Dermatologie

PIELEA
Este definită anatomic ca un înveliş membranos conjunctivo-epitelial ce
acoperă corpul în întregime şi se combină cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor
naturale
Este un ţesut elastic şi impermeabil pentru unele soluţii ,gaze
,microorganisme.Grosimea variază după regiune : la palme şi plante ajunge la 4mm
grosime ,iar la pleoape la 0,2-0,5 mm.Culoarea este în funcţie de bogăţia de ţesut
melanic şi vascularizaţie ,sex şi vârstă.
Suprafaţa este de 1,5-1,8 m2 ,este catifelată,onctuoasă ,uşor umedă.
Histologic se compune dintr-o porţiune superficială de natură epitelială numită
epiderm,o porţiune de natură conjunctivo –vasculară numită derm şi porţiunea cea
mai profundă care face legătura dintre tegument şi organele interne ,de natură
celuloadipoasă numită hipoderm.
Epidermul apare ca un mozaic de celule compus din mai multe straturi de
celule suprapuse .Fiecare strat fiind constituit din celule diferite ca formă şi copoziţie.
Aceste celule sunt denumite cheratocite deoarece ele reprezintă stadii diferite în
evoluţia procesului de cheratinizare de la stratul bazal la celulele cornoase.Aceste
transformări sunt legate de faptul că celulele în timpul deplasării lor, din straturile
profunde spre straturile cele superioare ,se îndepărtează de sursa de hrană( vasele de
sânge de la nivelul papilelor dermice.Apar modificări metabolice ce duc la
modificarea formei celulei şi transformarea în cheratină.
La partea inferioară a epidermului se află stratul bazal.Acesta este constituit
dintr-un singur strat de celule dispuse perpendicular pe membrana bazală .Celulele
stratului bazal au o itoplasmă densă cu nucleu plasat la polul apical (superior)
.Celulele au proprietatea de-a se divide după planuri paralele cu suprafaţa pielii ,astfel
se formează celule noi care înlocuiesc celulele ce se exfoliază la nivelul stratului
cornos.Din acest motiv stratul bazal este numit şi strat regenarator .În interiorul
celulelor bazale se găsesc granulaţii de pigment melanic care vine de la
melanocite.Printre celulele bazale se găseşte un alt grup de celule ,celule melanocite .
Al doilea strat este stratul lui Malphighi ( stratul celulelor poliedrice sau stratul
spinos) care este constituit din 6-20 straturi decelule poligonale ,voluminoase cu
nucleu rotund în centru .Celulele acestui strat sunt unite prin filamente sau punţi
intercelulare . Urcând spre suprafaţă celulele capătă un aspect puţin mai plat şi o
dispoziţie orizontală.
Stratul granulos este format din 3-4 rânduri de cleule cu aspect rombocoidal
,fără filamente dar sunt pline de granulaţii de cheratohialină .Nucleul este unic,zbârcit
pe cale de degenerare .Celulele acestui strat prezintă fibrile şi tonofibrile (dispuse la
periferia celulei )
Straturile bazal,Malphighi şi granulos alcătuiesc pătura mucoasă a epidermei
sau corpul mucos a lui Malphighi.Aici se găsesc fibre nervoase
,intraepidermice,terminaţii în ,, buton,, ( punct ),terminaţii libere,nu se găsesc vase de
sânge ,de aceea dacă pătura mucoasă este lezată exilarea acestor terminaţii libere va
provoca senzaţia de durere .
Stratul lucidum este alcătuit din mai multe rânduri de celule faără nucleu
,încărcate cu grăsime şi fără limite precise ( spaţiu luminos.)
19
Stratul cornos este cel mai superficial ,alcătuit din mai multe rânduri de celule
anucleate încărcate cu cheratină.Celulele sunt intercalate ca nişte lamele suprapuse
care în partea cea mai superficială se desfac şi cad.Aceste straturi reprezintă etapele
succesive de evoluţie a celulelor epidermice ,care iau naştere prin cariochineză
(diviziune ) din celulele stratului bazal şi în deplasarea lor către suprafaţă îşi modifică
