Legile gazelor

Starea de agragare in care se

gaseste o substanta este
dependenta de presiune, de
volum si de temperatura.
Aceste marimi se numesc
variabile de stare, intrucat
folosesc la
descrierea starii unei substante
sau a unui amestec.
La o anumita cantitate
de substanta, variabilele de
stare sunt dependente intre ele.
De exemplu, cand se incalzeste
un corp, el se dilata, adica
volumul este o functie de
temperatura; daca se mareste
volumul unui gaz la
temperatura constanta,
inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci
este dependenta de volum.
Relatia matematica a variabile-
lor de stare reprezinta ecuatia
termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se
noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura
absoluta cu T, atunci intre
aceste
marimi exista relatia
functionala:
f(p, V, T)=0
de unde, de exemplu,
presiunea se poate exprima ca
functie de volum si
temperatura,
adica p=f(V,T).
La gaze, fortele de
atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest
punct
de vedere se face o deosebire
intre gaze perfecte sau ideale si
Starea de agragare in care se
gaseste o substanta este
dependenta de presiune, de
volum si de temperatura.
Aceste marimi se numesc
variabile de stare, intrucat
folosesc la
descrierea starii unei substante
sau a unui amestec.
La o anumita cantitate
de substanta, variabilele de
stare sunt dependente intre ele.
De exemplu, cand se incalzeste
un corp, el se dilata, adica
volumul este o functie de
temperatura; daca se mareste
volumul unui gaz la
temperatura constanta,
inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci
este dependenta de volum.
Relatia matematica a variabile-
lor de stare reprezinta ecuatia
termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se
noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura
absoluta cu T, atunci intre
aceste
marimi exista relatia
functionala:
f(p, V, T)=0
de unde, de exemplu,
presiunea se poate exprima ca
functie de volum si
temperatura,
adica p=f(V,T).
La gaze, fortele de
atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest
punct
de vedere se face o deosebire
intre gaze perfecte sau ideale si
Starea de agragare in care se
gaseste o substanta este
dependenta de presiune, de
volum si de temperatura.
Aceste marimi se numesc
variabile de stare, intrucat
folosesc la
descrierea starii unei substante
sau a unui amestec.
La o anumita cantitate
de substanta, variabilele de
stare sunt dependente intre ele.
De exemplu, cand se incalzeste
un corp, el se dilata, adica
volumul este o functie de
temperatura; daca se mareste
volumul unui gaz la
temperatura constanta,
inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci
este dependenta de volum.
Relatia matematica a variabile-
lor de stare reprezinta ecuatia
termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se
noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura
absoluta cu T, atunci intre
aceste
marimi exista relatia
functionala:
f(p, V, T)=0
de unde, de exemplu,
presiunea se poate exprima ca
functie de volum si
temperatura,
adica p=f(V,T).
 La gaze, fortele de
atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest
punct
de vedere se face o deosebire
intre gaze perfecte sau ideale si
Starea de agragare in
care se gaseste o substanta este
dependenta de presiune, de
volum si de temperatura.
Aceste marimi se numesc
variabile de stare, intrucat
folosesc la
descrierea starii unei substante
sau a unui amestec.
 La o anumita cantitate
de substanta, variabilele de
stare sunt dependente intre ele.
De exemplu, cand se incalzeste
un corp, el se dilata, adica
volumul este o functie de
temperatura; daca se mareste
volumul unui gaz la
temperatura constanta,
inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci
este dependenta de volum.
Relatia matematica a variabile-
lor de stare reprezinta ecuatia
termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se
noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura
absoluta cu T, atunci intre
aceste
marimi exista relatia
functionala:
f(p, V, T)=0
de unde, de exemplu,
presiunea se poate exprima ca
functie de volum si
temperatura,
adica p=f(V,T).
La gaze, fortele de
atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest
punct
de vedere se face o deosebire
intre gaze perfecte sau ideale si
gaze reale.
Starea de agragare in
care se gaseste o substanta este
dependenta de presiune, de
volum si de temperatura.
Aceste marimi se numesc
variabile de stare, intrucat
folosesc la
descrierea starii unei substante
sau a unui amestec.
La o anumita cantitate
de substanta, variabilele de
stare sunt dependente intre ele.
De exemplu, cand se incalzeste
un corp, el se dilata, adica
volumul este o functie de
temperatura; daca se mareste
volumul unui gaz la
temperatura constanta,
inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci
este dependenta de volum.
Relatia matematica a variabile-
lor de stare reprezinta ecuatia
termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se
noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura
absoluta cu T, atunci intre
aceste
marimi exista relatia
functionala:
f(p, V, T)=0
de unde, de exemplu,
presiunea se poate exprima ca
functie de volum si
temperatura,
adica p=f(V,T).
La gaze, fortele de
atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest
punct
de vedere se face o deosebire
intre gaze perfecte sau ideale si
gaze reale.
Starea de agragare in
care se gaseste o substanta este
dependenta de presiune, de
volum si de temperatura.
Aceste marimi se numesc
variabile de stare, intrucat
folosesc la
descrierea starii unei substante
sau a unui amestec.
La o anumita cantitate
de substanta, variabilele de
stare sunt dependente intre ele.
De exemplu, cand se incalzeste
un corp, el se dilata, adica
volumul este o functie de
temperatura; daca se mareste
volumul unui gaz la
temperatura constanta,
inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci
este dependenta de volum.
Relatia matematica a variabile-
lor de stare reprezinta ecuatia
termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se
noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura
absoluta cu T, atunci intre
aceste
marimi exista relatia
functionala:
f(p, V, T)=0
de unde, de exemplu,
presiunea se poate exprima ca
functie de volum si
temperatura,
adica p=f(V,T).
La gaze, fortele de
atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest
punct
de vedere se face o deosebire
intre gaze perfecte sau ideale si
gaze reale.
Starea de agragare in
care se gaseste o substanta este
dependenta de presiune, de
volum si de temperatura.
Aceste marimi se numesc
variabile de stare, intrucat
folosesc la
descrierea starii unei substante
sau a unui amestec.
La o anumita cantitate
de substanta, variabilele de
stare sunt dependente intre ele.
De exemplu, cand se incalzeste
un corp, el se dilata, adica
volumul este o functie de
temperatura; daca se mareste
volumul unui gaz la
temperatura constanta,
inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci
este dependenta de volum.
Relatia matematica a variabile-
lor de stare reprezinta ecuatia
termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se
noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura
absoluta cu T, atunci intre
aceste
marimi exista relatia
functionala:
f(p, V, T)=0
de unde, de exemplu,
presiunea se poate exprima ca
functie de volum si
temperatura,
adica p=f(V,T).
La gaze, fortele de
atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest
punct
de vedere se face o deosebire
intre gaze perfecte sau ideale si
gaze reale.
Starea de agragare in
care se gaseste o substanta este
dependenta de presiune, de
volum si de temperatura.
Aceste marimi se numesc
variabile de stare, intrucat
folosesc la
descrierea starii unei substante
sau a unui amestec.
La o anumita cantitate
de substanta, variabilele de
stare sunt dependente intre ele.
De exemplu, cand se incalzeste
un corp, el se dilata, adica
volumul este o functie de
temperatura; daca se mareste
volumul unui gaz la
temperatura constanta,
inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci
este dependenta de volum.
Relatia matematica a variabile-
lor de stare reprezinta ecuatia
termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se
noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura
absoluta cu T, atunci intre
aceste
marimi exista relatia
functionala:
f(p, V, T)=0
de unde, de exemplu,
presiunea se poate exprima ca
functie de volum si
temperatura,
adica p=f(V,T).
La gaze, fortele de
atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest
punct
de vedere se face o deosebire
intre gaze perfecte sau ideale si
gaze reale.
Starea de agragare in care se gaseste o substanta
este dependenta de presiune, de volum si de
temperatura. Aceste marimi se numesc variabile
de stare, intrucat folosesc la descrierea starii unei
substante sau a unui amestec. La o anumita
cantitate de substanta, variabilele de stare sunt
dependente intre ele. De exemplu, cand se
incalzeste un corp, el se dilata, adica volumul este
o functie de temperatura; daca se mareste volumul
unui gaz la temperatura constanta, inseamna ca
presiunea se micsoreaza, deci este dependenta de
volum. Relatia matematica a variabilelor de stare
reprezinta ecuatia termica de stare a substantei
respective. Astfel, daca se noteaza presiunea cu p,
volumul cu V si temperatura absoluta cu T, atunci
intre aceste marimi exista relatia functionala: f(p, V,
T)=0 de unde, de exemplu, presiunea se poate
exprima ca functie de volum si temperatura, adica
p=f(V,T). La gaze, fortele de atractie reciproca intre
particule sunt slabe. Din acest punct de vedere se
face o deosebire intre gaze perfecte sau ideale si
gaze reale. Gaze perfecte(ideale) Prin gaze
pefecte(ideale) se inteleg gazele la care fortele de
atractie reciproca intre particule pot fi considerate
nule. Pentru a cerceta ecuatia termica de stare a
gazelor perfecte se va considera constanta cate
una din variabilele de stare si se va studia
dependenta intre celelalte doua. Legile deduse
astfel vor fi cuprinse
apoi intr-o lege
generala.

