CURS- PIELEA

Pielea si anexele sale constituie sistemul tegumentar. Pielea acopera corpul la exterior si reprezinta cel
mai mare si mai greu organ al sau: are o suprafata de 1,5-2 m2 si este aprox 15-20% din masa totala a
organismului.
Este formata din 2 straturi:
 Epiderm: format dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat care creste in mod
continuu dar isi mentine o grosime constanta prin descuamare
 Derm: format din tesut conjunctiv dens care confera suport mecanic pielii (deriva din
mezoderm)
Hipodermul este un strat asociat pielii, continand cantitati variabile de tesut adipos dispus in lobuli
separati de septuri conjunctive.

Anexele pielii sunt:

 Foliculii pilosi si firele de par
 Glandele sudoripare
 Glandele sebacee
 Unghiile
 Glandele mamare

Functiile pielii sunt variate, datorita diversitatii celulare de la nivelul pielii si capacitatii acestor celule
de a coopera:
1. Bariera permeabila care realizeaza protectia mecanica, antipatogenica, anti-radiatii UV
2. Functie imunologica (procesare antigenica si prezentarea antigenelor prelucrate celulelor
efectoare din tesutul limfoid)
3. Termoreglare
4. Functie senzoriala
5. Functie endocrina ( secreta hormoni, citokine si factori de crestere; converteste precursori in
molecule active: ex. Vit D)
6. Functie excretorie prin secretia exocrina a glandelor sudoripare si sebacee
7. Regenerativa/reparatorie
8. Permite miscarea si cresterea organismului
9. Functie sociala

Fara a fi neaparat o functie specifica, pielea poate absorbi unele molecule lipofile (ex. Nicotina, hormoni
steroizi), proprietate folosita in anumite circumstante terapeutice.

Grosimea pielii variaza intre aprox 1mm si 5mm. Totusi, pielea este in mod evident diferita in 2 locuri,
respectiv pe palme si pe talpi; aceste zone sunt cele mai susceptibile la abraziune, nu au par si au un
strat epidermal mult mai gros decat in celelalte zone. Aceasta piele fara par este numita piele groasa. In
orice alta zona a organismului, pielea are un strat epidermal mai subtire si se numeste piele subtire. Este
important de mentionat ca aceste denumiri sunt date in functie de grosimea stratului epidermal si nu de
grosimea totala a pielii (care este cea mai mare la nivelul spatelui, unde epidermul este la fel de gros ca
in orice alta zona cu piele subtire; aici, grosimea mare a pielii este data de abundenta stratului dermic).

EPIDERMUL

Epidermul este alcatuit din EPSK in care 4 straturi distincte pot fi evidentiate. In cazul pielii groase, un al
5-lea strat poate fi observat. Incepand din profunzime, aceste straturi sunt:
 strat bazal: numit si strat germinativ datorita numeroaselor mitoze ce se pot observa la acest
nivel
 strat spinos: in MO se pot observa mici procese celulare ce dau impresia de spini
 strat granulos: celulele contin numeroase granule intens colorate
 strat lucidum: prezent doar in pielea groasa; considerat o subdiviziune a stratului cornos
 strat cornos: compus din celule keratinizate, neviabile

Tipuri celulare ce formeaza epidermul:

1. Celule epidermice rezidente
 Keratinocite (celulele majoritare)
 Melanocite
 Celulele Langerhans
 Celulele Merkel
2. Celule epidermice tranzitorii
 Limfocite
 Neutrofile

KERATINOCITELE
 Origine: keratinocitele stratului bazal
 Functii: producerea citokeratinelor+formarea barierei epidermice
 !!!difera structural si ultrastructural in functie de stratul epidermic in care se gasesc

1) Stratul bazal
Este reprezentat de un singur strat celular, asezat pe lamina bazala. Contine celule stem care realizeaza
regenerarea epiteliului. Celulele sunt mici, cuboidale, avand o citoplasma bazofila si mai redusa decat
celulele din stratul supraiacent nucleii sunt mult mai apropiati.
Aceste celule contin cantitati variabile de melanina in citoplasma, transferata de la melanocitele care
sunt si ele dispersate in acest strat.
Sunt conectate intre ele si cu keratinocitele supraiacente prin desmozomi, iar cu lamina bazala prin
hemidesmozomi.
Ultrastructura:
-numerosi ribozomi liberi+ RER bine dezvoltat structuri implicate in sinteza keratinei care, ulterior, va
fi ansamblata in filamente de keratina/tonofilamente
-aparat Golgi
-filamente intermediare/ tonofilamente (alcatuite din keratine 5, 14, 15)

