Hidrobionţii.

Clasificarea organismelor
marine în funcţie denutriţie.
Organismele autotrofe şi heterotrofe.
Clasificarea
 Organismele autotrofe și heterotrofe primesc compuşii minerali și
organici din mediul ambiant și le folosesc în procesul vieții lor.
 Autotrofele sintetizează substanțele organice din compuși anorganici.
Autotrofele sunt reprezentate de organismele fotosintetizatoare, care
folosesc energia soarelui în procesul de sinteză a materiei organice, și
chimosintetizatoare care folosesc energia legăturilor chimice.
 Heterotrofele folosesc materia organică produsă de alte specii în
procesul de nutriție. Heterotrofele sunt reprezentate de fagotrofe cu un
tip holozoic de nutriție, consumând organisme vii sau particule de
materie organică și saprotrofe, care se hrănesc cu materie organică
moartă.
 Multe dintre saprotrofe se hrănesc osmotic, absorbând produsele de
descompunere a materiei organice prin suprafața corpului.
 Absorbția nutrienților prin suprafața corpului este caracteristică
majorităţii hidrobiontelor, atât plantelor, cât și animalelor, a bacteriilor
și a ciupercilor.
 Multe organisme acvatice (ciliaţi, spongieri, hidroizii, coralii, viermii,
moluște, ascidienii) posedă nutriție simbiotrofă datorită
endosimbionților - algelor autotrofe.
Organismele autotrofe şi heterotrofe
 Clasificarea hidrobionţilor după
modul de nutriţie
 Spectrul de nutriţie al organismelor marine sunt
foarte diverse. În funcție de hrana consumată,
printre animale se disting fitofagele, zoofagele ,
detritofagele .
 În funcție de modul de nutriţie, animalele acvatice
sunt împărțite în următoarele grupuri:
 sestonofagi care se hrănesc cu seston suspendat în
apă, inclusiv organisme planctonice, particule
detritice cu microorganisme; multe dintre ele sunt
filtratoare;
 nektonofage - de obicei prădători care se hrănesc cu
cefalopode și pește;
 bentofagii care consumă animale bentonice, printre
care sunt prădători și fitofagi;

Animale detritofage, sestonofage
 Nutriţia hidrobionţilor. Nutriţia
sestonică.
 Organismele acvatice care se nutresc cu seston sunt
caracterizate de metode foarte diverse de obținere a hranei.
 Sestonofagii sunt împărțiţi în:
 palpatori (coelenterate),
 sedimentatori(ciliate, rotifere),
 filtratori activi (crustacee, moluște bivalve, tunicate)
 filtratori pasivi (larve de insecte care construiesc plase-
capcane),
 Planctonofagi- se hrănesc exclusiv cu organisme planctonice.
 Această metodă de nutriţie, care nu necesită cheltuieli mari de
energie pentru căutarea pradei, este caracteristică moluștelor
lamelibranhiate, echinodermatelor sedentare, polichetelor,
briozoarelor, ascidiilor, crustaceelor ​planctonice etc.
 Filtratorii joacă un rol important în purificarea biologică a
bazinelor acvatice.

Hidrobionţi. Organisme filtratoare
 Nutriţia hidrobionţilor. Metode de
nutriţie.
 În funcție de varietatea de hrană consumată organismele acvatice pot fi
stenofage (oligofage și monofage), care se hrănesc foarte selectiv, și
eurofage (polifage), care au o gamă largă de elemente nutritive.
 Tipul şi modul de nutriţie se schimbă odată cu vârsta. Astfel, larvele
multor animale bentonice se hrănesc cu fitoplancton, iar adulții se
hrănesc cu detritus sau bentos.
 La organismele acvatice, există, de asemenea, modificări sezoniere în
spectrul nutritiv.
 Pentru a menține activitatea vitală, multe organisme acvatice au nevoie
de mișcarea apei fie în raport cu corpul, fie mișcarea corpului față de
apă.
 Unele organisme acvatice se mișcă în căutarea hranei; alții duc un modl
de viață sedentar, folosind alte animale în calitate de hrană - victimele lor.
 Unele animale sedentare folosesc mișcarea apei captând prada sau
resturi organice.
 Alte animale creează ele însele mișcarea apei, pompând-o prin cavitatea
corpului De obicei, organismele acvatice folosesc mai multe metode de
hrănire în același timp.
Nutriţia hidrobionţilor. Metode de
nutriţie.
Ecosistem acvatic complex