ANATOMIA SI FIZIOLOGIA

PIELII

Organul cutanat reprezint

nvelisul exterior al corpului, de
natur membranoas conjunctivo-
epitelial, care la nivelul
cavittilor naturale se continu cu
semimucoasele si mucoasele. n
plus, n alctuirea organului
cutanat intr i anexele pielii
 ANATOMIA
pielea are suprafata
PIELII
La un adult,
cuprins ntre 1,5 i 1,8 m2 si are
o greutate care reprezint 1/15
estegreutatea
din diferit ncorpului. Grosimea
functie de:
pielii
sex - este mai subtire la femei
dect la brbati; vrst - este mai
subtire la copii si btrni;
ras - este mai subtire la rasa
alb;
regiune anatomic este mai
groas pe palme i plante (5
Culoarea pielii este
cantitatea
dat de: de pigment melanic
si distributia acestuia n
melanosomi, fapt
care este determinat de
fenotipul rasial; cantitatea
de caroten si alte substante
colorante;
gradul de dispersie a luminii
prin epidermul keratinizat;
grosimea si dispozitia stratului
de keratin; vascularizatia si
cantitatea de hemoglobina
 STRUCTURA MICROSCOPIC A
PIELII
Pielea este alctuit, de la
exterior spre interior, din
epiderm, derm si hipoderm.
EPIDERMUL
Epidermul este un epiteliu
pavimentos pluristratificat,
alctuit, n principal, din
keratinocite, celule care
sintetizeaz keratina cu rol de
sustinere si protectie. Alturi de
acestea sunt prezente
Keratinocitele sunt dispuse n mai multe
straturi, care din
urmtoarele, suntprofunzime spre suprafat:
- Stratul bazal, sau germinativ, const ntr-
un singur rnd de keratinocite cilindrice,
voluminoase, cu axul mare
perpendicular pe membrana bazal, pe care
sunt dispuse n palisad". La acest nivel
keratinocitele se numesc keratinoblasti si au
o bogat activitate mitotic, germinativ.
Citoplasma lor este intens bazofil, iar
nucleul este voluminos
i hipercrom. n citoplasm se afl
keratina, o protein fibroas, dispus sub
forma unor filamente cu structur
helicoidal. Acestea poart numele de
tonofilamente si se
orienteaz paralel cu axul mare al celulei, pe
care o traverseaz de la un pol la altul,
stratul spinos, sau malpighian, sau
corpul mucos const n 6-20
reprezint
rnduri de peste 50% din
keratinocite igrosimea
epidermului. Celulele din acest
strat sunt voluminoase,
poligonale, cu nucleu mare, rotund,
clar i cu
citoplasm eozinofil. Pe msur ce
se apropie de stratul urmtor
(granulos), keratinocitele se
turtesc, diametrul mare avnd
tendina s devin paralel cu
suprafaa pielii. n citoplasma
celulelor spinoase tonofilamentele
sunt mai dese, formnd
Stratul granulos (Langhans) const n 5-6
rnduri de celule romboidale, cu axul mare
Keratinocitele de la acest
paralel cu suprafata pielii.nivel au nuclei
picnotici si organite celulare care se
degradeaz si dispar
progresiv. Citoplasma
contine granule de keratohialin
si numeroase tonofilamente.
Stratul lucidum este mai evident la nivelul
palmelor plantelor si const n 2-3 rnduri
de celule turtite, cu nuclei picnotici sau
absenti si fr organite celulare. S-au
descris trei portiuni ale stratului lucidum:
portiunea infrabazal
sau preeleidinic, portiunea bazal
sau eleidinic si portiunea
suprabazal sau
Stratul cornos este alctuit din 4-
10 rnduri de keratinocite
orizontale, fr nucleu
numite cornocite, si organite
turtite,
celulare.
Keratinizarea este complet,
tonofilamentele fiind cimentate
prin intermediul keratohialinei i
nlocuind citoplasma. Partea cea
mai
superficial a stratului cornos -
stratul disjunct este format din
celule care se pot desprinde la
cele mai mici traumatisme.
