Curs 7 dermatologie

BOLI CUTANATE CU MECANISM ALERGIC

(completare curs 5 )
I. .ECZEME = DERMATITE
Sunt manifestări inflamatorii cutanate produse de diverse cauze, ce pot lua forme clinice acute, subacute sau
cronice.
Eczema este o dermatită neinfecţioasă care poate apare în orice regiune a corpului. Eczemele sunt caracterizate
prin inflamarea pielii cauzate de diferite iritaţii cu
 înroşirea pielii,
 formare
o de vezicule
o de exusadat
o de cruste
 descuamări de piele
Clasificare
După stadiul eczemei pot fi:
 eczemă acută - se caracterizează prin prezenţa pe tegument a unor plăci eritematoase, pruriginoase, pe
suprafaţa cărora apar microvezicule ce conţin un lichid care prin spargere seexprimă la suprafaţă (eczema
umedă);
 eczemă subacută, urmează eczemei acute cu formare de cruste sau scuamo-cruste;
 eczemă cronică, în care tegumentul devine uscat, scuamo - keratozic sau hiperkeratozic, asociat cuapariţia
de fisuri. Poate fi localizată palmo-plantar, iar leziunile sunt pruriginoase
După cauză pot fi:
1. Dermatita de contact (eczema de contact sau exogenă)se datorează contactului cudiferite substanţe
externe, cu potenţial alergic.
Dermatitele de contact pot fi :
 iritarive
 alergice
Dermatitele de contact sunt inflamaţii frecvente,adesea acompaniate de eczeme şi care sunt cauzate de reacţia pielii
la diferite substanţe iritante sau alergice.
Agenţii iritanţi cei mai frecvenţi:săpunul,detergenţii,subbstanţele chimice industriale.
Există 2 forme clinice:
a) Eczema profesională ortoergică sau iritativă: la nivelul mâinilor apar leziuni de tip eritemato- papulo-
veziculoase, cu exudaţie sau cu senzaţie de arsură locală.
b) Eczema alergică de contact: apare la indivizii predispuşi sau cei cu expunere prelungită laalergen. Se
manifestă atât la locul de contact cât şi la distanţă de zona de contact. Cele maifrecvente substanţe alergene
sunt: metalele (nikel, crom), coloranţii, detergenţii, unelemedicamente, plante şi extrase vegetale. Poate fi
de tip acut sau cronic.
2. Eczeme mixte exo-endogene, dintre care cea mai frecvent întâlnită este
eczema seboreică.
Este determinată de secreţia excesivă de sebum şi proliferarea unei levuri. Apare în zone seboreice(în pielea
capului, zona centro-facială, sprâncenoasă, presternal).
Eczema seboreică
a) La adult – apar scuame grăsoase, de culoare gălbui, pruriginoase, situate pe fond eritematos lanivelul pielii
păroase a capului, la nivelul feţei, medio-toracic. Este declanşată de seboree, factori psihici (stres), factori
neurologici (boala Parkinson, epilepsie), boli cardiace, infecţii cu HIV.

1
 b) La sugar – se manifestă în primele 2 luni de viaţă, cu localizare în pielea păroasă a capului, subaspectul
unor cruste galben-brune aderente, grăsoase, ce aglutinează firele de păr şi care se extind lanivelul toracelui
şi în zona fesieră.
Alte tipuri de eczeme mixte:
 eczema varicoasă - varice hidrostatice, dermatită de stază;
 eczema microbiană - pe suprafaţa pielii apar manifestările unei infecţii, iar în jur manifestărialergice;
 eczema paratraumatică;
 eczema micotică - ca reacţie la alergenii micotici;
 eczemele din bolile interne - hepatite cronice, afecţiuni digestive cu malabsorbţie
3. Eczemă constituţională sau dermatită atopică.
Poate să apară la diferite vârste, începând din perioada de sugar, cu continuare la adolescentsau la adult. Ia forme
clinice particulare pentru fiecare grupă de vârstă dar cu manifestări comuneincluse în terenul de atopie. Frecvent se
asociază cu astm bronşic alergic, conjunctivită alergică,rinită alergică.Apare printr-o predispoziţie a individului.
Mecanismul de producere: dereglări ale imunităţiide tip celular (tip IV), prin scădere activităţii limfocitelor T şi
dereglări ale mecanismelor umoraletip I (creşteri ale ale IgE, scăderi ale IgA).
a) Eczema constituţională a sugarului şi copilului mic apare la sugari între 2 luni şi 2 ani.
Clinic: La sugari (eczema infantum, eczema constituţională, dermatita exudativă), la nivelulobrajilor apar erupţii
eritemato-papulo-veziculoase, pruriginoase, legate de obicei de momentele dindiversificarea sugarului. Leziunile
se pot extinde pe corp şi membre cu aceleaşi caracteristici.
b) Prurigo Besnier al copilului mare apare între 4-12 ani şi are tendinţa să se localizeze în plicacotului, fosa
poplitee, laterocervical, ceafă. Manifestările sunt de tip subacut, cu eritem, papule,scuame, leziuni
pruriginoase, escoriate. Sunt accentuate de degresarea excesivă a tegumentului.Copii au intoleranţă la lână.
Se asociază cu uscăciunea tegumentelor (xerodermie), a pulpeidegetelor (pulpită keratozică), cu pitiriazisul
alb al feţei, dishidroză palmo-plantară.
c) Neurodermita la adult – ia aspect cronic cu pigmentaţie şi lichenificare, cu prurit variabil,având evoluţie
recidivantă.

