Procesele catabolice desfasurate la nivel celular dau nastere, pe lnga energie, la produsi reziduali: CO2 uree, acid uric,

H2O, amoniac etc. Acestia se elimina partial prin plamni (CO2 si o cantitate de apa) s'iprin piele (apa si substante minerale). Cea mai mare parte a produsilor reziduali se elimina sub forma de urina, prin rinichi, ceea ce constituie procesul de excretie renala. Formatiunile anatomice care conthbuie la producerea si eliminarea urinei formeaza sistemul excretor. Sistemul excretor este constituit din rinichi si caile urinare.Rinichii sunt situati retroperitoneal, n lojele renale.Pe marginea mediala a rinichilor se afla sinusul si hilul renal, care adapostesc pediculul renal. Pediculul renal este format din caile excretoare, vase sangvine si fibre nervoase. La exterior rinichiul este nvelit n capsula renala fibroasa. Parenchimul renal este constituit din doua zone: medulara si corticala, care se ntrepatrund. Zona medulara este formata din 7-14 piramide renale Malpighi, ale caror vrfuri, papilele renale, sunt ndreptate spre sinusul renal. Piramidele renale cuprind tuburile urinifere ale nefronilor si tuburile colectoare. Medulara piramidelor se prelungeste n corticala sub forma piramidelor Ferrein, care constituie lobulii renali. Zona cortical cuprinde glomemli si tuburi urinifere ale nefronilor. 0 piramida renala mpreuna cu lobulii renali si corticala corespunzatoare acesteia formeaza un lob renal.

Nefronul. Unitatea morfofunctionala a rinichiului este nefronul. Cei doi rinichi cuprind aproximativ 2.600.000 de nefroni. Un nefron este constituit din corpusculul Malpighi si tubul urinifer. a) Corpusculul renal Malpighi cuprinde capsula Bowmann si glomerulul renal. Capsula Bowmann are forma de cupa, cu peretele din doua foite: viscerala, care adera la glomerul, si parietala, care se continua cu tubul urinifer. Glomerulul renal este format dintr-un ghem de 25-50 de vase capilare pe traiect arterial. n corpusculul renal are loc filtrarea plasmei sangvine, proces favorizat att de structura perforata a endoteliului capilar si a foitei viscerale a capsulei, ct si de calitatile filtrante ale membranei bazale a b) Tubul unnifer cuprinde trei segmente: tubul contort proximal este alcatuit dintr-un epiteliu cilindric cu bordura n perie; ansa Henle, de forma literei U", este formata din epiteliu turtit; ansele nefronilor juxtamedulari patrund n piramide pna aproape de vrful papilei, spre deosebire de cei cu glomeruli n corticala externa ale caror anse patrund numai n medulara externa; tubul contort dlstal, la contactul cu arteriola aferenta formeaza aparatu uxtaglomerular, cu rol n reglarea presiunii arteriale. Se deschide n canalul colector care se termina n papila renala.

Caile urinare
Urina formata este eliminata prin caile urinare: calice, pelvis renal, uretere, vezica urinara si uretra.

a) Calicele mici sunt formatiuni membranoase, situate n jurul uneia sau mai multor papile renale. b) Calicele mari(2-3) rezulta prin unirea celor 6-12 calice mici.

c) Pelvisul renal, n forma de plnie, este captusit cu epiteliu de tranzitie. d) Ureterele sunt conducte musculo-membranoase captusite la interior de uroteliu. Ele iau nastere din pelvisurile renale si se deschid n vezica urinara.

Vezica urinara este un organ cavitar cu o capacitate fiziologica de 300-350 ml. Este situata n loja vezicala din pelvis. Peretele vezical prezinta trei paturi musculare netede si este captusit la interior de uroteliu. La locul de origine a uretrei se afla sfincterele vezicale: sfincterul vezical intern (neted) si sfincterul vezical extern (striat). Inervatia vegetativa a vezicii urinare este realizata de fibrele simpatice din plexul hipogastric si fibrele parasimpatice apartinnd parasimpaticului sacrat. Peretele vezicii urinare este alcatuit din patru tunici:mucoasa,submucoasa,musculara si externa.Tunica mucoasa este asemanatoare cu cea a ureterului,fiind alcatuita dintr-un epiteliu de tranzitie sau un uroteliu fara membrana bazala si un corion .Tunica submucoasa este constituita din tesut conjunctiv lax,iar tunica musculara din fibre longitudinale ,unul mijlociu constituit din din fibre circulare si altul interior format din fibre longitudinale.Tunica externa este alcatuita la nivelul varfului veicii si in portiunea posterioara a corpului din peritoneu. f) Uretra este, la barbat, organul comun sistemelor excretor si genital.

