Pielea si anexele ei

Sistemul tegumentar:
-

Pielea cu epiderm si derm;

Structurile accesorii (Anexele pieli);
Tesutul subcutanat (hipodermul).

Pielea e un organ extrem de complex format din mai multe tesuturi cu

diferite roluri: acoperire, secretie, suport mecanic etc.
Pielea este o interfata intre mediul extern si intern, cel mai mare si cel mai
greu organ (6% din greutatea corpului 4kg, 1,5-2 m patrati suprafata).
Pielea are o capacitate de regenerare foarte mare prin prezenta celulelor
stem care reinnoiesc celulele stratului extern in aproximativ o luna. Intr-o
viata un om isi reinnoieste epidermul de cel putin 1000 ori. Cam 50.000 de
celule moarte in fiecare minut.
Pielea nu e perfect neteda, prezinta cute structurale ( congenitale) sau
functionale ( obtinute). Apar si cute care pot deveni permanente odata cu
inaintarea in varsta (riduri). Cutele au un anumit aspect la nivelul palmelor si
plantelor, realizand dermatoglifele (amprentele). Pe langa proeminente
pielea prezinta si depresiuni => Porii pielii.
Grosimea pielii variaza in functie de regiunea anatomica, pielea cea mai
subtire fiind la pleoape (0,2mm) si cea mai groasa la nivelul palmelor si
plantelor (4mm). Grosimea depinde si de rasa, varsta sau sex. Pielea de la
nivelul pleoapelor, fiind subtire, poate fi transparenta si astfel apar pungile/
cearcanele de sub ochi. Capilarele din aceasta zona sunt extrem de fragile.
Culoarea pielii variaza in functie de rasa, varsta, reg anatomica. Exista mai
multi factori: cantitatea de pigmenti care exista in piele (melanina din
epiderm, carotene, Hb din vasele dermului) si grosimea stratului cornos ( mai
subtire la copii). Melanina este un pigment brun- negru, cantitatea ei este
determinata genetic dar si de longitudinea geografica. Carotenul este un
pigment galben oranj pe care il intalnim in anumite alimente. Fara acesti
pigmenti pielea noastra ar fi excesiv de alba.
Elasticitatea si rezistenta pielii sunt date de elementele fibrilare din
structura ei. O fasie de piele de 2-3 mm reuseste sa tina o greutate de 2 kg.

Aspectul microscopic al pielii

Epidermul adera la derm prin membrana bazala = jonctiune dermoepidermica - cu aspect ondulat datorat unor proiectii care vin atat din partea
epidermului (invaginari creste epidermice) cat si din partea dermului
(evaginari papile dermice). Ele maresc suprafata.

Origine embriologica: - Ectoderm: epiderm si anexele pielii;

-

Mezoderm: T. conjunctiv.

Hipodermul nu este parte a pielii, e o zona de tesut conjunctiv care

ancoreaza pielea la structurile adiacente (muschi, oase). Hipodermul contine
jumatate din grasimea organismului si vase de sange, actioneaza ca
termoizolator si este locul comun pentru injectare.