Eczemă atrofică Eczemă acută seboreică pe cap Eszemă distrofică

Comparaţie între dermita de contact iritativă şi cea alergică

Dermită iritativă Dermită alergică
Expunere anterioară Nu este necesară Este obligatorie
Zonele afectate Locul contactului,cu extensie mică în jur Locul contactului şi la distanţă
Susceptibilitate Oricine s susceptibil,în grde variabile Numai unii subiecţi sunt susceptibili
2
 Debutul leziunilor Rapid 4-12 ore de laexpunere Lent:minim 24 h după expunere
Legătura cu expunerea Leziunile aper de la prima expunere Nu apar lezuini de la prima expunere

Simptome
Simptomele unei eczeme depind de agentul etilogic ca şi de patogeneza bolii:
Forma acută apare la o singură expunere la un iritant puternic al pielii
Debut rapid
Se prezintă cu mai multe stadii:
 înroşirea pielii,
 apariţia de leziuni dureroase,însoţite de prurit (mâncărime),localizate strict la locul de contact
Manifestările cutanate depind de:tipul şi concentraţia agentului iritant,de durata contactului şi de factorii
individuali(regiunea cutanată,grosimea stratului cornos,gradul de pigmentare,capacitatea de tamponare a zonei
afectate)
 la spargerea veziculelor, se scurge un exudat
 apariţie de cruste
 descuamări cu formare de mătreaţă urmat de vindecarea eczemei.
Forma cronică Apare în cazul iritaţiilor repetate, cea ce nu permite vindecarea şi determină cronicizarea bolii,
stadiile apar ca şi cazul formei acute, dar acestea apar mai şters şi concomitent mai multe stadii, însoţite de noduli,
îngroşarea pielii ca şi cicatrici din cauza scărpinatului.
Exemplu:mâinile spălătoreselor,cu leziuni produse de contactul cronic cu detergenţii care degresează pielea şi
îndepărtează filmul lipidicde suprafaţă
Complicaţii
Complicaţiile care pot apărea în cazul unei eczeme sunt:
 suprainfecţiile
 bacteriene
 micotice
 virotice
Tratamentul eczemelor cuprinde:
 tratament local
tratament general-sistemic
Tratamentul local
Urmăreşte diminuarea inflamaţiei,calmarea pruritului,vindecarea leziunilor şi reducerea riscului recurenţelor.Este
importantă abordarea eczemei în funcţie de stadiul evolutiv.
Eczema acută:se aplică comprese cu soluţii antiseptice(nitrat de Ag 0,25%,permanganat de K1/10000)
După ce procesul inflamator acut se remite şi exudaţia se reduce,se pot folosi creme cu corticosteroizi
Eczema cronică
Se tratează cu dermatocorticosteroizi de potenţă medie ,incluşi în excipienţi liposolubili(pentru a permite
penetrarea prin epidermul îngroşat)Durata tratamentului este mai lungă.
Tratament generalLa indicaţia medicului se administreză:corticosteroizi,antibiotice,antihistaminice(efect
antipruriginos)
II. .PRURIGO
Sunt manifestări patologice ale pielii ce se caracterizează prin leziuni eritemato-papulo-veziculoase (cu aspect de
muşcătură de ţânţar), rotunde, cu dimensiuni mici, intens pruriginoase.
Forme clinice:
- prurigo strofulus, apare la copiii atopici şi este influenţat de alimentaţie, alergenii de mediu, parazitoze digestive,
muşcături de insecte sau de purici.

3
- prurigo subacut şi cronic, apare la persoane adulte şi este legat de factori neuropsihici, parazitoze digestive, boli
interne. La vârstnici afectează persoanele senile, aterosclerotice, cu boli psihice,insuficienţă renală sau hepatită
cronică
.- prurigo nodular se prezintă ca leziuni nodulare, profunde, persistente, pruriginoase, care sevindecă cu cicatrici.
Tratament: - evidenţierea şi tratarea factorului etiologic,- local - mixturi calmante, dermatocorticoizi, antibiotice în
formele suprainfectate,- sistemic – sedative, tranchilizante, antihistaminice.

