UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE BIOLOGIE ȘI PEDOLOGIE

CATEDRA BIOLOGIE ȘI ECOLOGIE

Lucrul individual
„Herpes Simplex Virus”

Coordonator: Realizat de:

doctor habilitat în știiințe biologice, profesor cercetător, Studenta, ciclul licență, BM-31,
Leonid VOLOȘCIUC Solodchi Livia

Chișinău 2022
 Cuprins

1. Introducere
2. Identificarea taxonomcă
3. Particularitățile de organizare a virusului
4. Ciclul vital
5. Particularitățile epidemiologice
6. Metode de combatere
7. Concluzii
8. Bibliografie
 Introducere
Herpes Simplex virus (HSV) este un patogen uman care
provoacă infecții la suprafața mucoasei orofaciale (HSV-1) și
suprafețele mucoasei genitale (HSV-2).
Formarea lezunilor veziculare în epitliul mucoasei este urmată
de răspândirea virusului spre neuronii senzoriali și stabilirea
unei infecții latente care rămâne pe tot parcursul ciclului vital
al gazdei. Reactivarea virusului latent este rezultatul unei boli
curente ori stres, uneori chiar și fără motiv.
Herpesul obișnuit și leziunile de herpes genital nu sunt
afecțiuni care pun viața în pericol, dar patologia gravă poate
rezulta din infecții ale corneei (keratită) sau sistemul nervos
central (encefalită) iar infecția nou-născuților sau a persoanelor
imunodeprimate poate duce la boală diseminată severă.
 Clasificarea taxonomică
Domeniu: Duplondaviria
Regn:
Heunggongvirae
Filum: Peploviricota
Clasa: Herviviricetes
Odin: Herpesvirales
Familie: Herpesviridae
Subfamilie: Alphaherpesvirinae
Gen: Simplexvirus
Specie: Human alphaherpesvirus1
și Human alphaherpesvirus 2
Particularitățile subfamliei
Alphahepesvirinae:
• virusul infectează diferite tipuri de celule,
• un ciclu de viață relativ scurt,
• se reproduc rapid în cultura celulară,
• distrug în mod eficient celulele infectate,
• prezintă o formă latentă de infecție,
• predomină în ganglionii sensibili.
Structura virionului HSV-1
 Particularitățile structurale
Învelișul exterior al virionului constă dintr-un strat dublu lipidic, aproximativ 11
glicoproteine ​expuse (gB, gC, gD, gE, gG, gH, gI, gJ, gK), două glicoproteine ​încorporate gL și
gM. Învelișul exterior conține, de asemenea, cel puțin două proteine ​membranare neglicozilate
UL20, US9.

Tegumentul conține aproximativ 26 de proteine:

• UL36, UL37, ICP0 – participă la transportul capsidei către nucleul celulei și alte organite
• VP1-2, UL36 – pătrunderea ADN-ului viral în nucleu,
• VP16, gena codificată UL48 – activarea transcripției genelor virale timpurii,
• UL41 - suprimarea sintezei proteinelor celulare și degradarea ARNm.
Tot în teguent se află proteinele ce leagă ARN-ul: US11, UL47 și UL49.
 Capsida are forma unui icosaedru și este formată din 162 de elemente - capsomere. Într-o
celulă infectată pot fi prezente trei forme de capside: A, B și C. Capsidele A, numite și
procapside, nu conțin ADN; B-capsidul conține baza proteică pentru ADN, dar nu conține
genomul în sine; Capsida C - conține ADN viral.
Fiecare tip de capsidă HSV-1 conține patru proteine: 1) proteina de bază a capsidei UL19
(VP5), 2) proteina de legare a capsomerului UL35 (VP26) și proteinele UL18 (VP23) și UL38
(VP19C), ale căror funcții nu au fost pe deplin determinate.
STRUCTURA GENOMULUI
Cea mai mare parte a genomului
reprezintă un ADN liniar, dublu catenar,
bogat în G-C cu o lungime de 152.261
bp.
Este alcătuit din două secvențe mari, unice, lungă (UL) și scurtă (US), separate prin
repetări inversate. Repetările care înconjoară partea lungă a genomului se numesc ab și
a'b', iar cele care înconjoară partea scurtă se numesc ac și a'c'.
Genomul HSV-1 codifică aproximativ 90 de unități de transcripție și, cel puțin 84 dintre ele
codifică proteine. În diferite stadii de infecție, HSV-1 exprimă diverse gene,care la rândul său
își reglează epresia reciproc. Pe această bază, ele sunt împărțite în trei clase principale: α -
gene - foarte timpurii, β - gene - timpurii și γ - gene -târzii.
 Ciclul de viață