Cornocitele si pstreaz
rezistenta, dar forta de coeziune
Melanocitele sunt celule dendritice
localizate la nivelul stratului bazal, la
nivelul bulbului firului de pr i tecii
sale externe, la nivelul retinei si
coroidei.
Melanocitele sunt unicele celule
capabile s
sintetizeze melanin, care se afl n
citoplasma acestora sub forma unor
organite caracteristice - melanosomi.
Acestia sunt transferati
keratinocitelor, contribuind la
determinarea culorii pielii si avnd
rol major n fotoprotectie.
Melanocitele se prezint ca celule
Celulele Langerhans sunt celule
dendritice localizate n portiunea
bazal a epidermului, n derm, n
anexele pielii (foliculii
pilosebacei, glandele sudoripare
apocrine), la nivelul mucoaselor,
limbii, amigdalelor, n ganglionii
limfatici si n timus.
Ele se prezint ca celule stelate cu
numeroase prelungiri dendritice,
cu un nucleu lobulat si o
citoplasm bogat n organite
celulare.
Celulele Merkel sunt celule dendritice situate
n vecintatea membranei bazale, izolate sau
asociate cu terminatiile iederiforme Merkel-
Ran-vier, cu discul tactil pilar Pinkus si cu
organul Eimer. Ele pot fi prezente si n derm,
n relaie cu trunchiurile nervoase si cu
corpusculul Grandry. Se prezint ca celule cu
numeroase prelungiri dendritice, cu nucleu cu
membran ondulat scu citoplasm clar,
bogat n organite celulare si granule
neurosecretorii (granulele Merkel) cu rol n
initierea si transmiterea impulsului tactil,
fiind grupate n portiunea celular nvecinat
cu terminatii nervoase. Celulele dendritice
nedeterminate sunt recent identificate si se
aseamn cu celulele Langerhans, prezentnd
 JONCTIUNEA
Jonctiunea dermoepidermic,
DERMOEPIDERMIC
cunoscut anterior si sub numele de
membran bazal, reprezint limita
dintre epiderm si stratul papilar, motiv
pentru care a mai
subepidermic. Ea primit
are aspect
si denumirea
ondulat,
de urmare
ca zon bazal
a numeroaselor prelungiri
dermice n epiderm,
care se numesc papile dermice si
alterneaz cu prelungirile
epidermice n derm, care se numesc
creste interpapilare.
Zona bazal subepidermic urmeaz
invaginaiile epidermice ale
anexelor.
Aspectul ondulat al jonciunii
 DERMUL
Urmtorul component al pielii, situat
imediat sub epiderm, este un tesut
conjunctiv dispus n dou zone:
-zona superficial sau corpul
papilar, se afl chiar sub jonctiunea
dermoepidermic si reprezint 1/5
din grosimea dermului;
-dermul propriu-zis sau corionul, care
cuprinde 4/5 din grosimea dermului.
Grosimea dermului difer n functie
de regiunea anatomic (este mai mare
pe
toracele posterior, palme si plante si
foarte redus la nivelul pleoapelor si
n structura dermului intr o component
fibrilar,
format dintr-o tripl retea de fibre (de
colagen, elastice i de reticulin), o
component celular i substana
fundamental (matricea).
Componenta celular const n celulele
autohtone, proprii dermului
(fibroblasti, histiociti, mastociti) si
celule migratorii, provenite din alte
tesuturi, n special sanguine (limfocite,
monocite, plasmocite).
Constituenii dermici majori sunt fibrele
si substanta fundamental, celulele fiind
ns cele care asigur biosinteza si
ntinerirea continu a structurii fibrilare
si a matricei.
 HIPODERMUL
Hipodermul este un tesut fibro-
adipos situat deasupra
aponevrozelor, cu grosimea ce
difer n functie de regiunea
anatomic (este bine reprezentat
pe fese si abdomen si srac
presternal si pe piramida nazal),
vrst, sex, ras, echilibru
endocrin si starea de nutritie a
individului.