III. Urticaria este prezentata la cursul 5

Piodermite (INFECTII BACTERIENE CUTANATE)
Infecţiile cutanate bacteriene sau piodermitele sunt produse de germeni patogeni, mai frecvent stafilococul,
streptococul precum şi de alţi agenţi microbieni (bacilul anthracis, piocianic). 
Flora cutanată în condiţii normale este reprezentată de o floră reziduală nepatogenă (care nu dă manifestări
patologice). Din această categorie fac parte: stafilococul alb nepatogen,  propriobacterium acnes (se găsesc în
leziunile inflamatorii papulo-pustuloase din acnee), fungi (malassesia furfur). 
Flora patogenă este o floră tranzitorie care poate să ajungă în anumite condiţii favorabile pesuprafaţa cutanată şi
poate da infecţii cutanate.
Apariţia infecţiilor cutanate este determinată de mai mulţi factori, dintre care mai importanţisunt următorii:
1. agresivitatea germenului şi cantitatea de inocul (numărul de germeni) care ajung pe piele ;
2. rezistenţa organismului.
Rezistenţa organismului este influenţată de:
 factori locali: mantaua hidro-acidă (pH-ul pielii); gradul de hidratare şi de secreţie sebaceea pielii care, în
condiţii de secreţie normală, constituie un factor de protecţie împotriva agresiunilor inclusiv bacteriene;
circulaţia periferică; traumatismele locale
 factori generali: diabetul zaharat, boli ce dau imunodepresii de lungă durată, pacienţi cu boli debilitante,
cancere viscerale, tratamente citostatice, corticoterapie sistemică de durată,transplantaţii renal, bolnavi cu
infecţie HIV-SIDA, etc.
Piodermita secundară reprezintă supraadăugarea unei infecţii microbiene pe o leziune preexistentă ce se grefează
prin autoinoculare datorită pruritului şi gratajului (ex. Piodermizarea unei micoze sau a unei eczeme).
Infecţiile cutanate bacteriene se clasifică în funcţie de etiologie în:
1) infecţii cutanate stafilococice;
2) .infecţii cutanate streptococice;
3) . infecţii cutanate mixte stafilo-streptococice;
4) infecţii cutanate produse de alţi germeni.
Foliculita - inflamatia foliculilor pilosebacei
Foliculita este o infectie a foliculului pilos. Fiecare fir de par din organism creste dintr-un mic buzunaras numit
folicul. Foliculita poate aparea in orice parte a organismului acoperita de par. Totusi, foliculita apare cel mai
frecvent la nivelul fetei, scalpului si zonelor aflate in contact strans cu imbracamintea, cum ar fi coapsele si
regiunea inghinala.
Cauze Foliculita este de obicei produsa de bacterii, in special de tip stafilococic (Staphylococcus). Poate fi de
asemenea produsa de drojdie sau alte tipuri de fungi. Foliculita cauzata de fungi este adesea intalnita la persoanele
care se apara cu greu impotriva infectiilor datorita sistemului imun deficitar.
Adesea foliculita se dezvolta datorita unor leziuni la nivelul foliculului pilos. Barbieritul sau hainele care irita
pielea pot produce leziuni la nivelul foliculilor pilosi. Ei pot fi de asemenea obstructionati sau iritati de substante
precum transpiratia, uleiurile de masina sau machiajul. O data ce foliculii au fost lezati, probabilitatea ca ei sa se
infecteze este mare.
Simptome Foliculita debuteaza cu aparitia unei zone rosii si dureroase langa sau la baza unuia sau mai multor
foliculi pilosi. Ea se tranforma intr-o mica tumefactie (umflatura) ce contine puroi (pustula) si care adesea da o
senzatie de prurit (mancarime) sau usturime. Cand aceste pustule se rup, ele pot drena puroi si/sau sange.

4
Pustulele care se dezvolta dintr-un folicul pilos profund sunt de obicei mai mari, mai dureroase si dureaza mai mult
decat cele care iau nastere dintr-un folicul superficial. Foliculita profunda poate de asemenea duce la aparitia altor
infectii ale pielii care de obicei produc mai multa durere si mai mult disconfort, cum ar fi furunculul sau antraxul.
Antraxul poate produce febra si alte simptome ce altereaza starea generala a pacientului
"Foliculita de apa fierbinte" apare in mod tipic la 72 de ore dupa ce pacientul a facut o baie fierbinte sau s-a scaldat
intr-un izvor de apa termala. Pustule mici si numeroase apar la nivelul toracelui si cateodata pe brate si pe picioare.
Pacientul poate avea febra usoara si o stare generala alterata. Acest tip de foliculita se remite de obicei spontan
dupa un interval cuprins intre 7 si 10 zile.
Tratament Daca infectia este bacteriana si este:
- usoara, se poate incerca un unguent sau o crema cu antibiotic cum ar fi bacitracina, polimixina B sulfat
(Polysporin), clindamicina, eritromicina sau mupirocina (Bactroban). De asemenea, se mai pot utiliza substante
antiseptice, cum ar fi iodura de povidona (de exemplu, Betadina) sau clorhexidina
- profunda sau mai severa, trebuie administrate antibiotice sub forma de pastile. Doctorul poate prescrie
dicloxacilina, eritromicina sau cefalexina (de exemplu Keflex). Ciprofloxacina (Cipro) and ofloxacina (de exemplu
Floxin) sunt folosite pentru anumite tipuri de bacterii.
Daca infectia este cauzata de fungi:
- sunt necesare medicamente antifungice, cum ar fi fluconazolul (Diflucan), griseofulvina (Fulvicin-U/F sau Gris-
Peg, de exemplu), itraconazolul (Sporanox), sau terbinafina (Lamisil).
- medicul poate prescrie si un corticosteroid pentru a reduce inflamatia
- daca foliculita apare la nivelul scalpului sau barbiei, se poate utiliza un sampon pe baza de sulfura de seleniu
2.5%, seleniu 1%, sau propilen glicol
- pentru cazurile rezistente sau recurente, terapia cu laser poate fi o optiune. Terapia cu laser distruge foliculul pilos
si reduce procesul de cicatrizare care urmeaza unei foliculite. Totusi, in zona tratata nu va mai creste par. Terapia
cu laser este costisitoare.
Tratament ambulator (la domiciliu) Folosirea unui sapun antibacterian pentru spalarea zonei infectate. Daca
infectia este la nivelul scalpului sau barbiei, se poate folosi un sampon pe baza de seleniu sau propilen glicol.
Doctorul poate de asemenea prescrie un sampon pe baza de ketoconazol (Nizoral).
Aplicarea de comprese umede si caldute de 3 pana la 6 ori pe zi poate accelera vindecarea foliculitei si stopa
pruritul (senzatia de mancarime) sau durerea. Inainte de aplicarea unei comprese mainile trebuie spalate. Pentru
prepararea unei comprese, se inmoaie o bucata de panza curata sau de tifon in apa calduta. Ea se aplica pe zona
infectata si se tine pana incepe sa se raceasca (de obicei intre 5 si 10 minute).
Compresele pot fi preparate cu:
- solutie Burow
- solutie de otet alb, 15 ml de otet alb si 315 ml apa
In cazul foliculitei, adresarea la medic se face daca:
- foliculita se extinde sau reapare
- apar si alte simptome, cum ar fi febra peste 38 grade C, eritem (roseata), tumefiere, temperatura locala crescuta
sau durere severa la nivelul zonei infectate.
Profilaxie Exista o serie de pasi care trebuie urmati pentru impiedicarea dezvoltarii, extinderii si reaparitiei
foliculitei:
- spalarea in fiecare zi cu un sapun antibacterian. De asemenea, dusul dupa exercitiul fizic sau lucrul cu substanate
chimice este obligatoriu
- se recomanda evitarea folosirii in comun a prosopului sau a buretelui de baie sau a altor obiecte personale. In
cazul in care o persoana are foliculita, ea trebuie sa foloseasca un burete de baie curat si un prosop nou de fiecare
data cand face baie
- scarpinarea la nivelul zonei infectate este interzisa. Microorganismele care produc foliculita pot fi astfel
depozitate subunghial si raspandite in alte zone ale corpului sau la alte persoane
- spalarea frecventa a mainilor inclusiv la nivel subunghial, in special in cazul in care o persoana sau cineva de care
persoana respectiva are grija are o infectie de piele