forma antranând şi unele modificări metabolice ca: încărcarea cu granulaţii de
cheratohialină în stratul granulos,transformare grăsosă în stratul lucidum,formarea
cheratinei şi disperiţia nucleului în stratul cornos.
Întregul proces dinamic durează 26-28 zile şi începe cu carioceneza şi se
termină cu eliminarea stratului cornos.
Dermul este situat între epiderm şi hipoderm,este un schelet fibros al pielii
,este un ţesut conjunctiv u rol de susţinere şi protecţie .
Este despărţit de epiderm de membrana bazală.Această limită apare ca o linie
sinuoasă ,ondulatorie datorită unor prelungiri ale epidermului (papile ) care pătrund
între prelungiri care pătrund între epiderm şi derm.
Dermul este constituit din două porţiuni :
- una superioară ,corpul papilar şi cuprinde papilele dermice şi
reprezintă 1/5 din grosimea dermului
- porţiunea profundă ,carionul, sau dermul propriu-zis şi reprezintă 4/5
din grosimea dermului
Structural dermul cuprinde 3 componente histologice:fibre ,elemente celulare
şi substanţă fundamentală .
Scheletul fibrilar este reprezentat de o triplă reţea :
- fibre de colagen (principalul component) fiind cele care conferă
rezistenţă la tracţiunea mecanică
- fibre elastice în compoziţia cărora intră elastina cu rol în elasticitatea
cutanată ,elasticitate care cedează o dată cu vârsta
- fibre de reticulină cu o structură fină asemănătoare cu fibrele de
colagen cu rol în cicatrizare
Elementele celulare mai importante sunt :
- fibrovlaştii cu rol în formarea fibrelor conjunctive
- histocitele ,celule care au capacitatea de-a fagocita (integra,apăra )
- plasmocitele ,limfocitele cu rol în formarea anticorpilor
Substanţa fundamentală se află între fibre şi celule şi care este constituită din
mucopolizaharide ,apă ,substanţe minerale şi metaboliţi.
Elementele constitutive ale dermului diferă din punct de vedere al dispoziţiei
şi abundenţei lor dacă este corpul papilar
În corpul papilar fibrele sunt din abundenţă şi se întretaie formând o reţea în
ochirile căreia se găsesc elemente celulare foarte numeroase.
Carionul este diferit : fibrele sunt dispuse sub formă de fascicule
voluminoase ,strânse ca adevărate benzi,substanţă fundamentală mai puţin
abundentă ,iar elementele celulare mai reduse şi sunt reprezentate mai mult de
fibroblaşti
În afara componentelor menţionate dermul este străbătut de o bogată reţea
vasculară ,terminaţii nervoase senzitive ,glande sudoripare şi fire de păr la care sunt
anexate glande sebacee
20
Reţeaua vasculară este reprezentată de vene, artere şi capilare care se întind
până la nivelul papilelor .La nivelul epidermului din lipsa vaselor sanguine
schimburile metabolice se fac prin osmoză.
Terminaţiile nervoase de la acest nivel pot fi :
- corpusculi Meissner cu rol în recepţionarea excitaţiilor tactile .Nu sunt
egal repartizaţi pe piele şi sunt mai deşi pa mână ,buze ,picior
- corpusculi Krauser recepţionează senzaţiile de răceală
- corpusculi Raffini recepţionează senzaţiile de căldură
- corpusculii Vater –Paccini care recepţionează senzaţia de presiune
Hipodermul este cel mai profund strat al pielii şi este alcătuit din ţesut
conjunctiv lax format din fascicule conjunctive între care se găsesc celule comjunctive
care acumulează grăsime (devin celule adipoase )
În hipoderm se găsesc
- glomerulii glandelor sudoripare
- bulbii firelor de păr
- vase sanguine şi limfatice
- terminaţii nervoase
Pielea este caracterizată şi prin existenţa unor formaţiuni speciale care se
diferenţiază din ea şi care se numesc producţii ale pielii .Unele se pot observa la
suprafaţa pielii ,sunt de natură cornoasă şi se numesc producţii cornoase sau fanere
cutanate iar altele sunt cuprinse în interiorul pielii şi sunt de natură glandulară şi se
numesc producţii glandulare.

