CUPRINS

1. INTRODUCERE.........................................................................................................3
2. STRUCTURA PIELII...................................................................................................4
2.1 EPIDERMUL.........................................................................................4
2.2 DERMUL...............................................................................................6
2.3 HIPODERMUL......................................................................................7
2.4 ANEXELE PIELII...................................................................................8
3. FUNCTIILE PIELII....................................................................................................10
4. SCHIMBURILE PIELII..............................................................................................12
5. CULOAREA PIELII...................................................................................................13
6. TIPURI DE PIELE.....................................................................................................14
7. IMBATRINIREA........................................................................................................15
8. SIMTUL TACTIL.......................................................................................................16
8.1 EVOLUTIA SIMTULUI TACTIL AL COPILULUI.................................16
8.2 DEZVOLTAREA SIMTULUI TACTIL..................................................16
8.3 ROLUL SIMTULUI TACTIL ................................................................17
8.4 TRANSMITEREA MESAJELOR.........................................................18
9. STUDIUL HAPTIC ...................................................................................................19
10. STUDIUL HAPTIC....................................................................................................22
10.1 IMPORTANTA ATINGERII........................................................................22
10.2 THE HUG SHIRT......................................................................................23
11. BIBLIOGRAFIE........................................................................................................24

2 PIELEA
 INTRODUCERE

Veritabil invelis impermiabil, pielea este un organ complex, multistratificat. Ea

constituie o bariera care se opune actiunii agentilor externi de natura fizica (lovire,
taiere, zgariere, expunere la soare), chimica (produse toxice) sau bacteriologica
(patrunderea bacteriilor).
Ea pastreaza de asemenea apa in organism. Pielea este cel mai mare organ al
copului uman. La un corp de adult suprafata pielii este de 1,5-2 m 2 si reprezinta 15%
din greutatea totala a corpului. Grosimea sa variaza de la 0.5 la 5 mm, in functie de
regiunile pe care le acopera si in functie de solicitarile la care este expusa. Este fina pe
pleoape si foarte groasa pe talpa picioarelor.
Rolul multifunctional al pielii este reflectat prin multitudinea de celule ce se
gasesc in tesuturile ei.
Un centimetru patrat de piele umana contine 200 de nervuri, 10 fire de par, si
muschi microscopici, 100 glande sudoripare, 15 glande sebacee, 3 vase de sange, 12
receptori de caldura si 2 receptori de frig precum si 25 de receptori sensibili la
presiune.Impreuna cu parul si unghiile, pielea se mai numeste tegument, sau sistem
tegumentar.

3 PIELEA
 2. STRUCTURA PIELII

Privita la microscopul optic pielea apare formata din epiderm si derm sub care se
gaseste un strat de grasime atasat pielii numit hipoderm.
2.1 Epidermul este invelisul exterior al pielii, cu grosime variabila de la ~0.1 mm (
pe pleoapele) la 1 mm (pe palme si talpa). Este un strat suplu, elastic si impermeabil
pentru unele solutii si gaze, ca si pentru microbi. Epidermul contine numar mare de
proteine, ca keratina, care ii confera robustete si elasticitate. Suprafata epidermului nu
este uniforma, prezentand santuri superficiale si orificii pe unde ies firele de par si
transpiratia.
Pe palme si pe varful degetelor, pielea prezinta adancituri fine, formand un desen
particular pentru fiecare individ, numit amprente, folosite in medicina legala si politie.
Epidermul este format din mai multe substraturi.

4 PIELEA
 Cele cinci straturi, plecand de la exterior sunt:
 stratul cornos (stratum corneum aflat la exterior)
 stratul lucid (stratum lucidum)
 stratul granulos (stratum granulosum)
 stratul filamentos (spinos, stratum spinosum)
 stratul bazal sau germinativ (stratum basale, germinativum)

Stratul cornos (10-50 um), este invelisul periferic de keratina, format din celule
moarte, fara nucleu, aplatizate (latime ~30um, grosime 0,5um), dispuse sub forma de
coloane ce se interpatrund (similar caramizilor dintr-un zid), care izoleaza pielea de apa
din exterior. Acest invelis este reînnoit regulat: celulele mai vechi cad – se descuameaza
si sunt înlocuite la randul lor. Stratul granulos este stratul intermediar în care celulele se
imbogatesc cu keratina inainte de a-si continua ascensiunea spre startul cornificat. Noile
celule ale epidermului se nasc in stratul spinos si in cel bazal.
Celula cornoasa este constituita dintr-un schelet exterior (membrana dura) si un
schelet interior (fibre proteice compacte), intre care se afla particulele de keratina.
Rezistenta si stabilitatea stratului cornos e data de sistemul de pachete fibrilare inchise
intr-o membrana rezistenta si ancorate de la periferie de desmozomi.

Stratul lucid apare la microscop clar, alcatuit din celule fusiforme cu nucleu
degenerat foarte putin vizibil.

Stratul granulos alcatuit din 3-5 randuri de celule romboidale care contin in
citoplasma, granule de cherato-hilaina cu nucleu pe cale de degerescenta.

Stratul spinos alcatuit din 6-12 randuri de celule poligonale strans legate intre ele
printr-o retea fibrinara ce strabate spatiile intercelulare si patrunde in celulele vecine
formand asa zisele pereti inercelulari sau totofibrile. Citoplasma celulelor este bogata in
mitocondrii iar nucleul sarac in cromatina.