Epidermul deriva din celulele ectodermale progenitoare si contine 3 clase distincte de celule: celule
stem epidermice, capabile de un numar infinit de mitoze, descendentii lor imediati, celulele tranzitorii
de amplificare care sunt capabile de numeroase mitoze (dar finite) si, in final, celule diferentiate/post-
mitotice, care nu se mai divid. Aceasta ierarhie proliferativa trebuie reglata riguros pentru a preveni
aparitia diviziunilor necontrolate si tumorigeneza. A fost descrisa unitatea de proliferare epidermala
care este alcatuita din aproximativ 10 celule bazale, 3 celule suprabazale (nucleate) si 5-7 celule
cornoase, totalizand un numar de aproximativ 20 de celule.

2) Stratul spinos
Este alcatuit din mai multe straturi cu celule mai mari decat cele bazale. Au numeroase procese
citoplasmatice numite spini care se conecteaza cu spinii celulelor adiacente prin desmozomi (in MO,
desmozomii apar ca mici ingrosari numite nodulii lui Bizzozero; acestia sunt de fapt grupari de
desmozomi). Spinii sunt destul de evidenti deoarece celulele se micsoreaza in timpul prepararii si, astfel,
se va mari spatiul intercelular.
Initial, aceste celule sunt poligonale, dar pe masura ce se matureaza, urca spre stratul superficial,
devenind usor turtite.
De asemenea, in MO se poate observa citoplasma acidofila si tonofibrile (fascicule de filamente de
keratina 1, 10, 6&16-translatie ARNm favorabila) acestea umplu din ce in ce mai mult citoplasma si
dau aspect acidofil.
Celulele din partea superficiala a stratului spinos incep sa produca granule de keratohialina!!!

3) Stratul granulos
Este cel mai superficial strat al portiunii nekeratinizate a epiteliului. Variaza intre 1 si 3 celule grosime.
Celulele sunt aplatizate, au nuclei de dimensiuni reduse si citoplasma eozinofila cu aspect granular.
Contin numeroase granule de keratohialina, de unde si numele stratului. Aceste granule contin in
principal proteine bogate in cisteina si histidina profilagrina, precursorul filagrinei si tricohialina. De
asemenea, mai contin si filamente de keratina si loricrina. Pe masura ce numarul de granule de
keratohialina creste, continutul granulelor este eliberat in citoplasma. Filagrina impreuna cu tricohialina
participa la agregarea filamentelor de keratina, incepand transformarea celulelor granuloase in celule
cornoase. Acest proces se numeste keratinizare si are loc in 2-6 ore, timpul necesar celulelor sa treaca
din stratul granulos in stratul cornos. Keratina care se formeaza in acest proces se numeste keratina
moale (spre deosebire de keratina dura din par si unghii).
De asemenea, in celulele stratului cornos, aminoacizi din structura filagrinei pot fi transformati in acizi
urocanic si pirolidon-carboxilic, substante ce contribuie la hidratarea stratului cornos.
Granulele de keratohialina sunt neregulate ca forma si ca dimensiuni, vizibile in MO datorita bazofiliei
accentuate (pe fondul eozinofiliei citoplasmei).
Aparitia granulelor de keratohialina si expresia filagrinei in keratinocite reprezinta un marker ce arata
atingerea stadiului final al apoptozei. (toata diferentierea keratinocitelor reprezinta un proces apoptotic)

4) Stratul lucidum
In MO are un aspect translucid si se coloreaza slab. Alcatuit din celule aplatizate, neviabile, in care
procesul de keratinizare este avansat. Caracteristicile stratului lucidum sunt:
 Grosimea: controlata de rata de diviziune a celulelor epidermice
 Culoarea: data de cantitatea de melanozomi
Ultrastructural, in celulele din stratul lucidum putem observa keratohialina dispersata si eleidina (care
este un produs de transformare al keratohialinei).

