Anatomia și fiziologia pielii şi anexelor

Pielea este cel mai mare organ al corpului, o adevărată graniţa dintre organism şi
mediul înconjurător, rolul său principal fiind acela de barieră împotriva substanţelor chimice
nocive şi a organismelor infecţioase, precum şi împotriva pierderilor de apă şi electroliţi.
Pielea este un important organ de simţ şi controlează pierderea de căldură şi apă; reflectă
schimburile interne şi reacţionează la cele externe; intervine în transpiraţie, creşterea
unghiilor şi a părului, susţinerea firelor de păr şi secreţia sebumului.
Pielea este un înveliş membranos conjunctivo-vascular care acoperă corpul în
întregime şi care se continuă cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor naturale; reprezintă
interfaţa dintre om şi mediu şi este cel mai mare organ din corp, cu greutate medie de 4 kg şi
suprafaţă de 2 m2. Este constituit din patru regiuni suprapuse: epiderm, joncţiunea dermo-
epidermica, derm şi hipoderm.

Epidermul
Epidermul este format din mai multe straturi de celule, strâns unite între ele. Stratul cel mai
superficial este format din celule aplatizate, pline cu keratina, care îi conferă caracterul de
epiteliu scuamos stratificat. Epidermul aderă la derm parţial prin proiecţiile sale descendente
 (creste epidermice) sau prin proiecţiile ascendente ale dermului (papilele dermice). Epidermul
nu conţine vase de sânge şi variază în grosime de la mai puţin de 0,1 mm la nivelul
pleoapelor, până la 1 mm la nivelul palmelor şi plantelor. Pe măsură ce straturile superficiale
se descuamează, grosimea este menţinută constantă de celulele care se divid în stratul
profund (bazal sau germinativ), iar celulele generate sunt împinse de activitatea mitotică la
suprafaţă, trecând prin stratul spinos, apoi granulos şi cornos. Tranzitul din stratul bazal spre
suprafaţă (turnover-ul epidermic) necesită 30-60 de zile, timp în care aspectul celulei suferă
schimbări.

Joncţiunea dermo-epidermică

Structurile constitutive ale joncţiunii dermo-epidermice conferă suport mecanic, facilitând

adeziunea, creşterea, diferenţierea şi migrarea celulelor bazale şi acţionează ca un filtru
semipermeabil care reglează transferul nutrienţilor şi celulelor din derm în epiderm.

Dermul

Se situează între epiderm şi ţesutul celular subcutanat şi are rol de sprijin nutriţional şi
structural al epidermului. Grosimea lui variază, fiind mai mare la nivelul palmelor şi plantelor
şi mai mică la nivelul pleoapelor şi penisului; la vârstnici îşi pierde elasticitatea şi se subţiază.
Se întrepătrunde cu epidermul prin proiecţiile sale ascendente – papilele dermice şi prin
proiecţiile descendente ale epidermului - crestele epidermice. Aceste întrepătrunderi sunt
văzute cel mai bine la nivelul degetelor (ca şi amprente) şi sunt importante deoarece cresc
suprafaţa de contact dintre epiderm şi derm. Ca toate ţesuturile conjunctive, dermul are trei
componente: celule, fibre şi substanţa amorfă.
Celulele dermului

Principalele celule ele dermului sunt fibroblastii; pe lângă aceştia, exista un număr
mic de alte celule proprii şi celule tranzitorii, cum sunt celulele Langerhans, limfocitele,
fagocitele mononucleare şi mastocitele. În caz de inflamaţie mai pot fi observate şi alte
celule, cum sunt cele polimorfonucleare.
Fibrele dermului
 Dermul este constituit în cea mai mare parte din fibre întrepătrunse, în principal fibre
de colagen aranjate în mănunchiuri; cele din dermul papilar sunt mai fine decât cele din
dermul profund, reticular. Când pielea este întinsă, colagenul, cu proprietatea sa de tensionare
previne ruptura pielii, iar fibrele elastice, mixate printre fibrele de colagen, ajuta la
reinstalarea stării pre-intindere.