Stratul bazal este constituit dintr-un singur rand de celule cilindrice (~6um) cu
nucleu central care se divid continuu. Celulele bazale seamana cu cele din epiteliile
nekeratinizate (mucoasa bucala). Stratul bazal este alimentat de vasele de sange din

5 PIELEA
derm. Prin maturizare, celulele din stratul bazal migreaza catre exterior, spre celelalte
straturi.

Celulele din epiderma:

Keratinocitele - 85% din celulele din epiderma, produc keratina, proteina ce da

rezistenta, flexibilitate si impermeabilitate suprafetei pielii
Melanocitele - produc melanina, pigmentul care da culoarea pielii, provin din
creasta neurala, sunt in raport 1 la 10 fata de keratinocite; 1 melanocita furnizand
pigment la 36 keratinocite)
Celulele Langerhans (800 per mm2) - ajuta sistemul imunitar prin procesarea
antigenilor (corpuri straine).
Celule Merkel - probabil implicate in receptia atingerii.

2.2. Dermul - mai gros decat epidermul, acesta este constituit dintr-un tesut
conjunctiv dens si elastic, bogat in vase si in nervi. Datorita texturii dense a fibrelor de
elastina si a colagenului pe care le contine, pielea are capacitatea de a se intinde si de a
rezista la tractiune. Dotat cu terminatii nervoase, dermul culege informatii care se afla la
originea senzatiilor tactile. Contine glandele sudoripare, sebacee si foliculii pilosi.
Glandele sebacee secreta sebumul, la nivelul folicullilor pilosi. Acest lichid gras urca de-
a lungul tijei firului de par pentru a impregna apoi suprafata pielii. Glandele sudoripare,
in numar de 3 milioane, sunt repartizate pe tot corpul. Ele secreta sudoarea care,
evaporandu-se, racoreste organismul si contribuie astfel la mentinerea temperaturii
interne, impiedicand încalzirea corpului. Este mai gros pe palme, talpi si spate (3 mm),
mai subtire pe pleoape (0.3 mm), contine fibroblaste, celule ce sintetizeaza fibre de
colagen, reticulin, elastin si substanta de baza omogena: mucopolizaharide, acid
hialuronic, acid condroitin-sulfuric, acid mucoitin-sulfuric, legate de proteine
(glicosaminoglicani). Este format din 2 straturi.

Stratul papilar (~0,1 mm, suportul sistemului reticulo-endotelial) e plasat sub

epiderma si e conectat cu ea prin papile (adelomorfe si delomorfe, protuberante
asemanatoare unor degete). Unele papile contin capilare ce hranesc epiderma, altele
contin terminatii nervoase: corpusculi Meissner (senzori de atingere). Papilele din varful
degetelor dau nastere amprentelor digitale. Contine tesut conjunctiv lax format din fibre

6 PIELEA
colagenice, substanta fundamentala omogena si fibroblastele (celule producatoare de
fibre).
Stratul reticular (corionul, dermul propriu-zis, 80% din grosimea dermului) are o
textura striata din fibre de colagen, ce formeaza o retea puternica si elastica, inglobata
in substanta fundamentala omogena. Celulele majoritare sunt fibroblastele. Reteaua
formeaza un model cu linii de clivaj (Langer). Inciziile chirurgicale paralele cu liniile de
clivaj se vindeca mai repede si cu cicatrici mai mici decat cele perpendiculare, fiindca
incizia paralela taie mai putine fibre de colagen si necesita mai putin tesut cicatricial
pentru inchiderea ranii. Stratul reticular contine corpusculii Pacini (senzori de presiune,
apasare), glandele sudorifice, vase limfatice, muschi lisi si foliculii firelor de par.

Dermul si epidermul se sprijina pe un tesut subcutanat denumit hipoderm (tella

subcutanea) – tesut conjunctiv lax, care inmagazineaza o mare parte din grasimile
corpului. Acest strat grasos asigura protectia impotriva socurilor si a pierderilor de
caldura.

2.3. Hipodermul contine tracturi fibroase orientate de sus in jos, formand

compartimente cu globuli adiposi. Adipocitele (lipocitele) sunt celule voluminoase, cu
nucleul aplatizat si impins lateral de o picatura de grasime. Stratul adipos functioneaza
ca un izolator termic al corpului fata de mediul exterior si ca cel mai important rezervor
de energie pentru corp, aici se stocheaza sau elibereaza acizii grasi. In hipoderm se afla
bazele glandelor sudoripare, foliculii firelor de par si o dezvoltata retea de vase de sange
si vase limfatice.

2.4. Terminatiile nervoase libere

Receptioneaza excitatiile tactile, termice, dureroase, presionale si vibratorii. Sunt
situate in toate straturile pielii.
 Corpusculii Meissner(M) sunt stimulati de atingeri fine. Se gasesc la nivelul
papilelor dermice.
 Corpusculii Ruffini(R) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald, tractiunile
şi deformatiile. Sunt situati in derm si hipoderm.
 Corpusculii Pacini(P) sunt stimulati de miscari slabe, rapide si de intensitate mica.
Sunt situati in hipoderm, muschi, tendoane si articulatii.
 Corpusculii Krause receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece. Sunt mai
numerosi la nivelul mainilor si fetei (in derma).

7 PIELEA
  Corpusculii Krause sunt stimulate de atingeri puternice, se adapteaza lent si
partial. Sunt situate in epiderma.

