Pilomicozele

Sunt micoze care afecteaza zonele piloase ale corpului.

1.

Microsporia pielii capului.

Agentul etiologic principal este un dermatofit zoofil numit microscorum canis.

Aspectul microscopic in scoame al acestui tip de ciuperca este sub forma de micelii subtiri
ramificate si pe ale locuri cu spori. Periparazitati prezinta in interiorul lor numeroase micelii
cea ce explica fragilitatea firului de par; la exterior firele de par sunt invelite de un manson de
spori. Datorita unei parazitari intense firul de par se rupe chiar de la emergenta ( la iesirea lui
din radacina ). Tipul clasic de microsporie a scalpului este cel al formei uscate. Aceasta consta
in aparitia unor placi putin numeroase cu suprafata mare cu scoame rotunde bine delimitate.
Sub scoame se afla un usor eritem ( zona inrosita ). Uneori placile fuzioneaza si formeaza
placarde la suprafata carora perii sunt rupti la 1 3 mm fata de emergenta. Resturile de par se
prezinta sub forma unor peri drepti lipsiti de luciu, cenusii, din cauza mansonului de spori,
care ii inconjura.
Microsporia este aproape in exclusivitate o micoza a copilariei, cu frecventa maxima
intre 8 si 10 ani. In general baietii sunt de 4 5 ori decat fetile. Vindecarea survine la
pubertate, cand in piele apar acizii grasi cu actiune antifungica. Microsporia este cea mai
contagioasa pilomicoza putand atinge 30% dintre cei expusi cu izbucniri epidemice in
colectivitatile inchise in care copii stau mult timp impreuna. Un rol important in transmiterea
bolii il au purtatorii fara semne clinice evidente care au doar 2 3 fire de par parazitate, fire
care nu pot fi identificate clinic ci doar cu ajutorul lampii WOOD. Contaminarea se face
direct de la copil la copil sau indirect prin diferite obiecte. Sporii sunt viabili si capabili de
infectie pe o perioada de aproximativ 460 de zile fiind dispusi pe palarii, caciuli, sepci,
piepteni, perii de par, instrumente de frizerie. Deasemenea contaminarea se poate face si prin
contactul direct cu animale bolnave ( caini si pisici ).
2.

Tricofitia

Agentul etiologic cel mai frecvent este tricophyton violaceum. Spre deosebire de
microsporie, in tricophytia uscata, placile sunt mult mai mici ( 0,5 2 cm ) si mult mai
numeroase de forma aproximativ circulara sau neregulata, placi care pe alocuri se unesc
formand placarde care sunt acoperite de scoame relativ aderente. Placile prezinta peri
parazitati de culoare albicioasa rupti la 1 3 mm, fata de emergenta si rasuciti avand uneori
aspectul literelor S, V sau Z. Alteori, perii, sunt atat de fragili incat se rup chiar la orificiul
extern al foliculului pilos si atunci apar ca niste puncte negre usor proeminente.
Tricofitia este o boala a copilariei avand o frecventa maxima intre 7 10 ani mai ales
la baieti. Netratata boala evolueaza cronic si se vindeca in majoritatea cazurilor la pubertate.
Un numar relativ mic de cazuri nu se vindeca ci continua sa evolueze toata viata, situatie in
care vorbim despre tricofitia cronica a adultului. Aceasta se manifesta prin puncte negre si
placute atrofice. Fragilitatea firului de par in tricofitia uscata este datorata umplerii
interiorului firului de par cu sporii ciupercii care la microscop se prezinta sub forma unui sac
plin cu nuci.

3.

Pilomicoze supurate.

Sunt dermatofitii profunde reliefate cu evolutie spre supuratie si cicatrizare. Forma cea
mai severa ( Kerion Celsi ) este cea a unui placard tumoral inflamator si dureros, rotund
ovalar, reliefat mult fata de suprafata inconjuratoare. Deobicei placardul este unic dar uneori
poate fi si multiplu. Atunci cand zona afectata este apasata face sa iasa puroi din foliculul
pilos afectat. In procesul supurativ, perii se pot desprinde, pot sa cada sau pot fi scosi fara
durere cu pensa.
La copii, leziunile de pilomicoza supurata sunt localizate in pielea capului in timp ce
la barbatii adulti se intalnesc deobicei in barba si mustata. Agentul etiologic al acestei
afectiuni este reprezentat in principal de tricophyton verucosum. Agentii etimiologici
paraziteaza in afara firului de par deoarece acesta ramane robust si intact pe o lungime de
cativa mm deasupra orificiului folicular. Boala se intalneste mai frecvent in mediul rural la
barbatii care se ocupa cu cresterea animalelor care pot fi parazitate si la copii cu varste
cuprinse intre 8 11 ani mai ales la baieti.
Transmiterea infestarii este posibila mai ales in mediul familial si se realizeaza in
principal prin folosirea obiectelor contaminate in comun, prosoape, obiecte de barbierit. De
regula transmiterea agentului etiologic, se face insa pe cale directa de la animalul infectat la
om.
4.

Favus

Principalul agent etiologic al favusului este reprezentat de agentul tricophyton

shoenlei. La microscop se observa faptul ca firul de par contine hife ramificate, spatii goale si
spori in lanturi sau in grupe care dupa forma lor au fost comparati cu oasele tarsiene ( tarse
fabice ) aflate in cantitati moderate cea ce explica fragilitatea mai redusa a perilor favici.
Godeul fabic reprezinta o colonie de dermatofiti dezvoltati in grosimea stratului
cornos. Ulterior stratul de celule cornoase pe baza carora codeurile se dezvolta, se subtiaza si
dispar incat godeurile din lipsa de substante nutritive devin scobite. In profunzime, godeurile
vin in contact cu glandele sevacee si foliculare pe care le inflameaza, situatie in care apare
foliculita cronica. Godeul se dezvolta in jurul unui folicul pilos si este centrat pe unul sau mai
multi peri parazitati. Aceste regiuni pot conflua formand zone inflamate, galbene, in care
firele de par nu sunt fiabile. Leziunile degaja un miros respingator. Focarele fabice ajung sa
cuprinda toata pielea scalpului cu exceptia periferiei regiunii paroase, cunoscuta fiind
predilectia dermatofitilor pentru zonele paroase unde exista conditii favorabile de caldura si
umeazeala.
Transmiterea bolii se poate face de la om la om, mai rar de la animale ( caine, pisica,
soarece ) la om. Uneori transmiterea se poate face si prin obiecte contaminate. Netratata,
boala poate persista toata viata. S-a constatat ca in unele cazuri, favusul poate aparea la mai
multe generatii ale aceleasi familii.
Intrebari:
1)
Explicati si descrieti aspectul microscopic al leziunilor din microsporia pielii
capului.
2)
Precizati simptomele microsporiei.
3)
Cum se face transmiterea agentului etiologic al microsporiei si care sunt
masurile profilactice ?
4)
Caracterizati tricofitia uscata a pielii capului.
5)
Ce este tricofitia cronica a adultului?
6

6)
7)
de par favic?
8)

Ce sunt pilomicozele supurate si cum evolueaza ele?

Care este agentul etiologic al favusului si ce se obserba la microscop in firul
Ce este godeul favic?