime a corpului omenesc în special a
epidermei. Este denumită în mod obişnuit cosmetică (gr. Kosmeticos = podoabă, arta de a-şi face toaleta; logos =
ştiinţă); deci este o ramură a dermatologiei care se ocupă cu probleme de bioestetică şi studiază mijloacele individuale
de menţinere a pielii în perfectă sănătate şi frumuseţe pe un interval de timp căt mai lung posibil.
Cosmetologia are două părţi importante:
- cosmetica integrală;
- cosmetica decorativă.

Definirea tipului de piele se poate face prin autoexaminare sau cu ajutorul unui specialist, folosind de cele mai multe ori
procedee simple sau metode ştiinţifice bazate pe utilizarea unei aparaturi adecvate :
- examenul prin palpare
- examenul cu lupa
- autodiagnosticarea

Există 3 tipuri fundamentale de piele :

- piele normală;
- piele grasă;
- piele uscată.
 
Capitolul 3
Plantele utilizate în tratamentul fitoterapeutic al acneei sunt:
- arnica (Arnica montana),
- brusture (Arctium lappa),
- buberic (Scrophularia nodosa),
- cicoare (Cichorium intybus),
- fumăriţă (Fumaria officinalis),
- flori de gălbenele (Flores calendulae),
- hamei (Strobuli lupuli),
- muşeţel (Matricaria recutita),
- orz (Hordeum vulgare),
- pătlăgele roşii (Lycopersicon esculentum),
- plop negru (Populus nigra),
- rădăcini de săpunăriţă (Radix saponariae),
- flori de soc (Flores sambuci),
- trei fraţi pătaţi (Viola tricoloris herba),
- nuc (Juglans regia). 

Plantele utilizate în tratamentul fitoterapeutic al alopeciei sunt:

- ardei (Capsicum annuum) ,
- hamei (Strobuli lupuli)
- levantica (Lavandula angustifolia),
- maslin (Olea europae),
- obligeana (Acorus calamus),
- orz ( Hordeum vulgare),
- rostopasca (Chelidonium majus),
- salvia (Salvia officinalis),
- sunatoare ( Hypericum perforatum),
*  
Plantele utilizate în tratamentul fitoterapeutic al eczemei sunt :
- afin ( Vaccinium myrtillus),
- radacina de brusture (Radix bardanae),
- catina alba ( Hippophae rhamnoides ),
- coada soricelului (Achillea millefolium),
- crin alb (Lilium candidum),
- lasnicior ( Solanum dulcamara),
- papadia (Radix, Folium et Herba Taraxaci),
- pin ( Pinus sylvestris),
- plop negru ( Populus nigra),
- portocal ( Citrus aurantium),
- sunatoare (Hypericum perforatum),
- trei frati patati (Herba Violae tricoloris),
- radacini de tataneasa ( Radix sympthyti),
 
Plantele utilizate în tratamentul fitoterapeutic al urticariei sunt:
- ardei (Capsicum annuum),
- cartof (Solanum tuberosum),
- castravete ( Cucumis sativus),
- catina alba ( Hippophae rhamnoides),
- izma buna ( Menthae piperitae),
- papadie ( Taraxacum officinale),
- patlagina mare ( Plantago major),
- trei frati patati ( Viola tricoloris herba),
- urzica ( Urtica dioica).
Concluzii

* În lucrarea de faţă sunt definite 42 specii de plante atât din flora spontană cât si din
cea cultivata, utilizate in tratamentul diferitelor afecţiuni dermatocosmetice

* Pe plan mondial afecţiunile dermatologice se numără printre cele mai frecvente

maladii, situându-se in primele 12 locuri.

* „Farmacia verde a naturii” oferă prin acţiunea terapeutică a plantelor medicinale,

şanse spectaculoase în vindecarea unor boli dermatologice, dar şi în prevenirea multora
dintre ele.
Bibliografie

1. Anton S., Medicina naturistă, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 207-209.

2. Beju A., Tratamentul bolilor de ochi cu ajutorul plantelor, Ed. Paco, 1995, p. 15, 18, 21,23.
3. Bojor O., Terapia naturală, Editura Ulpia Traiana, Buc, 1994, p.162 – 164.
4. Bojor O., Alexan M., Plantele medicinale de la A la Z, Editura Ulpia Traiana, Buc., 1997, p. 93,94, 97, 99,105,
110,112.
5. Bojor O., Alexan M., Plantele medicinale – izvor de sănătate, Editura Ceres, Buc., 1981, p. 150, 151, 152, 154.
6. Bojor O., Popescu O., Miracolele terapeutice ale plantelor – mică enciclopedie de fitoterapie, Ed. Edimpex-
Speranţa, Bucureşti, 1993, p. 147, 148, 204-206, 207, 209.
7. Braha S. L., Elemente de dermatologie şi cosmetologie, Ed. Ceremi, Iaşi, 1998, p.12-17, 157-163, 165-168, 253, 254.
8. Chirilă P., Medicină naturistă, Editura Medicală, Buc., 1987, p. 51 – 55.
9. Ciulei I., Grigorescu E., Stănescu U., Plante medicinale fitochimice şi fitoterapie, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti,
1993, p. 44, 46, 47, 67, 70, 115, 172, 183, 211,214.
10. Csedo K., plantele medicinale şi condimentare din judeţul Harghita, Editura Szerkesztette, Tg. Mureş, 1980, pg.
93, 111, 116, 134, 142, 177, 183, 333, 358, 396, 413, 478, 602.
11. Dumitrescu A., Dermatologie, Editura Naţional, Buc., 1997, p. 10 – 16, 321.
12. Dumitru R., Dumitru E., Terapia naturistă – incursiune în farmacia naturii, Editura. Ştiinţifică, Buc., 1992, p. 102,
103, 106,107, 166, 230, 231, 235-237, 241.
13. Dumitru V., Hîrjău A.M., Dumitrescu L., Dermo-cosmetologie, Editura Polirom, 1998, p.10 – 39.
14. Gherman I., Medicina tradiţională alternativă, Ed. Vestala, Bucureşti, 2001, p.17, 42.
15. Micuţ Ion C., Plante în medicină I, Ed. Bucureşti, 1985, p. 192-198, 227-235, 268-273.
16. Micuţ Ion C., Plante în medicină II, Ed. Litera, 1987, p. 141-149, 221-226.
17. Mohan Gh., Atlasul plantelor medicinale din România, Ed. Corint, Bucureşti, 2001, p. 28, 30, 34, 46, 52.