1 - legarea și pătrunderea în celulă;

2 – transportul spre nucleu;
3 - expresia genelor virale: a)foarte
precoce, b)precoce și c)târzii;
4 - replicarea ADN-ului viral;
5 - ansamblarea nucleocapside;
6 - formarea membranei externe;
7 – asamblarea particulei virale;
8 - înmugurirea virusului.
 Particularitățile epidemiologice

În urmă cu câțiva ani, experții de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au

prezentat un tablou epidemiologic general, indicând că populația planetei era practic
100% infectată cu HSV de tipul 1 și 2.
Activitatea manifestărilor clinice ale virusului este direct legată de starea
sistemului imunitar al organismului, care afectează direct dezvoltarea procesului
infecțios prin creșterea sau scăderea activității unuia sau altuia dintre componentele
sale. Datorită legăturii strânse a herpesului cu starea de imunitate, acesta poate servi
în calitate de marker al tulburărilor imunitare atât la o persoană individuală, cât și la
populație în ansamblu. Infecția cu HSV-2 variază, de asemenea, în funcție de factori
geografici, etnici, socioeconomici și comportamentali. Există dovezi care indică o
prevalență mai mare a infecției cu HSV-2 la afro-americani, în timp ce HSV-1 este
mai frecvent la indivizi albi.
 Metode de combatere

Progresele în biologia moleculară și virologie, o înțelegere tot mai mare a

interacțiunilor celulă-virus-gazdă și replicarea virală a condus la dezvoltarea unor
medicamente antivirale sigure și eficiente. Acești agenți acționează prin prevenirea
pătrunderii virușilor în celulele gazdă, intervn în procesul de asamblare, eliberare sau
dezagregare virală; inhibă transcripția sau replicarea genomului viral; sau întrerupe
sintezei proteinelor virale.
 Concluzii

Virusul dat este mai mult o imună decât una dermatologică. Deși are o răspândire atât
de mare, totuși multe aspecte încă nu sunt bine cunoscute și necesită încă cercetări
suplimentare inclusiv pentru a produce căi sigure de vindecare ori iradiere a virusului.
 Bibliografie
„HERPES SIMPLEX VIRUS„ Travis J Taylor, Mark A. Brockman, Elizabeth E. McNamee, and David M. Knipe,
1. Harvard Medical School, Department of Microbiology and Molecular Genetics, 200 Longwood Avenue, Boston, MA
02115
„ВИРУС ПРОСТОГО ГЕРПЕСА ЧЕЛОВЕКА: ЖИЗНЕННЫЙ ЦИКЛ И ПОИСК ИНГИБИТОРОВ„М. К.
2. КУХАНОВА, А. Н. КОРОВИНА, С. Н. КОЧЕТКОВ, Институт молекулярной биологии им. В.А. Энгельгардта
РАН, Москва
„ВИРУС ПРОСТОГО ГЕРПЕСА ЧЕЛОВЕКА: ЖИЗНЕННЫЙ ЦИКЛ И ПОИСК ИНГИБИТОРОВ„М. К.
3. КУХАНОВА, А. Н. КОРОВИНА, С. Н. КОЧЕТКОВ,Институт молекулярной биологии им. В.А. Энгельгардта
РАН, Москва
„HSV antivirals – current and future treatment options„ Alexander Birkman, Holger Zimmermann, volue 18,  June 2016,
4.

5. Taxonomy browser (Human alphaherpesvirus 1) (nih.gov)

7. https://www.cigna.com/individuals-families/health-wellness/hw/herpes-simplex-virus-type-1-symptoms-tp10662
8. https://www.mymed.com/diseases-conditions/herpes-simplex-virus-type-2-genital-herpes/genital-herpes-symptoms