Introducere

Cultura latină este un mixaj de limbă şi civilizaţie, majoritatea de origine

indoeuropeană, restul mediteranenee, care de-a lungul unui mileniu de sinteză au dat
neştere uneia dintre cele mai solide şi modelatoare culturi mondiale.
Spre deosebire de modelul grecesc performant cultural, dar incapabil să recunoască
măcar egalitatea cu alte limbi şi civilizaţii, poporul roman, care se va plămădi în Pen. Italică,
după amestecul invadatorilor indeoeuropeni cu populația etruscă şi câteva triburi locale, va
înţelege că este foarte importantă asimilarea culturilor cu care intră în contact sau a
civilizaţiilor pe care le cuceresc.
Dacă grecii au fost mai degrabă comercianţi, navigatorii şi coloniţtii reomani vor fi
militarişti obsedaţi de civism şi de cultul familiei. Am putea spune ca spiritul grecesc este
prin excelenţă idelaist, metafizic, iar cel roman pragmatic şi profund materialist, ca dovadă
idealul socităţii greceşti are filozoful, iar cel roman oratorul.

Roma caput mundi

”In illo tempore” – În acel timp
După liguri, civilizaţia etruscă asimilează toate triburile italice şi instaurează o formă
de regalitate care va fi dominatoare în zonă pană în urul anului 500. Paralel din sec. VII Î.Hr.
au început primele migraţii greceşti în S Italiei, mai ales în Sicilia, care va deveni Grecia
Magna.
1 O legendă se distinge: Venirea lui Eneas, eroul troian, pe pămanturile laţiale.
Acesta face legătura eposul(structura epopeii) homeric şi divinul
Aferente lui sunt şi miturile sau legendele întemeierii Romei, o descentenă a sa, Rhea
Silvia devenind mama gemenilor Romulus şi Remus.
Anul 0 al istoriei romane este 753 ab Urbe Condita(a.v.c – de la întemeierea cetăţii).
După trdiţie, în 509, în urma unei revolte democrate, împotriva regelui etrusc
Tarquinius, regalitatea este abolită, iar liderul revoltei, Marcus Iulius Brutus, devine primul al
poporului.
Treptat se instaurează o societate bazată pe clanuri, familii (ens-ginta-fam) e
conferită de apartentnţa celor 100 de familii originare, apoi de avere, oamenii simplii
(ţăranii), erau luberi, dar fără drepturi politice iar marea masă de lucru erau sclavii, indivizii
sărăciţi sau prizonierii de război.
Cele 3 acte de susţinere a soceităţii romane au fost:
1. Religia
2. Dreptul
3. Armata
Toate concurand la conturarea idealului de om roman: civis(cetăţean).
Democraţia romană va înflorii 5 secole sub o forma bipolară: 2 consuli aleşi anual dintre
aristocrați şi tribuni ai poporului care țineau în echilibru decizii majore.
Excelenta organizare administrativă, pasiunea constructţiilor traince, talentul militar şi
pragmatismul extrem pot face din Roma în cateva decenii, nu doar primul megalopolis din
lume cu peste 1 milion de locuitori, ci şi centrul unui imperiu, mai întai regional, apoi
intercontinental.
Marea Mediterană devenind Marea Nostrum
„Acita non verba” – Fapte nu vorbe
 „Non multa, sed multum”
Cele 3 caliăţi majore cerute de la un cetăţean erau:
1. Virtus ( capabil de orice)
2. Tietas
3. Fides ( credinţă, încredere)
Mentalitatea pragmatică dusă la extrem, a transformat mentalul roman într-unul
foarte productiv pe de-o parte, dar şi fosrte lipsit de componenta spirituală, egoist, căutand
profitul „lucrum” chiar şi în religie care a căpătat treptat o esență contractualistă.
Consecinţa firească a acestei mentalităţi a fost pulverizarea panteonului de origine
greacă în mii de divinităţi secundare cu funcţii exacte, precise.