FUNCŢIILE PIELII
Prin poziţia ei pielea reprezintă o membrană de protecţie mecanică.Ca un
organ ea îndeplineşte funcţii specifice şi funcţii de ansamblu care se corelează cu
metabolismul general.
Ca funcţii specifice epidermice sunt :
- cheratinogeneza
- melanogeneza
Funcţii dermice sunt
- funcţii fizico-mecanice
- funcţii metabolice
Funcţii de ansamblu :
- funcţie secretorie
- funcţie de termoreglare
- funcţie exteroreceptoare ( de simţ)
- funcţie de depozit
- funcţie de absorbţie

SIMTOMATOLOGIA BOLILOR DE PIELE

Simtomatologia bolilor de piele poate fi :
- subiectivă
- obiectivă
În categoria simtologiei subiective ( ce se simte bolnavul ,simtomele bolii )
există:
- pruritul
- durerea
- senzaţie de presiune (herpes )
- febră
- parastezii (furnicături )
- artragii ( dureri articulare )
Simtomatologia subiectivă este destul de săracă.
Simtomatologia obiectivă este reprezentată de o serie de modificări cutanate
numite leziuni cutanate elementare care reprezintă practic răspunsul pielii la diferite
agresiuni din interiorul sau exteriorul organismului.
Leziunile cutanate sunt alfabetul dermatologic.
Leziunile cutanate pot fi :
- primare(prima manifestare patologică pe un tegument sănătos )
- secundare (apar în urma leziunilor primare )
Din punct de vedere morfopatologic există 6 categorii de leziuni :
1. prin modificări ale coloraţiei pielii
2. leziuni cu conţinut solid
3. leziuni cu conţinut lichid
4. leziuni prin soluţii de continuitate
5. deşeuri cutanate
Leziunile prin modificări ale coloraţiei pielii sunt leziuni care nu modifică
în general relieful şi consistenţa pielii:Aici intră petele pigmentare şi vasculare.
Petele pigementare sunt petele propriu-zise.Sunt modificări de coloraţie a
pielii care rezultă din distribuţia inegală a pigementului melanic.Nu dispar la
presiune.Petele pigementare apar la naştere (congenitale ) sau apar în cursul vieţii
( dobândite ).În raport cu distribuţia pigemntului melanic ele pot hiperpigmentare
(pistruii) sau hipopigmentare ( Vitiligo )
Petele vasculare rezultă din dilatarea vaselor de sânge sau din spargerea
vaselor de sânge. În acest grup sunt incluse : eritemul ,cianoza ,purpura,petele
vasculare propriu-zise.
Eritemul este o roşeaţă a pielii de la roşu aprins la palid ,de scurtă durată şi
care dispare la presiune.Local temperatura este crescută .Leziunea anatomică prezintă
o congestie activă a arteriolelor ,în special al celor subpapilare.Are un caracter
inflamator.Poate fi localizat şi are un aspectul unui halou ( o zonă eritematoasă în
jurul unei leziuni ).Eritemul mai poate fi sub formă de :
- plăci ( de la o monedă până la un pod de palmă )
- placarde (zone întregi )
- diseminat (împrăştiate ) în scarlatină,rubeolă ,alte boli contagioase
Cianoza este o pată vasculară persistentă ,cu nuanţă roşu violaceu şi se
datorează unei staze a sângelui în capilare şi vene.Nu are caracter
inflamator,temperatura locală este scăzută,dispare lşa presiune şi de obicei se observă
în degerături şi în acrocianoză (acrou = extremităţi ) din cauza circulaţiei deficitare.
Purpura este o modificare de coloraţie circumscrisă datorată unei hemoragii
în pielea sănătoasă.Este sub forma unor pete ce dispar la presiune ,leziunile au culoare
roşie la început şi apoi din cauza modificărilor hemoglobinei îşi schimbă aspectul
.Trece prin mai multe culori :roşu,galben,albastru ,brun.
După formă şi dimensiuni purpura poate fi :
- peteşii: mici puncte hemoragice care sunt izolate ,rar confluează
- echimoze ceva mai întinse cu margini regulate sau nu şi mai
profunde
- purpura necrotică în care elemntele hemoragice suferă un proces de
necroză manifestată printr-o crustă neagră sub care este o ulceraţie
