Epifiza

Este o glanda de forma conica, de culoare rosie-cenusie, localizata in

depresiunea dintre coliculii cvadrigemeni anteriori (diencefal). Ea este
legata printr-o tulpina de tavanul ventri- culului III. Este alcatuita
dintr-o capsula, un tesut de sustinere si un parenchim secretor.
Hormonul sau principal este melatonina, care are actiune inhibitoare
asupra glandelor sexuale (functie antigonadotropica, ce explica
involutia epifizei dupa pubertate). De asemenea, actioneaza si asupra
axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Melatonina are si
efect hipoglicemiant. Epifiza are legaturi functionale cu retina, stimulii
luminosi determinand, prin intermediul nervilor simpatici, scaderea
sintezei de melatonina.
Glandele suprarenale
Sunt glande mici, perechi, situate deasupra polului superior al fiecarui
rinichi. Ele sunt alcatuite din doua zone de origine, structura si functie
diferita: zona corticala sau corticosuprarenala si zona medulara sau
medulosuprarenala .
a) Zona corticala sau corticosuprarenala (CSR)este de origine
mezodermica, formata din celule epiteliale dispuse in cordoane si
separate prin sinusuri venoase. Dupa modul cum se dispun cordoanele
de celule glandulare, corticosuprarenala se imparte in trei zone:
glomerulara, fasciculata si reticulata. Ea secreta trei categorii de
hormoni steroizi: mineralocorticoizi, glucocorticoizi si sexosteroizi.
Mineralocorticoizii au ca reprezentant principal aldosteronul, cu rol in
reglarea metabolismului mineral.El determina reabsorbtia Na+ si
eliminarea potasiului K+ la nivelul tubulilor distali si colectori ai
nefronilor.
Astfel, se mentine echilibrul acidobazic si presiunea osmotica normala
a mediului intern. Hipersecretia acestor hormoni determina absorbtia
suplimentara de CI" si HC032~, iar hiposecretia determina acidoza.
Reglarea secretiei se face prin stimularea glandei de catre sodiul si
potasiul sangvin prin ACTH si prin renina (hormon secretat de catre
aparatul glomerular al nefronilor renali). Glucocorticoizii reprezentati
prin cortizol, intervin in principal in metabolismul intermediar al
glucidelor. El stimuleaza gluconeogeneza (sinteza glucidelor din
aminoacizi sau lipide la nivel hepatic).
Activeaza catabolismul proteic cu exceptia celui din celulele hepatice.
Intervin si in metabolismul lipidic, prin mobilizarea acizilor grasi din

tesutul adipos. Factorii de stres activeaza sistemul hipotalamo-hipofizicortico-suprarenalian, declansand secretii crescute de hormoni
glucocorticoizi. Secretia de glucocorticoizi este subcontrolul
hipotalamusului. Stimulul pentru secretie il reprezinta ACTH. Hormonii
sexosteroizi sunt asemanatori celor secretati de gonade, a caror
actiune o completeaza, contribuind in special la aparitia si dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare. Acestea diferentiaza cele doua sexe
prin: dezvoltarea specifica a musculaturii, depunerile lipidice, pilozitate
caracteristica, timbrul vocii etc. Reglarea secretiei de hormoni
corticosuprarenali se face printr-un mecanism hipotalamo-hipofizar de
tip feedback, in care un rol important il joaca ACTH-ul.
b) Zona medulara sau medulosuprerenala (MSR) are origine
mezodermica, este formata din celule glandulare de forma poligonala,
dispuse in cordoane scurte care limiteaza capilarele sinusoide venoase
si arteriale. Ea secreta doi hormoni: adrenalina si noradrenalina, care
sunt mediatori chimici ai sistemului nervos vegetativ simpatic.Actiunea
lor principala se manifesta la nivelul metabolismului, determinand:
glicogenoliza si hiperglicemie, mobilizarea grasimilor din depozite si
catabolizarea acizilor grasi; tahicardie, vasoconstrictie si hipertensiune;
relaxarea musculaturii netede a peretilor tubului digestiv, contractia
sfincterelor si inhibarea majoritatii secretiilor digestive.
Stresul si suprasolicitarile (efort fizic, frig, tensiune nervoasa etc.)
stimuleaza secretia medulosuprarenalei. in stari de stres, cu care
organismul este obisnuit, creste secretia de noradrenalina, iar in cele
neobisnuite creste secretia de adrenalina. in acest fel,
medulosuprarenala exercita un rol important in adaptarea
organismului la agresiuni interne sau externe. Reglarea secretiei
medulosuprarenalei se face prin sistemul nervos simpatic si nivelul
glicemiei.
Hipofiza
Hipofiza (glanda pituitara) are dimensiunile unui bob de fasole si 0,5 g
greutate. Este localizata in saua turceasca a sfenoidului, sub
hipotalamus de care este legata printr-un pedicul sau tija pituitara .
Hipofiza este formata din trei lobi: anterior, mijlociu si posterior. Lobii
anterior si mijlociu (intermediar) au origine epiteliala, iar lobul
posterior are origine nervoasa, ca si hipotalamusul. Lobul posterior
este legat de hipotala- mus prin tractul hipotalamo-hipofizar, iar lobul
anterior, prin vase sangvine, care dupa ce se capilarizeaza la baza
hipotalamusului, se colecteaza in vene dispuse in jurul tijei hipofizare