Legea lui Boyle-Mariotte

Legea lui Boyle- Mariotte arata ca : la
temperatura constanta, volumul unei mase
determinate de gaz este invers proportional cu
presiunea sub care se afla gazul. De exemplu,
daca se dubleaza presiunea exercitata asupra
a 2l gaz, volumul gazului descreste pana la 1
l. Matematic legea se scrie: V1/ V2 = p2/ p1 ,
sau p1 V1= p2 V2 , in care V1 si p1 reprezinta
volumul si presiunea initiala a gazului, iar V2
si p2, noul volum si noua presiune. Deci, la
temperatura constanta, produsul dintre
presiunea si volumul unei mase anumite de
gaz este constant: pV=k; k=const. k este o
constanta valabila pentru o anumita
temperatura( si anumita cantitate de gaz).
Reprezentand grafic dependenta presiunii p
de volumul V se obtine pentru fiecare tempe-
ratura o hiperbola echilaterala. Asemenea
curbe se numesc izoterme(in lb. greaca: isos=
egal, thermos= cald). Legea lui Boyle-Mariotte
are valabilitate in domeniul presiunilor nu prea
mari si la temperaturi normale. La presiuni
foarte inalte, toate gazele prezinta abateri de
la aceasta lege.Astfel, de exemplu, daca la
azot la presiunea de 1 At, produsul pV=1, la
1000 At, pV>2, ceea ce dovedeste o abatere
de la comportarea de gaz perfect.
Legea lui Gay-Lussac Variatia volumului unui
gaz cu temperatura la presiune constanta este
exprimata prin legea lui Gay-Lussac: la
presiune constanta, volumul unei mase
determinate de gaz se mareste(sau se
micsoreaza), pentru fiecare crestere(sau
scadere) de 1 C, cu 1/273 din volumul pe care
il ocupa la 0 C). Valoarea 1/273, mai exact
1/273,15, se numeste coeficientul de dilatare
termica a gazelor ideale. Notand cu V0
volumul gazului la 0 C, iar cu V1 volumul pe
care il ocupa la temperatura t1, legea se
poate scrie: V1=
V0+V0/273t1=V0(273+t1/273). Adoptand
notarea temperaturilor in grade Kelvin:
T=273+t, legea lui Gay-Lussac poate fi
exprimata intr-o forma mai adecvata: V1=
V0*T1/273. Deoarece V0/273 are o valoare
constanta pentru gazul respectiv, inseamna
ca la o temperatura T2, volumul aceluiasi gaz
va fi: V1= V0 *T2/273. Asadar: V1/V2=T1/T2
sau V1/T1= V2/T2. Deci, la presiune
constanta, volumul unei mase determinate de
gaz variaza direct proportional cu temperatura
absoluta: V/T=k’; k’=const; Reprezentarea
grafica a relatiei intre volumul gazului si
temperatura la presiu-ne constanta este o
dreapta care intersecteaza ordonata intr-un
punct ce corespunde valo-rii V0. O asemenea
dreapta se numeste izobara(in lb. greaca