Petele vasculare sunt circumscrise şi sunt rezultatul neoformaţiei de vase
(vase noi ) şi unei dilataţii vasculare .Sunt de două feluri :
- congenitale : angioame
- dobândite : telangiectaziile
2. Leziuni cu conţinut solid sunt cu consistenţă fermă .Se pot produce
modificări de relief cutanat.
Dintre leziunile solide amintim :
- placa urticariană: zona pileii este puţin reliefată ( ca la urzicătură )
ro;ie,dimensiunile sunt de la 1 cm până la un pod de palmă, rotunde
,însoţite de prurit ,evoluţia este scurtă şi dispar în câteva ore.
- Papula : mici proeminenţe solide ale pielii circumscrise
,dimensiunea este de la o gămălie de ac până la un bob de
linte.Papulele pot fi : a. a. epidermice rezultate ale multiplicării
unui strat
b. dermice(în sifilis )
c. mixte
- tuberculii sunt leziuni circumscrise mai mult sau mai puţin
proeminente şi au ca substrat anatomic o infiltzraţie dermică.Pot ulcera şi lasă
cicatrici.Forme extreme se găsesc în lepră,lupus tuberculos ,sifilis terţiar.
- goma : sun nodozităţi circumscrise cu o evoluţie din profunzime spre
suprafaţă pornind din hipoderm.Goma are 4 stadii de evoluţie :
1. forma de infiltrat ,este dură
2. faza de ramoliţie ,când se înmoaie
3. faza de ulceraţie când conţinutul se elimină
4. faza de reparaţie când se închide şi apare cicatricea
dezvoltarea tip ulcearţie apare în tuberculoză ,sifilis şi lepră.
- lichefierea este o leziune caracterizată prin îngroşarea pielii cu
adâncirea şanţurilor normale (neurodermite ,prurigouri )
- vegeteţia este o excrescenţă moale care poate avea diferite forme
(virotice ) Pot fi de tip:
1. primitiv (boli venerice )
2. secundare ( în urma unei alte dermatoze )
- tumoarea este o neoformaţie circumscrisă a pielii ,neinflamatorie
cu
tendinţă de creştere sau stagnare .Poate fi : benignă sau malignă.
3. leziuni cu conţinut lichid :
- vezicule apar ca nişte mici ridicături ,circumscrise ale epidermului
,dimensiunile sunt mici ( 3-7 mm ) conţinutul este lichid seros.Seîntâlnesc în unele
forme de exemă,herpes,pe traiectul unui nerv,varicelă ,variolă.În evoluţia lor se pto
resorbi ,fără cicatrice ,se pot rupe spontan sau la scărpinat şi serozitatea se usucă dând
naştere la cruste sub care este o eroziune , care după ce se usucă nu lasă cicatrice.
- flictenele sau bulele sunt risicături ale epidermului cu dimensiuni
mai
mari decât veziculele ( până la un ou).De obicei conţinutul este clar dar poate fi
tulbure sau hemoragic.Evoluţia este variabilă :unele sunt mai rezistente şi se rezorb
,altele sunt mai fragile şi serozitatea se va usca dând cruste mai groase sau mai subţiri
ce au conturul flictenelor .Apoi crustele cad şi lasă o eroziune sau o pată eritematoasă
care va deveni pată pigementară.Când conţinutul devine tulbure atunci flictena s-a
transformat în flictenopustulă adică s-a infectat.
- Pustulele sunt ridicături epidermice,cu conţinut
purulent,dimensiuni mici ,cu streptococ sau stafilococ.Pot fi :
1. primitive provocate de stafilococi şi au sediul la nivelul foliculilor
piloşi .Când ocupă ostiul folicular atunci pustulele apar ca formaţiuni mici purulente
cât un bob, centrate pe firul de păr.Pot avea şi un halou congestiv (în acnee) Când
pustulele sunt profunde afectează partea profundă ,sunt dureroşi pentru că apasă pe
terminaţiunea nervoasă ,au tendinţă de ridicare ( în ulcior ).
2. pustulele secundare apar ca urmare a unor infectări cu diferiţi
germeni
a unor vezicule sau bule. În cursul evoluţiei prin uscarea conţinutului purulent după
ruperea pustulelor se formează cruste galben- brune şi când se elimină lasă o
pigemntaţie mai mult sau mai puţin colorată.
