Respirația la mamifere

Nume elevă: Duban Iustina- Mihaela

Clasa: a 10 a C
Respirația

Respirația este procesul prin care organismele

mobilizează energia stocată în substanțele
organice în vederea utilizării acesteia. Eliberarea
energiei se produce totdeauna în interiorul
celulelor, prin reacții de oxidoreducere și cu
ajutorul unor enzime.
În lumea vie există două tipuri de respirație: 
o Respirația aerobă;
o Respirația anaerobă.
 Sistemul respirator la mamifere
Fenomenul esențial al respirației este reprezentat la mamifere
de oxidoreducerile celulare, la acesta se mai adaugă încă două
fenomene ajutătoare: schimbul de gaze dintre mediul intern și mediul
extern precum și transportul gazelor respiratorii.
Sistemul respirator îndeplinește numai una din funcțiile
respirației: schimbul de gaze. Structura lui esențială este o membrană
foarte subțire situată între aer și sânge, în plămâni. Restul sistemului 
respirator are rolul de a menține aer proaspăt la nivelul suprafeței
de schimb.
La mamifere, sistemul respirator este format din căi respiratorii extra
pulmonare și plămâni.
 Căile respiratorii extra pulmonare
Căile respiratorii nu au doar rolul de a conduce aerul, ele îl încălzesc, îl
umezesc și îl purifică.
o Cavitățile (canalele) nazale sunt căptușite cu mucoasa nazală. Aceasta
are o foarte bogată rețea de vase cu rol în încălzirea aerului. Produce
mucus care umezește aerul și reține particule străine.
o Faringele este organul comun sistemelor digestiv și respirator.
o Laringele are în peretele său numeroși mușchi și piese cartilaginoase
protectoare. Un cartilaj în formă de frunză acoperă intrarea, în timpul
deglutiției.
o Traheea conține în peretele său inele cartilaginoase suprapuse care o
țin mereu deschisă.
o Bronhiile au și ele țesut cartilaginos. Mucoasa traheei și bronhiilor
produce mucus care reține particule străine și are cili care, prin
mișcarea lor permanentă, împing corpurile străine spre ieșire.
 Plămânii
Ocupă cea mai mare parte din cavitatea toracică. Sunt acoperiți cu două membrane
subțiri numite pleure: pleura externă aderă la peretele toracic iar cea internă aderă la
plămâni. Între ele este o peliculă subțire de lichid.
Fiecare plămân este alcătuit din lobi, aceștia din segmente care, la rândul lor, sunt
formate din lobuli. Fiecare din aceste unități primește independent căi aeriene, vase
și nervi, astfel că, la nevoie, fiecare poate fi extirpată fără să afecteze structurile
vecine.
Bronhiile se ramifică de mai multe ori în plămâni, cele mai subțiri se numesc
bronhiole. Ele nu mai au cartilaj dar au mult țesut muscular neted și se termină cu
saci alveolari.
Alveolele pulmonare sunt specializate pentru schimbul de gaze. Ele sunt înconjurate
de o rețea deasă de capilare sanguine. Epiteliile alveolar și capilar sunt formate din
celule foarte turtite, astfel că împreună formează un perete permeabil, cât mai
subțire posibil. Peretele alveolo-capilar este străbătut de oxigen spre sânge și de
dioxid de carbon spre alveolă. Deci. Aici are loc schimbul de gaze.
 Ventilația pulmonară
Ventilația pulmonară ( împrospătarea aerului din plămâni ) constă în două mișcări
respiratorii.
În timpul inspirației se contractă două categorii de mușchi inspiratori:
a) Diafragmul, un mușchi în formă de boltă, deplasează baza cavității toracice spre
abdomen.
b) Alți mușchi ( de exemplu cei intercostali externi ) rotesc coastele.
Ca urmare, coastele se deplasează lateral și, de asemenea, depărtează sternul de
coloana vertebrală.
Pe măsură ce volumul plămânilor crește , presiunea aerului din ei scade sub
valoarea presiunii atmosferice și de aceea aerul este aspirat în plămâni.
În timpul expirației, mușchii inspiratori se relaxează și, ca urmare, peretele toracic
revine la loc. Presiunea aerului din plămâni crește peste cea atmosferică și, ca
urmare, aerul este evacuat.
În timpul marilor eforturi, acționează mușchii inspiratori suplimentari
și, respectiv, se contractă anumiți mușchi expiratori. Ca urmare, la
volumul curent (inspirat și expirat în stare de repaus fizic-V.C.) se
adaugă un volum inspirator de rezervă (-V.I.R.) și un volum expirator
de rezervă (-V.E.R.) .Chiar și după o expirație forțată mai rămâne în
plămân un volum de aer rezidual(-V.R.) care nu poate fi evacuat.
La om, valorile acestor volume sunt:
V.C. ≈ 500 ml
V.I.R≈ 1300-1500 ml spirometru
V.E.R≈ 1300-1500 ml
V.R.≈ 1000-1500 ml
Capacitatea vitală(C.V.)= V.C. + V.I.R. + V.E.R.
Ea poate fi măsurată cu ajutorul spirometrului.
Capacitatea totală= C.V. + V.R. Ea diferă în funcție de vârstă, sex,
înălțime și gradul de antrenament.
”≈” înseamnă „aproape egal cu”.
Lucruri interesante despre respirație
o Yoghinii(practicanții de yoga), pe vremuri, credeau că avem un număr limitat de respirații în viață, iar
atunci când acesta se termină, se încheia și viața;
o Respirația este singurul sistem autonom al organismului care poate fi controlat;
o Respiratul mai lin și mai profund are capacitatea de a reduce apetitul. Adesea, persoanele care au respirația
agitată au tendința de a mânca în exces;
o În mod normal, într-un minut au loc 12 cicluri de respirație. Persoanele care suferă de astm sau care se
hiperventilează își dublează numărul de respirații;
o Respirația pe gură poate contribui la următoarele situații: respirație urât mirositoare, sforăit, apnee în
somn și urinări frecvente pe timpul nopții;
o Respiratul pe gură poate, în timp, să deformeze maxilarul și să strâmbe dinții;
o Dacă am „întinde” plămânii, plat, aceștia ar fi de mărimea unui teren de teni s.
Bibliografie
https://www.yogasat.ro/10-lucruri-interesante-despre-respiratie

https://www.bzi.ro/11-lucruri-despre-respiratie-pe-care-nu-le-stiai-1047733

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_respirator

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pl%C4%83m%C3%A2n