Liceul ................................

An şcolar ......................................
Prof. ........................................

Proiect didactic

Obiectul: Biologie
Clasa: aXa
Data: ..............................
Tema: Nutriţia heterotofă
Timp: ....................
Tipul lecţiei: mixtă (verificare - predare – învăţare)

Scopul lecţiei:
Completarea sistemului de cunoştinţe biologice ale elevilor cu date despre funcţiile
organismelor- funcţia de nutriţie – nutriţia heterotrofă

Competențe derivate:
- Definirea nutriţiei heterotrofe
- Stabilirea mecanismului nutriţiei heterotrofe
- Cunoașterea organismelor care realizează hrănire heterotrofă
- Caracterizarea fiecărui tip de hrănire heterotrofă

Resurse materiale:
- manual

Resurse procedurale:
- conversaţia euristică
- explicaţia
 FUNCŢIA DE NUTRIŢIE-NUTRIŢIA HETEROTROFĂ
- Nutriţia heterotofă – hrănirea cu substanţe organice produse de alte organisme
Se realizează în funcţie de sursa de substanţe organice şi modul de folosire al hranei
Nutriţia organismelor saprofite: bacterii şi ciuperci
- absorb substanţele organice dizolvate în apă; substanţele cu moleculă mare sunt
descompuse şi apoi absorbite (proteinele în aminoacizi, polizaharide – amidon,
celuloză, în glucide simple)
- unele se pot hrăni cu substanţe organice diferite (mucegaiul alb); altele, numai cu
o substanţă organic (Mycoderma aceti transform alcoolul etilic în acid acetic)
- organismele saprofite descompun în întregime resturi organice mineralizându-le,
asigurând astfel hrana plantelor verzi
- unele saprofite pot fi utilizate pentru distrugerea unor poluanţi
- unele produc alterarea nutreţului, alimentelor; le combatem prin frig,
deshidratarea alimentelor, soluţii concentrate, adios de substanţe conservante
- unele secretă antibiotice
Nutriţia organismelor parazite:
- paraziţii dăunează gazdelorprin extragerea de substanţe nutritive, prin eliminarea
de substanţe toxice pentru gazdă, sau lezarea unor structuri
- bacteriile produc bacterioze, ciupoercile produc – micoze, plante superioare
parazite (torţel – şi-a pierdut clorofila şi extrag substanţele organice prin
intermediul haustorilor care ajung până în fasciculele conducătoare ale gazdei)
- unele specii parazitează o singură specie (ciuperca Laboulbenia bayeri-
parazitează musca de casă) altele trec de la o specie la alta (ciuperca rugina
grâului parazitează grâul şi draila), altele pot trece de la animale la om producând
zoonoze ((antrax, salmonela, leptospiroza)
- unele organisme parazite pot fi utile – bacteria Bacillus thuringiensis parazitează
insectele şi este folosită ca insecticid biologic)
Nutriţia mixotrofă la plante: sunt de fapt autotrofe, dar se hrănesc exploatând alte specii
- plantele semiparazite extrag apa şi sărurile minerale din alte plante cu ajutorul
unor haustori – vâsc
- plantele carnivore- capturează şi digeră animale mici
Nutriţia simbiontă:
- simbioza = relaţie reciproc avantajoasă între două specii
- lichenii= simbioză algă unicelulară verde sau cianobacterie şi o ciupercă: ciuperca
dă apa cui săruri minerale, alga dă substanţe organice din fotosinteză
- micoriza = rădăcinile plantelor şi ciuperci (larice, brad, stejar, orhidee)
- plante superioare – bacterii fixatoare de azot = nodozităţi – bacteriile transformă
azotul molecular inutilizabil în compuşi utilizabili; după moartea plantelor, solul
este mai bogat în azot.