leziuni cu soluţii de continuitate - rezultă în urma distrugerii stratului
superficila al pielii datorită unor traumatisme sau a unor procese inflamatorii.
- excoriaţia este o pierdere de substanţă superficală sau profundă produsă de
un traumatism.Pierderea poate fi accidentală sau simtomatică produsă de scărpinat
( exeme,pediculoză ).După aspect pot fi :
1. punctiforme
2. liniare
Când excoriaţia interesează srtatul Malphighian se produce un exhudat seros care se
usucă dând o crustă gălbuie ,cândexhudatul este sangninolent este antrenat şi corpul
papilar ,crusta este brun- închis.
- eroziunea este o pierdere de subsatnţă superficială interesând
numai
epidermul şi nu lasă cicatrice.Are un caracter secundar dacă apare în evoluţia
pustulelor ,bulelor.Rar este primară în sifilisul primar.
- Ulceraţia este pierderea de subsatnţă mai profundă,este afectat şi
dermul şi lasă cicatrice.
- Fisura sau ragada reprezintă o pierdere de subsatnţă de formă
liniară
dureroasă,situată în zonele inflamate din jurul orificiilor naturale şi în plici.Termenul
de fisură se adresează pierderilor de substanţă de la nivelul plicilor şi însoţeşte
procesele inflamatorii.Ragada este termenul folosit pentru ulceraţii liniare situate în
jurul orificiilor. Ragada poate fi superficială când nu lasă cicatrici şi profundă când
lasă cicatrici.
5. Deşeuri cuatante – sunt leziuni care rezultă din acumularea la suprafaţa
pielii a celulelor cornoase hiperplaziate ,a secreţiilor patologice ca şi a ţesuturilor
necrozate .
- scuamele sunt depozite cornoase sau chiar mici fragmente care pot
acoperi teritoriile limitate sau întinse de pe suprafaţa pielii .După dimensiuni pot fi :
1. pitirializiforme :mici de câţiva mm ,subţiri semănând cu tărâţele ,de
exemplu din mătreaţă
2. lamelare : mai mari cât o unghie ,se găsesc în psoriazis ,exeme
3. în lambouri : sunt mari ,adevărate detaşări epidermice (scarlatină )
După culoare scuamele sunt:alb-sidefii (psoriazis ) şi cenuşii ( în lupus)
După grosime : subţiri ,puristratificate
După aderenţă :se desprind uşor (spontan ) sau se desprind greu (aderente )
- crusta este un depozit rezultat din uscarea la suprafaţa pielii a
depozitelor patologice ce provin din evoluţia eroziunii,excoriaţiilor,veziculelor
,pustulelor,bulelor.Forma şi dimensiunea custelor este dată de forma şi dimensiunea
leziunilor din care provin.Crustele trebuie îndepărate pentru a vedea ce leziune a fost.
- Escara sau sfacelul este rezultatul unui proces de necroză cutanată,
necroză care tinde să se elimine şi va lăsa cicatrice.Se utilizează termenul de escară
când ţesutul modificat este de culoare neagră.Termenul de sfacel este utilizat când
ţesutul este alb-cenuşiu. Escara este o necroză care apare prin oprirea circulaţiei
sângelui şi este întâlnit în cangrenele de tip arterită.Escara se poate adresa unui
segment de membru, deget,porţiuni.Apare pe artere când nu se mai hrăneşte zona.Cea
mai mică escară este acneea necrotică.
7. Sechele cutanate – sunt leziuni secundare evoluţiei unei dermatoze .Sunt
reprezentate de cicatrice şi atrofie.
- cicatricea este o leziune circumscrisă sau mai întinsă datorită unei
neoformaţii de ţesut conjunctiv.Ea înlocuieşte pierderile de subsatnţă apărute în urma
unor procese patologice diastructive.
- Atrofia reprezintă o alterare a tegumentului care constaă în
diminuarea
în grosime a diferitelor componente structurale ale pielii.Tegumentul se
subţiază,devine flasc ,destul de neted şi cu desenul vascular uşor vizibil.Pielea atrofică
are coloraţie ceroasă sau albă .îşi pierde elasticitatea care se recunoaşte prin aceea că
pielea îşi revine lent la poziţia iniţială atunci când este prinsă între două degete .