barys=greu). Pentru mase diferite de gaze
rezulta o familie de drepte care intersecteaza
ordonata in puncte diferite si se intalnesc intr-
un punct pe abscisa, corespunzator la t=-273
C In mod analog, legea lui Gay-Lussac arata
ca: la volum constant, presiunea unui gaz
creste(sau scade) pentru fiecare crestere(sau
scadere) de 1 C, cu 1/273 din presiunea pe
care o are gazul la 0 C. Asa, de exemplu, un
gaz cu volumul de 273 ml la 0 C are volumul
273 ml la 1 C(si aceeasi presiune), de 275 ml
la 2 C, de 373 ml la 100 C etc. Daca se
noteaza cu p0 presiunea gazului la 0 C, iar cu
p1 presiunea gazului la temperatura t1,
aceasta lege se poate scrie: p1=p0+p0/273*
t1=p0((273+t1)/273). Rationand in modul
aratat mai sus, se ajunge la relatia: p1/ p2=
T1/ T2 sau p1/ T1= p2/T2.
Deci, la volum constant, presiunea unei mase
determinate de gaz variaza direct proportional
cu temperatura absoluta: P/T=k’’; k’’=const.
Reprezentarea grafica a relatiei dintre
presiunea gazului si temperatura la volum
constant este o dreapta care intersecteaza
ordonata intr-un punct ce corespunde valorii
p0. O asemenea dreapta se numeste
izocora(in lb. greaca: core=spatiu)
Legea lui Charles Transformarea izocoră este
transformarea în care volumul rămâne
constant. La volum constant, presiunea unei
mase determinate de gaz variază direct
proporțional cu temperatura absolută:
𝒑 𝑻 = 𝒄𝒕 𝒔𝒂𝒖 𝒑𝟏 𝑻𝟏 = 𝒑𝟐 T
Legea generală a gazelor perfecte sau
ecuația de stare Clapeyron-Mendeleev se
obține din legile anterioare, fiind exprimată
sub forma generală : 𝒑𝑽 𝑻 =ct=R în care V
este volumul specific, iar R este constanta
generală a gazelor. Ecuația de stare se mai
poate scrie sub forma: 𝐩 ∙ 𝐕 = 𝐑 ∙ 𝐓 pentru 1
mol de gaz Pentru n moli gaz :
𝐩∙𝐕=𝐧∙𝐑∙𝐓

Legea lui Avogadro : volume egale de gaze

diferite, aflate în aceleași condiții de
temperatură și presiune, conțin același număr
de molecule: NA = 6,0231023 molecule/mol.
NA = numărul lui Avogadro Volum molar
Volumul molar al unui gaz ideal =volumul
ocupat de 1 mol de gaz în condiții normale
( p= 1atm. , t=0 °C ) V molar=22,4 L Mol Molul
(numit și moleculă-gram atunci cînd se referă
la molecule) este unitatea de măsură
fundamentală în SI a cantității de substanță.
Simbolul pentru această unitate de măsură
este „mol” Este o unitate adimensională. Un
mol este cantitatea de substanță a cărei masă
exprimată în grame este egală cu masa
atomică a acelei substanțe. n=numărul de
moli ; M=masa molară ; m=masa de substanță

n= 𝒎 𝑴