Virusurile ca sisteme

microbiologice de tip
acelular
Lector univ. Dr. Emilia Ciocoiu
Particularitati generale
• Virusurile sunt particule nucleoproteice acelulare care
infectează celula gazdă vie. Ele sunt entităţi infecţioase bine
organizate şi complexe, alcătuite dintr-un genom viral şi o
capsidă proteică.
• Tipul de organizare : acelular.
• Unitatea de structură şi funcţiune : virionul sau particula virală
matură şi completă din punct de vedere structural şi
morfologic.
• Stările posibile de existenţă :
• virion, virus infecţios matur (particulă virală completă aşa cum
rezultă din replicare);
• virus vegetativ, formă liberă în celulă, care este pregătit pentru
replicare ;
• provirus (virus integrat) genomul viral integrat în cromozomul
(genomul) celulei gazdă.
• Structura internă este reprezentată de :
• genomul viral + capsida = nucleocapsidă (la virusurile nude).
• genom viral + capsidă + peplos (hemaglutinine) şi spiculele
(glicoproteine implantate în peplos) la virusurile învelite.
• Simetria la nivel virionului este constantă de tip helical,
icozaedric sau binară (mixtă).
• Compoziţia chimică referitoare la acizii nucleici (ADN sau ARN,
niciodată ambii şi exclusiv în genomul viral)
Forma, dimensiunile si structura virusurilor
• Din punct de vedere morfologic virionii au următoarele forme:
- cilindric-alungită sau de bastonaş rigid sau flexibil (VMT, fagii
filamentoşi);
- sferică sau sferoidală (adenovirusurile);
- paralelipipedică (poxirusurile) ;
- obuz sau cartuş ( rhabdovirusuri);
- cireaşă cu coadă sau mormoloc (fagii cu coadă).
• Dimensiunile virusurilor variază de la 20 nm la 750-800nm ca
lungime şi între 20nm şi 300nm ca diametru.
• Particula virală (virionul) este alcătuită din două componente
obligatorii la toate virusurile şi anume :
- genomul viral (molecula de acid nucleic);
- capsida virală (învelişul proteic).
• La virusurile învelite (acoperite) pe lângă cele două componente
mai întâlnim o manta externă (peplos) sau anvelopă.
• Genomul viral este reprezentat numai printr-un singur fel de
acid nucleic. Unele virusuri conţin numai o macromoleculă de
ADN şi poartă denumirea de ADN-o virusuri sau
dezoxiribovirusuri.
• Capsida virală sau învelişul proteic este al doilea component
nelipsit la toate virusurile, care acoperă genomul viral. Capsida
este alcătuită din unităţi proteice numite capsomere, care sunt
lanţuri sau agregate de lanţuri polipeptidice identice sau
diferite. Capsomera este unitatea structurală sau biochimică
de asamblare a capsidei.
• Învelişul extern ( peplos, manta externă sau anvelopă) se
întâlneşte numai la virusurile învelite sau acoperite şi este o
structură care acoperă capsida acestor virioni. Peplosul are o
structură trilamelară, ca a membranei celulare, cu un strat
dublu fosfolipidic în care sunt înglobate proteine, unele proprii
celulei, altele codificate de genomul viral.
 Reprezentarea schematică a formelor şi dimensiunilor
comparative ale principalelor grupe și familii de virusuri
• Enzimele asociate cu virionii au fost descrise la mai multe
tipuri de virusuri. Virusurile Pox au ca enzime: endonucleaze,
exonucleaze, ARN- polimeraze (transcriptaze),
nucleotidfosfohidrolaze, proteinkinaze, adenozintrifosfatază
(ATP- ază), guanililtransferază, metiltransferază, iar la
oncovirusuri se întâlnesc: transferaza inversă, endonucleaze,
ligaze, kinaze. Toate aceste enzime au rol important în
adsorbţia şi pătrunderea virusurilor în celulele gazde specifice.
Virusul variolic este un
virus Pox
• Simetria virusurilor rezultă din modul de aranjare a
capsomerelor în alcătuirea capsidei virale. Toate virusurile
existente prin configuraţia capsidei lor prezintă trei forme de
simetrie şi anume :
• 1. simetria helicală (spiralată) cu capsomerele aranjate în
spirală (helix) asemănătoare unui cilindru gol în interior.
Aceste bastonaşe pot fi rigide sau flexibile. Se întâlneşte
această simetrie la toate virusurile în formă de bastonaşe şi
exemplul clasic este VMT (Virusul mozaicului tutunului);
• 2. simetria cubică sau icozaedrică cu capsomerele dispuse sub
formă de icozaedru (poliedru regulat cu 20 feţe, toate
unghiurile echilaterale cu 12 vârfuri şi cu 30 de muchii). Astfel
de simetrie se întâlneşte la Poliovirus, Herpesvirus, Adenovirus;