Fenomene cutanate

Sunt primare si secundare

DISCROMII – Nereguli cosmetice pe piele ,tulburari de culoare .
ACROMII – LIPSA DE PIGMENT
HIPERCROMII –EXCES DEPIGMENT

LEZIUNI ELEMENTARE FARA MODIFICARI DE RELIEF POT FI

_vasculare
_pigmentare
LEZIUNI ELEMENTARE cu MODIFICARI DE RELIEF

Melanina este hormonul responsabil de culoarea pielii. Dacă există o perturbare de

secreție, pot apărea tulburări precum hipercromia, hipocromia și acromia. Hiper-cromia
este o intensificare a culorii pielii. În această categorie intră pistruii, petele de bătrânețe,
reacția după terapia cu radiații. Și o serie de boli cronice duc la apariția petelor.
Hipocromia şi acromia sunt tulburări care duc la decolorarea pielii, fiind dobândite la
naștere sau ca urmare a bolilor.
Albinismul Deasemenea o boala asociată depigmentării pielii, Albinismul este cauzat de
o tulburare genetica formată de lipsa melaninei. Albinismul este, o boala mai rar întâlnită
deoarece este transmisă autozomal recesiv, asta însemnând că este nevoie ca persoana să
aibă doi părinți care dețin gena mutantă în organism și să ia câte una de la fiecare. Dacă
persoana moștenește doar o genă de la un părinte, afecțiunea nu se va dezvolta.
Vitiligo Una dintre cele mai cunoscute boli asociate depigmentării pielii, Vitiligo este o
afecțiune  autoimună în care pigmentul se degradează brusc sau treptat ca urmare a unei
dereglări a modului de funcționare a malancocitelor (celulele care mențin pielea la o
nuanță uniformă)
PISTRUII
Numiți în termeni medicali efelide, pistruii sunt pete maronii localizate pe față, în special
pe obraji și nas, dar și la nivelul corpului, pe umeri, brațe și pe piept. Sunt provocați de o
distribuire neuniformă la nivelul pielii a melaninei, pigmentul care oferă culoare pielii.
Nu este cunoscut motivul pentru care unele persoane au pistrui, dar se știe că aceștia sunt
moșteniți genetic. 
CLOASMA
Cloasma - o hiperpigmentare a pielii care apare cel mai frecvent pe fata si are o margine
definit. Exteriorul arata ca un maro deschis sau maro pata. Cloasma pot fi unice sau
multiple, pot fi localizate simetric. Originea lor este pete cloasma, care vine dintr-un
exces de melanina pigment într-o anumită zonă a pielii. Pete Hloazmennye sunt foarte
frecvente și apar mai frecvent la femei. Cloasma Vara poate lua culoare mai saturate
decât iarna. Petele sunt foarte greu, ei pot păstra pentru viață.
Culoarea spotului este de la maro deschis la maro închis. Cel mai adesea, apare simetric
pe obraji, pe frunte sau pe buza superioară, la femeile în vârstă de 30-35 de ani, în timpul
sarcinii, cu ajutorul contraceptivelor. De asemenea, cauza poate fi tulburări endocrine sau
boli hepatice.

