PLACENTA

Este relația dintre produsul de concepție și uter prin mai multe etape:
 Nidația – nutriție histriotrofă
 Lacunară – nutriția sângelui este pe baza sângelui matern (hemotrofă)
 Placentară – nutriția se face pe seama structurii fetale (hemocoriale)

Pe măsură ce crește conceptusul membranei înconjurătoare cresc și tind să

fuzioneze astfel:
 Membrana amniotică fuzionează cu corionul (încă vilos), astfel dispare cavitația
corionică (celomul extraembrionar); în săptămâna 22 vilozitățile dispar (lipsă de
nutriție – nu mai au vase de sg) și membrana amniocorionică fuzionează cu
deciuda vera (parietală) de parte opusă. Practic, în uter există acum numai fătul
în cavitatea amniotică.
 La nivelul colului membranei nu fuzionează cu peretele, formând în apropierea
nașterii punga apelor.

1
Abateri de la acest proces
Ca o deficiență a procesului de decializare a placentei cretata, când vilozitățile
corionului din dreptul pediculului de fixare pătrund până în miometru; astfel,
placenta nu se mai desprinde la naștere, ci se rupe – hemoragie catachismică.

Etapa lacunară
Pe măsura evoluției conceptului în mucoasa uterină apar spații numite lacune
(ca urmare a acțiunii litice a sincițiotrofoblastului)
În procesul de formare a lacunelor sunt erodate și vasele sangvine (artere, vene)
ce ajung în deciuda bazală de la mamă – lacunele se umplu cu sânge – nutriție
hemotrofă.
Vilozitățile pot fi primare, secundare sau terțiare.

Lacuna placentară este unitatea morfo-funcțională a placetei, ce prezintă:

 O parte maternă,
 O parte fetală.

2
Unele dintre vilozitățile coriale se fixează pe deciuda bazală și devin vilozități
crampon, iar între acestea se delimitează lacuna. Spre peretele uterin, lacuna
este delimitată de:
 Miometru,
 Decidua bazală (care formează placa obturantă),
 „coaja” citotrofoblastă,
 Fibrinoidul sincițiotrofoblastului.
Aceste delimitări sunt perforate de o arteră și o venă de la mamă care umplu și
drenează de sânge lacuna.

Într-o lacună plutește o vilozitate terțiară (sistem lambur). În axul său o ramură
din artera ombilicală se capilarizează, iar din rețeaua de capilare pleacă o venă
ombilicală (+O2)
În consecință, o structură fetală plutește în sângele matern; bariera
hemoplacentară este alcătuită numai din structuri fetale:
 Endoteliu capilar (strat de celule la interiorul capilarelor),
 Membrană bazală capilară,
 Mezenchimul intravilozitar,
 „coaja” trofoblastică,
 Sincițiotrofoblastul – în unele zone se retrage și în alte zone se
acumulează formând NODULI.
Zonele fără sincițiotrofoblast – zone α , loc în care se fac schimburile
Zonele cu sincițiotrofoblast – zona β , unde se produc hemoragii placentare.

Placenta
 Aspect discoidal, cu diametru de 12 cm și masa de 0,5kg
 Fața fetală este lucioasă, netedă și acoperită de amnios, iar de pe ea
pleacă cordonul ombilical
 Fața maternă are aspect catifelat, este formată din lobi (cotiledoane); un
lob are 1-6 sisteme tambur
Debitul în venele uterine – la începutul sarcinii (50ml/min) iar la naștere (600ml/min)

Funcțiile (rolurile) placentei

 Apărare,
 Metabolică,
 Asigură nutriția fătului și este, în același timp, și organ excretor, respirator și
hormonal.

3
1. Apărare
Grosime de 2 microni,
Prin barieră trece aproape orice: alcool, medicamente, nutrienți.
Trec greu molecule mai mari: acizi grași, colesterol (acestea pot fi produse de
placentă prin sincițiotrofoblast)
Trec foarte ușor gamma-globulinele (suport anticorpi) ; fătul este apărat de bolile
pe care le-a făcut mama (cu excepția varicelei, tusei convulsive) și durează 6-9 luni.

2. Metabolică
Placenta sintetizează acizi grași, glicogen, colesterol.
Schimburi nefavorabile: nodulii se desprind și ajung la mamă în plămâni

3. Secreția hormonală – asigurată de sincițiotrofoblast.

 Progesteron după luna a 4-a,
 Estrogen scade mult înainte de sarcină,
 Gonadotropina corionică trece ușor în urină, folosită pentru testul de sarcină
(3-8 săptămâni maxim)
 Somatotrofina – lactogen placentar care stimulează creșterea sânilor.