1) Epidermul
-

Epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat, este avascular dar

extrem de bine inervat ( numai TNL);
- Celulele sunt organizate in straturi: cornos, lucidum, granulos, spinos,
bazal ( germinativ);
- In functie de grosime => pielea groasa si cea subtire.
- Pielea groasa: palme si plante ( se mai numeste si piele grabla,
lipsesc firele de par deci si glandele sebacee, e bogata in glandele
sudoripare). Prezinta 5 straturi celulare. Straturile cornos si granulos
mai groase.
- Pielea subtire: 4 straturi, contine fire de par si glande sebacee,
sudoripare; lipseste stratul lucidum.
- Tipuri celulare: cheratinocite (90% - sinteza de cheratina), melanocite
(8%), celule Merkel (mecanoreceptori/secretie), celule Langerhans cu
rol in imunitate, aflate printre celulele stratului spinos.
2) Dermul 2 regiuni intre care nu exista o delimitare precisa
a) Strat papilar
- se afla in zona papilelor dermice, vine imediat in vecinatatea MB;
- T. conj lax, rol de support si nutritie pentru epiderm. Contine TNL,
Corpusculii Meissner si Krause, discurile Merker + bine vascularizat;
b) Strat reticular
- T conj dens semiordonat, cu fibre colagen I ( limiteaza intinderea), fibre
elastice, foliculi pilosi cu glande sebacee, glande sudoripare
- Numeroase TNL, Corpusculi Pacini si Ruffini.
- Bogat vascularizat cu numeroase anastomose arterio-venoase.
Striurile (vergeturile) pot aparea fie in cazul in care pielea e intinsa prea
mult, fie in disfunctii endocrine, fie poate sa apara in urma unei
predispozitii genetice. Ele sunt cauzate de ruptura fibrelor elastice din
derm si modificarea fibrelor de colagen.

Procesul de cheratinizare = procesul prin care

cheratinocitele se transforma in corneocite, dureaza 30-45 de zile din care
aprox 2 saptamani sunt destinate procesului de descuamare. Presupune
mai multe procese:
-

Sinteza si acumularea de cheratina;

Agregarea filamentelor intermediare de cheratina prin formarea de
legaturi chimice intre ele;
Interactiunea cheratinocitelor cu proteinele granulatiilor de
cheratohialina;
Se constituie corpii lamelari care contin un material ce va fi exocitat
extracelular, in ei predomina lipidele si vor elimina prin exocitoza in
mediul extracelular comp lipidica;
Formarea invelisului cornos care dubleaza la interior plasmalema
corneocitului;
Exista un echilibru intre procesele de mitoza si descuamare;
Odata ce ia nastere stratul bazal, cheratinocitul va migra spre straturile
superficiale. Astfel incepe sa aiba o schimbare a morfologiei pe
parcursul migrarii. Cheratinocitele din stratul bazal prolifereaza in timp
ce cele ce au migrat incep sa isi piarda capacitatea de proliferare.
Cheratinele:
Alfa cheratina (citocheratina) la om;
Substrante proteice cu continut mare in cisteina (S-S);
Insolubile si rezistente la actiunea enzimelor;
Fomeaza filamentele intermediare din structura citoscheletului;
Cheratina tip I = acida, membrii K9-K20, cromozom 17;
Cheratina tip II = bazica, membrii K1 K8;
Heterodimer = cheratina acida + bazica = se formeaza in stratul bazal
si in zona stratului spinos = tonofilamente;
Incepand din stratul spinos, tonofilamentele sunt impachetate in
fascicule = tonofibrile;
Expresia cheratinocitelor se modifica pe masura ce avanseaza spre
stratul cornos;
K1 si K10 contin glicina si asigura interactiunea cu proteinele din
granulatiile de cheratohialina.
Stratul bazal:
Un rand de celule;
Numeroase mitoze, populatie celulara heterogena: celule stem si celule
angajate in diferentiere (celule bazofile, cu numerosi ribozomi care se
ocupa cu sinteza de cheratina. K5-K14 este heterodimetul specific
stratului bazal;
Stratul spinos:
8-10 randuri celulare, celule mai mari, profund cubice si superficial
aplatizate;

Acumulare de tonofilamente grupate in fascicule (tonofibrile);

