Ion Vinea - Dor De Mare

Azi ma-ndeamna iar sa m-avant in larg singuratica mare sub cer

si un veler inalt si o stea de-ndreptar este tot ce mai cer.
Si timonul smucind si al vantului cant si al candidei panze cutremur
si al negurii val pe al marii obraz cand se crapa de ziua si tremur.

Azi ma-ndeamna iar sa m-avant in larg ale largului aprige glasuri.

E un limpede, e un salbatic apel, pe talazul cel fara popasuri ;
si tot ce mai cer e o zi de vant cu nori albi fugariti prin genuna,
cu stropi spulberati, cu spume spumand si pasari ce tipa-n furtuna.

Azi ma-ndeamna iar sa m-avant in larg, fara loc, fara margini, destinul,
prin al vantului ca de cutit tais, urmand pasarea, urmand delfinul.
Si tot ce mai cer e un cantec de drum zis de-un vesel pribeag langa mine
si-un somn fara vis cand e visul sfarsit si-l ingana apele line.

Ion Vinea - Revedere

- Ma dor în mine drumurile înapoi.

- Esti palida, ochii tai sunt mai mari.

- Te-am asteptat, fiindca te-am gonit.

- Am fugit sa gasesc o departare mai adevarata.
Peste tot locul e deopotriva de departe si de aproape de tine.

- Mai sunt în sufletul tau aceeasi?

În ce întuneric am ratacit...
- Am smuls împleteala cântecului nostru care
s-a pierdut ca firele unui izvor dezbinat de stânci.

- Tu care ai stins celelalte povesti

te-am urmarit cu visul în orase mari cu steaua ta deasupra.
- Am vrut sa-mi creasca numele ca o veste catre tine.

- Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndeparteaza

si te-am lasat sa pleci.
- Te-am regasit ca o rugaciune din copilarie, dar gândurile
mele nu mai cred.

Ilarie Voronca - Tristeti

Îmi port ca pe-un copil bolnav tristetea,

prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor plang;
si-aud cum creste nelinistea începutului de toamna departe,
si cum alearga pasarile ploii, pe acoperisuri negre si se frâng.
E-aceeasi amintire si-aceeasi deznadejde veche.
As vrea cu bratele tale de asta-vara sa ma cuprinzi;
pasesc pe urmele trecutului nostru, cum as merge dupa un om cunoscut,
si, totusi, nu-ti mai gasesc gestul, în lacul cu mohorâte oglinzi.

E pretutindeni, un aer apasator, ca de spital,

si pomii în despletiri, îsi spun mâhniri stiute.
Amintirea ta îmi închide drumul ca un mal,
si-mi simt gândurile, în pietrisul umed, cazute.

Asa: vino sa-mi ridici sufletul, ca pe-o coaja de copac,

si sa-mi citesti durerile închise – cuiburi de pasari triste,
acolo. Mâinile tale sa-mi fie deznadejdii, matasoase batiste,
si ochii tai, pentru copilul tristetelor mele, odihnitor hamac,

Vântul rascoleste cerul ca pe-o carte deschisa.

Aud fâsâitul foilor pe care-s scrise atâtea povesti dureroase.
... De departe vine prevestirea unui sfârsit apasator,
si eu îmi port tristetea ca pe-un copil, prin sali de spital reci si întunecoase.

Sînt o relicvă
poezie [ ]

-------------------------
de Stephan Roll [Stephan_Roll ]
2009-11-02 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian

Cincizeci de ani de amintiri,

de loialitate, de cinste, de prietenie,
de iubire.
Sînt propriul meu requiem,
cu mâinile la piept,
cuminţite în clocotul lor
fără urlete.
Aşa s-au născut, poate,
să mângâie, să mă mângâi singur,
să mă întorc în zilele mele
ca pe coridoare, orbecăind
cu atâtea statui,
în care sînt mereu eu, mereu voi
şi să mă iubesc mereu în vacarmul meu
care-mi tot vorbeşte de unul singurCrez
poezie [ ]
publicată în revista unu

-------------------------
de Geo Bogza [Geo_Bogza ]
 2009-01-29 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil

Cred în vârsta mea, în atributele fiecărei vârste, în datoria intensificării acestor atribute.
Cred în neexistenţa existenţelor imperios necesare.
Cred în bronzul cuvintelor sunate din veacuri.
Cred în pisici.
Cred în miracolul vorbelor goale.
Cred în absurd.
Cred în perversitatea florilor, fecioarelor.
Cred în orizonturile estetice deschise de psihanaliză.
Cred într-o finalitate cu forme inimaginabile, dar cu repercusiuni anticipat retroactive asupra
sufletului contimporan.
Cred în sex.
Cred în ţipete.
Cred în galoşi şi prezervative.
Cred în vocea străbunilor insinuată la fluxul inimii.
Cred în sabia peniţei.
Cred în visuri.
Cred într-o viziune sexuală a întregului univers viu.

Marin Sorescu - Arcada

azi am vazut un ochi

care ma iubea.
vedeam bine ca m-ar fi primit
sub spranceana lui.

dar a venit un nor

si ochiul s-a-nchis
ori s-a speriat
si-a fugit in chipul tau
langa celalalt ochi,
langa fruntea si langa gura
care nu ma iubesc.