Substanţa fundamentală

Este în principal constituită din glicozaminoglicani (acid hialuronic şi dermatan-sulfat) şi din

cantităţi mici de heparan-sulfat şi condroitin-sulfat. Glicozamino-glicanii sunt apoi legaţi de
proteine şi există ca proteoglicani. Substanţa fundamentală are câteva funcţii importante: prin
conţinutul de apă, permite nutrienţilor, hormonilor şi deşeurilor metabolice să treacă prin derm;
acţionează ca un lubrifiant între colagen şi fibrele elastice în timpul mişcărilor pielii; permite
dermului să acţioneze ca un tampon contra şocurilor.

Hipodermul

Se găseşte în continuarea dermului de care nu este net delimitat. Se întinde în

profunzime până la aponevroze sau periost, cu excepţia pleoapelor, urechilor şi organelor
genitale masculine care nu prezintă hipoderm.

Anexele cutanate

Cuprind:
 Glandele cutanate reprezentate de glandele sudoripare (ecrine si apocrine) şi
de glandele sebacee
 Fanerele cuprind părul şi unghiile.

Glandele pielii

Glandele sebacee sunt anexate firelor de păr, ansamblul constituind foliculul pilo-
sebaceu. Glandele sudoripare apocrine sunt anexe ale foliculilor pilo-sebacei, pe când
glandele sudoripare ecrine nu sunt legate de firele de păr. Suprafaţa epidermului este
presărată de o multitudine de mici orificii corespunzând ostiumului pilar şi porilor glandelor
sudoripare.

Glandele sudoripare apocrine

Sunt prezente doar în anumite regiuni ale organismului: axile, scrot, labiile mici,
regiunea perianală, conductul auditiv extern, pleoape şi sunt totdeauna anexate foliculului
pilo-sebaceu. Sunt constituite dintr-o porţiune secretorie şi un canal excretor: porţiunea
secretorie a glandelor sudoripare apocrine este localizată în hipoderm, mai profund decât
porţiunea secretorie a glandelor sudoripare ecrine; canalul excretor se deschide în conductul
pilo-sebaceu, mai jos de glandele sebacee.

Glandele sudoripare ecrine

Sunt repartizate pe toată suprafaţa pielii, cu excepţia regiunilor axilare,

perimamelonare, pubiene. Sunt foarte numeroase la nivelul palmelor şi plantelor şi
numeroase la nivelul dosului mâinilor şi pielii capului. Sunt glande exocrine tubuloase simple
având o porţiune secretorie şi un canal excretor: porţiunea secretorie este localizată în dermul
profund sau hipodermul superficial; canalul excretor străbate dermul perpendicular pe
suprafaţa cutanată, apoi traversează epidermul pentru a se deschide la suprafaţă printr-un por.

Glandele sebacee

Sunt în general anexe ale firului de păr, dar există o serie de zone unde acestea sunt
singure: buze, gland, faţa internă a prepuţului, labiile mici, areola mamară şi pleoape.
Glandele sebacee sunt glande exocrine tubulo-alveolare situate în triunghiul format de
epiderm, firul de păr şi muşchiul erector al firului de păr. Celulele porţiunii secretorii a
glandelor sebacee, denumite sebocite, iniţial de formă cubică, suferă o diferenţiere de la
periferia glandei spre centru, sfârşind prin a se distruge şi elimina în infundibulul folicular –
secreţie holocrină.

Firul de păr
Părul este un produs epitelial cornos, filiform şi flexibil. Embriologic, foliculii piloşi
se formează în săptămâna a noua de viaţă intrauterină, când mugurele pilos, un cilindru solid
 de celule, creşte oblic în derm. La acest nivel vine în contact cu un grup de celule
mezenchimale care se dispun în portinunea inferioară a mugurelui pilos şi formează papila
foliculară, o zonă dermică bogat vascularizata,
„coafata” de bulbul firului de păr. Glandele sebacee se formează din mugurii epiteliali
care se diferenţiază transversal, în exteriorul foliculului pilos. Matricea este centrul
germinativ al firului de păr, alcătuită din celule nediferenţiate, echivalentă cu stratul bazal al
epidermului.