Mantaua acida (Marchionini) sau filmul hidrolipidic este pelicula care se

formeaza pe suprafata pielii prin combinarea secretiei sudoripare si sebacee cu produsii
de descompunere ai celulelor epiteliale. Ea protejeaza pielea contra agentilor patogeni
(microbi, ciuperci) si a celor chimici.
Potentialul de hidrogen pentru pielea normala este usor acid pH 4,2-5,6 si
variaza de la o parte a corpului la alta, dupa sex (la barbati e mai acid decat la femei).
Mantia acida inhiba cresterea bacteriilor si fungilor pe suprafata pielii. O piele mai
alcalina devine mai susceptibila la acnee, alergii si alte probleme. Folosirea excesiva a
sapunului, care este alcalin (pH 9,5-11), inlatura protectia acida naturala si extrage
lipidele protectoare de pe piele.

2.5. ANEXELE PIELII

Se clasifica in:
 anexele glandulare
-glandele sebacee
-glandele sudoripare –ecrine
-glandele mamare –apocrine
 anexele cornoase
-par
-unghii
A. Glandele pielii
1. Glandele sebacee
- au forma de ciorchine
- sunt anexate firului de par, unde isi elimina secretia grasoasa ce se numeste sebum
Secretia in exces de sebum duce la seboree, iar scaderea secretiei duce la
ihtioza.

2.a. Glandele sudoripare ecrine

-raspandite pe toata suprafata pielii;
-au forma de tuburi ce ajung pana in hipoderm
-au capatul terminal al tubului se infasoara ca un ghem numit glomerul sudoripar

8 PIELEA
-secretia apoasa se numeste sudoare cu un miros specific caracteristic ce se elimina la
suprafata pielii.
Cantitatea de sudoare creste direct proportional cu efortul fizic si cu cresterea
temperaturii mediului

2.b. Glandele sudoripare apocrine

-sunt asemanatoare celor ecrine dar mai mici;
-se gasesc in axile, perigenital, perianal;
-canalul excretor al acestor glande este anexat firului de par

3. Glandele mamare sunt glande sebacee modificate; evolutia lor este legata
de functia organelor genitale feminine.

B. Anexele cornoase
1. Parul – este o formatie epiteliala cornoasa, filiforma, cilindrica si flexibila.
Se distinge:
a) o portiune libera numita tulpina
b)o portiune implantata in
tegumente numita radacina a carei
extremitate de forma ovoida poarta
numele de bulbul parului.
Polul inferior al bulbului
prezinta o depresiune in forma de
cupa in care patrunde o prelungire
conjunctivo-vasculara a dermului
numita papila parului.
Radacina parului este
cuprinsa intr-un fel de sac dermo-
epidermic numit folicul pilos, la care
se anexeaza o glanda sebacee si
muschiul erector al parului.
La foliculul pilosebaceu
deosebim:
-portiunea superioara in forma de palnie numita ostimul folicular

9 PIELEA
-punctul de deschidere al glandei sebacee

2. Unghia - lama cornoasa cheratinizata ce acopera fata dorsala a extremitatii

degetelor

 prin radacina sa unghia patrunde in cuta

supraunghiala, cuta ce se prelungeste si
pe fata dorsala a ungheiei printr-o pliva
cheratinizata
 cuta periunghiala se numeste perionix

 portiunea descoperita a unhiei se

numeste corpul (LIMBUL) unghiei

 extremitatea libera a unghiei este

separata de pulpa degetului printr-un sant numit sant subunghial

 zona semilunara alba ce se observa prin transparenta unghiei se numeste

LUNULA si corespunde partii anterioare a matricii.

Matricea vine in racord cu radacina unghiei pe seama careia unghia se regenereaza.

3. FUNCTIILE PIELII

Pielea umana este mai mult decat o patura elastica de celule epiteliale care
acopera muschii corpului, sangele si oasele. In schimb este un organ dinamic care are o
multime de functii:

1. Pielea este o bariera protectiva.Separa organismul de mediul inconjurator si-l

apara de o serie de influente externe. Tine afara microorganismele care altfel ar infecta
corpul.
2. Stratul cornos fiind impermeabil opreste evaporarea lichidelor tisulare cat si
patrunderea in organism a substantelor din mediul extern. Totusi stratul cornos permite
absorbtia unor substante medicamentoase incorporate in grasimi. Stratul cornos prin
descuamare continua indeparteaza si germenii.
3. Neutralizeaza unele substante iritante cu care vine in contact. (Exemplu:
substante acide sau bazice, daca insa contactul cu acestea nu este prea indelungat)
10 PIELEA
 4. funcţia de apărare faţă de razele ultraviolete la animale această funcţie e
realizată de blană sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe şi reflectă
cam 50% din radiaţii, absorbirea radiaţiilor se realizează prin pigmentul din piele
melanină producând bronzarea pielii, la o expunere extremă la aceste radiaţii se poate
produce cancerul de piele.
5. Sub influenta razelor ultraviolete se formeaza in piele vitamina D, care
2+
influenteaza metabolismul sarurilor de Ca jucand un rol important in osterogeneza.
6. Pielea ajuta la controlul temperaturii interne. Cand este frig, vasele de sange
se contracta, firele de par prin Musculus arrector pili se zbarlesc pielea avand aspectul
de piele de gasca, pentru a diminua pierderile de caldura in mediu.
Cand este cald, aceste vase se dilata, eliberand energie. In plus glande din
piele elimina transpiratie, care absoarbe caldura si se evapora racind suprafata corpului.
7. participa intr-o mica masura la respiratie
8. participa la secretie
-secreta sudoarea cu rol depurativ
-secreta sebumul cu rol lubrefiant
9. Pielea compenseaza si pentru miscarile corpului. Pielea se intinde odata cu
miscarea si se contracta imediat ce miscarea a incetat. Pielea creste odata cu corpul.
10. Funcţia de organ de simţ este una din funcţiile de comunicare a pielii cu
mediul înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:

 de durere (fiind până la 200/cm2),

 de presiune (corpusculii Vater-Pacini),
 termoreceptorii (corpusculii Krause),
 receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),
 receptorii tactili sunt mai deşi la buze, degete, limbă, sfârcul mamelei, organele
genitale externe (corpusculii Meissner şi celulele Merkel).