5) Stratul cornos
Se poate observa o tranzitie brusca intre celulele nucleate din stratul granulos si celulele aplatizate,
desicate, anucleate din stratul cornos care se numesc corneocite. Corneocitele sunt cele mai
diferentiate celule ale epidermului. Ele isi pierd nucleul si organitele si devin pline cu filamente de
keratina dispuse intr-o matrice specializata. Membrana celulara este groasa si este acoperita, in partea
profunda a acestui strat, de o pelicula extracelulara de lipide care formeaza constituentul major al
barierei hidrice epidermice.
Forma si orientarea celulara contribuie la rezistenta mecanica a pielii.
La MO se mai pot observa exfolieri in grupuri de 15-40 de celule.
ME: se pot observa corneodesmozomi/corneozomi care sunt principalele structuri adezive intre
corneocite. Se obtin prin transformarea desmozomilor la suprafata stratului granulos. Principala
diferenta fata de desmozomi este prezenta corneodesmozinei in portiunea extracelulara.

Descuamarea corneocitelor: este un proces continuu si apare atunci cand regiunile extracelulare ale
corneodesmozomilor sunt degradate complet. Procesul de degradare al corneodesmozomilor este
controlat de cateva proteaze si de inhibitorii lor si este dependent de pH care variaza de la 7,17 in partea
profunda a epidermului la <6 in stratul cornos. Cele mai importante proteaze implicate in acest proces
sunt peptidazele asociate kalikreinei care sunt enzime dependente de pH (KLK 5, 7, 14). Cel mai
important inhibitor al lor este inhibitorul limfoepitelial de tip Kazal LEKTI (inhiba KLK la pH neutru).
Astfel, la pH-ul scazut specific stratului cornos, LEKTI elibereaza inhibitia asupra KLK si se produce
descuamarea.

In momentul in care keratinocitele parasesc stratul bazal al epidermului, isi asuma 2 activitati esentiale:
 Produc keratina, constituentul proteic major al epidermului (keratina reprezinta aproximativ
85% din corneocite)
 Participa la formarea barierei hidrice epidermice

Bariera hidrica epidermica

Aceasta bariera este esentiala pentru mentinerea homeostaziei organismului. Este realizata de 2
structuri din keratinocitele diferentiate terminal (corneocite):
  Proteine insolubile depuse pe fata interna a membranei celulare
 Un strat lipidic ce este atasat de fata externa a membranei celulare

Odata cu debutul sintezei granulelor de keratohialina, keratinocitele din stratul spinos incep sa produca
si corpi lamelari (numiti si keratinozomi/corpi Odland). Acestia contin in principal o mixtura de
glicosfingolipide, fosfolipide si ceramide dispuse sub forma de lamele si inconjurate de o endomembrana
de origine golgiana. Continutul granulelor este exocitat in spatiul intercelular dintre stratul granulos si
stratul cornos. Organizarea acestor lipide sub forma unor lamele este responsabila de formarea barierei
hidrice epidermale.
Bariera este formata din (vezi fig 15.5 Ross pag 448):
 Anvelopa celulara: un strat de proteine insolubile depozitate pe fata interna a membranei
keratinocitului care contribuie la proprietatile mecanice ale barierei. Grosimea anvelopei creste
in epiteliile care sunt supuse unui stres mecanic constant (buze, palme, planta). Este formata din
proteine mici bogate in prolina (SPR), cross-linkate si alte proteine structurale mai mari
(cistatina, desmoplakina, elafina, envoplakina, involucrina si loricrina loricrina este cea mai
importanta proteina structurala, reprezentand 80% din greutatea anvelopei; filagrina ancoreaza
anvelopa celulara la filamentele de keratina)

 Anvelopa lipidica: un strat de lipide atasate de fata externa a membranei keratinocitului prin
legaturi esterice. Ceramidele sunt cele mai abundente componente ale acestui stratcel mai
important component este acil-glucozil-ceramidul, care formeaza un invelis monomolecular
asemanator Teflonului la suprafata membranei.
Roluri importante ale ceramidelor:
 in semnalizarea celulara
 partial responsabile pentru inducerea diferentierii celulare, declansarea apoptozei si reducerea
proliferarii celulare

MELANOCITE

In timpul vietii embrionare, precursorii melanocitelor ce provin din crestele neurale migreaza in
epidermul in dezvoltare. In acel moment, se formeaza o relatie functionala intre un melanocit si cateva
keratinocite= unitate melanica epidermica. Raportul melanocit: keratinocite variaza in diferite parti ale
corpului (1 melanocit suveran la 6-36 keratinocite dependendente). In cadrul acestei unitati melanice
epidermice, sunt importante si semnalele de la keratinocite catre melanocit ce controleaza
supravietuirea, melanogeneza, dendricitatea si expresia fenotipica melanocitara. De exemplu,
dendricitatea melanocitelor este influentata/generata de factori derivati din keratinocite (endotelina 1,
NGF, alfa-MSH, prostaglandine, beta-endorfina) ce induc cascade de semnalizare la nivelul melanocitelor
in care sunt implicate proteine din familia Rho-GTP-azelor.
In melanocit, este importanta gena PAX3 care codifica proteina PAX3 ce moduleaza activitatea MITF
(Microphthalmia-associated transcription factor). MITF controleaza melanogeneza (proces continuu)
prin controlul expresiei tirozinazei si TYRP1 (tyrosinase related protein 1).

