MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII, ŞI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA
FACULTATEA Biomedicină

REFERAT
Glandele sebacee. Funcțiile lor.

Autor:

Studenta anului II grupa II-EAT-182-II

Soroca Ecaterina

Profesor,lector universitar:

Bumbac Tudor

Chișinău 2020
 CUPRINS
I. GLANDELE SEBACEE................................................................................3

1.1. Localizarea glandelor sebacee……….......................................................3

1.2. Embriologie...............................................................................................4

1.3. Funcția sebumului ...................................................................................4

1.4. Factorii ce influiențează la secreția glandelor sebacee.............................6

III. CONCLUZII...............................................................................................9

IV. BIBLIOGRAFIE..........................................................................................10

2
 I. GLANDELE SEBACEE
1.1. Localizarea glandelor sebacee.
Glande sebacee - glandele pielii, al căror secret este o grăsime pentru păr și
suprafața pielii. Glandele sebacee sunt situate aproape pe întreaga piele, cu
excepția pielii palmelor și tălpilor și sunt legate de foliculii de păr. Acestea pot
varia semnificativ ca mărime, localizare și structură în diferite părți ale pielii. Cele
mai multe glande sebacee mari si saturate sunt pe pielea scalpului, obrajilor și
bărbiei (400-900 glande pe cm2). Glandele sebacee situate în zonele pielii lipsite
de păr (buzele, colțul gurii, foaia interioară a preputului, sfârcurile și cercurile
paralosale ale glandelor mamare) sunt numite libere sau separate.
Glandele sebacee sunt localizate în stratul reticular al dermului, situate într-o
direcție ușor oblică între foliculul pilos și mușchiul care crește părul. Când este
redus, apare îndreptarea părului, care, exercitând presiune asupra glanda sebacee ,
promovează secreția sporită.
Glanda sebacee constă din canalul excretor, căptușit din interior cu un
epiteliu plat multistrativ, careratinizant, până la partea secretorie finală - un sac
înconjurat de o capsulă subțire de țesut conjunctiv. De-a lungul periferiei sacului
(sub capsulă) există un strat continuu de celule nediferențiate, care se află pe
membrana subsolului și are activitate mitotică ridicată - așa-numitul strat
germinativ. Mai aproape de centrul pungii, sunt plasate celule secretoare mai mari
care conțin vacuole grase mici. Cu cât celulele sunt mai aproape de centru, cu atât
sunt mai pronunțate semnele de deces ale nucleului și ale întregii celule, cu atât
mai mari și mai abundente sunt vacuolele de grăsime care se pot contopi în
conglomerate. În centrul pungii se află detritusul celular, format din celule
secretoare degradate, care este secretul glandei.
Glandele sebacee sunt inervate de fibre nervoase colinergice și adrenergice.
Capetele fibrelor nervoase colinergice ajung la membrana bazală, situată pe
suprafața sa, în timp ce capetele fibrelor nervoase adrenergice perforează
membrana bazală, pătrund în parenchim și înconjoară celulele secretorii.
De-a lungul vieții glandele suferă o restructurare semnificativă. Până la
naștere, acestea sunt suficient de dezvoltate și funcționează intens. În primul an de
viață, creșterea glandelor predomină pe fondul secreției scăzute, ulterior apare
atrofia lor parțială, în special la nivelul pielii picioarelor inferioare și a spatelui.
Pentru pubertate, caracteristica creșterii S. este caracteristică. și creșterea funcției
lor. La vârstnici există o involuție a glandelor sebacee, manifestată printr-o
simplificare a structurii lor, o scădere a dimensiunii, proliferarea țesutului
conjunctiv și o scădere a activității metabolice și funcționale a celulelor secretoare.
O parte a glandelor sebacee odată cu vârsta pot dispărea complet,
Glandele sebacee secretă aproximativ 20 g de sebum pe zi, care în
majoritatea glandelor este excretat pe suprafața pielii prin vaginul rădăcinii părului,
iar în glandele libere - direct din conductul excretor. Secretul glandelor sebacee

3
confera elasticitate parului, catifeleaza epiderma, regleaza evaporarea apei si
excretia unor produse metabolice solubile in apa din organism, impiedica
patrunderea anumitor substante din mediu in piele, are efect antimicrobian si
antifungic.
Eliminarea sebumului in canalul pilar are loc datorita contractiei muschiului
erector al parului, actionat de sistemul neurovegetativ iar din canalul pilar datorita
presiunii hidrostatice de-a lungul firului de par. Reinnoirea permanenta a celulelor
sebacee este asigurata de diviziunea care are loc la periferia accinilor.
Numarul si volumul glandelor sebacee care insotesc firul de par difera in
functie de zona corporala. Se pot intalni mai multe glande sebacee in forma de
coroana in jurul unui fir de par.