Unghia

Unghiile sunt structuri intens keratinizate formate din invaginări ale epidermului,
situate pe falanga distală a fiecărui deget. Keratina dură de la nivelul plăcii unghiale este
formată de matricea unghiei care este localizată într-o invaginaţie a epidermului (repliu
unghial). Crestele şi şanţurile longitudinale de sub suprafaţa plăcii unghiale coincid cu unele
similare localizate pe suprafaţa patului unghial. Patul unghial poate produce cantităţi mici de
keratină, responsabilă de „unghia falsă” care se formează atunci când matricea unghială este
obliterată chirurgical sau traumatic.
 Absorbția pe cale cutanată

În principal are loc la nivelul epiteliului unistratificat de la nivelul foliculilor piloşi şi

a glandelor sebacee (calea transfoliculară), iar o absobție mai redusă se poate produce şi la
nivelul epidermei, care este un epiteliu pluristratificat, pavimentos, keratinizat şi în mod
fiziologic reprezintă o barieră pentru absorbţie (calea transepidermică).
Factorii specifici ce influenţează absorbţia percutanată sunt:
 factori dependenţi de medicament
- Coeficientul de partaj lipide-apă: cel mai bine sunt absorbite substanţele la care este
preponderent caracterul lipofil;
- Coeficientul de partaj între stratul cornos al epidermei şi vehiculul formei
farmaceutice

 factorii dependenţi de organism

- Fiziologici: - grosimea stratului comos şi locul absorbţiei la nivelul diferitelor
segmente ale organismului;
- debitul sanguin cutanat (vasodilataţia creşte absorbţia);
- hidratarea pielii ce poate fi mărită prin aplicarea unui pansament
ocluziv (favorizează absorbţia);
- vârsta ce influenţează grosimea pielii (astfel, la copil permeabilitatea
este crescută).
- Patologici: - integritatea pielii (leziunile epidermice măresc absorbţia);
- inflamaţii şi arsuri ale pielii.

Factorii favorizanţi ai absorbţiei percutanate

 - Masajul local ce produce: - vasodilataţie locală;
- comprimarea foliculului pilos şi expulzia
sebumului, facilitând pătrunderea în folicul a substanţei medicamentoase;
- Pansament ocluziv (aplicat deasupra preparatului), ce menţine hidratarea pielii;
- Leziunile epidermice ce fac posibile efectele sistemice prin absorbţie percutană.
Principalele straturi implicate în absorbția cutanată sunt epidermul și dermul.
Epidermul, cu excepția stratului cornos, care este stratul său exterior, este un țesut viabil.

Epiderma nu este vascularizată și nu are substanțe nutritive.

Există cinci straturi care reprezintă diferitele etape ale vieții celulare din epiderm. Succesiunea straturilor din
interior spre exterior sunt stratul germinativ (sau bazal) stratul spinos, stratul granulos, stratul lucid și stratul
cornos.
Calea principală de permeabilitate a pielii este prin epiderma intactă și s-au identificat două căi
principale : calea intercelulară prin lipidele stratului cornos și calea transcelulară prin

corneocite. În ambele cazuri, medicamentul trebuie să difuzeze în matrice lipidică intercelulară, care este
recunoscută ca fiind determinantul major al absorbției medicamentelor de către piele.

Transportul de medicamente în piele este un proces care implică mai mulți pași:

a) dizolvarea și eliberarea medicamentului din formulare;

b) partiția medicamentului în stratul cornos;

c) difuzia medicamentului de-a lungul stratului cornos, în principal de lipide intercelulare;

d) partiția medicamentului din stratul cornos în straturile epidermului;

e) difuzia prin straturile epidermului în derm, și

f) absorbția medicamentului prin vasele capilare, care realizează circulația sistemică.

 OXIMED

Formă farmaceutică

Oximed este un produs farmaceutic industrial sub formă de spray-suspensie, destinat

administrării topice.

