CATEGORII TROFICE (NIVELURI TROFICE)

CATEGORII TROFICE IN ECOSISTEME

– intre vietuitoarele care alcatuiesc biocenoza unui ecosistem se stabilesc diferite relatii dintre
care cele mai importante sunt relatiile de nutritie numite relatii trofice.

– relatiile trofice asigura circulatia substantelor in biocenoza si functionarea ecosistemului;

– categoriile trofice sau nivelurile trofice cuprind specii de vietuitoare cu acelasi mod de
hranire;

Un nivel trofic reuneste specii diferite care indeplinesc aceeasi functie in procesul de
transfer al materiei si energiei din cadrul unei biocenoze. Organismele apartinand aceleiasi
categorii trofice alcatuiesc un nivel trofic.

– datorita relatiilor trofice fiecare ecosistem, terestru sau acvatic, prezinta o

anumita structura trofica a biocenozei;

– structura trofica a biocenozei reprezinta ansamblul relatiilor trofice stabilite intre

speciile care o populeaza;

In fiecare ecosistem are loc producerea, consumarea si descompunerea substantelor organice,

procese ce sunt realizate de urmatoarele categorii trofice:

 PRODUCATORI

 CONSUMATORI

 DESCOMPUNATORI

Fig. 1 – Relatii trofice in ecosisteme

PRODUCATORII (primari)

– sunt organisme autotrofe, unici producatori de substante organice de pe Terra;

– sunt reprezentati de: fitoplancton, alge, talofite, plante verzi, terestre si acvatice, bacterii
fotoautotrofe si chimioautotrofe;
 – producatorii au rolul de a sintetiza substantele organice din substante anorganice; aceasta
productie de substanta organica constituie elementul de baza in nutritia majoritatii
organismelor heterotrofe;

– producatorii sunt consumati direct (ex. de catre om sau unele animale ierbivore)
sau indirect (ex. productii ale animalelor consumate de om sau alte animale).

CONSUMATORII (producatori secundari)

– consumatorii sunt organisme heterotrofe, care consuma substantele organice produse de

producatori, transformandu-le in substante proprii.

– consumatorii influenteaza raspandirea producatorilor in sensul de a stimula sau limita iar

uneori ajungandu-se pana la distrugerea unor specii de plante.

Clasificarea consumatorilor:

Dupa modul de hranire distingem:

 Consumatori primari sau de ordinul I: se hranesc cu plante (fitofagi, ierbivori);

 Consumatorii secundari sau de ordinul II: animale care traiesc pe seama consumatorilor
primari ca paraziti sau pradatori; ei folosesc indirect substantele organice de la producatori;

 Consumatori tertiari sau de ordinul III: animale care se hranesc cu consumatori secundari;
ei sunt carnivori, de talie mare, care nu cad prada altor animale; se numesc si carnivori de varf;
ex. leul, acvila, rechinul, etc.

 Consumatori cuaternari sau de ordinul IV: animale care se hranesc cu consumatori tertiari;
ex. parazitii pasarilor rapitoare mari.

 Consumatorii care se hranesc numai cu animale se numesc animale zoofage. Tot in aceasta
categorie a consumatorilor intra si animalele omnivore (se hranesc atat cu plante cat si cu
animale; ex. mistret, lup, porc, urs), precum si animale saprofage care se hranesc cu dejectii
sau detritivore care se hranesc cu detritus organic (ex. ramele).

DESCOMPUNATORII (reducatorii)

– sunt bacteriile si ciupercile microscopice care descompun, prin oxidare sau reducere,
substantele organice in substante anorganice, din materia provenita dupa moartea
producatorilor si consumatorilor; procesul se numeste mineralizare;

– aceste substante anorganice sunt redate biotopului si vor fi folosite de producatori in

fotosinteza;

– bacteriile gasesc conditii de viata favorabile in materialul de origine animala aflat in

putrefactie, iar ciupercile, in materialul vegetal;

– descompunatorii sunt prezenti in toate categoriile de ecosisteme;

– descompunatorii inchid circuitul materiei;

 In multe cazuri repartizarea unei specii pe un nivel trofic sau altul e dificila deoarece majoritatea
speciilor au posibilitatea ca in functie de existenta sa faca parte simultan sau in timp, din mai multe
niveluri trofice.

Exemplu: ursul e omnivor, felinele carnivore, dar consuma si iarba. Intre carnivorele tipice
exista exemple cand acestea datorita conditiilor de existenta trec pe un alt nivel trofic pentru a-si asigura
hrana (ciocanitoarea). Exista organisme care apartin mai multor niveluri trofice.

De exemplu, plantele carnivore care fotosintetizeaza sunt producatori primari dar metabolismul
lor necesita un aport suplimentar de azot, motiv pentru care ei sunt consumatori ai unor insecte.
Impartirea lumii vii pe niveluri trofice e imperfecta datorita faptului ca nu surprinde intreaga diversitate
a lumii vii. Astfel, organismele parazite pot fi consumatori cuaternari, iar hiperparazitii, consumatori de
ordinul V.

Nivelul trofic poarta numele categoriei trofice (plantele de grau=producatori, soareci de

camp=consumatori). Numarul nivelurilor trofice este redus datorita pierderilor de energie
transferata de la un nivel trofic la altul.

Concluzii:

1. Niciun ecosistem nu poate exista fara producatori, deoarece toate sistemele ecologice ale
Terrei sunt dependente de energia solara, pe care producatorii o transforma in energie
chimica, depozitata in substantele organice;

2. Consumatorii preiau substanta organica produsa de producatori, o transforma in substante

proprii, asigurand circulatia materiei in natura;

3. Descompunatorii restituie substantele anorganice mediului, pentru a putea fi asimilate de

plantele verzi prin fotosinteza.