FIZIOLOGIA EXCRETIEI

Functia esentiala a sistemului excretor este mentinerea constanta a proprietatilor fizice si a compozitiei chimice a mediului intern. Menfinerea homeostaziei presupune realizarea urmatoarelor procese: eliminarea substantelor toxice si a celor inutile, sub forma de urina, mentinerea constanta a pH-ului sangvin si a presiunii osmotice, secretia de renina. MICTIUNEA Mictiunea este procesul de eliminare a urinei. Din canalele colectoare, urina trece n calice, apoi n bazinet si uretere. Transportul urinei prin uretere se desfasoara prin miscari peristaltice. Peristaltismul este influentat de SNV. Simpaticul inhiba motilitatea ureterelor, iar parasimpaticul o accentueaza. La locul de varsare n vezica urinara se afla cte o valva. RINICHII Aportul permanent de apa este esential pentru supravietuire. Apa este preluata zi de zi din bauturi si alimente. Un lucru important este si eliminarea excesului de apa din organism. Aceasta se realizeaza prin producerea urinei, un lichid compus din apa si substante nefolositoare, creat de rinichi. Urina este separata de celelalte resturi ale organismului, materiile fecale. Acestea din urma sunt ramasite ale digestiei care ajung la capatul tubului digestiv, intestinul, unde sunt depozitate pentru o vreme. n final, acestea sunt eliminate sub forma unei mase semisolide de culoare maronie. Urina este formata prin filtrarea sngelui. n timp ce sngele circula prin organism, preia excesul de apa si substantele chimice nefolositoare. Cnd sngele ajunge n rinichi, acestia ndeparteaza excesul de apa si toxinele pentru a forma urina. Un corp uman de greutate medie produce 1-1,5 litri de urina zilnic. Urina este produsa aproape continuu, nsa mai lent noaptea dect ziua. Aceasta se scurge n uretere, niste tuburi musculare subtiri, cu o lungime de 25 cm. De la fiecare rinichi porneste o uretera, care transporta urina ntr-o punga de depozitare, situata n partea inferioara a abdomenului, numita vezica. Vezica poate nmagazina 700 ml sau mai multa urina. nsa, cnd aceasta se umple pe jumatate, senzorii din peretii sai atentioneaza ca trebuie golita, prin urinare. n acest proces, muschii din jurul tubului de scurgere a urinei, uretra, se relaxeaza. Ceilalti muschi, ai vezicii, o micsoreaza pe aceasta. Urina este mpinsa n afara si este eliminata de uretra.

IGIENA SISTEMULUI EXCRETOR

Igiena sistemului excretor se refer la meninerea sntoasa a organelor excretoare i la nlturarea produilor de excreie, care sunt duntori organismului. Reinerea de substane nefolositoare sau pierderea unor substane de care organismul are nevoie produc tulburri care influeneaz starea de sntate a organismului. Funcionarea normala a sistemului excretor poate fi tulburata de o serie de factori de risc.

Factorii chimici: mercurul, cromul, ciupercile otrvitoare si medicamentele luate in cantiti mari .

Factorii fizici: frigul cldura

Factorii biologici : microbii

BOLI ALE APARATULUI EXCRETOR

Nefrita - este o boala inflamatorie a unui rinichi sau a ambilor rinichi .Nefritele sunt provocate de o atingere a tesutului interstitial pe cale urinara. Denumite si nefrite interstitiale pe cale ascendenta, sau pielonefrite, ele sunt provocate de o infectie sau de o malformatie a cailor excretorii. Pielonefritele acute nu afecteaza de cele mai multe ori decat un singur rinichi. De origine bacteriana, ele se manifesta prin dureri lombare vii, insotite de frisoane si de febra. Tuberculoza renala

- reprezint tuberculoz care se localizeaz la nivelul rinichilor i apare ca efect secundar reactivrii unui complex primar, de obicei pulmonar. Afectarea renal presupune prezena unui focar iniial, de obicei, n plmn sau n os, dup care infectarea renal are loc pe cale hematogen. Tuberculomul se dezvolt n corticala renal, de unde infecia se mprtie. Granuloamele cazeoase apar la nivelul rinichiului, rinichiul putnd avea dimensiuni normale sau ar putea s fie mrit (rinichi mastic). Dup afectarea parenchimului renal, diseminarea se face spre urina bacilifer sau pe calea unei artere. Evoluia tuberculozei renale prezint dou faze: faza parenchimatoas situat n afara cilor urinare i faza n care se intaleaz hematuria, cistita tuberculoas, infecia urinar i semnele de pielonefrit. n rinichi apar leziuni polimorfe (leziuni ulcero-cazeoase extinse i necroze parenchimatoase), rinichiul afectat prezentnd structuri calcare.

Pielonefrita

- reprezint inflamaia nespecific a sistemului caliceal i al bazinetelor renale cu afectarea ulterioar a glomerulilor i vaselor renale. Pielonefrita acut i acutizrile pielonefritei cronce se caracterizeaz prin slbiciune general, cefalee, dureri surde permanente n regiunea lombar (deseori unilaterale), urinri frecvente dureroase, febr, frisoane. Factorii etiologici cei mai frecveni sunt esherichia coli, mycoplasma, proteus vulgaris, stafilococul, enterococii, mai rar viruii, salmonelele, infecia micotic. Evoluia i acutizrile sunt favorizate de suprarcire, dereglarea urodinamicii, calculii urinari, adenomul de prostat, diabetul zaharat, manipulaiile urologice. Dezvoltarea pielonefritei se datoreaz inoculrii agentului patogen pe cale urinar, hematogen sau limfogen cu afectarea ulterioar a esutului renal prin aciunea sa direct sau a toxinelor sale. Unii autori menioneaz importana fenomenelor autoimune n dezvoltarea pielonefritei.

Cistita - este o inflamatie a mucoasei vezicii urinare; inflamatia intregului perete vezical se numeste pancistita, iar inflamatia tesutului perivezical, pericistita.

Cistita este destul de frecventa si reprezinta complicatia infectioasa a unei boli subvezicale (adenom de prostata, stricturi uretrale, vulvovaginite), a unei boli vezicale (tumoare vezicala, calculi), ori

insamantarea vezicala a unei infectii supravezicale (pielonefrite netuberculoase sau tuberculoase).

Litiaza renala - (calculii renali sau nefrolitiaza) reprezinta bucati de minerale care sunt localizate la nivelul rinichiului. Acestea pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminate din organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si cel care face legatura vezicii urinare cu exteriorul uretra). Drumul calculilor (denumiti popular pietre la rinichi) poate fi asimptomatic sau poate produce o durere intensa sau alte simptome (asa numita colica renala). In mod normal, litiaza renala nu produce leziuni cronice (pe termen lung) ale tractului urinar. Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 urmat nici ani daca nu este un tratament.