Considerații de formulare

Clorhidrat de oxitetraciclină este o pulbere galbenă, cu gust amar, ușor solubilă în alcool și
apă.

Hidrocortizonă se prezintă sub formă de pulbere albă, cristalină, fără miros, cu gust amar. Este
solubil în apă și acid sulfuric concentrat.
Trioleat de sorbitan este un lichid vâscos, de culoare arămie. Este solubil în majoritatea
solvenților organici și insolubil în apă. Are rol de agent de suspendare.

Miristat de izopropil se prezintă sub forma unui lichid incolor, vâscos, fără miros. Este solubil în acetonă,
cloroform, etanol, toluen și insolubil în glicerină și apă. Are rol de agent de permeabilizare cutanată.

Norfluran este un gaz lichefiat incolor, inodor; este necoroziv, non-iritant și neinflamabil. Este
solubil în etanol și eter. Acesta are rol de propulsor pentru aerosoli.

Preparare

Substanțele active ( clorhidratul de oxitetraciclină și hidrocortizonul) se triturează și se

omogenizează. Aceste se amestecă cu trioleatul de sorbitan și miristatul de izopropil și se
suspenda în gazul propulsor.

Condiționare

Cutie cu un flacon presurizat a 59,5 g spray cutanat suspensie.

Întrebuințare

Se indică în dermatoze: eczeme exudative suprainfectate inclusiv eczema atopica, dermatita

eczematiforma, dermatita alergica si seboreica, neurodermite diseminate sau circumscrise, prurit
cu lichenificare, eczeme; Dermatite de contact suprainfectate; Ulcere crurale; Arsuri chimice sau
termice Leziuni de decubit.
 Vitella ictamo

Pastele sunt preparate cu un conținut mare de pulberi care au o consistență mai tare și care de obicei nu se
topesc la temperatura corpului, iar prin întindere pe piele formează un film protector;

Conform FR X, dacă faza dispersată depășește 25% masa unguentului, unguentele-suspensii se numesc
paste.

Forma farmaceutică

Vitella ictamo este un produs farmaceutic industrial ce se prezintă sub formă de pastă, ce se
recomandă în afecțiuni cutanate.

Considerații de formulare

Ichtiol alb este un fluid vâscos maroniu roșiatic cu miros caracteristic. Este fabricat din uleiuri de șist cu
un conținut ridicat de sulf. Uleiul de șist sulfonat negru este rezultatul tratamentului uleiului de șist cu
acid sulfuric la temperatură mai ridicată. Ihtiolul alb se obține prin sulfonare ușoară la temperatură mai
scăzută. Este solubil în apă și miscibil cu glicerina, dar este aproape insolubil în alcool puternic sau eter
concentrat. Acesta are acțiune antiseptică, antipruriginoasă și antiinflamatoare.

Oxid de zinc se prezintă sub formă de pulbere fină, amorfă, albă, fără miros și fără gust. Este insolubilă în
alcool și apă, solubilă în acizi minerali diluați, acid acetic și soluții de hidroxizi alcalini. Are rol absorbant
și este slab astringent.

Vaselina se prezintă sub formă de masă albă, cu aspect omogen, filantă, onctuoasă, opacă în strat gros,
translucidă în start subțire, fără miros și fără gust. Este ușor solubilă în acetonă, benzen, cloroform, eter,
sulfură de carbon, practic insolubilă în alcool, apă și glicerol, miscibilă cu parafina lichidă și uleiurile
grase. Aceasta intră în compoziția bazei de unguent.
Parafina lichidă este un lichid incolor, uleios, fără miros și fără gust, lipsit de fluorescenșă la lumina zilei.
Este solubilă în benzen, benzină, cloroform, eter și sulfură de carbon. Este foarte greu solubilă în alcool și
practic insolubilă în apă. Are rol emolient.

Carbonat de calciu este o pulbere fină, microcristalină albă, fără miros și fără gust, insolubilă în apă și
alcool. Are rol astringent.

Talc este o pulbere foarte fină, albă, octuoasă la pipăit, aderentă, fără miros, fără gust, lipsită de granulații
nisipoase. Este insolubil în apă, acizi, parțial solubil în soluții de hidroxizi alcalini. Are rol absorbant.