5
- in cazul foliculitei, barbieritul in zona infectata trebuie evitat. In situatiile in care barbieritul este absolut
indispensabil, lama trebuie schimbata de fiecare data. Trebuie incercate creme depilatoare si lotiuni care
indeparteaza firul de par fara a fi necesara folosirea lamei de ras. Totusi, nu este recomandabil ca aceste produse sa
fie utilizate mai mult de o data sau de doua ori pe saptamana
- purtarea de haine largi. Hainele stramte blocheaza eliminarea transpiratiei si bacteriilor si faciliteaza stagnarea lor
la nivelul pielii
- a se evita folosirea uleiurilor. Uleiurile favorizeaza cantonarea bacteriilor la nivelul porilor din piele si astfel pot
produce foliculita. Evitati folosirea substantelor grase la nivelul tenului
- utilizarea unui deodorant cu actiune moderata. Deodorantele puternice pot contribui la aparitia foliculitei
- dupa folosirea dusurilor publice sau izvoarelor de apa termala, trebuie facut imediat dus cu sapun si folosit un
sapun antibacterian. In cazul bailor personale, trebuie urmate instructiunile
A. INFECŢIILE CUTANATE STAFILOCOCICE (STAFILOCOCII CUTANATE)
Agentul etiologic patogen este Stafilococcus aureus, iar în funcţie de localizarea leziunilor bacteriene, acestea pot
afecta :
 firul de păr şi glandele sebacee (complexul pilo-sebaceu);
 glandele sudoripare;-
 pielea glabră (lipsită de păr);
 unghiile şi repliul unghial
.La acestea se adaugă afecţiunile produse prin toxinele stafilococice (toxina epidermolitică).
a) Stafilococii cutanate ale firului de păr şi a glandelor sebacee.
Se numesc foliculite stafilococice dacă afectează doar foliculul pilos, şi furuncule dacă afectează şi glandele
sebacee şi ţesutul adipos din jur.
Foliculitele stafilococice pot fi:
 superficiale:
Impetigo vulgar, se caracterizează prin apariţia la nivelul regiunii mentoniere sau în zona cervicală a unor pustule
mici, înconjurate sau nu de halou eritematos. Prin spargere se formează cruste galben-brune care după îndepărtare
lasă suprafaţa umedă. Au tendinţă de recidivă în special la bărbaţi, în zona bărbii. Pot evolua spre foliculită
profundă sau foliculită recidivantă.
Diagnosticul diferential se face cu pustulele din foliculitele tricofitice ( sicozisul tricofitic ), din acneea vulgara,
acneea rozacee, acneea de ulei, acneea clorica si acneea cortizonica.
Tratament: local se dezinfectează zona cu alcool iodat 1% sau betadină, se aplică unguentece conţin antibiotice cu
acţiune antistafilococică. Se recomandă evidenţierea focarul stafilococic (frecvent este localizat la nivelul nărilor).
Formele rebele la tratament beneficiază de vaccin stafilococic.
 profunde
:Sicozisul stafilococic apare prin evoluţia în profunzimea tegumentului a unei foliculite superficiale. Se manifestă
clinic prin apariţia de leziuni papulo-pustuloase, centrate pe firul de păr,dureroase. La bărbaţi pot lua aspect de
formaţiuni nodulare care după vindecare lasă alopecie saucicatrici alopecice.
Tratament: dezinfecţie locală cu betadină sau alcool iodat 1%, comprese cu acid boric 3%,tratarea focarului
stafilococic prin topice locale şi terapie sistemică cu antibiotice antistafilococicesau conform antibiogramei.
Pentru formele trenante se recomandă imunoterapie nespecifică(Cantastim) sau specifică cu vaccin stafilococic
Orgeletul, Vestibulita narinara - Firele de par din vestibulul narinar si ale pleoapelor sunt in mod fiziologic cele
mai groase fire de par ale oricarui om si ca atare poseda cel mai larg orificiu folicular.Acest lucru permite ca
infectia stafilococica initial perifoliculara sa se extinda rapid in tot sacul folicular, devenind profunda.In ambele
cazuri manifestarea clinica consta in aparitia unui nodul inflamator de mici dimensiuni ( cativa mm ) intens
eritematos si foarte dureros ( de fapt, semnele celsiene clasice : rubor, calor, tumor et dolor ), de regula unic, pe una
din pleoape sau in vestibulul narinar si care se ulcereaza prin expulsia continutului purulent in urmatoarele cateva
zile, vindecandu-se prin cicatrice.Nu afecteaza starea generala.
Furuncul(foliculita profundă cu perifoliculită) este o infecţie stafilococică ce afectează firulde păr, glandele
sebacee şi ţesutul subcutanat. Se descriu mai multe forme clinice:
6
  Furunculul cutanat, este o pustulă, iniţial superficială ce evoluează profund sub aspectul unuinodul
inflamator, roşu, cu caractere celsiene, dureros. Evacuarea conţinutului purulent (burbion) se face prin
deschidere spontană sau chirurgical. Cele mai profunde leziuni suntsituate la nivelul regiunii toracice şi
fesiere (zone bogate în ţesut adipos).
 Carbunculul este constituit din gruparea mai multor furuncule, care se prezintă clinic subforma unui placard
inflamator, dureros, cu mai multe burbioane (aspect de „stropitoare”).
Condiţiile favorizante de apariţie a acestor leziuni sunt scăderea imunităţii, diabet, obezitate,lipsa de igienă.
 Furunculul malign al feţei
este o formă particulară de furuncul localizat la nivelul buzeisuperioare sau a obrazului. Are evoluţie rapidă, cu
edem masiv, fenomene celsiene, durere.Edemul masiv dă buzei superioare un aspect de „tapir”, cu riscul de
apariţie a tromboflebiteisinusului cavernos şi a complicaţiilor neurologice.
Furunculul si variantele sale clinice sunt stafilodermii perifoliculare deoarece infectia stafilococica, realizata de
suse microbiene mai intens patogene, reuseste sa depaseasca bariera reprezentata de sacul folicular si disemineaza
in dermul din jur, eventual pana in tesutul adipos subcutanat, producand necroza si o importanta colectie
purulenta.Clinic se constata aparitia unui nodul inflamator cu toate semnele celsiene prezente, cu o pustuleta in
varf.In cateva zile nodulul devine fluctuent iar varful sau se necrozeaza, devenind un "dop" galbui numit burbion.In
urmatoarele cateva zile burbionul se elimina spontan, urmat de eliminarea continutului necrotico - purulent si
constituirea unei ulceratii, durerea si celelalte semne inflamatorii cedeaza si se vindeca de regula printr-o cicatrice
vicioasa, care deforomeaza planul tegumentar.
Furunculul apare mai frecvent ca eruptie unica, la adulti tineri, barbate, pe teritorii bogate in foliculi pilsebacei si
supuse frictiunii (brate, coapse, fese, ano-genital)
Odata dezvoltat un furuncul, va recidiva de regula, persoana in cauza ramanand purtatoare temporara de stafilococi
patogeni Starea de furunculoza este definita prin prezenta unor furunculi multipli si cronic recidivanti pe un teren
imunodeprimat ( diabet zaharat, alcoolism, neoplazii, SIDA, imu- nodeficiente innascute, etc ).
Simptome Evolutia unui furuncul este de obicei de 10-14 zile iar semnele sunt atat locale cat si generale.
La nivel tegumentar, furuncul debuteaza ca o colectie supradenivelata, dureroasa, eritematoasa, de consistenta
dura, cu dimensiuni reduse (1-2 cm). Zona este foarte pruriginoasa si precoce apare senzatia de arsura locala. In
urmatoarele zile zona tumefiata isi mareste dimensiunile, devine mai moale si mult mai dureroasa, iar in
urmatoarea faza va aparea o flictena galbuie in varful furunculului (sugerand existenta subiacenta a puroiului). Pe
parcursul urmatoarelor 3-4 zile, furunculul poate fistuliza spontan cu eliminarea puroiului si a materialului necrotic
celular. Fistulizarea este insotita de intensificarea durerii. In absenta tratamentului chirurgical de specialitate,
furunculul se vindeca, lasand o cicatrice inestetica.
Semnele regionale si generale sunt reprezentate de: limfangita si limfadenita(implicarea in procesul infectios a
vaselor si ganglionilor limfatici), aparitia febrei (in general 38-39), chiar a frisonului (insotit de alterarea starii
generale) insa nu insotesc boala de baza decat in situatii grave (iar astfel de situatii sunt rare).
Complicatiile ce apar sunt: suprainfectarea furunculului (cu streptococ, devenind erizipel), diseminarea infectiei la
distanta sau dezvoltarea altor furuncule in jurul celui initial.
Diagnostic se pune de obicei dupa realizarea unui examen fizic local. Deoarece se poate ca in unele cazuri sa
existe numeroase furuncule avand diverse localizari tegumentare, medicul trebuie sa investigheze amanuntit
pacientul in totalitate. De obicei, pentru realizarea unui diagnostic corect trebuie excluse: pustula maligna din
antrax, sancrul sifilitic, hidrosadenita.
Tratamentul nursing
 Aplicarea locala de comprese calde si introducerea furunculului in apa calda. Astfel se va diminua durerea
si se favorizeaza acumularea puroiului spre suprafata zonei tumefiate. Dupa ce furunculul dezvolta zona
superficiala de puroi, prin contactul repetat cu apa se grabeste fistulizarea. Aceasta se produce in
aproximativ 10 zile de la aparitia infectiei. Compresele calde se pot realiza prin introducerea unei bucati de
material textil (de preferinta bumbac - datorita proprietatilor absorbante) in apa calda si apoi stoarcerea
excesului de apa. Astfel compresa se aplica local, prin tamponare delicata.