1.2.Embriologie
În ceea ce privește momentul formării glandelor sebacee, opiniile sunt
mixte. Deci, potrivit lui I. I. Podvysotskaya (1971), formarea lor are loc atât în
perioada postnatală timpurie cât și în pubertate. Conform altor surse, marcajul
glandelor sebacee la om apare timp de 3-6 luni. dezvoltarea embrionară în treimea
superioară a vaginului rădăcinii externe a părului sub forma unui grup de celule
epiteliale în formă de bulb, care se dezvoltă în dermul din jur. Din partea extinsă a
acestei acumulări de celule, se formează secțiunea secretorie, din cordoanele care
se conectează la vaginul rădăcinii externe, canalul excretor și capsula glandei din
țesutul conjunctiv din jur. Glanda simplă astfel formată, în creștere, se transformă
într-una lobată ramificată și uneori complexă.

1.3. Funcția sebumului

Glanda sebacee este formata din mai multi lobuli (accini) care sunt delimitati
la exterior de o membrana bazala.
Fata interna a acestei membrane prezinta un rand de celule (strat germinativ)
care da nastere celulelor sebacee superioare, aceasta in timpul evolutiei lor
acumuleaza lipide, devin de cateva ori mai mari decat marimea lor normala, se
dezagrega elimina sebumul, prin conductul sebaceu principal, in canalul pilar. Nu
toate glandele sebacee au legatura cu canalul pilar, o parte din ele se deschid direct
la suprafata pielii.
Eliminarea sebumului in canalul pilar are loc datorita contractiei muschiului
erector al parului, actionat de sistemul neurovegetativ iar din canalul pilar datorita

4
presiunii hidrostatice de-a lungul firului de par. Reinnoirea permanenta a celulelor
sebacee este asigurata de diviziunea care are loc la periferia accinilor.
Grasimile care se formeaza in glandele sebacee provin o parte din lipidele
din sange, iar o alta parte din transformarea glicogenului existent in celulele bazale
ale glandei. Sebumul apare astfel la suprafata pielii sub forma unei secretii grase de
consistenta variabila in raport cu temperatura mediului (este mai fluida la
temperaturi mai ridicate si mai vascoasa la temperaturi mai joase).
Sebumul reprezinta secretia pura a glandelor sebacee, constituit dintr-un
amestec complex de lipide, alcatuit din fosfolipide, trigliceride, ceruri, squalen,
acizi grasi nesaturati, colesterol, esteri colesterolici, alti steroli si alte substante.
Analiza componentelor sebumului a fost dificila datorita impurificarii
sebumului cu componenete ale grasimii de la suprafata pielii (a carei compozitie
difera) si a degradarii enzimatice pe care-l sufera aceasta pe parcursul traversarii
conductului sebaceu.
F.J. Ebling si V.R. Wheathley, prin studiile intreprinse mentioneaza
urmatoarea compozitiei a sebumului:Trigliceride, Acizi grasi liberi, Ceara,
Colesterol, Esteri colesterolici, Steroli, Squalene, Parafine, Dioli, si alte substante.
R.E. Kellum, a demonstrat ca sebumul pur izolat din glandele sebacee,
contine toti acizii grasi sub forma de trigliceride, care ulterior se scindeaza in
digliceride, monogliceride si acizi grasi liberi, sub influenta enzimele lipolitice din
conductul sebaceu si de la suprafata pielii, secretate, de microorganisme.
In comedoane si filamentele seboreice unde abunda Corynebac-terium acnes
care secreta o enzima lipolitica, lipoliza este completa, iar in zonele unde prezenta
lui este mai redusa, predomina trigliceridele si acizii grasi liberi sunt prezenti intr-o
cantitate mai mica.
N. Nicolaides, discuta originea componentilor principali din sebum. El
mentioneaza ca acizii grasi liberi sunt din domeniul C8 - C22 si cuprind acizi
saturati, nesaturati, proveniti in special din scindarea digliceridelor,
monogliceridelor.
Sebumul este o componenta cu o puternica actiune iritanta asupra tesuturilor,
datorate in principal acizilor grasi liberi. S-a constat ca injectarea intradermica a
unei suspensii diluate de acizi grasi liberi izolati din sebum, determina aparitia unei
intense papule inflamatorii, pe cand injectarea sebumului din care au fost
indepartati acizi grasi, a dat o reactie inflamatorie mai slaba.
In ceea ce priveste actiunea acizilor grasi, F.J. Ebling a demonstrat ca acizii
grasi liberi cu lungimea lantului C8 - C14, determina o reactie inflamatorie mai