Preparare

Se triturează în mojar oxidul de zinc, carbonatul de calciu și talcul până la obținerea unei pulberi
omogene. Peste acestea se adaugă vaselina topită și parafina lichidă în porțiuni mici, triturând după
fiecare adăugare. Se adaugă treptat și ichtiolul și se omogenizează.

Condiționare

Vitella ictamo se prezintă sub formă de pastă albă, omogenă și este condiționată în tub laminat
din aluminiuu (polietilenă de joasă densitate/ aluminiu/ polietilenă de înaltă densitate), sigilat cu
membrană din polietilenă de înaltă densitate.

Întrebuințare

Vitella Ictamo pastă se utilizează pe zonele cu piele inflamată, iritată sau deteriorată, inclusiv
zonele pe care nu se pot aplica creme sau emoliente. Poate fi utilizată de persoane cu diferite
afecţiuni cum ar fi dermatita atopică, acnee, psoriazis, seboree sau dermatită periorală. Poate fi
folosită şi în anumite afecţiuni fungice.
Cicasilver spray

Forma farmaceutică

Cicasilver spray este un produs farmaceutic industrial sub formă de spray, destinat
administratării cutanate.

Considerații de formulare

Acid hialuronic se prezintă sub formă de pulbere sau granule albe, solubil în apă, deși viteza de
dizolvare depinde de greutatea moleculară (greutăți moleculare mai mari se dizolvă mai lent, deși
acest proces poate fi crescut prin agitare blândă). Este introdus în formulă pentru acțiunea de
proliferare celulară.

Colagen din acacia se prezintă sub formă lichidă de culoare galben deschis, ușor solubil în apă.
Acesta are proprietăți hidratante similare cu ale colagenului de origine animală.

Argint micronizat este o pulbere granuloasă, cenușie, negru-verzuie cu miros slab caracteristic și
gust metalic. Se dizolvă lent în apă și alcool diluat și este insolubilă în alcool și eter. Acesta  este
activ impotriva unei game largi de bacterii, fungi si virusuri, reduce frecventa schimbării
pansamentului prin efect conservant, scade semnificativ riscul contaminării plăgii cu
Staphylococcus aureus si accelereaza vindecarea.

Vitamina E se prezintă sub formă de lichid uleios, vâscos, limpede, galben-verzui, fără miros.
Este ușor solubil în acetonă, alcool absolut, cloroform și este practic insolubil în apă. Intră în
procesul de angiogeneză.

Ulei de migdale este un lichid limpede, gălbui, cu miros caracteristic. Este solubil în parafină
lichidă, alcool și insolbil în apă. Are rol emolient, nutritiv, hrănește pielea și contribuie la
regenerarea cutanată.
Silicon este o pulbere amorfă, alb-albăstruie, inodoră, fără gust. Este insolubil în agenți organici
și apă și solubil în soluție de hidroxizi alcalini. Are rol de agent de suspendare.

Octenilsuccinat de amidon și amoniu este o pulbere albă, fină. Este solubilă în benzen și etanol și
insolubilă în apă. Are rol de agent de antiaglomerare.

Preparare

Se triturează în mojar acidul hialuronic împreună cu colagenul de Acacia, silicon si

octenilsuccinatul de amoniu până la obținerea unei pulberi omogene. Se adaugă vitamina E și
uleiul de migadle, iar la sfârșit se adaugă și argintul micronizat.

Întrebuințare

Cicasilver spray stimulează și accelerează procesul de repigmentare a țesutului depigmentat în

urma arsurilor sau a altor leziuni ale pielii, stimulează și accelerează regenerarea estetica a
leziunilor pielii, accelerează vindecarea estetică a: arsurilor - inclusiv a celor solare, tăieturilor,
ulcerațiilor, escoriațiilor, escarelor, plăgilor post chirurgicale, leziunilor accidentale ale pielii.

Condiționare

Cicasilver spray se condiționează în flacon metalic de 125 ml.