7
  Folosirea pentru igiena locala a unui sapun antibacterian. Acest sfat este util in special dupa ce furunculul a
fistulizat si puroiul a fost eliminat. De asemenea, se pot aplica pe zona restanta diverse unguente si creme
cu proprietati antibacteriene si apoi un bandaj steril. Zona infectata trebuie spalata de 2-3 ori/zi,
dezinfectata corespunzator si acoperita cu comprese calde pana se vindeca.
 Nu se recomanda inteparea furunculului cu un ac sau agresarea lui in orice alt fel. De obicei, astfel de
proceduri nu fac decat sa suprainfecteze furunculul, agravand afectiunea. Tratamentul devine mai
complicat, iar procesul de vindecare mai anevoios.
Tratamentul medical Antibioticele se administreaza in functie de rezultatele antibiogramei - un test special
realizat folosind lichidul drenat din furuncul (in conditii de asepsie) si care poate stabili spectrul antibioticelor la
care germenele este sensibil. Pe baza acestor date se recurge la un anumit antibiotic. Totusi, pana la sosirea
rezultatelor antibiogramei, tratamentul initial trebuie sa contina penicilina sau eritromicina.
In cadrul tratamentului general se pot administra, la nevoie, analgetice si antipiretice de intensitate medie (daca
acestea au un efect intens si de lunga durata, pot masca o eventuala agravare a starii de fond).
Evolutie si prognostic
Indiferent daca furuncul se dreneaza acasa dupa fistulizarea spontana sau daca este incizat la spital, pacientul este
sfatuit sa realizeze o toaleta locala riguroasa, prin dezinfectare de 2-3 ori/ zi a zonei, pana cand se vindeca. Dupa
spalare cu solutie dezinfectanta se aplica local un unguent cu antibiotice, iar apoi se acopera rana cu un bandaj
steil.
La orice semne de reinfectie (durere, inrosire, caldura locala) pacientul este sfatuit sa consulte medicul specialist.
Cu tratament corespunzator acasa sau la departamentul de garda, majoritatea furunculelor dispar fara sechele
majore (doar cu o cicatrice).
Profilaxie
- igiena regiunilor piloase
- tratarea corespunzatoare a ranilor minore aparute la nivel tegumentar
- spalarea separata, la o temperatura cat mai ridicata a hainelor, prosoapelor, asternuturilor persoanelor cu
astfel de infectii
- pastrarea starii de sanatate in parametrii optimi.
Furunculul antracoid ( carbunculul ) este o varianta clinica in care se dezvolta concomitent un grup de furunculi,
de regula la barbati in regiunea cefei, confluati intr-o unica masa pseudo - tumorala de mari dimensiuni cu semne
celsiene marcate, inclusiv stare febrila si adenopatie loco - regionala satelita.Deoarece burbioanele si eliminarea
continutului furuncullilor au loc aproape concomitent, apare aspectul de "scurgere in stropitoare" descris in mod
clasic.Vindecarea naturala se face prin cicatrici cheloidiene.
Ca si complicatii ale furunculului antracoid pot sa apara periostita si osteomielita vertebrelor coloanei cervicale sau
septicemii cu punct de plecare cutanat.
Prezenta unui furuncul sau carbuncul impune, pe langa antibioterapia generala si locala, interventie chirurgicala
obligatorie, momentul propice fiind constituirea fluctuentei si / sau burbionului, cuincizie larga si drenaj prin mese
a colectiei purulente.In acest fel se reduce rata recidivelor si se asigura vindecarea printr-o cicatrice normala.
b) Stafilococii ale glandelor sudoripare
Hidrosadenita reprezintă infecţia glandelor apocrine din regiunea axilară şi fesieră. Se prezintă iniţial ca mici
noduli dureroşi care nu au tendinţă de a se deschide la suprafaţă; evolueazăcu extinderea subcutanată a infecţiei de
la o glandă la alta, cu tendinţă de formare a unor leziuniinflamatorii multiple, dureroase, în placarde.
Tratament: local (betadine, unguente cu ichtiol şi antibiotice), sistemic (antibiotice,antiinflamatorii). Pentru a grăbi
vindecarea se practică incizia fiecărui nodul, cu aplicareatratamentului local şi sistemic.
Abcese miliare ale nou-născutului - este o infecţie stafilococică a glandelor sudoripare din pielea capului la
sugari şi copii, caracterizată prin apariţia de leziuni inflamatorii nodulare, profunde, dureroase. Frecvent, sursa de
contaminare o reprezintă purtătorii de stafilococ patogen(nazal sau faringian) din anturajul copilului.
Tratament: dezinfecţie locală, deschiderea colecţiilor, antibioterapie, vitaminoterapie. Secaută şi se tratează focarul
stafilococic din anturajul copilului.
c) Stafilococii ale pielii glabre