PIGMENTAREA FOTOTOXICA

Melanoza Rila - hiperpigmentare reticulară pe temple, obraji, gât, sub bărbie. Cauza bolii
este agenți fotosensibilizanți și unele alimente.
- Reacțiile fototoxice - apar la contactul cu fotosensibilizatorul (cosmetice, preparate din
plante) și apoi iradiate cu piele UF. Substanțe care pot provoca reacții fototoxice: marar,
telina, sunătoare, angelică, liniștitoare, hormonale, diuretice, antibiotice.

LEZIUNI CUTANATE ELEMENTARE FARA MODIFICARI DE RELIEF

La nivelul pielii apar, la foarte multe persoane, in diferite epoci ale vietii, imperfectiuni
vasculare, ce modifica aspectul tenului.
Aceste afectiuni pot fi localizate (angioame, telangiectazii) sau difuze (eritem, eritroza).
Pot aparea pe un ten cu un colorit normal sau contribuie la modificarea coloritului.
Imperfectiunile vasculare pot aparea solitare sau asociate intre ele.
  afectiune care modifica aspectul tenului normal poate fi rozaceea:
 eritroza faciala sau roseata difuza;
 cuperoza ;
 acneea rozacee.

Eritroza faciala:

 este o roseata difuza, permanentizata; se deosebeste de eritem, care este o roseata

difuza, trecatoare;
 instalarea eritrozei faciale poate avea loc chiar de la pubertate la unele persoane,
sau in diverse etape ale vietii;
 sub actiunea diversilor factori interni si externi, la nivelul fetei se produce o
congestionare in pusee;
 la inceput, aceste pusee sunt trecatoare (eriteme trecatoare);
 prin repetarea puseelor la intervale scurte de timp sub actiunea factorilor cauzanti,
sangele stagneaza in vasele capilare, roseata permanentizandu-se; -in acest
moment vorbim de instalarea eritrozei faciale;
 eritroza faciala cuprinde regiunea fruntii, a nasului, pometilor;
 ca aspect, pielea apare rozata, iar la palpare temperatura este ridicata.
 Cuperoza poate imbraca doua forme :

Cuperoza propriu-zisa:

 atunci cand pe pielea normal colorata se observa desenul vascular sub forma unor
linii rosii;
 acestea sunt telangiectaziile (vase capilare dilatate), desenul vascular apare sub
forma unor linii rosii, in care stagneaza sangele, de un rosu viu, vizibile pe
pometi, aripile nasului, barbie;
 prezenta acestora nu produce modificari in biochimia pielii si nici ridicarea
temperaturii locale;
 ca aspect, tenul apare ca o coala de hartie brazdata de linii rosii.

Cuperoza insotita de eritroza, este cea mai frecventa:

 telangiectaziile apar pe un fond eritematos;

 ele sunt putin vizibile in acest caz.
  instalarea cuperozei este uneori foarte lenta; cuperoza si eritroza se datoreaza unei
dilatatii permannete a valselor capilare ale fetei, provocate, de pusee congestive
repetate, care sunt favorizate si de o insuficienta elasticitate a peretilor vasculari;
 fragilitatea vasculara predispune anumite persoane la cuperoza.

LEZIUNI CUTANATE ELEMENTARE CU

MODIFICARI DE RELIEF
CU CONTINUT SOLID – TUMORIRI ,PAPULE ,NODULI TUBERCULI
CU CONTINUT LICHID –VEZICULE,HERPES,ZOSTER,PUSTULE
DESEURI CUTANTATE –MATRATA
SECHELE CUTANATE-CICATRICI ,STRIURI,ATROFIE