Reperele literaturii latine

Influenţa greacă şi prestigiul culturii eline au reprezentat principalul motor şi cauza
dezvoltării rapide a literturii de limbă latină.
Din sec. 4 Î.hr. încep să circule creaţii populare transmise oral, anonime în vechiul
dialect din jurul Romei (provincia Latium), viitoarea latină. Incantaţii magice, elogi ale eroilor,
fragmente de drept (juridice), arhive istorice, compoziţii religioase şi mai ales scrieri satirice
cu structură dramatică au rămas din epocă( Senator Apius Claudius Caesar).
ginta porecla
Convenţional anul naşterii literaturii culte este 240 Î.Hr. cand un sclav de origine
greacă Livius Andronicus traduce din greacă odiseea lui Homer, primele tragedii şi comedii, ţi
întemeiayă prima şcoală în limba latină.
Genul predilect-epopeea prin autori ca Naevius (Bellum Punicum) şi Ennius (Annales)
Satira devine şi ea o favorită a publicului grație lui Lucilius iar succesul major îl va
cunoaşte Comedia prin Plaut şi Terenţio.
Sec. 2 şi prima jumătate a sec. 1 se lansează primii istorici profesionişti Caesar
Sallustius Cornelius-Nepos, fiecare cu genuri diferite Comentari Monografie Bibliografie.
Clasicismul latin prinde contur în jurul anului 50 prin poeţi ca Lucretius şi Catullus prin
retori şi oratori ca Cicero, erudiţi ca Varo, culminand cu istorici de mare forţă ca Titus, Livius
şi Tacitus, respectiv poeţi naţionali ca Horaţius şi Virgilius (Eneida).
Sec. I-II D.Hr. vor vunoaşte o diversificare majoră de genuri şi specii satira lui Juvenal
va fi concurată de epigramele lui Martial. Romanul baroc al lui Petronius(Satyricon) va fi
continuat de Măgarul de aur al lui Apuleius. Elegiile lui Properşio şi Tibul vor fi dublate de
seriile din exil ale lui Ovidius.
Ultima perioadă, începand cu sec. III parte a decadenței cunoaşte enciclopediştii Aulus
Gellius, istoricii ca Suedonius, poeşi Ausonius şi Cludianus. Tot acum evoluand literatura
creştină de limba latină ca Tertunian, Augustin, Ieronim, Lactanţio etc.
În concluzie, 7 sec. de literatură latină clasică şi postclasică continuată în epopeea
medievală şi marcand istoria culturii universale cu motive, teme, personaje, simboluri si autori
de referinţă majoră.
 Expresii:
1. Ab initio- De la început
2. Ab origine- De la origine
3. Ab ovo (ad mala)- De la ou pana la mere
4. In nuce- Ceva care potenşialul de a se dezvolta (Siteyă)
5. Ad personam- Atac la persoană
6. Ad rem- A te concentra la obiect, subiect
7. Ad usum delphini- Pe înţelesul copiilor, cenzurat
8. Est modus in rebus- Există măsură în lucruri
9. Cum grano salis- Cu-n grăunte de sare
10. Qualis artifex pero- Ce mare artist moare o dată cu mine
11. Qualis pater talis filius- Aşa tată aşa fiu
12. Omnic mea mecum parto- Toate ale mele le ţin cu mine

Majoritatea regulilor gramaticii românești provin din

limba latina deosebirile țin mai de graba de anumite
simplificări ale latine
1.Latină nu are articol de niciun fel traducerea facandu-se după context

2. Avem un singur superlativ la adjective tradus și el contextual

3.avem doar 2 dieteze la vb activă și pasivă cea reflexivă fiind înglobată că sens în cea pasivă

4. Avem un caz în plus ablativul ce împarte sensurile complementelor și prepozițiile cu acuzativul

Substantivul are 5 declinări ce se deosebesc după forma a două de dicționar ( genitiv s lingular):