11 PIELEA
 4.SCHIMBURILE PIELII

4.1. Permeabilitatea.

Invelisul cornos, impregnat de grasime, face ca pielea sa aiba o permeabilitate

redusa, care variaza in raport cu diferite stari fiziologice sau patologice.
Pielea este permeabila pentru grasimi, cu atat mai mult cu cat ele sunt mai
fluide. Cea mai mare putere de patrundere o au uleiurile. Daca patrunderea se face
printr-o aplicare simpla si lenta dureaza 2-5 ore. Daca se fac frictiuni poate dura 5-10
minute. Puterea de patrundere este favorizata de vascozitatea grasimii.
Resorbtia medicamentelor incorporate in grasimi este posibila.Pielea este
permeabila si pentru gaze, insa intr-o mai mica masura.Pielea este permeabila pentru
substante volatile ca terebentina, eterul, cloroformul, iodul, alcoolul, etc.

4.2. Conductibilitatea.

Pielea este buna conducatoare de caldura si electricitate. Umiditatea, congestia

vasculara, subtierea stratului cornos, maresc aceasta conductibilitate.
Pielea este imbibata de o solutie de electroliti, care se gasesc in concentratii
variabile. Ea este sediul unor procese electrochinetice si unor curenti electrici,
caracterizati printr-un potential de rezistenta electrica intr-o continua schimbare, in raport
cu irigatia sangvina si de asemenea cu electricitatea atmosferica. Pielea are rolul de a
echilibra diferentele de potential electrostatic intre incarcarea electrica a mediului
inconjurator si mediul intern.

12 PIELEA
 5. CULOAREA PIELII

In piele si formatiunile ei anexe se gaseste pigment, a carui cantitate este

conditionata de rasa, de influenta mediului si de anumite stari fiziologice. In general,
regiunile pielii care sunt expuse actiunii razelor solare sunt mai pigmentate decat cele
acoperite.
Pigmentul care se gaseste in piele este format din melanina. Trebuie subliniat
ca substantele chimice (cupru, fier, zinc, magneziu), radiatiile si factorii alimentari joaca
un rol insemnat in pigmentogeneza si ca acest fenomen biologic este supus unor stimuli
fizico-chimici variati, care concura cu totii la formarea pigmentului.
Culoarea pielii poate varia de la grupe de alb sau roz deschis la masliniu,
galben sau negru cenusiu. Oamenii ce traiesc in regiunile tropicale au in general pielea
de culoare inchisa si cea mai obisnuita culoare a parului este brun inchis sau negru.
Nuantele deschise ale parului (auriu, brun deschis si rosu) sunt limitate in general la
unele populatii europene. Irisul poate avea diverse nuante de albastru, cenusiu, verde,
caprui pana la negru.
Pentru a da culoare pielii, se combina trei substante:
 Carotenul - este un pigment portocaliu-galben, ce confera o nuanta galbena, se
gaseste in anumite alimente si astfel oamenii cu o mare cantitate de caroten in
dieta au o tenta portocalie in piele.
 Melanina - este pigmentul negru care este responsabil pentru bronzare. Ea
determina cat de inchisa sau de deschisa este culoarea pielii.
 Hemoglobina - este o proteina ce contine fier si ofera celulelor de sange culoarea
lor rosie.
Analiza distributiei pigmentilor pielii arata ca la populatiile ce se gasesc mai
aproape de ecuator pielea este mai inchisa, iar mai departe, la N si la S de zona
ecuatoriala coloratia pielii este mai deschisa.
Cea mai veche clasificare a raselor se datoreaza vechilor egipteni care au
divizat populatiile umane in patru categorii:
 Rosu - pentru egipteni;
 Galben - pentru oamenii din Est;
 Alb - pentru oamenii din Nord;

13 PIELEA
  Negru - pentru africanii din Sud.

6. TIPURI DE PIELE

Exista patru tipuri diferite de piele:Pielea normala, grasa , uscata si mixta.

Pielea normala este un tip de piele intilnita numai la copilul mic, sanatos,
inainte de pubertate. Este fina, catifelata, mata si elastica, deoarece tesutul sau
conjunctiv de sustinere este dens si fibrele de colagen si elastina sunt de buna calitate.
Foarte putini adulti au asemenea tip de piele.

Pielea grasa: se recunaoste usor prin faptul ca este groasa, prezinta o crestere
a numarului si activitatii glandelor sebacee, de aceea privita atent se vad porii dilatati,
uneori inchisi de puncte negre cu aspect lucios , uneori galben sau cenusiu murdar.

Pielea uscata: este rugoasa, aspra , lipsita de elasticitate, poate apare la toate
virstele, prin pierderea sau diminuarea filmului hidro-lipidic de suprafata, prin
deshidratarea stratului cornos sau prin tulburarea procesului de keratinizare.Acest tip de
piele este fragil, brazdat de riduli sau riduri si se irita usor .Privita de aproape se poate
observa descuamarea, adica dezlipirea celulelor moarte si uscate de pe stratul superior
al pielii .