Melanocitul este o celula dendritica dispusa din loc in loc in stratul bazal cu o densitate de 550-1200 de
celule/mm2 (sau in celulele matricei foliculului pilos anagen). Corpul celular rotund este asezat pe
membrana bazala si are procese celulare lungi care se intind printre keratinocitele din stratul spinos. Nu
formeaza desmozomi cu celulele adiacente. Formeaza totusi structuri asemanatoare cu
hemidesmozomii pentru a se atasa de lamina bazala. Raportul melanocit: keratinocite bazale variaza
intre 1:4 si 1:10 in diferite parti ale corpului. Isi mentin capacitatea de a se divide pe toata durata vietii
lor, dar la o rata mai mica decat a keratinocitelor (pentru a mentine unitatea melano-epidermala).

MO: nuclei alungiti, mari, eucromatici, inconjurati de o citoplasma clara

ME: -componenta structurala majora a proceselor dendritice este actina
-pot fi identificate pe baza granulelor de melanina prezente in citoplasma numite melanozomi
Melanozomii sunt granule delimitate de endomembrane de origine golgiana ce sunt considerate
lizozomi modificati (aceasta ipoteza este sustinuta de proteine ale melanozomilor care sunt specifice
lizozomilor: fosfataza acida si LAMP- lysosome associated membrane glycoprotein)
TIPURI DE MELANOZOMI:
a) EUMELANOZOMI
-mari, elipsoidali
-au o matrice fibrilara glicoproteica inalt structurata
-contin eumelanina de culoare brun-inchisa (nuanta inchisa), insolubila

b) FEOMELANOZOMI
-mici, sferici
-au o matrice fibrilara glicoproteica dezorganizata
-contin feomelanina, de culoare rosu-galbui (nuanta deschisa), solubila (contine sulf)

Biosinteza melaninei: vezi slide 45

Functiile melanocitului (primele 3 realizeaza procesul de melanizare):
 sinteza melaninei
 vehicularea intracitoplasmatica a granulelor de melanina
 transferul granulelor de melanina catre keratinocitele adiacente
 constituirea si intretinerea prelungirilor celulare

STADIILE DE MATURARE ALE MELANOZOMILOR (de completat)

Melanozomii si continutul lor in melanina sunt transferati in keratinocitele vecine printr-un proces de
secretie citocrina. Mai intai, are loc transportul melanozomilor de la corpul celular la varful proceselor
dendritice mecanism de transport pe calea microtubulilor dependent de kinezina (transportul
retrograd, centripet este realizat de dineina). Odata ce melanozomii ajung in varful proceselor
dendritice, va avea loc fagocitarea varfurilor prelungirilor de catre keratinocite; o cantitate mica de
citoplasma ce inconjoara melanozomul este de asemenea fagocitata.

!!!Pigmentarea cutanata NU depinde de numarul melanocitelor, ci depinde de:

 activitatea melanogenica
 proportia melanozomilor maturi
 rata de transfer a melanozomilor la keratinocite

Cea mai importanta functie a melaninei este sa protejeze organismul impotriva radiatiilor UV (UVA si
partial UVB; o parte din radiatiile UVB si radiatiile UVC sunt blocate de stratul de ozon).

CELULELE LANGERHANS

Celulele Langerhans sunt celule prezentatoare de antigen cu prelungiri dendritice, prezente la nivelul
epidermului. Ele fagociteaza si prezinta antigene care patrund in organism prin piele. Nu pot fi
diferentiate cu certitudine pe preparatele HE. La fel ca melanocitele, nu formeaza desmozomi cu
keratinocitele invecinate (E-caderina le ancoreaza de keratinocite).
Densitatea celulelor Langerhans este diferita in functie de regiunea cutanata:
 600-1000/mm2 fata, gat, scalp, membre superioare
 ~200/mm2 palme, plante, regiunea sacro-coccigiana
Celulele Langerhans reprezinta aproximativ 2-8% din totalul celulelor epidermice. Proportia lor scade in
anumite afectiuni (dermatita de contact, psoriazis) sau cu varsta.