I. Cora , horae

II puer pueri

III. A.Prarisilabice număr egal de silabe la nominativ și genitiv avis avis

B.Imparisilabice corpus corporis

IV manus manus

V. Dies diei

Reguli generale pt declinare

1. Nominativ = vocativ (excepție declinarea 2 masculin in "us" vocativul fiind în "e" ) și în ius" fac
vocativ in i

2. Acuzativul singular se termina in "m" mereu ei ablativul singular in vocala

3. Dativ plural = ablativul plural (îs la declinarile 1 2 și bus la declinările 3 4 5

4. Acuzativ plural se termina in s

5. Genitiv plural cazul cel mai lung și se termina in "um"

6. Adejctivele pot fi cu 3 terminații de tipul altrus alta altrum m f n și se declina după declinarile 1 2
respectiv cu 2 terminații de tipul utilis utile mf is n e. Și cu o sg terminație felis felicis

7. Comparativul adejectivelor se formează de la tema plus suf "ior" "ius". Și superlativul

"issimus" "issima" "issimu"

Sintaxa lb latine
1. Latina este deliberat brevilocvantă(lapidar) = orice text modern e mai amplu decât originalul
fiindcă multe cuvinte trebuie subînțelese pt coerență hodie nihi cras tibi azi mie mâine ție. No idem
est chiar daca doi oameni spun același lucru înseamnă că spun același lucru

2. Sintaxa latină este foarte liberă ca și topica deci numai forma gramaticala ne poate ajuta.

3. Ordinea traducerii este predicat subiect atribute și tot ce rămâne sunt complemente.

4. E obligatorie o traducere in 2 faze, una loterala(cuv cu cuv) și urmată de una adaptativă,

literară.

5. Nu e o greșeală să schimbăm in traducere categoria gramaticală sau partea de vorbire.

6. Limbile clasice au predilecție pt concret și forma proprie a cuvintelor pe când lumea

modernă favorizează sensurile abstracte și figurat.

Sintaxa se bazează în mare măsură pe același tip de subordonate că în română cu excepția a

doua construcții tipice latine ablativul absolut: Caesar, Gallis victis, advenit Romae. Cezar după ce i-au
învins pe gali a revenit la Roma. Respectiv acuzativ plus infinitiv Dixit me venire podie a zis că eu sa vin
astăzi.

Elemente culturale de referință din spațiul latin

Justiția modernă se bazează pe jus romanul dreptul roman mai ales prin primul text de profil
lex XII tabularul.

Majoritatea expresilor de drept roman au rămas în uz până azi chiar daca societatea nu mai
e împărțită că atunci în patricieni, plebei, clienți, liberi si sclavi.

Arhitectonic, Roma s-au dezvoltat pe cele 7 coline la este de râul Tibru, iar marile construcții
politice și religioase au fost grupate de fiecare împărat sau conducător in forul roman.
 Construcții reprezentative sunt ara facis coloseumul circula maximis pantheonul obeliscurile
aduse din Egipt si columnele celebrând victorii cea mai cunoscută fiind a lui Traian. La fel de
important au fost construcțiile edilitare, drumuri precum via appia, Poduri uriașe de piatra, apeducte
și villae veritabile gospodării la țară adevărate conace, ferme cu sute de oameni.

Divinitățile au fost preluate mimetic de la Greci schimbânduli-se doar numele. Ei păstrează

funcțiile adăugând însă mii de divinitățile secundare tipic italice, pt fiecare moment al vieții.

Și cultul excesiv al strămoșilor reprezentați de Lar și penați și cultul domestic (rugăciuni).

Oricum tipul religiei este contractualist după principiul dout des da ca să primești
Pana la examen: 21 DECEMBRIE:

1.Eseu motivational- Importanta limbii latine in lumea moderna

2. Recenzie- Carte legata de antichitate

Eseu+Recenzie+Oficiu- 3 puncte