Pielea mixta: se intilneste la cei la care fruntea, nasul, barbia are un aspect
stralucitor, gras, in timp ce obrajii au o piele fragile si fina.

Metoda cea mai simpla de a diferentia aceste tipuri de piele este prin aplicarea
unei lame de sticla mata sau de foita de tigara pe piele.Dupa citeva minute de apasare
pielea grasa lasa urme de grasime pe foita sau lama facind-o transparenta.

In general, tinerii (atit baietii cit si fetele) au pielea grasa, deoarece, datorita
hormonilor androgeni produsi la pubertate, exista o hipersecretie sebacee

14 PIELEA
 7. IMBATRINIREA

Pielea suporta actiunea vantului, a soarelui si a vremiiImbatranirea cutanata

depinde de starea de sanatate, modul de viata si de patrimoniul genetic al fiecaruia, de
aceasta imbatranirea difera de la individ la altul.
Pielea umana, la fel ca si alte organe, trece printr-un proces de imbatranire
cronologica. In plus, spre deosebire de celelalte organe, pielea se afla in contact direct
cu mediul inconjurator si, ca urmare, sufera consecintele mediului.
Imbatranirea este un fenomen ce implica schimbari progresive, care cauzeaza
deteriorari la nivelul moleculelor esentiale al celulor si organelor. Se pare ca celulele
noastre sunt programate genetic, de un ceas celular inerent, sa se deterioreze.
Imbatranirea afecteaza structura, functionarea si, evident aspectul pielii. Pielea
persoanelor varstnice este subtire si fragila, datorita complexului de schimbari, precum:
reducerea colagenului dermal si descresterea proliferarii celulelor.
Schimbarile majore la care este supusa pielea, odata cu imbatranirea, sunt:
subtierea, pierderea elasticitatii, ridarea, inasprirea, pigmentarea, uscarea si diminuarea
functiei sale de protejare.
Factorul de mediu cel mai important care cauzeaza imbatranirea cutanata este
reprezentat de razele UV ale soarelui. Photo-aging-ul, ca si imbatranirea cronologica,
este un proces cumulativ. Oricum, spre deosebire de imbatranirea cronologica, care se
produce in functie de timp, photo-aging-ul este mai mult legata de intensitatea expunerii
la soare si de tipul de piele. Indivizii a caror piele este foarte deschisa la culoare si care
se expun in mod intensiv la soare, sunt obiectul unei imbatraniri photo-aging de gradul
cel mai ridicat.
Alti factori de mediu, ca poluarea si tutunul , reprezinta si ei o parte importanta
in procesul de imbatranire. Acesti factori exteriori amplifica procesul de imbatranire.
Pe parcursul istoriei umane, oamenii au facut eforturi considerabile pentru a
ascunde, a inversa sau a minimaliza schimbarile ce au loc la nivelul pielii lor. In ultimul
deceniu s-au facut progrese vaste in intelegerea mecanismului celular, imbatranirea

15 PIELEA
chronologica si procesul de photo-aging, iar aceste descoperiri au permis crearea unei
noi generatii de produse pentru ingrijirea pielii.

8. SIMTUL TACTIL

Fiecare centimetru patrat de piele este acoperit cu mii de senzori, ce

reactioneaza neincetat la mediul inconjurator si transmit mai departe creierului daca la
atingere un obiect este moale, tare, aspru sau fin, cald sau rece, placut sau nu la
atingere. Deosebit de sensibile sunt varfurile degetelor, buzele si limba.

8.1. Evolutia simtului tactil al copilului

In utero, simtul tactil este primul simt care isi face
aparitia la fat. Lichidul amniotic, in care sta, ii permite sa
perceapa senzatii tactile de la 4 luni. Mesajele cutanate
sunt primele informatii transmise.
Simtul tactil este o functie existentiala. Simtul
tactil este primul mijloc de comunicare al copiilor cu lumea
exterioara: pielea este organul senzorial cel mai intins si
aduce stimulari foarte puternice copilului. Astfel, bebelusul
de la nastere, prin simtul lui tactil, poate sa:
 Fie informat despre temperatura, textura, mediu in care este primit.
 Stabileasca dorinta lui de a atinge si sa fie atins,

Contactele fizice, mangaierile si masajele ii dau bebelusului reactii fiziologice si

emotionale care il vor linisti si care vor favoriza cresterea si bunastarea lui. Contactul cu
pielea si caldura sunt stimulari foarte puternice si sunt suficiente pentru a provoca
oprirea plansetelor.

8.2. Dezvoltarea simtului tactil

Chiar inainte de a implini 8 saptamani, embrionul care nu are decat 3 centimetri

lungime este capabil sa reactioneze la o anumita stimulare tactila. In timpul gestatiei,

