Sistemul respirator

Aparatul respirator sau sistemul respirator constituie totalitatea organelor care

servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând organismul
cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidul de
carbon rezultat din oxidări.

La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de

organe: căile respiratorii și organele respiratorii – plămânii. Căile
respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii de calibru diferit,
inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce
aerul la plămâni și de a-l purifica, a încălzi și a umezi aerul inspirat. Se
deosebesc: căile respiratorii superioare(cavitatea nazală și faringele) și căile
respiratorii inferioare (laringele, traheea și bronhiile). Plămânii au rolul cel mai
important în respirație, la nivelul lor are loc respirația pulmonară, schimbul gazos
între organism și mediu realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare.
• Structura aparatului respirator este adaptată modului de viață al
animalului și tipului de respirație. Ființele unicelulare nu au un aparat
respirator, ele fiind ușor pătrunse de gaze și de lichidele care le înconjură. Nu
același lucru se petrece la ființele pluricelulare, unde absorbția oxigenului de
către lichidul circulant (sângele) și eliminarea bioxidului de carbon are loc la
nivelul unor organe special diferențiate, care constituie aparatul respirator.

• Multe nevertebrate inferioare nu au un aparat respirator diferențiat și

schimburile gazoase au loc prin toată suprafața corpului.
Respirația pulmonară

• Această etapă a respirației cuprinde două faze: pătrunderea aerului în

plămâni (inspirația); eliminarea aerului din plămâni (expirația), care durează
mai mult decât inspirația. Un om adult aflat în repaus execută 16 mișcări
respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el
crește în timpul activității musculare, al exercițiilor fizice etc. Respirațiile
normale sunt acte reflexe involuntare. Plămânii, neavând mușchi, urmează
pasiv mișcările cutiei toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice
crește datorită contracției mușchilor respiratori: diafragma se contractă și
coboară, mușchii intercostali trag coastele și le ridică.
• Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer.
În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează
volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci,
faza activă a respirației, iar expirația este faza pasivă. Intrările și ieșirile
de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care depinde de
frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii. Acestea pot crește prin
antrenament, gimnastică etc. Aerul este un amestec de gaze în următoarea
proporție: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon și alte gaze în
cantități foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale
aerului expirat.
Aparatul respirator uman

• Aerul inspirat se deplasează trecând pe rând prin:

• Cavitate nazală - sunt căptușite cu mucoasa nazala. Aceasta are o foarte bogata rețea de vase cu rol în
încălzirea aerului. Ea produce mucus care umezește aerul și retine particule străine.

• Faringe - este organul comun sistemului digestiv și sistemului respirator.

• Laringe - are în peretele sau numeroși mușchi și piese cartilaginoase protectoare. Un cartilaj în forma de
frunza (epiglota) acoperă intrarea substanțelor nutritive, înghițite. În interior, peretele laringelui are niște pliuri
musculoase, coardele vocale, care prin vibrare creează sunete.

• Trahee - conține în peretele sau inele cartilaginoase suprapuse care țin mereu deschis.

• Bronhii - au țesut cartilaginos. Mucoasa traheei și bronhiilor produce mucus care retine particulele străine, iar
cilii prezenți împing corpurile străine spre ieșire, prin mișcarea lor permanenta.

• Saci alveolari - sunt extremitățile bronhiolelor( care nu au cartilaj, dar au țesut muscular neted).

• Alveole pulmonare (în plămâni)de unde oxigenul trece în sânge, apoi în celule.
Plamanii

• Plămânii sunt două organe alveolare elastice, de culoare roz, așezate în

cutia toracică, deasupra diafragmei. Plămânul drept este alcătuit din trei lobi,
iar plămânul stâng are doar doi lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. În
fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară, care se ramifică în tuburi din
ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung să aibă 1mm
în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se
termină cu saci pulmonari, alcătuiți din mici umflături cu pereții foarte subțiri,
numite alveole pulmonare.
THE END