Tema 7.

Fiziologia sistemului
excretor
CRIVOI Aurelia,
doctor habilitat,
profesor universitar
 Unităţi de conţinut

Fiziologia sistemului de excreţie.

Evoluţia aparatului excretor.
Structura şi funcţiile principale ale rinichiului.
Formarea urinei primare şi secundare.
Reglarea funcţiei renale.
Urina, compoziţia şi proprietăţile.
Organele complimentare de excreţie.
Reglarea echilibrului acido-bazic, dereglările renale,
micţiunea.
Termeni-cheie: excreţie, aparat excretor, dereglări
renale, micţiune.
 Obiective de referinţă

Să descrie fiziologia sistemului de excreție;

 Să analizeze procesele de evoluție a aparatului
excretor;
 Să enumere componentele structurale și funcțiile
sistemului excretor;
 Să descrie procesul de formare a urinei primare;
 Să relateze despre reglarea funcției renale;
 Să precizeze compoziția chimică și proprietățile urinei;
 Să distingă organele complimentare de excreție;
 Să caracterizeze reglarea echilibrului acido-bazic,
dereglările renale și procesul de micțiune.
• Funcţia de excreţie la om este
realizată de mai multe organe:
pielea, sistemul digestiv, sistemul
reproducător, dar funcţia de bază
este îndeplinită de rinichi – numiţi
laboratoare chimice ale
organismului.
• Eliminarea substanţelor rezultate în
urma descompunerilor se numeşte
EXCREŢIE. Organele la nivelul
cărora se formează urina, rinichii,
împreuna cu ureterele care conduc
urina spre vezica urinara. Rinichii,
uretere şi vezica urinară alcătuiesc
sistemul excretor. La barbaţi pe
partea fundală a vezicii urinare se
afla prostata.
Structura
• Rinichii sunt localizaţi in cavitatea
abdominala, de o parte si de alta a
coloanei vertebrale, poziţia lombara. Ei
au forma unor boabe de fasole, 10-12
cm lungime, culoare roşiatica şi
suprafaţa neteda şi lucioasă, cu
greutatea 120-200 gr. Rinichiul drept
este localizat cu 2-3 cm mai jos ca cel
stîng.
• Rinichiul este acoperit la exterior de o
capsula fibroasa, adipoasa cu rol de fixaţie,
sub care se găsesc două zone: zona corticala
şi zona medulara. În zona medulara se găsesc
7-14 formaţiuni ,numite piramide renale, cu
vârfurile îndreptate spre interiorul
rinichiului.Piramidele renale sunt alcătuite
din tuburi colectoare şi vase de sânge.
• Pelvisul renal se continua cu ureterele. Uretrele
sunt conducte care ies din partea concava a
fiecărui rinichi si se deschid in vezica urinara.
Vezica urinara este un organ cavitar în care se
depozitează urina, este situata in partea
inferioara a cavităţii abdominale. Peretele
muscular are 3 straturi de muşchi şi e căptuşit cu
o mucoasa cutata.
Unitatea structurală si funcţională a rinichiului
este - NEFRONUL.
• Nefronul este format:

1. Capsula Baumen-
Şumleanschi cu glomerulul
renal;
2. Sistemul de canale care se
termină cu canalele distale
care se deschid în pelvisul
renal.
Fiecare rinichi are peste 1 milion de nefroni. Dar
în stare normală, la omul sănătos funcţionează
numai 15%. Ceilalţi nefroni formează rezerve
funcţionale şi parţial se includ în activitate în caz
de insuficienţă renală. Iată de ce omul traieşte cu
un rinichi. Rinichiul rămas în organism puţin se
măreşte în volum.
Procesul de formare a urinei include mai multe faze:

1. Formarea urinei primare.

Lichidul filtrat din capsulă, are compoziţia plasmei
sangvine fără proteine, deproteinizată.
• Filtrarea sângelui (mai exact, plasma sângelui
este filtrată), se face prin pereţii subţiri ai
capilarelor glomerulare, în capsula nefronului.
Micile ,,filtre” naturale sunt selective, din
plasma sanguină neputând trece proteinele,
preţioase pentru organism.
• Trec însă o mare cantitate de apă, glucoză,
aminoacizii, săruri minerale, dar şi substanţe
nefolositoare, toxice (uree, acid uric). Se
formează astfel urina primară care este de
fapt plasma deproteinizată (fără proteine;
proteinele nu au putut trece deoarece sunt
molecule mari) care intră în tubul urinifer.
– Cantitatea de urină primara este de
180 l pe zi!
 2. Formarea urinei secundare sau finale.
• Reabsorbţia reprezintă faza în care are loc
întoarcerea în sânge a unei mari cantităţi de
apă şi de substanţe utile organismului,
conţinute în urina primară (ultrafiltratului
glomerural), cum sunt glucoza şi aminoacizii;
(altfel spus, are loc trecerea acestor
substanţe din tubii uriniferi înapoi în sânge).
• Deci în această etapă se recuperează anumite
substanţe utile organismului din urina primară.
In urma reabsorbţiei şi secreţiei
tubulare se formează urina
finală în cantitate de aproximativ
1,5 l pe zi, care trece din tubii
uriniferi ai nefronilor în tuburile
colectoare ale urinei şi prin
orificiile din vârful piramidelor
renale ajunge în final în bazinet
(un minirezervor de urină), de
aici urina finală va ajunge prin
căile urinare (uretere) în vezica
urinară.
ETAPELE FORMĂRII URINII ŞI LOCUL DE DESFĂŞURARE
 REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE

Reglarea activităţii renale are loc prin mecanisme

neuro-umorale. Reglarea nervoasă – prin sistemul
nervos vegetativ, nervii simpatici şi parasimpatici.
Reglarea umorală prin intermediul hormonilor
hipofizari – antidiuretic şi suprarenalelor – mineral
corticosteroizi.
 Compoziţia chimică a urinei:

În compoziţia chimică a urinei umane a fost descoperit peste

3.000 de metaboliţi - compuşi chimici rezultaţi din metabolism şi
care sunt eliminaţi din organism pe cale renală, prin urină.
Compoziţia chimică a urinei prezintă un interes deosebit pentru
medici, nutriţionişti şi specialişti în ştiinţele mediului, deoarece
oferă informaţii-cheie nu numai despre sănătatea unei persoane, ci
şi despre alimentaţia acesteia, despre medicamentele pe care le ia
şi despre poluanţii la care este expusă în mediul ei de trai.
Urina este formată din:
• 90 % apa
• Uree şi acid uric(format în ficat în urma degradării
proteinelor)
• Săruri minerale(care nu au fost utilizate de organism)
• Medicamente

Rinichii strict reacţionaeză la tot ce se petrece în organism.

Analiza urinei prezintă interes pentru diagnosticare. Funcţia de
barieră – tipică pentru rinichi.
 Urina finala este un lichid limpede, transparent, de
culoare galben-deschisă, uşor sărata şi are o reacţie
acidică , la omul sănătos. Eliminarea urinei din vezica
urinara se numeşte micţiune.
Micţiunea este un act reflex
complicat care constă în
contractarea concomitentă a
vezicii urinare şi în relaxarea
sfincterului vezicii şi sfincterului
uretrei.Ca rezultat urina este
expulzată din vezică. În
segmentele sacrale II ,III şi IV
ale măduvei spinării se află
centrul reflector al micţiunii de la
care impulsurile ajung prin nervii
centrifugi în vezica urinară.
 Acest centru se află, la rândul său,
sub influenţa impulsurilor, ce vin de
la centrii bulbului rahidian,
mezencefalului, precum şi de la
cortexul cerebral. Impulsurile din
centrul spinal al micţiunii provoacă
contracţia vezicii urinare şi relaxarea
sfincterului ei. Aparatul excretor are
inervaţie atât eferentă, cît şi aferentă.
Inervaţia eferentă a ureterelor, vezicii
urinare şi sfincterului ei se realizează
prin nervii simpatici şi parasimptici.
 RINICHIUL ARTIFICIAL
În cazul tulburărilor pronunţate a diurezei şi excreţiei urinei la om
apare starea de uremie care se manifestă prin slăbiciune generală,
dereglarea respiraţiei, pierderea cunoştinţei şi care are un sfârşit letal.
Cauza este acumularea în sânge a produselor metabolismului proteic,
care n-au fost eliminate din organism. În uremie conţinutul de uree
din sânge poate ajunge până la 900 mg faţă de 30 mg% în normă. În
cazul dereglărilor grave, pentru eliminarea din organism a reziduurilor
azotate, acumularea căror duce la intoxicarea organismului din 1943
se aplică aparatul pentru dializa diverselor substanţe din sângele
circulant care se numeşte rinichi artificial.
 Igiena

• Igiena sistemului excretor se referă la

menţinerea sănătoasa a organelor excretoare şi
la înlăturarea produşilor de excreţie, care sunt
dăunători organismului. Reţinerea de substanţe
nefolositoare sau pierderea unor substanţe de
care organismul ore nevoie produc tulburări care
influenţează starea de sănătate a organismului.
• Funcţionarea normala a sistemului excretor poate
fi tulburata de o serie de factori de risc.
• Factorii chimici: mercurul, cromul, ciupercile
otrăvitoare si medicamentele in cantităţi mari .
• Factorii fizici: frigul şi căldura
• Factorii biologici : microbii
• Boli:nefrita, tuberculoza renala, pielonefrita,
cistita.
FORMAREA PIETRELOR LA RINICHI
Anomalii ale rinichilor cauzate de
modul nesănătos de viaţă