si apoi se apilarizeaza din nou la nivelul hipofizei anterioare, formand

sistemul porthipofizar.
A) Lobul anterior este constituit din cordoane de celule care formeaza
epiteliul secretor al glandei. Aceasta cuprinde celule specifice pentru
fiecare din hormonii secretati, cunoscuti sub numele de hormoni tropi.
a) Hormonul somatotrop (STH) este hormonul de crestere, care
stimuleaza cresterea armonioasa a intregului organism. De asemenea,
intervine in dezvoltarea celulelor, activeaza transportul aminoaci-zilor
in celule si stimuleaza sinteza tisulara a proteinelor, cu efect asupra
cresterii oaselor, muschilor si viscerelor. Intensifica oxidarea lipidelor,
asigurand energia necesara sintezei proteice.
Are rol hiperglicemiant si stimuleaza secretia glandelor mamare.
Hipersecretia de STH inainte de pubertate determina gigantismul
(cresterea exagerata in inaltime), iar dupa pubertate produce
acromegalia (cresterea exagerata a extremitatilor membrelor, oaselor
fetei, buzelor, limbii si a unor viscere). Hiposecretia de STH determina
la copii nanismul hipofizar (piticism cu dezvoltare fizica proportionala si
intelect normal). Secretia de STH este stimulata de hipoglicemie si de
solicitari ale organismului.
b) Hormonul adenocorticotrop sau corticotropina (ACTH)
stimuleaza cresterea, dezvoltarea si activitatea secretorie a glandelor
corticosuprarenale. Hipersecretia de ACTH determina hipertrofierea
corticosuprarenalei, iar hiposecretia de hormoni a acesteia, avand ca
urmare tulburari metabolice.
c) Hormonul tireotrop sau tireotropina (TSH) stimuleaza cresterea,
dezvoltarea si secretia de hormoni ai glandei tiroide.
d) Hormoni gonadotropi controleaza functia gonadelor femeiesti si
barbatesti. De asemenea, controleaza secretia glandelor mamare la
femeie. Acestia sunt: hormonul folicostimulant (FSH) care determina la
femei cresterea si maturarea foliculilor ovarieni si secretia hormonilor
estrogeni iar la barbat stimuleaza dezvoltarea tubilor seminiferi si
spermatogeneza, hormonul luteinizant (LH) care determina la
femeie ovulatia si aparitia corpului galben de sarcina, iar la barbati
stimuleaza secretia hormonilor androgeni.
e) Hormonul luteotrop (LTH) sau prolactina (PRL) stimuleaza la
femeie secretia corpului galben si secretia lactacta. Nu se cunoaste
actiunea lui la barbat.