Hipodermul este alctuit din
lipocite care se grupeaz n
lobuli, separati prin septuri
 FUNCTIILE
Functiile pielii
PIELII pot fi clasificate n
elementare, fiind specifice
diferitilor componenti (epiderm,
derm si hipoderm) si n functii de
ansamblu, n cadrul corelatiilor pe
teoretic,
care organulpentru c functiile
cutanat le are cu
celelalte organe
elementare nu potsi sisteme. Estede
fi desprinse o
clasificare
metabolismul general, astfel nct
fiziologia pielii va fi prezentat
tinnd cont de integrarea organului
cutanat n fiziologia
general, a ntregului organism,
jucnd astfel un rol deosebit de
 Functia de
protectie
Protecia mecanic este asigurat de
keratina din epiderm, unghii i firele de pr,
de derm si hipoderm;
Protecia termic este asigurat de glandele
Protecia
sudoripare antiinfecioas este asigurat
ecrine, de sistemul vascular de
stratul
cutanat sicornos disjunct, de filmul
de hipoderm;
hidrolipidic si mantaua acid a pielii;
Fotoprotecia este asigurat de keratin si
de melanin; Protectia fat de agentii
chimici este asigurat de stratul cornos,
de filmul hidrolipidic de suprafat si de
mantaua
acid a pielii, acestea dou din urm fiind
realizate ca urmare a activittii glandelor
sebacee si sudoripare;
Meninerea echilibrului mediului intern
. Functia imunologic
Functia imunologic este asigurat
de celulele Langerhans, de
keratinocite, limfocite, monocite,
macrofage.
. Functia senzorial
Functia senzorial este asigurat de
terminaiile nervoase din piele,
libere sau cu corpusculi. Prin aceste
functii pielea permite organismului,
alturi de celelalte organe de simt,
s se orienteze corect n mediul
nconjurtor.
. Functia endocrin
 Functia respiratorie
Functia respiratorie, prin
respiratia percutanat care
asigur 0,3-1,5% din
schimburile gazoase, un om
cstignd prin piele 60-300 ml
O2/or i pierznd un volum
asemntor de CO2.
Termoreglarea:
Pielea intervine n mecanismul
termoreglrii prin
termoreceptorii externi, prin
circuitul vasomotor cutanat, prin
. Funcii hematopoietice
Funciile hematopoietice, prin
sistemul reticuloendotelial al
dermului care, n stri patologice
precum unele hematodermii,
poate determina formarea unor
celule din seria
mieloblastic i limfoblastic.
. Funcia excretorie
Asigurat de glandele sebacee
i n special cele sudoripare.
. Funcia de comunicare
sociosexual Aceast funcie
 MUCOASELE SI
SEMIMUCOASELE
Mucoasele si semimucoasele au o
structur asemntoare pielii, cu
unele particularitti si variaii
regionale, dup cum urmeaz:
Mucoasa cavittii bucale are un
epiderm mai gros, cu creste
interpapilare mai adnci.
Celulele bazale sunt cuboidale
si lipsite de pigment melanic,
stratul granulos lipseste,
excepie fcnd papilele linguale
De mentionat n mod special mucoasa
lingual, care prezint papile, glande si
foliculi limfatici. Papilele linguale sunt
proeminente vizibile cu lupa sau chiar
cu ochiul liber, situate pe mucoasa
regiunii dorsale a limbii, cu rol
mecanic, tactil si n perceperea gustului,
n grosimea epiteliului papilelor
circumvalate si foliate gsindu-se
mugurii gustativi, receptori specifici ai
gustului.
Anexele mucoasei cavittii bucale sunt
reprezentate de glandele salivare.
Glandele sebacee, sudoripare i firele de
pr lipsesc. Glandele salivare sunt mai
numeroase la nivelul palatului si limbii.
FIZIOLOGIA
MUCOASELOR SI
SEMIMUCOASELOR
Mucoasa cavittii bucale
ndeplineste multiple functii:
de protectie (mecanic,
secretorie, digestiv
fizic, chimic si
(prehensiunea
antimicrobian), alimentelor,
masticatie, timpul bucal al
digestiei, absorbtia oral),
respiratorie, functii extero-
ceptive (sensibilitatea
gustativ, tactil si