8
Impetigo bulos se prezintă sub forma unor bule flasce, superficiale, cu tendinţă de extindere centrifugă, ce ulterior
se sparg şi formează cruste. Se manifestă mai frecvent la copii, localizat lanivelul feţei, toracelui şi membrelor.
Poate să apară secundar unei leziuni traumatice, prin suprainfecţie.
Botriomicomul (granulomul piogen) este o afecţiune tumorală vasculară, de etiologie stafilococică, ce apare la
nivelul unei zone expuse anterior unui traumatism şi suprainfectată stafilococic (ex. unghii încarnate). Se prezintă
clinic ca o formaţiune tumorală, de culoare roşie-vie, pediculată sau cu baza mai largă de implantare, cu tendinţă de
sângerare spontană sau la atingere.
Tratamentul  este radical prin excizia electrică (electrocauterizare) a leziunii sub anestezielocală şi protecţie
antibiotică locală şi sistemică.
d) Stafilococii ale unghiilor.
Afectarea lamei unghiale prin infecţia stafilococică poartă denumirea de onixis stafilococic,
iar dacă se asociază şi afectarea repliului unghial se numeşte  perionixis stafilococic
.Localizarea cea mai frecventă este la nivelul mâinilor, dar poate să apară şi la unghiile picioarelor,în special la
haluce.
 Epidemiologie. Infecţia apare mai frecvent la menajere, bucătărese sau în general la paciente care lucrează în
condiţii de umiditate excesivă. Se mai poate dezvolta prin inoculare de la saloanele de manichiură sau la pacienţii
diabetici.
Onixisul stafilococic se manifestă clinic prin unghie îngroşată, aspră, friabilă, opacă, custriuri transversale.
Perionixisul stafilococic se prezintă clinic ca un burelet inflamator, periunghial, dureros; la presiune se poate
exprima o picătură de secreţie purulentă, galben-aurie, specifică, după care se ameliorează temporar durerea
Tratament: local se fac aplicaţii de soluţie betadine, unguente cu antibiotice, unguente reductoare (ichtiol) şi
sistemic (antibioterapie antistafilococică). Pe perioada tratamentului se va evita contactul cu apa caldă şi
detergenţii.
e) Stafilococii prin toxine stafilococice
Sindromul de epidermoliză stafilococică se manifestă mai frecvent la copii sub 5 ani. Infecţia stafilococică se
poate transmite de la purtătorii sănătoşi de stafilococ din anturajul copilului sau de la o altă sursă de
stafilococ.Clinic, la debut poate apărea un exantem scarlatiniform după care, în 24-48 de ore apar bule flasce,
superficiale. Denudarea tegumentului este mare (aspect de „copil opărit”). Manifestarea este secundară acţiunii
toxinei epidermolitice a stafilococului, care afectează straturile superficiale aleepidermului, cu producerea unui
clivaj.
Tratament: sistemic, reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică, antibioterapie si stemică antistafilococică, iar
local soluţii şi băi antiseptice.
Sindromul Lyell stafilococic, ce apare secundar agresivităţii stafilococice, mai profund în piele, respectiv la
nivelul joncţiunii dermo-epidermice, cu necroliza epidermului. Clinic se observă leziuni buloase, ce sunt urmate de
decolare tegumentară, pe fond de stare generală alterată, febră,artralgii. Secundar pot apărea complicaţii
cardiovasculare, pleuro-pulmonare, digestive, renale,metabolice, cu prognostic nefavorabil.
Sindromul scarlatinei stafilococice este o formă mult atenuată a sindromului de epidermoliză stafilococică.
B. .INFECŢII CUTANATE STREPTOCOCICE (STREPTOCOCII CUTANATE)
Sunt produse prin acţiunea directă a streptococului asupra pielii sau prin mecanism infecto-alergic. Pot fi de tip
eritematos, bulos, eroziv-ulceros sau streptococii cutanate profunde.
Streptococii cutanate eritematoase
 Erizipelul este o infecţie streptococică (streptococ de grup A), ce poate fi localizată la nivelulfeţei, la nivel
auricular extern, gambier. Cea mai frecventă localizare este la nivelul gambelor, cu punct de plecare de la o micoză
interdigitală. Clinic se caracterizează prin debut brusc cu febră mare(39-40°C), frisoane, urmat de apariţia unui
placard inflamator, în vecinătatea porţii de intrare.Placardul inflamator este eritematos, cu fenomene celsiene, mai
mult sau mai puţin extins, cu burelet marginal şi tegumente lucioase. Uneori pe suprafaţa placardului pot apărea
bule, flictenehemoragice, ulceraţii.