MO: Nucleul se coloreaza puternic cu hemalaun, iar citoplasma este clara. Prin tehnici de
imunohistochimie folosind anticorpi anti-markeri specifici (CD208, CD39, CD1a, Ag MHC clasa II, S100),
pot fi vazute in stratul spinos.
ME: nucleul este indentat; caracteristic pentru celulele Langerhans sunt granulele Birbeck (vezicule mici
in forma de racheta de tenis contin langerina (lectina dependenta de Ca)
Provin din celula stem hematopoietica CD34+ fac parte din sistemul fagocitar mononuclear. La fel ca
si macrofagele, celulele Langerhans exprima atat molecule de MHC I cat si de MHC II; exprima si
receptori Fc pentru IgG. Exprima receptori pentru fractiunea C3b a complementului.
Sunt implicate in reactiile de hipersensibilitate intarziata (ex. Dermatita de contact sau alte raspunsuri
imune mediate celular). Acestea preiau antigenul din epiderm si se deplaseaza pe cale limfatica la nivelul
ganglionilor limfatici, in zona paracorticala (T-dependenta), unde interactioneaza cu limfocitele T,
putandu-le activa pe cele naive.

CELULA MERKEL

Sunt celule epidermice care functioneaza ca mecanoreceptori cu adaptare lenta (tip I). Sunt localizate in
stratul bazal, fiind mai abundente in zonele inalt senzoriale (degete, buze, cavitate orala).
Imunofenotipul celular este caracterizat de expresie pozitiva simultana pentru marker antigenici
epidermici si nervosi (keratina 20 este un marker molecular specific).
Ultrastructura:
Corpul celular prezinta procese dendritice.
Sunt legate prin desmozomi de keratinocitele invecinate si contin filamente intermediare de keratina in
citoplasma lor. Nucleul este lobat, iar citoplasma este mai densa decat cea a melanocitelor sau a
celulelor Langerhans. Pot contine cativa melanozomi in citoplasma, dar sunt cel mai bine caracterizate
de prezenta unor granule neurosecretorii cu miez dens care se aseamana cu cele din
medulosuprarenala.
 Granulele sunt delimitate de endomembrane
 Contin metenkefaline, sinaptofizina, enolaza neuron-specifica (prezenta la nivel neuronal sau in
celulele APUD)
Sunt localizate in vecinatatea fibrelor nervoase mielinizate care isi pierd teaca de mielina, penetreaza
membrana bazala si prezinta o terminatie discoida care vine in raport cu baza celulei Merkel. Practic,
combinatia dintre neuron si celula Merkel alcatuieste corpusculul Merkel care este considerat
mecanoreceptorul cu adaptare lenta.

Jonctiunea dermo-epidermica
Interfata dintre epiderm si derm o reprezinta membrana bazala, slab vizibila la ME. Pe sectiune
perpendiculara se observa numeroase protruzii conjunctive ce se proiecteaza pe dedesubtul
epidermului.Acestea se numesc papile dermice. De asemenea, exista protruzii epidermale ce se rasfrang
la nivelul dermului ce poarta numele de creste epidermale.

Atasarea epidermului la derm este realizata prin 3 retele supramoleculare:

1. hemidesmozomi-conecteaza filamentele intermediare ale citoscheletului celulelor bazale

epidermale de lamina bazala
2. membrana bazala propriu zisa
 3. filamente de ancorare

Proteinele de la nivelul jonctiunii dermo-epidermice se pot grupa astfel:

 filamente intermediare: keratina 5, keratina 14
 hemidesmozomi: -proteine intracelulare plectina si BP230(numita si BPAG1-antigenul
penfigulului bulos)
-proteine transmembranare: BP180(colagen 18 sau BPAG2) si integrina ALFA6-BETA4
 fibrilele de ancorare: colagen 7 si laminina-332(anterior cunoscuta ca laminina-5)

(Jonctiunea derm-epiderm este constituita practic dintr-o retea interactiva de proteine structurale ce
formeaza adeziuni si mediaza evenimente de semnalizare. Aceasta retea este realizata din complexe
hemidesmozomale filamentoase ce ancoreaza baza keratinocitelor de membrana bazala. Plectina si
BP230 sunt conectate cu filamente intermediare si cu receptorii celulari de suprafata integrina alfa6-
beta4, care la randul ei este conectata de laminina 332, o componenta a filamentelor de ancorare.)