Formarea corpilor lamelari ( corpi Odland, cheratinozomi) = contin
lipide (ceramide, fosfolipide), enzime hidrolitice (proteaze, fosfataze
acide, glucozidaze, lipaze) si proteine (corneodesmozina). K1-K10 este
heterodimerul specific.
Stratul granulos
1 rand celular (pielea subtire) sau 3-5 la pielea groasa;
Mitozele inceteaza, incepe procesul de apoptoza;
Nucleul devine picnotic, granulele de cheratohialina contin un amestec
de proteine iar corpii lamelari vor descarca materialul lipidic pentru a
crea adevarate bariere care impiedica deplasarea de apa si nutritia
celulelor de suprafata;
Proteinele din granulele de cheratohialina: Profilagrina -> Filagrina,
catalizeaza formarea de punti transversale S-S intre filamentele de
cheratina, Loricina leaga tonofibrilele la invelisul cornos,
Transglutaminazele. K2-K9 este heterodimerul specific
Stratul lucidum
Numai la pielea groasa !
Celulele foarte aplatizate, anucleate;
Inglobarea tonofibrilelor intr-o matrice amorfa derivata din granulele de
cheratohialina. Acest amestec constituie cheratina imatura (eleidina ).
Stratul cornos
15-20 randuri celulare formate din corneocite legate prin
corneodesmozomi;
Matrice intercelulara bogata in lipide organizate ca straturi lamelare
lipidice care vor sigila straturile profunde de mediul extern (impiedica
deshidratarea pielii) si impiedica difuzia spre exterior. Caramida cu
mortar;
Corneocitele:
Anucleate, fara organite, pline cu cheratina;
Atasarea tonofilamentelor la membrana celulara;
Ingrosarea invelisului cornos se face in prezenta transglutaminazelor.
Aparitia invelisului cornos marcheaza sfarsitul procesului de
cheratinizare.

Melanocitele:
-

Celule care au originea in crestele neurale si migreaza la nivelul

epidermului in timpul embriogenezei;
Intalnite in stratul bazal, printre cherationocitele bazale cu care nu
stabilesc jonctiuni si nu au niciun aport la procesul de cheratinizare;
din celulele stratului bazal
Nr de melanocite e acelasi indiferent de rasa umana: diferenta de
culoare rezida din cantitatea de melanina pe care celulele existente o

produc. Deci cu totii avem acelasi nr de melanocite, doar cantitatea de

melanina secretata diferita.
MO: nucleu oval, aspect palid al citoplasmei; ME: forma stelata cu
prelungiri dendritice care se indreapta catre cheratinocitele din stratul
bazal si spinos. Avem granule de melanina (melanozomi) care in forma
lor matura se afla la nivelul prelungirilor.
Sintetizeaza melalina; Melanozomii sunt transferati din prelungirile
melanocitelor in citoplasma cheratinocitelor -> secretie citocrina. 1
melanocit cu 36 cheratinocite.
Melanina e sintetizata chiar la nivelul melanozomilor. Precursorul este
tirozina. Sinteza tirozinazei (enzima cheie) se face in RER, transferata
apoi in Golgi si se acumuleaza in vezicule golgiene (primul stadiu in
sinteza melanozomilor). Tirozina va fi hidroxilata si se va forma
pheomelanina sau eumelanina. Cele 2 difera nu doar prin pigment dar
si prin rol: eumelanina are rol fotoprotector, ne protejeaza de actiunea
radiatiilor UV, poate absorbi radicalii liberi; pheomelanina genereaza
ea radicalii liberi avand ea potential cancerogen.
De citit pe ppt stadializarea melanozomilor;
Atunci cand are loc o acumulare locala de melanina, apar in urma
expunerii la UV, fie sub forma de pistrui, fie sub forma de alunite;
Boala Addisson = insuficienta CSR globala in care exista un deficit de
hormone CSR, prin feed-back negativ stimuleaza ACTH -> POMS> MSH.
pacient mai bronzat;
Albinismul: boala congenitala caracterizata prin incapacitatea de a
sintetiza tirozinaza.
Vitiligo: boala autoimuna cu aparitia unor auto-anticorpi anti melanina.
Regiuni albe, nepigmentate pe corp.

Celula Langerhans:
-

Provin din maduva hematogena;

Se gasesc printre cheratinocitele din stratul spinos;
Nu stabilesc jonctiuni si nu au rol in cheratinizare;
MO: citoplasma palida, pot fi evidentiate prin clorura de aur (?)
ME: forma stelata, nucleu lobulat cu aspect cerebiform (cerebel);
granule Pilbeck (?) cu forma de racheta de tenis, nu li se stie rolul;
Celule APC;
Prin expunere prelungita la soare sunt distruse => modificari de
imunitate.