B) Lobul mijlociu (intermediar) are forma unei lame epiteliale, care la

adult adera strans de lobul posterior. El secreta hormonul
melanocistostimulant (MSH), care stimuleaza sinteza de melanina
in melanocite, cu rol in procesele de pigmentare ale pielii.
C) Lobul posterior sau neurohipofiza este constituit din axoni ai
neuronilor din nucleii hipotalamici anteriori si celule gliale.
Neurohipofiza reprezinta un depozit de hormoni produsi de
hipotalamusul anterior.
Hormonii neurohipofizari sunt:
- Hormonul antidiuretic (ADH) sau vasopresina care contribuie la
mentinerea volumului normal al lichidelor extracelulare in organism
prin stimularea absorbtiei de apa la nivel renal. Deci, are efect
antidiuretic, prin reducerea cantitatii de urina eliminata. Absenta
hormonului antidiuretic este urmata de aparitia bolii numita diabet
insipid. Secretat in doze mari, determina vasoconstrictia si
hipertensiunea arteriala, dar are si efecte metabolice (hiperglicemie).
De asemenea, stimuleaza si peristaltismul intestinal.
- Ocitocina favorizeaza nasterea, prin stimularea contractiilor
musculaturii netede ale uterului gravid, si alaptarea, prin stimularea
contractiei celulelor mioepiteliale ale canalelor galactofore din glandele
mamare.
Reglarea secretiei de hormoni adenohipofizari se face printr-un
mecanism umoral de tip feedback negativ, in care rolul cel mai
important il are hipotalamusul. Secretia hipotalamica este influentata
direct pe cale nervoasa, prin stimuli de la sistemul limbic, sau reflex,
prin stimuli de la receptori.

Pancreasul endocrin
Este alcatuit din niste insule de celule raspandite in interio- rul lobilor
pancreasului exocrin, numite insulele lui Langerhans. Aceste insule
sunt formate din doua tipuri de celule: celule a care secreta
glucagonul, si celule P care secreta insulina.
a) Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului. Ea
actioneaza in directia cresterii gradului de utilizare a glucozei in celule,
al depunerii glucozei sub forma de glicogen si al transformarii
glucidelor in lipide. Stimuleaza sinteza de proteine. Reglarea secretiei
de insulina se face direct prin impulsuri parasimpatice vagale si printrun mecanism de feedback in functie de nivelul glicemiei.
Hiposecretia de insulina produce diabetul zaharat, afectiune
caracterizata prin hiperglicemie, glicozurie (eliminarea de glucoza prin
urina), poliurie (eliminarea de urina in cantitati mari), polidipsie
(consum compensator a unei cantitati de apa), polifagie (consum
exagerat de hrana) cu scaderea in greutate. in stadiile avansate ale
bolii, cumularea de corpi cetonici in organism, ca urmare a tulburarilor
metabolice, duce la coma diabetica si chiar lamoarte in lipsa unui
tratament adecvat. Tratamentul consta in administrarea de insulina.
b) Glucagonul are efecte opuse insulinei, determinand hiperglicemie
prin glicogeneza hepatica, intensificarea glucogenezei din aminoacizi si
scaderea utilizarii celulare a glucozei, cu accentuarea lipolizei.

Impreuna cu hormonii medulosuprarenalieni, glucagonul este unul din

principalii hormoni hiperglicemianti ai organismului. Secretia de
glucagon este stimulata de hipoglicemie si inanitie. in conditiile unui
aport de glucide scazut, glucagonul determina cresterea glicemiei prin
glucogeneza.
Paratiroidele
Sunt patru glande mici, de forma ovoida si de culoare galbena-bruna
situate in partea posterioara a tiroidei. Hormonii secretati de ele sunt
parathormonul (PTH) si calcitoninacu rol in mentinerea echilibrului
fosfocalcic al organismului.
a) Parathormonul are ca actiune principala cresterea calcemiei prin
eliminarea calciului in lichidul extracelular si scaderea fosfatemiei prin
eliminarea pe cale renala a fosforului. Astfel, se produce
demineralizarea osoasa prin stimularea activitatii osteoclastelor.
b) Calcitonina are actiune antagonica parathormonului prin scaderea
calcemiei si cresterea fosfatemiei, determinand mineralizarea normala
a oaselor. Hiperfunctia glandelor paratiroide determina o mobilizare a
calciului si fosforului din oase, producand fenomenul numit decalcifiere
osoasa.
Hipofunctia glandelor paratiroide determina tulburari care difera la
copii fata de adult. La copii, se produce o dezvoltare defectuoasa a
dintilor si intarzieri mintale, iar la adult, provoaca slabiciune
musculara, tetanie si calcifiere osoasa mai intensa.
Timusul

