Excretia in lumea vie

Excretia reprezinta functia de nutritie prin care organismele vii elimina:

- Substante rezultate din dezasimilatie care prin acumulare in mediul intern pot deveni periculoase, fiind
toxice
- Substantele aflate in exces
- Substante straine patrunse in mediul intern

Excretia la plante:

Se realizeaza prin transpiratie si gutatie.

Transpiratia consta in eliminarea apei sub forma de vapori.

Din cantitatea totala de apa absorbita de o planta, aproximativ 1% este folosita pentru fotosinteza, iar restul de
99% fiind eliminata.

Principalul organ al plantelor superioare, prin care se realizeaza transpiratia, este frunza. La nivelul acesteia
90% din apa este eliminata prin ostiolele stomatelor, si 10% prin cuticula frunzei.

Intensitatea transpiratiei este determinata de gradul de deschidere al ostiolelor stomatelor, influentata la randul
sau de desfasurarea procesului de fotosinteza. In timpul zilelor calduroase de vara, celulele stomatice realizeaza
procesul de fotosinteza deoarece contin cloroplaste. Substantele organice produse determina cresterea
concentratiei sucului vacuolar din celulele stomatice, fapt ce determina la randul sau trecerea apei din celulele
invecinate in aceste celule.

Importanta transpiratiei:

- Previne si impiedica supraincalzirea plantelor

- Asigura ascensiunea sevei brute spre frunze (forta de suctiune)
- Mentine ostiolele deschise, asigurand schimburile de gaze, necesare fotosintezei si respiratiei
Sectiune transversala a frunzei

Epiderma cu celule somatice

Stomata deschisa
Gutatia consta in eliminarea apei sub forma de picaturi. Suplineste transpiratia cand in sol exista un exces de
apa, iar aerul este cald si umed. Energia necesara eliminarii apei este asigurata de presiunea radiculara.
Eliminarea apei se face la nivelul hidatodelor.

Hidatoda

Gutatie
Factorii care influenteaza transipartia si gutatia:

Interni:

- Suprafata
- Densitatea

Externi:

- Umiditatea atmosferica
- Curentii de aer
- Temperatura
- Lumina
- Umiditatea solului

Sistemul excretor la mamifere:

Sistemul excretor este format din rinichi si cai urinare extrarenale: uretere, vezica urinara si uretra. Rinichii au
ca functie principala mentinerea homeostasiei extracelulare; aceasta se realizeaza prin formarea urinii, care este
o plasma filtrata.

Rinichii sunt organe pereche, situate de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare, in loja renala. Rinichiul
drept este situat putin mai jos decat cel stang datorita marimii spatiului ocupat de ficat. Fiecare rinichi reprezinta
un invelis format din trei straturi: intern, fibros si mijlociu, alcatuit din tesutul adipos si extern care suspenda
rinichiul de peritoneu si de peretele abdominal.

Unitatea structurala si functionala a rinichiului este nefronul—acesta este alcatuit din capsula glomerulara, tub
contort proximal si ansa lui Henle, si tub contort distal

Mecanismul formarii urinei:

Urina se formeaza prin 3 procese:

1. Ultrafiltrarea glomenurala
2. Reabsorbtia
3. Secretia tubulara

1. Este procesul de trecere a plasmei sangvine prin membrada filtranta glomerulara, in cavitatea capsulara.
Factorul principal al filtrarii este presiunea hidrostatica, din capilarele glomerulare. Cantitatea de urina
primara care se formeaza in 24 de ore este 170-180l.
2. Consta in trecerea apei si a altor substante din urina primara inapoi in sange si are drept rezultat
formarea urinii secundare sau definitive. Reabsorbtia apei si a altor molecule in sange are loc la nivelul
tubului contort proximal si se realizeaza prin diverse mecanisme:
- transport activ impotriva gradientilor de concentratie: Na, K, si unele vitamine(B12, C), glucoza, unii
aminoacizi, acidul uric, fosfatii anorganici, sulfatii.
- transport pasiv, in sensul gradientilor de concentratie: Cl, uree, apa.
 3. Se desfasoara la nivelul tubului contort distal si proximal, si consta in transportul sbstantelor din sange
in lumenul tubului urinifer prin mecanisme diferite de cele ale ultrafiltrarii glomerulare. Rolul acestui
proces este acela de a elimina substantele care pot fi toxice organismukui cat si cele in exces. Se
desfasoara prin mecanisme active si pasive.

Reglarea activitatii renale:

Se face prin mecanisme nervoase si umorale. Reglarea PFG consta in reglarea diametrului arteriolelor aferente.
Reglarea umorala se realizeaza la nivelul tubilor uriniferi, prn intermediul mai multor hormoni: hormonul
antidiuretic(ADH), aldosteronul, parathormonul, hormonii tiroidieni.