NUTRIȚIA HETEROTROFĂ 

 
Organismele heterotrofe se diferențiază prin sursa de substanțe organice, dar și prin modul de fol
osire a hranei, și se clasifică în: 
         - organisme parazite; 
        - organisme saprofite; 
      
 
1. Nutriția organismelor  saprofite: 

Sunt reprezentate de bacterii, ciuperci, care absorb diferite substanțe organice dizolvate în apă. 

Substanțele cu macromoleculare, insolubile, sunt descompuse în substanțe mai simple, pentru a
fi mai ușor absorbite.
De exemplu, proteinele sunt descompuse în aminoacizi, iar polizaharidele (celuloza, amidonul),
sunt descompuse până la glucide simple. 
Unele saporfite se hrănesc cu substanțe organice provenite din resturi vegetale sau animale, de
ex. mucegaiul alb. 
Altele, folosesc doar o substanță, de ex. Mycoderma aceti, care transformă alcoolul etilic în acid
acetic. 
Saprofitele descompun substanțele organice până la substanțe anorganice (minerale), și asigură, a
stfel, hrana necesară plantelor. 
Ele poartă denumirea de descompunători. 
Îndeplinesc o acțiune igienică ridicată, deoarece saprofitele specializate sau transformate genetic,
pot fi folosite pentru distrugerea unor poluanți, ca de ex. petrolul și masele plastice. 
Unele saprofite produc alterarea alimentelor și a nutrețurilor, putând fi combătute prin acțiunea fr
igului, deshidratarea alimentelor, folosirea unor soluții concentrate, adaos de substanțe conservan
te. 
Saprofitele concurează între ele pentru hrană: unele specii își înlătură concurenții secretând antibi
otice, de ex. Penicillium notatum, produce penicilina. 

Bacterii saprofite Mucegaiul verde Ciuperci parazite

 2. Nutriția organismelor parazite
Paraziții absorb în totalitate hrana din organismul gazdă, și dăunează gazdelor prin
eliminarea substanțelor toxice în corpul gazdei sau prin lezarea unor structuri ale gazdei.
Organismelor gazdă prezintă simptome de boală, respectiv au reacții de apărare specifice, ca de
exemplu: creșteri de temperatură, înmulțirea globulelor albe.
Bacteriile produc boli, numite bacterioze, ciupercile produc micoze.
Există și plante superioare parazite, care prezintă câteva adaptări la viața parazitară, și anume: nu
au clorofilă și extrag substanțele organice din alte plante, cu ajutorul haustorilor, care ajung în
vasele conducătoare ale acesteia.

Cuscuta sau torțelul Lathrea squamaria – muma pădurii Orobanche minor – lupoaia
Unele specie de paraziți, parazitează o singură specie de gazdă. De ex. ciuperca
Laboulbenia bayeri, parazitează doar musca de casă.
Alți paraziți pot trece de la o gazdă la alta: ex. ciuperca rugina grâului parazitează alternativ și
obligatoriu grâul și dracila (arbust).
Există specii parazite care pot trece de la animale la om, producând boli numite zoonoze, de ex.
antraxul, leptospiroza, salmoneloza, tuberculoza, sau tricofiția (boală de piele).
Dintre bacteriile utile omului, amintim Bacillus thuringienssis, care parazitează insectele și este
folosit ca insecticid biologic.
Dracila Rugina grâului Laboulbenia bayeri

Antrax Leptospiroză Salmonela

Tuberculoză Tricofiția (pecinginele)

NUTRIȚIA MIXOTROFĂ
Reprezintă un tip de nutriție mixt – autotrof și heterotrof.
a. Plantele semiparazite:
Extrag apa și sărurile minerale din alte plante, cu ajutorul haustorilor. Ex. vâscul – Viscum album
Acesta trăiește pe ramurile unor arbori.

Vâscul – Viscum album

b. Plantele carnivore trăiesc în medii sărace în săruri minerale, și își procură sărurile
minerale capturând și digerând animale mici. Fiecare specie are frunze transformate în
capcane.

Dionea muscipola Aldrovanda vesiculosa Nepenthes

Nutriția simbiontă
Reprezintă o relație de conviețuire permanentă și obligatorie, între doi indivizi, care se ajută
reciproc în hrană; acești indivizi se numesc simbionți.
Ex. lichenii (algă albastră verde și o ciupercă inferioară).
Micoriza reprezintă o simbioză dintre rădăcinile unor plante și unele ciuperci.
Ciuperca ajută planta în absorbția apei și sărurilor minerale, și primește substanțe organice.
Micorize se întâlnesc la: brad, pin, stejar, mesteacăn.
Micorize
Un alt exemplu, îl reprezintă simbioza dintre plantele superioare și bacteriile fixatoare de azot, la
nivelul rădăcinii. La acest nivel se găsesc nodozități, în interiorul cărora se găsesc bacteriile care
se hrănesc cu substanțe organice, produse de plantă.
Bacteriile transformă azotul molecular, inutilizabil, în combinații ale azotului, pe care le poate
utiliza și planta gazdă. Datorită nodozităților, leguminoasele au o cantitate mare de proteine, cu
mare valoare nutritivă. După moartea plantelor, resturile lor îmbogățesc solul cu azot.

Nodozități