5
puternica decat cei cu lant mai lung sau mai scurt, deoarece au o mare capacitate
de penetrare a barierei epidermice.
In afara de lipide, o alta componenta care abunda in glandele sebacee din
pielea umana este glicogenul. Lipidele si glicogenul se gasesc intr-un raport invers;
pe masura ce creste cantitatea de lipide, glicogenul scade, ceea ce demonstreaza
posibilitatea transformarii in evolutia glandelor sebacee a glucidelor in lipide.
Secretia sebacee care alcatuieste filmul lipidic al pielii are urmatoarea
compozitie: Trigliceride, Acizi grasi liberi, Mono si diglyceride, Ceruri, Squalen,
Esteri colici, Steroli liberi, Colesterol, Substante neidentificate. Continutul total in
lipide de la suprafata pielii, apreciat prin determinari fizico-chimice este 0,017
g/cm2 pentru pielea normala, 0,023 g/cm2 pentru pielea grasa si 0,005 g/cm2 la
pielea uscata.

1.4. Factorii ce influiențează la secreția glandelor sebacee

Factorii care influenteaza secretia sebacee. Secretia glandelor sebacee este

influentata indeosebi de factori interni si in mai mica masura de cei externi.
Factorii interni cuprind:
- sistemul endocrin;
- sistemul nervos.
Sistemul endocrin. Glandele sexuale. Numeroase cercetari evidentiaza rolul
important de coordonator al glandelor sexuale, indeosebi al hormonilor androgeni,
in controlul activitatii glandelor sebacee. Dezvoltarea si activitatea glandelor
sebacee este dependenta in primul rand de prezenta androgenilor, in special a
testosteronului, ceea ce determina ca intrarea in functiune a glandelor sebacee sa
coincida cu epoca pubertatii. Rolul predominant al hormonilor androgeni rezulta si
din faptul ca in perioada prepubertala glandele sunt minuscule si cresc apreciabil la
pubertate cand cantitatea de sebum creste in medie de 5 ori.
Estrogeni (foliculina), in doze mici nu influenteaza secretia glandelor
sebacee, in doze mari desi nu influenteaza ritmul de dezvoltare al celulelor sebacee
ei fac sa scada volumul glandelor sebacee si inhiba secretia acestora. Estrogenii au
ca efect o micsorare a glandelor sebacee la animale si om, o reducere a productiei
de sebum la om. Estrogenii actioneaza prin suprimarea secretiei gonadotrofin
hipofizare si a androgenilor endogeni. Reiese deci din cercetarile intreprinse in
acest domeniu ca secretia glandelor sebacee este stimulata cu predominanta de
hormonii androgeni testiculara (barbati), corticosuprarenala sau ovariana (femei) si
inhibata printr-un efect local de estrogeni.