• 3. simetria mixtă sau binară este caracteristică virusurilor cu

structură complexă aşa cum se întâlneşte la bacteriofagi (capul
cu simetrie icozoedrică şi “coada” cu simetrie helicală).
• Simetria helicală (cilindrică sau spiralată) este caracteristică
V.M.T. Capsomerele sunt aşezate în jurul unui ax şi suferă atât
mişcări de rotaţie, cât şi mişcări de translaţie paralele la acelaşi
ax. La V.M.T. care este un ribovirus, se întâlnesc 2130
subunităţi proteice identice (fiecare alcătuită din 158
aminoacizi) cu helixul de 16½ subunităţi per tur de spiră, iar
dimensiunile totale ale particulei virale sunt de 300 nm
lungime şi 18 nm grosime.
• Simetria icozaedrică este specifică virusurilor globuloase, la
care capsomerele asimetrice sunt aşezate în jurul axelor de
simetrie. Capsomerele sunt oligomere şi sunt reprezentate
prin pentoni (grupări de cinci unităţi structurale = pentamere)
şi din hexoni (grupări de şase unităţi structurale = hexamere).
• Simetria mixtă sau binară se întâlneşte la bacteriofagi şi este
de fapt alcătuită atât din cea icozaedrică (capul
bacteriofagului), cât şi din cea helicală (partea cilindric alungită
a fagului, aşa numita “coadă”).
 
Cultivarea virusurilor

Virusurile sunt paraziţi absoluţi care nu se

pot cultiva decât în celulele gazdă vii
specifice. Unele dintre ele se cultivă prin :
• 1. infectarea experimentală a organismelor în care
se dezvoltă (animalele de experienţă, plante, etc);
• 2. în ouă embrionate de găină;
• 3. în organe şi ţesuturi vii (animale, plante etc.);
• 4. în culturi celulare
Replicarea virusurilor
• Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se
realizează exclusiv în celulele gazdelor vii. În interiorul celulei
se desfăşoară două procese distincte şi anume: diataxia virală
şi sintezele moleculare.
• Replicarea virusurilor în gazdele susceptibile se desfăşoară
într- o serie de etape succesive.
• Prima etapă a infecţiei virale este adsorbţia particulei nucleo-
proteice pe suprafaţa celulei. Ataşarea sau fixarea virusului pe
celula gazdă este determinată de specificitatea pentru gazdă şi
de interacţiunea unei proteine virale (numită ligand) faţă de un
constituent normal al suprafeţei celulare (cu rol de receptor de
virus).
• A doua etapă a infecţiei virale este pătrunderea virionului în
celulă. Pătrunderea se realizează prin leziuni mecanice la
nivelul peretelui celulozic celular la plante sau prin injectarea
genomului viral în celula bacteriană de către bacteriofogi.
Pătrunderea virusurilor în celula vertebratelor (ca urmare a
absenţei peretelui celular) se realizează în principal prin
endocitoză (viroplexie) şi fuziune. În endocitoză are loc
activarea proteinelor contractile ale citoplasmei, care include
virusul într-o vacuolă numită macroveziculă sau pinosom.
• O altă importantă etapă în replicarea virală este decapsidarea.
În acest proces este eliberat genomul viral, iar peplosul şi
capsida sunt dezintegrate în unităţi elementare, care intră în
rezerva moleculară a celulei.
• Următoarea etapă este deplasarea intracelulară până la locul
replicării. Aceasta se realizează pentru virusurile care sunt
replicate în nucleu, deoarece pentru cele ce sunt replicate în
citoplasmă nu mai este necesară deplasarea.
• O etapă importantă în multiplicarea virală este biosinteza
proteinelor timpurii de către aparatul de sinteză proteică al
celulei, ca urmare a transcrierii activităţii genelor virale.
• În faza timpurie este transcrisă numai o mică parte a genomului
în ARNm timpuriu, necesar sintezei proteinelor precoce.
• În faza tardivă este transcrisă cea mai mare parte a genomului
în ARNm tardiv, din care rezultă prin trducere proteine tardive.
• Replicarea genomului viral ARN nu este separată de transcriere
deoarece ARN- ul genomic funcţionează alternativ atât pentru
propria transcriere (ARN genomic) în procesul de replicare, cât
şi pentru transcrierea ARN mesager.
• Biosinteza proteinelor tardive este o etapă importată în
replicarea virală. În celula gazdă se formează după replicarea
genomului viral proteine structurale necesare pentru
asamblarea virionilor progeni, care în unele celule se
acumulează formând incluziuni mari, cu distribuţie moleculară
ordonată şi cu aspect paracristalin.
• Morfogeneza (asamblarea) virală constă în cuplarea
componentelor virionilor şi asamblarea particulelor nucleo-
proteice mature. La virusurile nude acestea au loc în celula
gazdă. La virusurile acoperite asamblarea completă are loc la
ieşirea din celula gazdă deoarece multe componente ale
învelişului îşi au originea în membrana celulară.
• Eliberarea particulelor virale din celule are loc fie prin ruperea
membranei celulare ( în cazul virusuri nude), prin exocitoză,
prin fuziune inversă sau prin înmugurire (caracteristice
virusurilor învelite, cu excepţia herpesvirusurilor, care-şi
formează învelişul extern din membrana celulară).