9
Tratament:sistemic (penicilină G 8 mil.UI/zi, antiinflamatorii nesteroidiene, antitermice, diuretice), local (rivanol,
deschiderea colecţiilor lichidiene, tratament cicatrizant al ulceraţiilor). Dacă titrul ASLO este crescut se recomandă
moldaminizare, cel puţin 10 administrări la o perioadăde 3-7 zile.
Limfangita streptococică este caracterizată prin apariţia unor cordoane eritematoase,localizate pe traseul vaselor
limfatice superficiale. Se manifestă clinic prin edem, semne celsienelocale, durere. Dacă se asociază şi inflamaţia
ganglionilor sateliţi se numeşte limfadenită.
Tratament: local (comprese cu rivanol) şi sistemic (antibioterapie).
Streptococii buloase
Impetigo contagios apare frecvent la copii şi tineri, în colectivităţi, localizat la nivelul feţeişi membrelor. Se
caracterizează prin leziuni buloase ce se sparg şi apar cruste de culoare galbenă,cu aspect de miere, “melicerice”
(bube dulci). Infecţia se transmite prin autoinoculare, afecţiuneafiind foarte contagioasă.
Tratament:local (dezinfecţia tegumentelor, îndepărtarea crustelor, aplicaţii de paste cuantibiotice) şi sistemic
(antibiotice –penicilină).
Infecţii streptococice eroziv-ulceroase
Intertrigo streptococci este o streptococie erozivă, ce se manifestă clinic prin placarderitematos, imprecis
delimitat, cu fisuri dureroase pe fundul pliului şi cruste pe suprafaţă. Se localizează la nivelul pliurilor mari
(inghinal, submamar) şi mici (retroauricular, interdigital).
Cheilita streptococică reprezintă localizarea infecţiei la nivelul semimucoasei buzelor.Dacă se localizează la nivel
comisural se numeşte cheilită angulară sau perleş (zăbăluţă),dacă se localizează pe mijlocul buzei se numeşte
cheilită mediană a buzei inferioare (apare mai frecvent la persoanele care îşi umezesc în permanenţă buzele).
Streptococii scuamoase (infecto-alergice)
 Piodermita scuamoasă a pielii capului se prezintă ca plăci scuamoase, cu scuame gri-murdar, uscate, aderente,
care au tendinţa de a aglutina firele de păr într-un bloc. Se localizează mai frecvent în zona parieto-frontală.
Tratament: unguente keratolitice, şampoane antiseboreice, iar în formele extinseantibioterapie sistemică
(moldamin).
Pitiriazisul alb al feţei apare mai frecvent la copii şi se prezintă ca plăci de dimensiuni micieritemato-scuamoase
discrete, localizate la nivelul feţei şi a braţelor. Se asociază de obicei cuinfecţii streptococice faringo-amigdaliene
sau cu infecţii de focar stomatologice.
C. INFECŢII BACTERIENE CUTANATE MIXTE (STREPTO-STAFILOCOCICE).
Ectima se prezintă clinic ca o mică leziune pustuloasă, localizată la nivelul gambelor, cuevoluţie în profunzime,
spre ulceraţie, acoperită cu cruste brune. Se vindecă cu cicatrice şi hiperpigmentaţie reziduală.
Impetigo poate fi de etiologie mixtă stafilo-streptococică.
Pemfigusul epidemic al nou-născutului se manifestă prin leziuni buloase, diseminate, fiindo formă de impetigo
bulos.
D. INFECŢII CUTANATE PRODUSE DE ALŢI GERMENI
Erizipeloidul Rosenbach apare la nivelul mâinilor, la persoanele care manipulează produse dincarne, prin
înţeparea cu un os infectat. Se caracterizează prin placard roşu-violaceu, bine delimitat,cu fenomene celsiene.
Tratament: sistemic, cu penicilină.
Antraxul este o afecţiune contactată de la animalele bolnave de antrax. Agentul etiologiceste
Bacillus Anthracis. Se manifestă clinic prin pustule nedureroase localizate la nivelul porţii deintrare (mâini), care
rapid se acoperă cu o crustă neagră, mărginită de vezicule. Asociat prezintăedem mare, nedureros, adenopatie,
alterarea stării generale.
Tratament:
antibioterapie sistemică. Menţionăm că nu se recomandă deschiderea colecţiei pentru a nu favoriza extinderea
infecţiei.
Eritrasma este produsă de specii de corynebacteri (bacterie gram pozitivă). Se manifestă clinic prin placarde
eritemato-scuamoase discrete, de culoare café-au-lait, localizate inghinal, axilar, submamar sau interdigital.
Tratament: antibiotic şi antimicotic.
Schema de tratament pentru infecţiile cutanate bacteriene

