3.

Sensibilitatea termică
Termorecepția reprezintă capacitatea organismului de a percepe variațiile de
temperatură din mediul extern, caracterizându-se prin două calități: de cald și de rece.
Receptorii de temperatură sau termoreceptorii reprezintă structuri specializate în
detectarea variaţiilor de temperatură şi au apărut :
itTUCtun specia zare w
în lumea animală încă de ]a primele unităţi taxonomice ale metazoarelor:
Q la poikiloterme, exi stă, fie celule specializate sau terminaμi
ntrVOQSe libere, dispuse pe tentacule, ca la actinii şi briozoare, pe
apendicii corporali, ca la insecte, în zona liniei laterale a peştilor sau pe
toi corpul ca la meduze, fie organe senzoriale c;peciale ca la insecte,
a,np,llele lui lorenzini din regiunea capului de la selacieni sau organele
cm·iJare; situate între ochi şi orificiile nazale la şarpele cu clopoţei. Cu
a«~ri 1ennorcceptori sensibili la radiaţiile infraroşii, şerpii şi ţânţarii
locaJjuază pe Întuneric prezenţa prăzii cu sânge cald;
q la l,omeoterme şi în special la om, exi tă 3 categorii de ·
lfflnoreceprori ·· IJ!. r/ {y. ri·c ,· (c utanaţi.) , interni (vi cerali) , i c ntrali (netU'OlU