16 PIELEA
viitorul copil este mereu atins si leganat datorita miscarilor mamei sale. Pielea, pe
masura ce se dezvolta, se imbogateste datorita noilor si variatelor senzatii care apar tot
mereu.
Simtul tactil este la fel ca si celelalte simturi: daca nu este stimulat ,
sensibilitatea sa se diminueaza. In zilele noastre, atingem din ce in ce mai putin,
resimtim senzatiile tactile din ce in ce mai putin.
In societatea actuala, atingerea este rezervata numai pentru niste domenii
foarte restranse. Atingerea este "autorizata" in intimitatea relatiilor sexuale, participa la
relatiile dintre mama si copil si se foloseste uneori fata de cei in varsta. Dar numai in
situatii exceptionale un adult va lua in brate un alt adult, cum ar fi o mare bucurie sau o
drama sfasietoare. In restul timpului, sunt numai doua maini care se strang, doi obraji
care se ating in treacat.
Astfel, putin cate putin, de-a lungul anilor, sensibilitatea noastra tactila se
diminueaza aproape de tot.
Prin pipait putem afla surprinzator de multe lucruri despre lumea inconjuratoare.
Daca pipaim formatiuni geometrice sau materiale cu o structura definita , creierul uman
primeste informatii mai exacte decat cele transmise de ochi, urechi, nas sau gura.
Dintre cele cinci simturi- auzul, vazul, mirosul, gustul pipaitul, cel din urma este
cel mai greu de inteles si de definit. In fond nu este vorba doar despre un singur simt, ci
despre sistemul complex compus din diferite simturi. Acesta constituie un fundal si in
functionarea celorlalte simturi, de multe ori ne lasam condusi de pipait, daca vrem sa ne
asiguram ca celelalte simturi nu ne-au inselat.

8.3. Rolul simtului tactil(a pipaitului)

Toate celelalte simturi sunt legate de un organ anume , de ochi, de nas, de

gura, organul pipaitului se intinde asupra intregului organism, si pe cand cele patru
organe reactioneaza doar la un singur tip de stimul, pipaitul sesizeaza atat informatii de
temperatura, placere, cat si durere.
Poate cel mai simplu este daca privim pipaitul ca pe o sinteza a unui grup de
simturi , printre care unora le corespund corpusculi speciali sau terminatiuni nervoase in
piele. Acestea reactioneaza la diferite excitatii si semnalizarile receptionate sunt
transmise creierului pentru a fi prelucrate.
Simtul tactil ne face capabili sa realizam multe lucruri. Cu ajutorul lui simtim
atingerea, mangaierea, prin pipaire putem de asemenea aproxima dimensiunile

17 PIELEA
obiectelor, forma lor, fara sa le vedem, tot cu acest simt putem aproxima si greutatea lor,
putem spune despre ceva ca este dur sau moale, cald sau rece si daca ne provoaca
sau nu durere. Contribuie si la orientare, adica sa fim constienti si cu ochii inchisi de
pozitia oricarei parti a corpului.
Pe langa acestea pipaitul este folosit si in cazul in care se porneste o alarma
timpurie, receptorii de caldura si de durere atentioneaza adesea creierul de pericol mult
mai repede decat acesta constientizeaza, astfel ne putem apara imediat, de exemplu ne
retragem mana daca atingem o suprafata fierbinte si astfel scapam de arsuri mai grave.
Functionarea simtului tactil a fost cercetat indelung. Atunci cand cercetatatorii
au descoperit pentru prima oara ca pipaitul se bazeaza pe capacitatea de a receptiona
stimuli de la diferiti corpusculi sau terminatii nervoase, au crezut ca o singura terminatie
nervoasa este excitata de un singur fel de stimul, de exemplu: durere, apasare, cald,
rece. Aceasta explicatie a fost repede confruntata cu multe contradictii.
Este adevarat ca unele terminatii sunt mai sensibile la anumite tipuri de
excitatii, dar s-au gasit si terminatii nervoase care reactioneaza la mai multe tipuri de
stimuli, si s-a descoperit ca nu erau chiar independenti intre ele. In plus, senzatiile
corespunzatoare unor corpusculi terminali erau doar cateva din cele ce puteau fi
receptionate.
Multe cercetari au clarificat ca orice terminatie nervoasa sau corpuscul are
propria sa zona receptoare pe piele, acea portiune care prin stimulare excita nervul
respectiv. Aceste zone receptoare se intrepatrund intr-o oarecare masura, astfel daca
exercitam o presiune pe un punct definit al suprafetei pielii, in acelasi timp se produce o
excitatie in mai multi nervi senzitivi. Pe langa aceasta, nervii pot fi stimulati la fel si prin
excitarea zonei receptoare cu caldura sau presiune.

8.4. Transmiterea mesajelor

Fibrele nervoase care pornesc din corpusculii terminali din piele sesizeaza
multe feluri de excitatii, dar numai cele cauzate de temperatura si presiune sunt destul
de puternice ca sa poate fi detectate de creier. Atat temperatura cat si diferentele de
presiuni stimuleaza frecvent fibrele, si aceste excitatii ajung mai devreme in sistemul
nervos central. Creierul deosebeste tipul excitatiei dupa viteza de propagare a acesteia.
Informatiile tactile ajung in sistemul nervos central prin nervii senzitivi corespunzatori.
Sensibilitatea unor zone receptoare este determinata de densitatea terminatiilor
nervoase din zona excitata a pielii. Astfel se distinge pe limba varfurile ascutite a doua

18 PIELEA
creioane ca doua senzatii distincte chiar daca distanta dintre ele este doar de 1 mm. Pe
spinare insa distanta dintre ele trebuie sa fie cel putin 50 mm ca sa le putem distinge
separat.
S-au facut multe experimente pentru a stabili daca anumite fibre nervoase
transmit anumite excitatii. Anumite fibre nervoase transmit informatia doar daca pielea
este ranita, incalzita, impunsa, etc. Insa acest lucru nu este determinat de corpusculul
terminal ci de modelul impulsurilor din fibrele nervoase care formeaza o cale de
transmitere a informatiei tactile de la corpusculii terminali la creier. Desi unele tipuri de
terminatii nervoase sunt mai sensibile la anumiti stimuli de presiune externa, in prezent,
majoritatea specialistilor sunt de parere ca viteza de propagare a stimulilor si distributia
lor intre diferitele fibre nervoase, definesc modelul care este perceput de creier drept o
anumita senzatie.
Deoarece simtul tactil este foarte sensibil, el poate compensa lipsa altui simt.
Cel mai bun exemplu in aceste sens este sistemul Braille prin care nevazatorii pot citi cu
varfurile degetelor.

