Clasa a X-a C Voicu Dragoș

Teodorescu George
Stan Dragoș
Spiridon Mihai

PROIECT BIOLOGIE
 Sistemul excretor
Sistemul excretor este un sistem funcțional care
îndepărtează din organism produși inutili și toxici,
asigurându-se astfel menținerea constantă a compoziției
mediului intern: homeostazia.
Principală cale de extracție este calea renală. Alte căi de
excreție, decât calea renală, sunt plămânii, branhiile,
glandele sudoripare, ficatul, tegumentul, mucoasa intestinală.
 SISTEMUL URINAR
Principala cale de eliminare a substanțelor toxice o constituie
aparatul ura-excretor (urinar).
Sistemul urinar este alcătuit din 2 rinichi si căi urinare
intrarenale(calice mici, calice mari, pelvis renal) și extrarenale: uretere,
vezică urinară, uretră. Rinichii au ca funcție principală menținerea
homeostaziei extracelulare. Aceasta se realizează prin formarea urinii,
care este o plasmă filtrată. În procesul formării urinii, rinichi reglează:
• volumul plasmei sangvine;
• concentrația deseurilor din sânge;
• concentrația electroliților;
• pH-ul plasmei
 RINICHII
Rinichiul este organul principal
de eliminare a substanțelor
toxice din organism. Rinichiul
drept este situat putin mai jos
decat cel stang, datorita marimii
spatiului ocupat de ficat.
 sunt organe pereche
 au forma bobului de fasole
 au culoarea roșie-cafenie
 prezintă 2 fețe: anterioară și
posterioară
 prezintă 2 margini: convexă și
concavă
 prezintă 2 poli: superior și
inferior
 Rininhii sunt alcătuiți din parenchimul renal care prezintă, în secțiune, 2
zone:
a) zona corticală care este formată din glomeruli, tubi uriniferi și vase de
sânge.
b) zona medulară este alcătuita din 8-15 piramide renale (Malpighi),
separate prin septuri renale.
Fiecare piramidă renală este orientată cu baza spre periferie, vârful
constituind papila renală. Papilele renale se deschid în calicele mici,care se
unesc,formând calicele mari. Calicele mari se deschid în pelvisul renal.
Aceasta se continuă cu ureterul. O piramidă Malpighi, cu o substanta
corticală, formează un lob renal.
Parenchimul renal
Structura rinichilor
 Unitatea structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare
rinichi contine peste un milion de nefroni.

Nefronul este alcătuit din:

• capsulă glomerulară care este situată în cortexul renal și formează
corpusculul renal cu glomerulul.
• tub urinifer care are următoarele porțiuni: tub contort proximal, situat în
cortexul renal; hansa Henle care colectează fluidul din tubul contort
proximal pe care il transportă în zona medulară și apoi în zona
corticală; și tub contort distal care se descarcă în tubul colector.
Nefronii se clasifică dupa poziția
în rinichi și după lungimea
anselor Henle în:
• nefroni juxtamedulari, care au
capsula în profunzimea zonei
corticale renale și a căror ansa
pătrunde adânc în zona
medulară;
• nefroni corticali, care au
capsula în zona externă a
corticalei și a caror ansa este
mai scurtă
 Căile urinare sunt
formațiuni membranoase tubulare,
care se inseră pe papilele renale.
Pelvisul renal rezultă din unirea
celor 3 calice mari. Prezintă 2
porțiuni: intrarenală și extrarenală.
 Ureterele sunt organe
tubulare care fac legătura între
bazinet și vezica urinară.
Peretele
ureterelor este alcătuit din 3
straturi: intern, median, extern.
 Vezica urinară este un organ
cavitar, în care se acumulează urina.
Este situată posterior simfizei pubiene și
anterior
rectorului. Peretele vezicii urinare este
alcătuit din 4 tunici:
-mucoasă
-seroasă
-submucoasă
-musculară
 Uretra este un conduct prin care urina este eliminată din vezica urinară
la exterior.
Uretra prezintă 2 sfinctere:
-intern, situat superior, format din fibre musculare netede, ce alcătuiesc și
musculatura vezicii urinare; nu este controlat voluntar.
-extern, inferior, alcătuit din fibre striate, controlate voluntar.
 Formarea urinei
Formarea urinii se împarte în 3 etape:
1. Ultrafiltrarea glomerulară
2. Reabsorbția tubulară
3. Secreția tubulară
 Micțiunea este actul fiziologic de eliminare a urinei din vezica urinară.
Se efectuează în mod reflex. Urina finală ajunge prin tubii colectori la nivelul
papilelor, se adună în calice și pelvis, iar de aici, prin mișcări peristaltice, este
transportată în lungul ureterului până la vezica urinară.
Din uretere, urina este eliminată în jeturi în vezica urinară și
datorită sfincterelor uretrale este împiedicată eliminarea continuă a urinei la
exterior.
Factorii favorizanți ai micțiunii sunt: contracțiile musculare
abdominale și ale diafragmei care produc creșterea presiunii
intraabdominale și comprimarea vezicii. Reflexul medular al micțiunii se află
sub controlul unor centrii nervoși superiori din diencefal și din scoarța
cerebrală, cu rol excitator sau inhibitor.
SFÂRȘIT.