Celula Merkel:
-

Nu se stie originea; are markeri antigenici si pentru celule de tip

epitelial si pentru celule de tip nervos;

Se afla printre cheratinocitele stratului bazal dar stabilesc jonctiuni cu

acestea si hemidesmozomi cu membrana bazala;
Filamente intermediare de cheratina dar si granulatii mici cu aspect
electrono-dens (neurosecretie de VIP sau met-enkefalina);
Rol mecanoreceptor.

Glandele sudoripare si sebacee le luam din ppt.

Aparatul pilosebaceu: par, gl. sebacee, m.piloerector.

-

Firul de par:
Origine: in urma unei invaginari a epidermului care intra in interactiune
cu o zona a dermului sub forma de cupola numita papila dermica
( considerate organul vital al firului de par).
Nu ai par in vermilionul buzei, gland, clitoris, labii mici dar nici in pielea
groasa.
Numar: 5x 10 la a 6-a.
Proprietati: flexibil, elastic si rezistent.
Culoarea e data de tipul de keratina si/sau de modificarile care apar In
sinteza de melanina.
Par castaniu si negru: eumelanina;
Par blond si rosu: pheomelanina;
Par gri: pierderea de pigment (reducerea tirozinazei);
Par alb: bule de aer in medulara firului de par.
Clasificarea firelor de par:
1. Lanugo = fire de par lungi si fine, de obicei nepigmentate, care
acopera fatul. Dispar dupa nastere;
2. Vellus = fire scurte si fine, nepigmentate, acopera o mare parte din
corp. Inlocuiesc firele lanugo de la fat;
3. Terminal = fir lung, gros si pigmentat; cresterea e influentata de
hormonii androgeni (atat de origine gonadala cat si de origine
corticosuprarenaliana). La nivelul scalpului, sprancenelor si genelor,
regiunile axilara si pubica, la zona faciala la sexul masculin etc.

Firul de par:
structura epiteliala filamentoasa cu celule cheratinizate
Contine cheratina dura cu mai multa cisteina;
Componentele firului de par: tija ( la suprafata) si radacina (inclusa in
foliculul pilos);
Este produs de foliculul pilos. Pe foliculul pilos se insera muschiul piloerector si glanda sebacee. In functie de aceste 2 elemente se descriu
portiunile: infundibulul de la suprafata la glanda sebacee, istm intre

glanda sebacee si m piloerector si segmentul inferior ce contine bulbul

firului de par. Zona de deschidere la suprafata pielii se numeste ostium
pilos
Radacina in zona profunda are o zona mai dilatata = bulbul firului de
par, care prezinta o incizura in care patrunde papila dermica;
Are capacitate generativa: Nisa cu celule stem situata imediat in
apropierea glandei sebacee. Migreaza ascendant si descendent. Cand
migreaza descendent ajung in dreptul folicului pilos si vor genera
celule care intra in alcatuirea firului de par. La nivelul bulbului de par,
in jurul papilei dermice, exista un rand de celule care inconjoara
aceasta papila, ele reprezentand zona numita matricea germinativa.
Celulele stem vor popula aceasta zona si alaturi de celule stem vom
vedea si melanocite. Celulele stem vor da nastere celulelor ce vor intra
in procesul de cheratinizare. Din zona centrala a zonei germinative
deriva celule care vor forma medulara firului de par, zonele laterale vor
forma corticala firului de par. Corticala e responsabila de culoarea
firului de par. Tot de la nivelul matricei se va forma si teaca epiteliala
interna. Langa se afla teaca epiteliala externa care e de fapt
invaginarea epidermului catre derm.
Vezi ppt pt continuare la fir de par.

! Glandele sudoripare apocrine se asociaza cu firele de par.