9. STUDIUL HAPTIC 1

O echipa de experti de la Audi are sarcina de a face masinile simple, sigure si

placute la condus.
Scopul: atingerea maximului calitativ din prima secunda, pentru ca persoana
aflata la volan sa aiba o senzatie unica, senzatie greu de descris în cuvinte.
"Trebuie sa-l atingi si sa-l folosesti, ca sa intelegi acest sentiment."
Este vorba de sentimentul pe care il au conducatorii auto ai unui Audi atunci cand apasa
pe un buton, cand deschid un compartiment, inchid o portiera sau fac toate acele
manevre de tras, impins, schimbat sau rasucit diverse lucruri intr-o masina.
"Sentimentul pe care il ai intr-o masina Audi este distinct, confortabil, rafinat si
iti confera incredere" explica Mauter. Ca sa creeze asa ceva, lui si colegilor lui i-au
trebuit trei ani de munca de cercetare doar pentru modulul de comanda.
Trebuia ca totul sa iasa perfect. Rolul lui Gerhard Mauter este acela de a face un Audi
sa fie simtit ca un Audi. Este managerul echipei care se ocupa de sistemele de control
tactil.

19 PIELEA
 Simtul tactil este folosit de oameni pentru a primi informatii prin receptorii din
piele, este cel care ii ajuta pe oameni sa invete limbajul Braille, sa foloseasca tastatura
unui computer cu toate cele zece degete sau sa se bucure de un sarut.
Alaturi de buze si de limba,
varfurile degetelor sunt cele mai sensibile
organe ale corpului uman.
Ele pot percepe denivelari ale
unei suprafete cu dimensiuni mai mici de
o sutime de milimetru.
Sub epiderma fiecarui varf de
deget se afla peste 200 de
mecanoreceptori, capabili sa sesizeze
diferenta de temperatura, de presiune,
miscarea si vibratiile. Prin ele ne dam
seama cum se simte un maner de pe
portiera unei masini sau supletea schimbatorului de viteze. Toate aceste lucruri devin din
ce in ce mai importante pentru cumparatori.
Pe langa factorii standard
precum designul, performanta sau
sunetul motorului, senzatia la atingere
influenteaza deciziile de cumparare.
Pentru a garanta senzatii placute la
atingere, Audi a fost primul constructor
care a pus bazele unei echipe haptice
(calitatea atingerii) acum zece ani.
Misiunea este aceea de a face ca toate
butoanele si comutatoarele sa fie
construite din materiale potrivite si
asezate în pozitia corecta.
Decizia de a infiinta o asemenea echipa a dat roade. In ceea ce priveste ergonomia si
calitatea constructiilor, Audi este unul din liderii mondiali.
Senzatia la atingere este doar o parte din munca depusa de echipa haptica.
"Cel mai important lucru este senzatia pe care o ai când folosesti instrumentele,"
"Totul se rezuma la ceea ce simte utilizatorul cand roteste un buton oarecare din
masina."

20 PIELEA
 La Audi, senzatia tacticla este importanta si atunci cand deschizi usa, cand
ajustezi un parasolar, cand stabilesti pozitia scaunului si chiar atunci cand tragi frana de
mana,etc.
Fiecare dintre ele trebuie sa asigure un raspuns clar atunci cand este pusa in
functiune. Cand capota este deschisa, nu trebuie sa ai nici o indoiala ca ea este intr-
adevar deschisa.
O persoana care conduce masina are doar trei canale de receptie libere: ochii,
urechile si simtul tactil. Ochii proceseaza deja intre 80% si 90% din informatii, deci
activitatea lor este supraincarcata. Mai raman auzul si simtul tactil. Asa se explica de ce
perceptia acustica este atat de importanta pentru echipa haptica.
"Suntem obitnuiti sa asociem
sunetelor anumite actiuni. Cand
apasam un buton, asteptam sa auzim
un click" spune Mauter.
Oamenii trebuie sa
primeasca raspuns, iar acest lucru
trebuie sa aiba loc si in masina.
Raspunsul tactil trebuie sa fie intarit si
de cel acustic. Un click foarte bine
perceptibil, spre exemplu, dar numai
la momentul potrivit.
Cand auzi un click, atunci
actiunea trebuie sa si aiba loc. Daca
nu se intampla acest lucru, se instaleaza confuzia si distragerea atentiei. Mauter: "Am
aflat ca intarzierile mai mari de 80 sau 100 de milisecunde sunt enervante pentru soferi."
Si sunetul are un rol foarte important. Se lucreaza intens pentru ca sunetele produse
electronic, cum ar fi cele de la semnalizator de exemplu, sa para naturale si autentice.
Altfel, ceea ce se aude poate parea ieftin si lipsit de calitate. Si materialele sunt
importante. "Daca materialul de suprafata este aluminiul, atunci trebuie sa se simta ca
aluminiul la atingere," explica Meurle.

