1.

ISTORICUL DEZVOLTĂRII ŞI
OBIECTIVELE MICROBIOLOGIEI

• Obiectul de studiu, metodele şi

sarcinile microbiologiei

• Istoria dezvoltării microbiologiei

 OBIECTUL DE STUDIU AL
MICROBIOLOGIEI
Microbiologia - ansamblul de discipline, care se
ocupă cu studiul microorganismelor unicelulare,
invizibile cu ochiul liber, vizibile doar la microscop
(ciuperci microscopice, alge, bacterii, virusuri,
protozoare)

Microbiologie (micro = mic; bios = viaţă ; logos =

ştiinţă)
• Prin amploarea pe care a luat-o studiul acestora, s-au
conturat astăzi adevărate ramuri sau ştiinţe distinctive:
- bacteriologia,
- virusologia,
- micologia etc.

• În cadrul microbiologiei s-au dezvoltat diverse

subramuri:
- microbiologia medicală,
- microbiologia industrială,
- microbiologia alimentară,
- microbiologia agricolă,
- microbiologia marină etc.
• Cunostinţele de microbiologie ajută la:

- stabilirea diagnosticului etiologic al bolilor

infecţioase ;

- alegerea tratamentului antiinfecţios profilactic

sau curativ, cel mai adecvat;

- cunoasterea metodelor de profilaxie a bolilor

infecţioase;

- stabilirea unor reguli de igienă personală.

 Microorganismele:
• cele mai vechi, numeroase si diversificate
forme de viaţă pe pământ;
• se află în mediul înconjurător;
• au un rol atât pozitiv, cât şi negativ în
mediul;

• Rolul pozitiv:
- …..
• Rolul negativ:
- …..
 Istoria dezvoltării microbiologiei
• Microbiologia a avansat continuu, de la nivelul unei stiinţe relativ
simple la un nivel care a determinat însemnate progrese în
prevenirea, diagnosticul si tratamentul bolilor.

• Existenţa lor a fost banuită încă din antichitate, cand se

conturează conceptul de contagiozitate

• TITUS LUCRETIUS CARUS (98 – 55 î.Ch.) - poetul materialist al

Romei
- explică pesta prin “germenii bolii si ai morţii” si nu prin “mânia
zeilor”

• HIPPOCRATE (460-377 î.Ch.) - teoria miasmelor (aer otrăvit)

• HIERONIMUS FRACASTOR (1478 – 1553) - medic, astronom,

poet italian
– susţine teoria contagiunii în epidemii de ciumă, variolă, sifilis -
crede în existenţa unor germeni vii care se înmulţesc (1546)
• Microorganismele au fost descoperite
relativ tardiv, după anul 1680.
• Datorită dimensiunilor mici,
cunoasterea existenţei lor a trebuit să
astepte descoperirea microscopului.
• Zaccharias si Hans Jansen
(Middeburg) au fost creditaţi a fi
realizat primul microscop (?!) în 1590
- nu pentru studiul microorganismelor
• Prima persoană care a văzut si a
descris microorganisme a fost
• Antony van Leeuwenhoek
(1632-1723), un vânzător olandez
de mărunţisuri care a vrut să
observe ţesătura hainelor.
• Microscopul lui, pe care l-a construit singur, a constat dintr-o lentilă biconvexă într-un cadru metalic,
cu o mărire de până la 270 de ori. Cu aceste instrumente a examinat apa din bălţi, tartrul dentar,
materiile fecale provenite de la un pacient cu dizenterie etc. A fost mirat să observe în toate aceste
substanţe, mici organisme sferice în formă de ţigară, de spirale, unele aflate în miscare rapidă, pe care
le-a numit "animalicule". Desenele pe care le-a făcut probează că ceea ce a văzut au fost bacterii,
protozoare si alte microorganisme.

• Pe parcursul a 40 de ani, van Leeuwenhoek a scris 125 de scrisori traduse în engleză si predate
Societăţii Regale din Londra, în plus, 27 lucrări au fost publicate în Memoriile Academiei Franceze
de Stiinţe.

• Universitatea din Utrecht pretinde că

deţine în muzeu unele dintre
microscoapele originale ale lui
Leeuwenhoek
• descoperirea microorganismelor - teoria
“generaţiei spontane” - “în diferite substanţe
minerale sau organice lipsite de orice urme de
viaţă pot lua nastere microorganisme sau chiar
vieţuitoare mai dezvoltate”

• Teoria “generaţiei spontane”combătută de de:

• – Redi
• – Spallanzani
• – Pasteur
LAZZARO SPALLANZANI (1729 – 1799)
• călugăr, matematician, naturalist italian,
profesor la universitatea din Pavia

• combate teoria “generaţiei spontane” – în

lichidul fiert şi menţinut în vas ermetic
închis nu reapar microbii

• descoperă existenţa bacteriilor

sporogene si anaerobe
LOUIS PASTEUR (1822 – 1895)
• părintele microbiologiei; chimist si medic;

• demonstrează că bacteriile si ciupercile nu

se nasc spontan ci din părinţi, se înmulţesc
şi pot fi omorâte;

• pune bazele sterilizării;

• introduce conceptul si metodica

lucrului aseptic;
• Fundamentează teoria biologică a
fermentaţiilor:
- fermentaţia se datorează unor microbi;
- fiecare tip de fermentaţie - cauzat de o specie
de microbi (specificitatea proceselor
fermentative);
- stabileste natura biologică a bolilor băuturilor
fermentate.