10
  dezinfecţie locală şi deschiderea colecţiilor;
 tratamente sistemice cu antibiotice;
 tratamentul terenului pentru a preveni recidiva leziunilor prin vaccinoterapie, vitaminoterapie,
imunoterapie;
 tratamentul purtătorilor

Nursing în piodermite
Manifestări de dependenţă:
• Leziuni elementare şi secundare: macula, papula, pustula, vezicula, bula, scuama.
• Durere, eritemul, pruritul. Probleme de dependenţă:
• alterarea integrităţii tegumentelor şi mucoaselor;
• risc de infecţie;
• alterarea confortului psihic;
• alterarea imaginii de sine;
• durere;
• vulnerabilitate;
• refuzul de a se conforma tratamentului;
• dezinteres faţă de măsurile de igienă;
• mobilitate limitată, postură inadecvată;
• cunoştinţe insuficiente despre boală.
Obiective de îngrijire: Pacientul:
• să prezinte tegumente şi mucoase integre;
• să nu prezinte infecţie;
• să beneficieze de confort psihic;
• să fie mulţumit cu propria imagine;
• să nu prezinte durere;
• să se simtă în siguranţă;
• să accepte şi să urmeze tratamentul;
• să prezinte interes faţă de măsurile de igienă;
• să aibă mobilitatea păstrată;
• să prezinte cunoştinţe suficiente despre boală.
Intervenţii autonome:
• comunicare: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluţie, importanţa
tratamentului şi regimului igienic;
• monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiraţie, diureză, scaun;
• asigurarea igienei;
• alimentarea;
• hidratarea;
• asigurarea poziţiilor;
• mobilizarea;
• prevenirea complicaţiilor;
• educaţia pentru sănătate: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluţie,
importanţa tratamentului şi regimului igienic.
Intervenţii delegate: Investigaţii clinice şi paraclinice:
• examenul vizual direct;
• examenul micologic direct;
• cultura pe medii speciale;
• microsporia electronică.
11
12