Dermul-este alcatuit din 2 straturi: 1.dermul papilar

2. dermul reticular

Dermul papilar

 reprezinta stratul superficial al dermului

 este relativ subtire
 este alcatuit din tesut conjuctiv lax
 fibrele de colagen de la acest nivel sunt mai subtiri decat cele de la nivelul dermului
reticular. In principal, exista fibre de colagen tip I si tip III
 fibrele elastice de la acest nivel formeaza o retea neregulata, sunt ramificate
 contine vase de sange ce hranesc epidermul, fara sa patrunda in acesta
 filetele nervoase de la acest nivel pot penetra lamina bazala, ajungand in
compartimentul epidermal

Dermul reticular

 este localizat profund

 este mai gros si contine mai putine celule decat dermul papilar
 este caracterizat prin fibre de colagen tip I groase
 fibrele elastice sunt si ele mai groase
 cele 2 tipuri de fibre formeaza linii de tensiune la nivelul pielii, numite liniile Langer.
Inciziile facute paralel cu aceste linii sunt mai favorabile pentru vindecare si reduc rata
de cicatrizare
 profund de dermul reticular se gaseste un panicul adipos ce poarta numele de
hipoderm/fascia subcutanata
Inervatia pielii
Pielea contine numarati receptori senzoriali ce sunt terminatii periferice ale nervilor senzoriali.
De asemenea, exista si terminatii nervoase motorii pentru vasele de sange, muschii erectori ai firului
de par si pentru glandele sudoripare.

Receptorii senzoriali sunt de mai multe tipuri:

-terminatii nervoase libere

-corpusculi Pacini

-corpusculi Meissner

-corpusculi Ruffini

Terminatiile nervoase libere

o sunt cei mai numerosi receptori neuronali din epiderm

o se localizeaza la nivelul straturilor bazal, spinos si granulos
o numele lor este datorat faptului ca, structural, nu sunt acoperite de mielina sau
de tesut conjunctiv
o sunt specializate pentru simtul termic, atingeri fine

Corpusculii Pacini

o sunt structuri mari, ovoidale

o se localizeaza in dermul profund si hipoderm(in special la nivelul degetelor)
o prezinta asocieri cu structuri osoare, articulatii, organe
interne(exemplu:pancreas)
o sunt alcatuiti dintr-o terminatie nervoasa inconjurata de o structura capsulara;
capsula este formata din mai multe randuri de lamele concentrice, fiecare
lamela fiind separatade o alta printr-un spatiu ingust ce contine un lichid
asemanator limfei
o fibra nervoasa este initial mielinizata. Ulterior, in capsula, isi pierde invelisul
mielinic si va fi acoperita de o serie de celule Schwann bine impachetate,
turtite=>lamele celulare
o sunt mecanoreceptori, receptori pentru vibratii si presiune

Corpusculii Meissner

o sunt localizati in pielea glabra(la nivel digital in palme, plante)

o sunt structuri cu forma cilindrica, subtire; sunt perpendiculari pe suprafata pielii
 o structural, un corpuscul este alcatuit din 1-2 terminatii nervoase, spiralizate,
nemielinizate si cateva lamele neregulate alcatuite din celule Schwann
aplatizate-au aspect de fuior
o receptioneaza stimulii cu frecventa joasa

Corpusculii Ruffini

o sunt cele mai simple structuri incapsulate

o au o forma alungita, fuziforma
o structural, contin un spatiu fluidic inconjurat de o lama fina de tesut
conjunctiv;fibrele de colagen din tesutul conjunctiv adiacent traverseaza
capsula;sunt alcatuiti dintr-o singura fibra nervoasa ce isi pierde mielinizarea la
intrarea in capsula. Fibra este dens ramificata si prezinta dilatatii terminale.
o sunt mecanoreceptori lenti, raspund la intindere, au si rol de termoreceptori

Anexele cutanate-sunt reprezentate de:

1. Foliculul pilos
2. Glandele sebacee
3. Glandele sudoripare eccrine
4. Glandele sudoripare apocrine

Foliculul pilos
o fiecare folicul reprezinta o invaginare a epidermului in care se formeaza un fir de par
o sunt prezenti in aproape orice portiune a corpului; lipsesc de pe suprafetele laterale ale
degetelor, palmare si plantare, buze, periorificial genital
o distributia lor este controlata hormonal de catre testosteron(la barbati-cresterea barbii) si
estrogeni(odata cu inaintarea in varsta, cantitatea lor scade si firele de par ale scalpului se
subtiaza la ambele sexe)
o foliculul pilos este separat de dermul inconjurator de o lamina bazala groasa numita membrana
sticloasa
o in jurul foliculului exista o masa de tesut conjunctiv dens neordonat de care se ataseaza muschii
erectori ai foliculului de par
o este alcatuit din 3 segmente: -infundibulul->este o parte a canalului pilosebaceu
-istmul-se intinde de la infundibul pana la insertia muschiului
piloerector
-segmentul inferior-la baza se dilata pentru a forma bulbul firului
de par. Baza bulbului firului de par prezinta o invaginare de tesut conjunctiv
vascular ce poarta numele de papila dermica
o celulele ce formeaza bulbul sunt general numite celule matriceale. Cele ce se afla in contact cu
papila dermica reprezinta stratul germinativ al foliculului. Aceste celule se vor diferentia in
 celule producatoare de keratina si teaca interna(reprezinta o structura pluristratificata celulara
ce inconjoara partea profunda a firului de par). Teaca interna prezinta 3 straturi:
a)cuticula-alcatuita din celule pavimentoase’suprafata lor libera vine in contact cu firul de par
b)stratul Huxley-o structura uni/bistratificata dispusa in portiunea mijlocie a tecii
c)stratul Henle-contine un singur strat externe de celule cubice ce vin in contact cu teaca
externa

Dupa cum am spus, foliculul pilos are rol in formarea firului de par. Firul de par se formeaza din
celule keratinizate ce se dezvolta la nivelul foliculilor. Keratinizarea celulelor si a tecii interne are
loc la scurt timp dupa ce celulele migreaza din matrix, intr-o regiune numita zona keratogena.
Firul de par emergent din folicul este alcatuit din keratina dura, in timp ce teaca interna este
formata din keratina moale.
Firul de par este o structura filamentoasa elongata ce este alcatuita din 3 straturi:
1. medulla-formeaza partea centrala a axului, contine celule mari, vacuolizate. Este
prezenta doar la firele groase
2. cortex-contine celule cuboidale, se keratinizeaza
3. cuticula-este alcatuita din celule scuamoase, reprezinta stratul extern

Cresterea firului de par are loc in cicluri repetitive. Fiecare ciclu prezinta 3 faze:

1.faza de crestere(anagen)-prezinta 7 stadii, este prezenta la majoritatea firelor de par

2.faza de tranzitie(catagen)-in aceasta faza vor nceta activitatile mitotice matriciale, are
loc o apoptoza coordonata

3.faza latenta(telogen si exogen)-1%din foliculii telogeni sunt eliminati zilnic=>efluvium

telogen

Glandele sebacee

o se dezvolta ca evaginari ale tecii externe a foliculului pilos

o fiecarui folicul pilos ii corespundmai multe glande sebacee
o sunt glande holocrine
o secreta o substanta uleioasa numite sebum-celulele glandulare(sebocitele) produc si se incarca
cu produsi lipidici. Pe masura umplerii celulare, ele vor suferii un proces apoptotic programat si
se vor elimina de catre glanda in infundibulul folicular prin canalul pilosebaceu. La nivel bazal,
exista celule ce asigura prin mitoza reinnoirea populatiei glandei sebacee. Celulele noi aparute
se ataseaza una de alta prin desmozomi.
o celulele bazale contin RER, REN, ribozomi liberi, aparat Golgi, granule de glicogen si mitocondrii.
Pe masura ce celulele nou formate se indeparteaza de portiunea bazala si incep sinteza de
compusi lipidici, vor prezenta un REN si mai abundent.
 Glandele sudoripare-sunt de 2 tipuri:

1. Glande sudoripare ecrine-pe toata suprafata cutanata, cu exceptia buzelor si partilor

genitale externe
2. Glande sudoripare apocrine-la nivelul axilei, areolei, piele perianala, organe genitale
externe
Tipuri particulare: Glandele Moll-glandele apocrine ale genelor si glandele
ceruminoase(apocrine)-la nivelul conductului auditiv extern