6
 Tiroida, are o influenta asupra secretiei sebacee. In insuficienta secretorie
(hipotiroidism) are loc o crestere a lipemiei, ceea ce determina o crestere a
cantitatii de sebum, aparitia seboreei si chiar a unor leziuni seboreice.
Capsulele suprarenale, influenteaza prin hormonii secretati, activitatea
glandelor sebacee. Hidrocortizonul si cortizonul secretate de capsulele suprarenale
au rol de pregatire a glandelor sebacee pentru a raspunde la actiuni de stimulare a
androgenilor. Actiunea stimulatoare a corticosteroizilor este sustinuta pe baza
aparitiei de eruptii acneiforme la unii bolnavi dupa administrare prelungita de
hormoni corticosteroizi.
Hipofiza, prin hormonii sebotrofici secretati de ea, pregatesc glandele
sebacee sa raspunda la actiunea hormonilor androgeni, ceea ce pot agrava
seboreea.
Sistemul nervos. S-a constat ca in conditii de stres, in general are loc o
crestere a activitatii glandelor sebacee.
Kligman si Shelley, arata ca emotiile pot produce o seboree emotionala, iar
anxietatea prelungita poate determina o seboree crescuta prin hiperplazia glandelor
sebacee.
In unele afectiuni cum sunt sindromul parkinson, encefalite, epilepsie are loc
o crestere a secretiei de sebum pe cand in nevrite, afectiuni paralitice, are loc o
scadere a acesteia.
Aparatul digestiv, joaca un rol indirect prin capacitatea de absorbtie a
grasimilor si hidrocarbonatelor la nivelul intestinului, care apoi ajung la glandele
sebacee prin circulatia sanguina.
Factori externi. Dintre acestia, influenteaza in special temperatura si
alimentatia.
Temperatura, influenteaza asupra vascozitatii sebumului. La temperatura
corpului uman sebumul este fluid. La temperatura camerei el este semifluid.
S-a stabilit experimental ca productia de sebum creste cu 10% pentru fiecare
ridicare a temperaturii cu 1o. Cresterea temperaturii mareste fluiditatea sebumului
din rezervoarele foliculare, cauzand eliminarea mai rapida spre suprafata.
Alimentatia, influenteaza prin grasimile si hidrocarbonatele, care constituie
principalele elemente din care glandele sebacee sintetizeaza grasimile.
Functiile sebumului. Sebumul are rolul de a lubrifia parul si tegumentele. El
contribuie la formarea 'stratului hidrolipidic' si a 'mantalei acide'.
Rothman si colab. arata ca sebumul si produsii sai de hidroliza au actiune
fungistatica. S-a observat ca parazitii fungici se colonizeaza in special in zonele
mai sarace, in glande sebacee (in zona plicilor). Sebumul datorita compozitiei sale

7
chimice, explica actiunea antifungica de vindecare spontana la pubertatea a
microsporiei si tricofitiei.
Filmul hidrolipidic cutanat. Reprezinta zona de protectie a pielii, alcatuita
din stratul hidrolipidic si stratul cornos.
Stratul hidrolipidic, se prezinta ca o pelicula la suprafata pielii rezultata din
emulsionarea grasimilor (secretia sebacee), secretia sudorala (apa si electroliti) si
epiderm (unele scleroproteine, steroli, fosfolipide). Din aceste asocieri rezulta
emulsii de ulei/apa, cand apa este in cantitate suficienta, care se transforma in
emulsie apa/ulei cand acest strat pierde din apa prin evaporare. Continutul de apa
trebuie sa fie in aceste conditii de cel putin 10%.
Stratul hidrolipidic poate suferi modificari. In cazul in care scade cantitatea
de grasime, pielea se usuca, se formeaza un film multimolecular, ceea ce explica
greutatea emulsionarii acestuia fata de situatia normala cand lipidele din sebum ce
emulsioneaza intr-un film monomolecular. Alterari ale stratului hidrolipidic au loc
si in conditii de clima excesiva (frig, caldura uscata, vant etc,) sau agenti chimici
(solventi organici, detergenti).
Consecintele acestor modificari este pierderea rapida a apei sau fixarea ei,
ceea ce duce la uscarea pielii si pierderea supletei ei naturale.

8
 II. CONCLUZII
Glandele sebacee indeplinesc functia de secretie a sebumului, care formeaza
majoritatea stratului gras ce acopera pielea si parul.
Glandele sebacee sunt glande cu secretie externa, de tip holocrin, adica
secretia sebumului se datoreaza dezintegrarii celulelor glandulare. Glanda sebacee
este dispusa de obicei in triunghiul constituit din firul de par, muschiul erector al
parului si suprafata profunda a epidermei, constituind ceea ce se numeste foliculul
pilosebaceu. Glandele sebacee se gasesc pe cea mai mare parte a corpului in
asociere cu foliculii parului, dar pot exista si separat.

9
 III. BIBLIOGRAFIE
1.https://www.scrigroup.com/sanatate/cosmetica-frumusete/Functia-
secretorie12649.php

2.https://www.qreferat.com/referate/medicina/PIELEA-CARACTERISTICI-
STRUCTUR135.php

3.https://www.referatele.com/referate/biologie/online17/PIELEA---Sistemul-
tegumentar-referatele-com.php

10