21 PIELEA
 10. STUDIUL HAPTIC 2

Interdictia "nu atinge" apare in viata copilului inca din momentul in care el
incepe sa intinda mana spre diverse obiecte pentru a le apuca. Motivele sunt
numeroase: este fragil, este murdar, este o prostie etc. Cu toate acestea, numai
atingand obiectele din mediul in care se afla, micutul copil poate cunoaste acel mediu.
Dintre toate organele de simt, pielea este cea mai in masura sa serveasca drept
instrument de cunoastere inca de la nastere. Asa dupa cum explica si Asley Montagu in
lucrarea "La peau et le toucher" (Pielea si atingerea): "Este primul nascut dintre
organele noastre de simt si cel mai sensibil. Este suportul, primul nostru mod de
comunicare si cel mai eficace dintre sistemele noastre de aparare".

10.1 Importanta atingerii.

"Nu-i trece nimanui prin cap sa se lipseasca de a vedea legandu-se la ochi sau
sa se lipseasca de a mai auzi ceva astupandu-si urechile - subliniaza Joel Savatofski.
Cu toate acestea, parca totul este facut astfel ca oamenii sa se tina mereu la distanta
unii fata de altii. Putem, fara incetare, sa ne taiem vorba unul altuia, dar trebuie sa ne
cerem scuze la masa daca am atins vecinul in timp ce ne intindeam dupa cana cu apa!"
De cativa ani, acest terapeut si-a pus toate energiile in serviciul reabilitarii
atingerii si a masajelor. "Atingerea este o necesitate vitala, de acelasi ordin ca si a
manca, a respira, a bea, a dormi, adauga el. Fiind atat contact nemijlocit cu celalalt cat
si mijloc de cunoastere de sine, atingerea ne reveleaza asa cum suntem de fapt. Pentru
ca atingerile au loc mai mereu intr-un cadru intim, aceasta ne face totodata vulnerabili si
puternici. Aceasta caldura a causului palmei este adesea mai eficace decat cuvintele."
"Nu pot sa accept faptul ca atingerea este lasata la o parte, ca fiind ceva inutil,
demn de dispret, dubios sau nesanatos, spune Joel Savatofski. Este momentul sa fie
recunoscute adevaratele valori ale atingerii, care fac din simtul tactil primul simt angajat
in comunicarea interumana si in asigurarea armoniei interioare. Caci este evident faptul
ca majoritatea oamenilor sufera de un rau invizibil si dificil de marturisit: lipsa
mangaierilor, a contactelor corporale pline de afectiune si tandrete."
Mijloacele moderne de comunicare nu rezolva aceasta situatie. Telefoanele
mobile, internetul permit oamenilor sa comunice la distante extraordinar de mari. Dar ce
ne exprima distanta este absenta stimularii tactile. Societatea actuala are in aceasta
22 PIELEA
privinta o mare lipsa, caci desi comunicarea este mult mai rapida si tehnica a atins multe
succese, omului ii lipseste comunicarea profunda, afectiva, plina de tandrete.
In continuare prezint o inventie din anul 2006 care incearca sa diminueze
aceasta lipsa de afectiune si de tandrete intre oameni.

10.2 The Hug Shirt

Hug Shirt este o camasa cu ajutorul caruia oameni pot trimite imbratisari
persoanelor dragi aflate la distanta.
In camasa sunt fixate senzori care preiau puterea atingeri, caldura pieli si ritmul
batai inimi a celui care trimite si mechanisme care readuc senzatia atingeri, caldura pieli
si sentimentul imbratisari a celui drag din departare.
Camasa a fost nominalizat de catre Revista Time ca find cea mai buna inventie
a anului 2006.
Cum functioneaza?
Hug Shirt este un
bluetooth accesoriu
pentru telefonele mobile.
Nu are un numar de
telefon desemnat, ci data
trece de pe senzorul
bluetooth pe telefonul
persoanei care doreste
sa trimita o imbratisare si
trimite datele despre
imbratisare pe telefonul
destinatar iar senzorul bluetooth trimite potrivit camasi lui/ei. Sa trimiti imbratisari este
simplu ca si cum ai trimite mesaje.
Camasa poate fii spalata . Captuselile technologice inteligente (continanad
senzori si mechanisme), puse sub fiecare particica rosie pe care se vad in poza, pot fii
luate jos pt spalare si puse la loc dupa aia. Camasa este disponibila in multe culori asa
ca poti sa schimbi captuseala de la o camasa la o alta si s-a ramai in top cu moda.
Cand atingi partile rosii de pe camasa ta telefonul tau primeste datele de pe
bluetooth ( puterea imbratisari, temperatura pieli, ritmul inimi , perioada imbratisari si
altele) si dupa aia le trimite la o alta persoana.

23 PIELEA
 Hug Shirt
nu a fost creat
pentru a inlocui
contactul oamenilor
ci pentru a te face
mai bucuros daca
esti plecat din cauza
afaceri sau din alte
cauze si iti este dor
de prieteni tai si de cei dragi. Si este distractiv sa-l folosesti si foarte matasos.
Din cauza afaceri sau a studiilor membri familiilor sunt obligati s-a petreaca
timpul departe unul de celalalt. Oameni au nevoie de contacte psihice intre ei.
Techologia ar trebui s-a ofere o placuta relatie de la om la om. Adulti, in special oameni
mai batrani care traiesc departe de familia lor, lipsite de orice contact pentru multa
vreme, ar putea sa iti spuna cat de deprimant este aceast sentiment. O imbratisare, o
strangere de mana, o mana pe spate si un sarut, sunt foarte importante si ne aduc
aproape unul de celalat.

Oameni au nevoie sa fie atinsi cel putin de 70 de ori pe zi.

11. BIBLIOGRAFIE

- ro.wikipedia.org
- www.google.com
- www.audi.ro

24 PIELEA