Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Situri paleontologice
Diversitate peisagistică
Peisajul Munţilor Hăşmaş se prezintă sub forma unor culmi rotunjite
calcaroase ce au aspect de peneplenă, din care se desprind sub formă de
prăpastie pereţii cheilor. Apa Bicazului ieşind din Lacul Roşu străbate roca în
timp ce coboară o mare diferenţă de nivel. Peisajul aici prezintă pere ţi de
verticali monumentali de stâncă, uneori cu arbori care cresc în mici habitate
disponibile. Afluenţi Bicazului şi-au tăiat în zonă propriile chei – cum sunt cele
ale Lapoşului, Cupaşului, Şugăului şi Bicăjelului, înfrumuseţate de repezişuri,
cascade sau serii de marmite.
Localizare
Aria naturală se întinde în extremitatea estică a județului Maramureș (pe
teritoriile administrative ale comunelor Moisei și Săcel și al orașului Borșa) și
în cea nord-estică a județului Bistrița-Năsăud (pe teritoriile comunelor
Maieru, Parva, Rebrișoara, Rodna, Romuli, Șanț și Telciu și pe cel al orașului
Sângeorz-Băi).
Descriere
Importanța acestui parc se datorează
atât geologiei și geomorfologiei
munților, cât și prezenței a numeroase
specii de faună și floră, endemite și
relicte glaciare. Suprafața actuală
este cea stabilită în anul 2002 de către
Ministerul Apelor și Protecției
Mediului. Din suprafața totală de
46.399 ha a PNMR, 3,300 ha au fost
declarate Rezervație a Biosferei în
anul 1979.
Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat,
în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei,
structurii geomorfologice sau altitudinii.
*Mamifere
*Păsări
În arealul parcului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj)
(privind conservarea păsărilor sălbatice),; printre care: acvila de stâncă
(Aquila chrysaetos), potârniche de tundră (Aegolius funereus), ieruncă
(Tetrastes bonasia), caprimulg, (sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), viespar
(Pernis apivorus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus) și huhurezul mare
(Strix uralensis) care viețuiesc alături de acvila mică (Hieratus penatus), ciuful
pitic (Otus scops), bufniță (Bubo bubo), cucuveaua (Athene noctua), barză albă
(Ciconia ciconia).
Floră
Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor
umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din
totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de
salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic
inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și
plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri
(Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu,
stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și
plante agățătoare (hamei, curpen).
Imagine 10 – Mulusca
*Mamifere
Mistreț (Sus scofa), vidră de râu
(Lutra lutra), bizam (Ondatra
zibethicus), nurcă europeană
(Mustela lutreola), hermină mică
(Mustela erminea aestiva), nevăstuică
(Mustela nivalis), dihor pătat
(Vormela peregusna), șacal auriu
(Canis aureus), iepure de câmp
(Lepus europaeus), popândău
european (Spermophilus citellus),
dihorul de stepă (Mustela
eversmannii), arici (Erinaceus
concolor), chițcan de pădure (Sorex
araneus), chițcan mic de apă (Neomys
anomalus).
Imagine 13 – Pelicani