• Utilizează pasteurizarea – metoda încălzirii

diferenţiate (bazele microbiologiei industriale)
• propune termenii de “aerobioză” si
“anaerobioză”;

• demonstrează legătura cauzală dintre microb

si boală;

• studiază bolile viermilor de mătase şi bolile viţei

de vie, arătând că sunt produse de microbi;

• indică măsuri de prevenire a acestor infecţii.

• Pune bazele stiinţifice ale profilaxiei bolilor
infecţioase:
- prin studiul “holerei găinilor”, agentul patogen
devine “avirulent” prin învechirea culturii, iar
agentul “avirulent” inoculat la găina sănătoasă
conferă rezistenţă faţă de holeră

- realizează vaccinul anticărbunos (antrax)

- realizează vaccinul antirabic (1885-Joseph
Meister)
ROBERT KOCH
Medic de ţară (1843 - 1910)

• Părintele scolii germane de

microbiologie;

• Studiază boala cărbunoasă

• Descoperă metodele de cultivare

pe medii solide

• Metoda de colorare a preparatelor

microscopice

• Descoperă vibrionul holeric, bacilul

tuberculozei si alergia în tuberculoză

• 1905 – premiul Nobel pentru

fiziologie si medicină
• Postulatele lui Koch

microorganismul sã se gãseascã
constant în organismul bolnavilor ce
prezintã aceleaşi semne de boalã

 sã poatã fi cultivat şi sã dea culturi cu

aceleaşi caractere

cu aceste culturi sã se poatã reproduce

boala experimental la animal, de la care
sã se izoleze acelaşi microb
• Victor Babeş (1854-1926) - întemeietorul
microbiologiei româneşti

– studii la Budapesta, Viena, Berlin, Paris

– prof. de bacteriologie la Bucuresti

– 1885 - publicã la Paris, împreunã cu Victor Cornil,

primul tratat de bacteriologie din lume
– Evidenţiază granulele metacromatice la bacilul
difteric (corpusculii Babeş-Ernst)

– peste 40 de specii microbiene şi douã specii de

protozoare din genul Babesiella

– studiul turbãrii, leprei, tuberculozei, pelagrei

– vaccinarea antirabicã, seroterapia antirabicã şi

antidiftericã

– organizeazã primul institut de cercetãri medicale din

România, “Institutul Victor Babeş” şi primele
laboratoare de igienã şi bacteriologie din România.
 CARACTERELE GENERALE ALE
BACTERIILOR
Prin noţiunea de microb sau microorganism sunt definite grupe foarte variate
de vieţuitoare, de dimensiuni foarte mici, invizibile cu ochiul liber, cu o
structură şi organizare relativ simplă, situate pe trepte de evoluţie de regulă
unicelulară sau subcelulară.

Din categoria acestora fac parte virusurile, bacteriile, ciupercile microscopice

(inclusiv cele cu o organizare pluricelulară nediferenţiată), precum şi algele
microscopice şi protozoarele.

• Privite în ansamblu, aceste vieţuitoare au însă trăsături distinctive de restul

lumii vii, ele fiind situate pe trepte inferioare de evoluţie şi organizare.

• Ca atare, s-a propus să fie încadrate în sistematică într-un regn distinct,

regnul Protista.

• Regnul cuprinde două încrengături: Protozoa (cu sens de primele animale şi

Protophyta (cu sens de primele plante).
• Bacteriile formează în sistematică clasa Schizomycetes
(Naegeli, 1857) sau Bacteria (Cohn, 1872).

Sunt vieţuitoare foarte heteromorfe, larg răspândite în

natură, constituind o parte importantă a biosferei.

Cele mai multe sunt saprofite (sapros-putrid) şi au rol

covârşitor în circulaţia complexă a materiei în natură.

• Din imensitatea lumii bacteriene, un număr relativ

restrâns de specii au evoluat spre o viaţă parazitară,
devenind patogene pentru om, animale şi plante.
• Deşi foarte mult diversificate, bacteriile sunt
definite prin câteva caracteristici generale, ca
un grup distinct de vieţuitoare.

Ele se găsesc în natură răspândite peste tot, de

la suprafaţa Terrei până în adâncul oceanelor,
din zonele cele mai aride până în lumea
gheţurilor veşnice.

Pe fondul marii lor plasticităţi s-au adaptat la

condiţii foarte variate de mediu şi viaţă.
Numeroase grupe specializate de bacterii
trăiesc în sol, altele în apele de suprafaţă
(dulci, saline, sulfuroase, feruginoase,
termale etc.) şi în apele marine etc.

Unele bacterii trăiesc, ca floră epifită sau

comensală, pe pielea şi mucoasele omului şi
animalelor, dar mai ales în anumite
compartimente ale tubului digestiv.

Un număr relativ restrâns de specii au devenit

parazite pentru organismele animale sau
vegetale, la care produc boli specifice
• Bacteriile au rol important în natură.

Pe fondul autotrofismului şi heterotrofismului lor, intervin

activ şi în proporţii nebănuite în procese foarte variate
de sinteză şi degradare a materiei.

Sunt responsabile de numeroase transformări

geochimice, dar mai ales de realizarea proceselor de
putrefacţie a cadavrelor vegetale şi animale, în cursul
cărora materia organică macromoleculară,
inaccesibilă sub această formă plantelor, este
degradată şi mineralizată, putând astfel reintra în
circuitul biogen.

Multe specii bacteriene intervin activ în degradarea

diferitelor deşeuri de natură organică, îndeplinind
astfel un rol major în depoluarea mediului ambiant.
 ÎNTREBĂRI,
PROPUNERI,
COMENTARII?!