Glandele sudoripare ecrine

o sunt structuri independete, simple, tubulo-alveolare

o sunt responsabile cu reglarea temperaturii corporeale si cu excretia unor substante
o este alcatuita din 2 elemente:adenomerul(localizat la nivelul dermului reticular profund)
si segmentul ductal ce are traiect catre epidermul superficial
o au o secretie apoasa, hipotona bogata in NaCl, amoniac, uree, acid uric si putine
proteine
o se afla sub control colinergic(pentru termoreglare) si adrenergic(responsabil este
sistemul nervos simpatic)
o segmentul secretor glandular contine 2 tipuri de celule secretorii(celule clare si celule
intunecate) si un tip de celule contractile epiteliale-celule mioepiteliale. Toate cele 3 se
dispun pe membrana bazala, dau un aspect pseudostratificat
o celulele clare au o expunere luminala limitata. Prezinta glicogen din abundenta,
mitocondrii, REN si un mic aparat Golgi. Membrana plasmatica formeaza falduri
citoplasmatice la nivel lateral si apical, in timp ce la nivel bazal este prezent un labirint
bazal. Morfologia celulara indica faptul ca aceste celule sunt responsabile de de
componenta apoasa a secretiei sudoripare.
o celulele intunecate sunt caracterizate de RER abundent, multe granule secretorii dispuse
apical si un aparat Golgi mai mare in dimensiuni.
o celulele mioepiteliale se dispun bazal, la nivelul segmentului secretor; au o citoplasma
bogata in filamente contractile de actina; au rol excretor
o segmentul ductal al glandei sudoripare ecrine este reprezentat de un tub usor contort
subimpartit in segment dermic si segment epidermic. Diametrul este mic, iar celulele
mioepiteliale sunt absente
o peretele segmentului ductal epidermic este alcatuit din celule epidermice
o segmentul ductal dermic prezinta un epiteliu cubic stratificat, o citoplasma abundenta
cu aspect sticlos datorita tonofilamentelor din regiunea apicala.

Glandele sudoripare apocrine

o sunt glande tubulo-glomerulare ce se asociaza cu foliculii pilosi; au lumen mult mai larg
decat glandele ecrine
 o pot fi ramificate
o portiunea secretorie se localizeaza profund in derrm,sau, mai des, in regiunea
superioara a hipodermului
o produsul de secretie este vascos, inalt proteic si contine feromoni(la barbat-androstenol
si androstenon, iar la femei-copulina)
o adenomerul prezinta un lumen larg, la nivelul caruia se stocheaza produsul secretat si
este alcatuit dintr-un singur tip celular eozinofilic; la acest nivel seintalnesc si celule
mioepiteliale ce au acelasi rol ca in glandele ecrine-faciliteaza expulzia produsului de
secretie
o celulele contin multe granule mici la polul apical, contin numerosi lizozomic, granule de
lipofuscina;secretia lor este de tip merocrin
o ductul excretor prezinta un epiteliu cubic stratificat, are un traseu drept;la acest nivel nu
se gasesc celule mioepiteliale
o o diferenta majora intre ductele celor 2 tipuri de glande sudoripare este ca, la nivelul
ductului glandelor apocrine nu are loc procesul de resorbtie, iar produsul de secretie nu
este alterat la trecerea prin duct

Unghiile
o sunt placi de celule keratinizate ce contin keratina dura
Structura:
o lama unghiala, alcatuita din corneocite interdigitate anucleate, fara organite, ce contin saruri de
Calciu, keratina dura si proteine fibrilare/globulare
o lama unghiala se aseaza pe un pat unghial-suprafata unghiala ventrala;este alcatuit din celule
epiteliale ce se continua cu stratul bazal sau stratul spinos al epidermului
o partea proximala a unghiei se numeste radacina unghiei-este inconjurata de o masa epidermica
si acopera, la randul ei, matricea unghiala
o matricea unghiala contine o varietate de celule cum ar fi celule stem, celule epiteliale,
melanocite, celule Merkel, celule Langerhans. De regula, celulele stem din matrice se divid,
migreza catreradacina unghiala si la acest nivel se diferentiaza si produc keratina dura-contine o
retea densa de filamente de keratina imbibate intr-o matrice amorfa bogata in sulf(aceasta este
keratina dura, care nu se descuameaza;rigiditatea este data de continutul mare de sulf)
o lama si matricea unghiala sunt protejate de o structura numita cuticula
o in vecinatatea radacinii unghiale exista un pliu proximal pe seama caruia se sintetizeaza stratul
superficial al pielii adiacente
o hiponichiumul, situat in partea distala, ataseaza partea libera a unghiei la varful degetului