Este un organ limfoid situat inapoia sternului. El se dezvolta pana in al

doilea an de viata, dupa care ramane stationar pana la 14 ani, cand se
atrofiaza si este inlocuit cu o masa de grasime. Extrasul de timus, asazisul hormon tiic, are efecte antigonadotrope, dar si de stimulare a
mineralizarii oaselor, deci are rol in crestere.
Celulele timice, numite timocite, provin din maduva osoasa de unde
migreaza apoi pe cale sangvina in organele limfoide (ganglioni
limfatici, splina, timus). Limfocitele T, originare din maduva

hematogena si diferentiate in timus, participa in procesele de

imunitate celulara, fiind specializate in pastrarea memoriei imunitare.
Tiroida
Tiroida este cea mai voluminoasa glanda endocrina, avand o greutate
de 30 g. Ea este localizata in regiunea anterioara a gatului, inaintea
laringelui si a traheii, intr-un spatiu care poarta numele de loja
tiroidiana.
Ea este formata din lobi, unul drept si altul stang, si dintr-o portiune
intermediara numita istm tiroidian
Tiroida este invelita la exterior intr-o capsula conjunctiva din care
pornesc septuri conjunctive in parenchimul glandular, pe care-l
subimpart in lobuli. Tesutul glandular sau parenchimul este alcatuit din
niste vezicule, unele mici, altele mari, numite foliculi tiroidieni.
Acestia contin la interior un coloid, tireoglobulina, care este format din
depozitarea hormonilor tiroidieni. Tiroida este bogat vascularizata si
inervata. Inervatia vegetativa are numai functii vasomotorii. Hormonii
tiroidieni, derivati iodati ai tirozinei aflata in structura tireoglobulinei,
sunt tiroxina si triiodotironina.
Actiunea lor in organism este complexa:
efect calorigen, manifestat prin cresterea metabolismului bazai, a
consumului de oxigen si a oxidarilor celulare;
controleaza, impreuna cu hormonul somatotrop, cresterea si
diferentierea celulara;
intensifica catabolismul proteic si eliminarile de azot;
reduc depozitele lipidice prin activarea lipolizei;
intensifica catabolismul glucid si absorbtia intestinala de glucoza,
determinand hiperglicemia;
stimuleaza activitatea gonadelor;
mentin, impreuna cu prolactina, secretia lactata.
Hiperfunctia tiroidiana determina boala lui Basedow, frecventa mai ales
la femei si caracterizata prin: cresterea metabolismului bazai,
exoftalmie (bulbucarea ochilor), tulburari circulatorii (tahicardie,
hipertensiune), iritabilitate crescuta, hiperfagie (consum crescut de
alimente) cu scadere in greutate, cresterea in dimensiuni a glandei
(gusa).
Hipofunctia tiroidiana determina efecte variate in functie de varsta. La

copii determina nanismul tiroidian, cu dezvoltare fizica si psihica

redusa pana la cretinism. La adulti determina scaderea capacitatii de
invatare si de memorare. Indiferent de varsta, are loc reducerea
metabolismului bazai, determinand mixedemul (infiltratie mucoida a
pielii si mucoaselor).
La populatiile din zonele montane, cu ape sarace in iod, apare gusa
endemica, caracterizata prin cresterea in volum a glandei tiroide,
insotita de hipofunctia acesteia. Combaterea ei se face prin
administrarea de tablete de iod si sare iodata. Reglarea secretiei
tiroidiene se face printr-un mecanism de feedback hipotalamohipofizo-tiroidian, similar tuturor glandelor endocrine controlate de
hipofiza.
Sistemul endocrin
Totalitatea glandelor endocrine sau cu secretie interna din organism
formeaza sistemul endocrin. Glandele endocrine au in structura lor
epitelii secretori ale caror celule isi varsa produsii, numiti hormoni,
direct in sange.
Hormonii sunt factori activi, care pe cale umorala intervin in
dezvoltarea si mentinerea structurii normale si in reglarea functiilor
organismului. intre sistemele de coordonare nervoasa si umorala
exista o stransa interdependenta functionala.
Cele doua mecanisme se completeaza; actiunea nervoasa prin care
functiile organismului sunt stimulate sau inhibate in mod rapid este
prelungita prin intrarea in actiune a mecanismelor umorale care au o
durata de actiune mai lunga.
Buna functionare a glandelor endocrine este o conditie esentiala pentru
asigurarea proceselor de crestere, nutritie si reproducere, pe langa
rolul ce le revine in reglarea mecanismelor de adaptare a organismului
la conditiile mereu schimbatoare ale mediului. Toate organele interne
au o dubla reglare: nervoasa si umorala. Glandele endocrine sunt:
hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele,
pancreasul endocrin si glandele genitale.